Nu-i nici trist, nici extraordinar - e... normal! De ce m-ar lua altii în serios, când nici eu nu mä iau? Si nu numai pe mine - nici pe ei. TOTUL e o glumä, o conventie, o iluzie, un joc - "Jocul cosmic" al lui Stanislaw Grof.
(Când eram mai tânär si mai prost, puneam mult mai mult pret pe pärerea altora - noroc cä m-am mai copt. Nu zic cä nu-mi pasä, zic doar cä o väd asa cum e - în perspectiva potrivitä. Restul nu-i decât... vanitas vanitatum, omnia vanitas.)

Prima data am scris ceva pe la 13-14 ani. Am renuntat datorita Glasului Lumii. Poate ca era bine sa continui.
Azi nu mai fac la fel, citeam o data o carte fiind coleg de apartament cu un tip care ma credea nebun, foarte pasionat de muzica, el n-a facut nimic sa ajunga Dj, eu in schimb fac ceva pt asta, pt film, scris, chiar daca am tendinte grafomane sau contzopiste uneori.
Primul "scenariu" (17 pagini word, font 14) l-am scris (mai avusesem tentative inainte) pe 26 decembrie 2004 (am notat data la sfarsit pe coli dupa ce le-am tras la imprimanta) si desi ce scrisesem numai scenariu nu putea fi, ca synopsis e o idee excelenta ce o voi dezvolta intr-o zi intr-un lung metraj, 50% inspirata din real-life, 50% inconstient din filmele vizionate.
Nu am dat la CAV fiindca dpdv financiar nu prevedeam nimic bun in Romania. M-ar tenta insa un curs de regie sau scenaristica prin State, dk ajung vreodata acolo (desi as prefera si in Romania, ma opreste lipsa de profesionalism in astfel de activitati si inexistenta unor astfel de cursuri, pe 1 an, maxim 2).

Si eu am vrut sa fac jurnalism dar am ajuns in Telecomunicatii, dupa ce in prealabil am facut Psihologie. Mi-a mai zis cineva ca pt.ce stie el mai bine sa faca nu are rost sa inceapa o scoala ci mai bine pentru ceva la care nu se pricepe (ca sa invete mai multe). E un sambure de adevar si aici, nu?

Oricum, admir entuziasmul tau, cand crezi cu adevarat in ceva sunt sanse sa se implineasca. :)

E normal ...sa te afli la extrema dorita. Eu sunt undeva la mijloc, unele le iau in serios, altele nu. Cred ca totul porneste pana la urma din felul in care te vezi si ce vrei de la tine, apoi asteptarile celorlalti si parerea ta vizavi de asta.

Totul este desertaciune daca ne gandim la adevaratele valori si nu la ceea ce considera unii si altii valori.

Nu vreau sa intru in filozofii prea adanci si nici sa devin moralizatoare. Fiecare stie mai bine ce-i cu el si care-s principiile pe care le respecta sau nu.

Psiholigia spune ca avem 3 personalitati. Deci avem 3 cai pan la urma.EU sunt la Robotica si de aproape un an pot sa zic ca m0am schimbat enorm la nivel spiritual.atat de tare incat nu-mi amintesc o groaza de lucruri.

Cred ca in Romania de azi faci cariera unde se da salariu mai mare si poti sa zici ... AM O CARIERA ... kiar daca tu n-o crezi cind te auzi ... nici yo nu cred cind ma aud ;) cred ca daca vreau o cariera tre sa cistig la LOTO de vreo 50 de ori una dupa alta ... si atunci ... DA

Sint la al treilea job ( il am de 8 ani ) ... o fi semn de cariera ??? ;)

ASA SA FIE

asta nu se cheama schimbare la nivel spiritual, ci amnezie :p

Hai sa se apuce de scris aici si ciudatul ciudatilor (adica eu :oops: )

Prima data cand am simtit ca ma ia cineva in serios a fost la locul de munca anterior (ma rog a mai fost ceva intre ele dar 3 saptamani nu se pun) cand sotul patroanei a fost cel care m-a tinut in firma in ciuda impotrivirii doamnei cu pricina, datorita factorului numit calitate.

Legate de activitati (acu apar ciudateniile)
Dupa 2 ani de facultate si un curs de reporter-redactor TV am lucrat putin timp in presa (pe un domeniu cu care nu aveam nici o treaba) si de acolo am ajuns la o firma MARE pe un post ce presupunea sa fii administrator de baze de date cu cunostinte medii de inginerie mecanica si electrica, in prezent am ajuns consultant pe baza de date respectiva (deci iar m-au luat altii in serios)
Si cam simultan cu activitatea la firma amintita am inceput sa fiu actor intr-o trupa de amatori unde iar m-a luat in serios Regizorul ajungand in prezent sa pontez Premiera si Rolul (adica am rol in toate piesele care se pregatesc de premiera)
Si ca sa inchei in glorie in paralel cu activitatile de consultant pe softul respectiv (=Domeniul IT), activitatea de Scena (=domeniul artistic, umanist), sunt si student cu performante bune in domeniul Ingineriei Economice Industriale (ca sa vedeti de ce ma autocataloghez ca fiind ciudat)

Deci in incheiere "ciudatu" zice ca a fost luat in serios cand au reusit cei din jurul lui sa ii vada capacitatile.
Si nu pot sa uit replica unui fost profesor cand a aflat ca vreau sa fac actorie: "ma baiatule tu esti realist toata ziua, lasa umanu la alti si stai in domeniul tehnic", e uite ca pot sa fac si una si alta de 2 ani imediat destul de bine 8)

:w00t: Si raspunsul on topic unde-i?
Uite-l: Prima data cand am dat dovada clara ca ma iau in serios (eu pe mine si abilitatile mele) a fost in 31 martie aproximariv ora 11 cand am spus "daca toata viata am jucat teatru ar fi pacat sa nu fac o cariera din asta", de inceput am inceput pe undeva prin liceu cand desi in domeniul tehnic cochetam cu arta dramatica, si cochetaria a continuat de atunci permanent, poate acum ajungand ceva mai departe de o simpla cochetarie (sper ca am dreptul sa afirm asta dupa ce am participat la un festival de teatru, si anul acesta cu putin noroc mai "fac rost" de 2 asemenea participari.