vazut persepolis: dezamagire totala :D. Deloc ambalat de presiunea premiului juriului la cannes, nu asteptam mare lucru, deci dezamagirea este cu atat mai surprinzatoare. Subiectul este suficient de suculent, cu zbuciumata istorie recenta a Iranului povestita din perspectiva micii (si apoi mai marii) Marjane, o tanara afectata, ca intreaga ei familie si toti iranienii de altfel, de revolutia religioasa, fundamentalismul islamic si asa mai departe. Potential consistent, dar tratat expeditiv, sec, fragmentat, astfel incat ramai cu impresia unor mici ocheade, mici pastile dulci-amare dintr-o experienta reprezentativa, dar care nu reuseste sa se inchege. Satrapi aluneca neinspirat in comicul fortat, fizic (observ ca femeia are o mica obsesie pentru secretiile nazale) si-si condimenteaza crosul istoric cu observatiile amuzante/pertinente si de f. mare bun-simt ale bunicii (Danielle Darrieux), dar asta nu face decat sa intensifice senzatia de confuz... Izul de teatru radiofonic si interpretarile prea egale, de curs lingvistic, nu ajuta deloc, iar animatia nu reuseste sa ridice. Filmul se lanseaza la noi in aprilie.