@Pitbull
sorry, n-am nimerit-o :D
am retinut titlurile indicate de tine si le voi asculta (am citiva cunoscuti, care parca fredonau ceva de "Vama Veche"...)
am mai fost prin Bucuresti de "n" ori, doar ca eram excedat de program sau ma grabeam sa prind avionul spre alte meleaguri...
las' ca ma revansez...

"Exclusi" e impropriu spus, nimeni n-a exclus pe nimeni: s-au despärtit si au pornit fiecare pe drumul lui.
Formatia lui Tudor se numeste Vama, am da mai multe informatii despre ea deasupra.
Formatia lui Liviu, Traian si Lapi încä nu si-a ales un nume - dar, aproape sigur, nu se va numi nici ea "Vama Veche".
Ambele formatii au început sä compunä piese noi. Cu privire la piesele vechi, lucrurile încä nu sunt clare. Tudor sustine cä toatä lumea are dreptul sä le cânte - si a si început, în primul concert al Vämii, la Tg. Mures. Ceilalti trei nu sunt de acord, considerä cä nimeni n-ar trebui sä mai cânte vechile piese V.V., si sä se meargä numai pe compozitii noi. Vom mai vedea.

Inseamna ca Vama Veche e acolo unde se situeaza Chirila. El fiind personajul care a trantit usa.

Da, asa zic ei - pentru cä initiativa despärtirii a fost a lui Tudor; dar CAUZELE pentru care nu mai puteau lucra împreunä proveneau de la fiecare în parte. Au trecut zece ani, oamenii s-au schimbat... si, din päcate, nu s-au schimbat toti la fel - ca într-o cäsnicie care se duce spre divort... Practic, nimeni nu a fost VINOVAT de nimic; pur si simplu n-a mai mers treaba. Dar ei erau constienti cä, färä Tudor ca solist si front-man, sansele le scädeau drastic (pe nedrept, în fond: toti trei sunt foarte buni; dar... sunt instrumentisti, marele public e mai putin constient de ei, ce sä-i faci?), asa cä au încercat sä-l tinä cu orice pret - si, nereusind, s-au simtit în mod explicabil frustrati si nedreptätiti. De aici toatä tevatura.
Oricum, Tudor nu vrea sä continue în vechiul stil Vama Veche, are alte planuri, alte conceptii sonore de-acum - asa cä Vama Veche va rämâne, treptat, doar în amintire si înregisträri. Vechile ei piese vor mai fi cântate o vreme live, pânä când Vama îsi va constitui repertoriul propriu.

Si Freddy a cantat solo, dar nu cred ca si-a gasit un stil propriu. De fapt cred ca nici unul din singuraticii emanati de diverse formatii au un stil propriu. Sting imi suna tot ca Police. E cam greu sa te lasi de ce ti-a intrat in sange.

P.S. Apropo de politica de cadre, intreaba-l pe raptor. Am inteles ca in copilarie s-a delectat cu aceasta 'politica de cadre', si nu l-a deranjat catusi de putin. E interesant sa intri pe un forum si cineva sa te recunoasca dupa atatia ani, nu crezi? :w00t:

Ba da.

te cam inseli. vorbesti mult. nu te mai baga in seama.

Vezi primele albume solo.

Vad ca ma bagi tu in seama. Imi ajunge. :w00t:

mi-e teama ca povestea va fi destul de lunga incat sa nu o citeasca nimeni, insa cred ca Vama Veche nu poate fi spusa in trei randuri.. si alea aiurea nervoase si acide la adresa lor!


incep prin a relua cateva idei pe care le-am spus mai demult despre Am sa ma intorc barbat. la data aparitiei sale l-am privit ca fiind cel mai bun produs muzical romanesc dela Cantofabule incoace. mi se parea mai mult decat importanta si, in acelasi timp, surprinzatoare iesirea lui pe piata, fiindca - muzical vorbind - Vama Veche mie nu-mi anunta prin ceea ce cantasera pana atunci o asemenea maturitate vizuala (conceptuala), iar pe de alta parte, zona creationala muzicala de la noi era de o precaritate usturatoare.
albumul are o curgere excelenta reusind remarcabile treceri de la un subiect la altul in creionarea lumii verzi, depersonalizante, blocatoare de destin in traiectorii individuale si, nu arareori, provocand tragedii insemnate. si ceea ce mi-a placut si mai mult este faptul ca ascultandu-l am vazut un intreg film. este atat de bine inchegat muzical incat ascultandu-l cu ochiii (larg) inchisi nu ai nici un moment de rupere a peliculei, doar racorduri ajutand sa legi bucati de pelicula cu bucati de pelicula. (o paranteza: prima data cand am inteles The Wall al Floyzilor am avut aceeasi senzatie: ca vad un film dureros. apoi am vazut filmul lui Parker si am inteles ca nu eram departe. inchid paranteza) si admiram, de asemena, puterea baietilor de a aduce intr-un acelasi registru muzical sunete amintind de Metallica sau sunete amintitnd de Pink Floyd fara insa a fi sunete preluate/copiate dupa monstrii muzicali amintiti. si, din nou, ma vad nevoit sa admit ca fara o maturitate serioasa nu s epoate realiza acest aspect.

din cauza acestui album, pentru mine nu a fost surprinzatoare decizia lor de a intrerupe colaborarea. sint multe exemple in care dupa un produs artistic exceptional, legaturile se rup, echipa se sparge... si aci ma intorc tot la acesti Beethoven(i) ai muzicii rock, Pink Floyd. si in interiorul grupului, relatiile s-au stricat dupa apogeul lor creational, The Wall. Waters dorea sa duca formatia ininspre manifestari (anti)politice din ce in ce mai pregnante, Gilmour dorea sa revina la o perioada mai candida, mai jucausa, pe linie Barrett. Waters a mai semnat un album in Pink Floyd, The Final Cut, apoi formatia s-a rupt, dupa o serie de procese Gilmour si Mason ramanand cu mostenirea numelui si, mai apoi, formal, cu istoria trupei, ei infiintand Pink Floyd, Ltd., in 1987.
Muzical, insa, nu au mai fost progrese. fiecare - Waters pe de-o parte, Gilmour solo sau cu Pink Floyd, chiar si Richard Wright, pe de alta parte - au produs albume remarcabile, insa, cumva, genialitatea care se nastea din intalnirea a cel putin doua minti puternice aflate in conflict artistic, dar intru scopuri comune (fie ele si numai celebritatea si dorinta de imbogatire - ma refer la Waters si Gilmour), s-a pierdut in ura care-i desparte inca (presupun), indiferent de imbratisarea vazuta anul trecut in finalul concertului Live 8.
(si in Depeche Mode si in Metallica si in Led Zeppelin - insa aci o tragedie de o alta natura a curmat istoria-impreuna a formatiei, in toate aceste cazuri pot fi decelate cursuri vitale de natura asemanatoare celei din PF)

fara a cauta sa asez Vama Veche in proximitatea istoriei formatiei britanice (chiar nu poate sta nimeni acolo in umila mea opinie), nu pot sa nu observ anumite similaritati si, pana la urma, destinele unor mari formatii (mari macar prin dimensiunea lor locala intr-adevar meritorie - in cazul Vamii Vechi) par a se repeta.

am crescut (inaintat in varsta, adica) odata cu Vama Veche. eram tare curios sa vad ce iese dupa ASMIB. din pacate, in ultima vreme, am inceput s ama indoiesc dni ce in ce mai mult de Tudor Chirila, asta prin prisma rolurilor pe care le-a avut in cinema. si cum nu am cautat sa urmaresc dedesubturile lor muzicale, incepeam sa ma cred ca nu prea are nici un rol in destinul Vamii Vechi. ca este doar omul-imagine al trupei. odata cu despartirea recenta am observat ca nu incepeam sa cred bine.
pe ultimul album, daca e sa distingem intre cele doua linii creationale predominante, in cele doua piese single de pana acum - Zmeul si La radio - pot fi observate. probail ca Zmeul vine dinspre dorinta de a pastra linia dinainte de ASMIB, pe cand La Radio este altceva decat stiam in Vama Veche pana acum. nu neaparat ceva mai bun, insa ceva necesar in cursul unei trupe. fiindca tot din istoria Pink Floyd am invatat ca forta muzicala provine din cautari neincetate, din dorinta de a te inventa incontinuu ca sound si concept, din spunerea in nenumarate feluri, chiar daca rostesti un acelasi - fie iubire, fie ura, fie refuzul razboiului, fie durerea, fie...
iar daca resurse pentru a incerca si a inova nu au mai gasit, cred ca solutia aleasa este, cumva, cea buna.

chiar daca, pana la urma, nu va mai fi decat formatia care a scos cel mai bun album muzical romanesc de la Cantofabule incoace, Am sa ma intorc barbat, Vama Veche.

:D :D :D

ma bucur de ce-ai scris despre Pink Floyd. correct, cat de cat. din pacate, istoria lor de individualisti incepe chair mai devreme, cu diferite proiecte solo, ale lui Gilmour, Waters, Mason, si chiar Wright.
de fapt, ei nu s-au despartit brusc, ci toti au inceput cate ceva, iar apoi nu s-au mai intors cum trebuie la Pink Floyd... "sfarsitul" erei Pink Floyd a fost cand Waters i-a dat in judecata pe Mason si Gilmour.

http://www.pinkfloydonline.com/timeline.html

asa este. si fara nici o intentie de a deturna acest topic, as mai vrea sa adaug un lucru.
istoria acestei destramari sta si in urmatorul aspect: odata cu recunoasterea mondiala a valorii lor ca trupa, e cumva normal (e firesc intr-un registru uman, pana la urma) ca fiecare parte, in genialitatea sa muzicala incontestabila, sa doreasca a-si vedea pusa amprenta asupra intregului produs muzical al grupului (si sa vada ca datorandu-i-se lui tot succesul acumulat), iar rezistenta venind dinspre celelalte personalitati sa-i indrepte pe fiecare spre proiecte solo. pana la urma nici The Pros and Cons of Hitch Hiking ori Amused to Death, nici About face ori recentul On an Island, nici Broken China ori Profiles, nu sint albume care sa nu fi putut fi albume Pink Floyd (fara sa aiba insa puterea produselor muzicale Pink Floyd dintre anii 1971-1979!).

ca niciodata nu s-au inteles perfect, ca intotdeauna existau conflicte pornind de la dorintele lui Waters sau Gilmour (in principal) de a vedea sound-ul formatiei intr-un anume fel is destul de bine-stiute. cum au putut totusi colabora astfel aproape douazeci de ani? Waters o spune destul de deschis in interviul legat de conceperea lui Dark side of the moon interviu ce apare pe dvdul making of al albumului. acesta spune ca atunci aveau un tel comun: to get rich and be famous.

ca fifti scent, frate! :w00t:

insa cu alte rezultate!
:P

Mäi Gionloace, mäi Gionloace,
Fugi de colo, vinä-ncoace:
www.vamaveche.ro -> FORUM

Adicä cum se poate ca careva asa de cunoscätoriu-ntr-ale mozîcii-n jeneral, ale pinkfloydului în shpetzial, s-ale veveului în particoler, sä axenteze de pre-al nost' forum?
No, hai!

Nu cred ca Tudor poate sa cante alceva decat Vama Veche. Pentru el Vama Veche nu e un stil, ci pur si simplu felul in care se exprima. Cumva a catalizat intreaga formatie. Nu cred ca facut-o intentionat; oricum, trebuie sa recunoastem ca baiatul are sarm cu carul. E si actor, asta probabil ca il ajuta. Nu e vorba aici de repertoriu, ci de amprenta Vamii Vechi. E amprenta lui Tudor.

Cu Vama lucrurile sunt clare. Unde e Tudor acolo e si Vama. Nebuloasa e cu ceilalti. Fara Tudor nu au cum sa continue propria lor Vama. Va fi o alta formatie. Au pierdut batalia, si cred ca ei stiu.

Atâta lucru e clar, motiv pentru care Liviu, Traian si Lapi au fost atât de agitati în perioada despärtirii. Deocamdatä, ei se pregätesc sä devinä o formatie de club, care sä cânte des si la un pret modic, pentru a avea din ce träi. Ulterior, dac-o sä se lege sä redevinä o altä formatie de mare popularitate, cu un solist extraordinar, etc., cu atât mai bine.

Si atunci n-am dreptate sa afirm ca Vama Veche inseamna de fapt Tudor Chirila?

Pur si simplu, nu.
Chiar dacä Tudor a fost PRINCIPALUL creator al Vämii Vechi (ca initiativä, compozitie, texte si solo vocal), aportul lui Liviu si al lui Traian în primul rând (ulterior, si al lui Lapi), a fost decisiv în a contura tot ceea ce înseamnä stilul, conceptia si spiritul Vama Veche. Chestia cu "pentru fani, Tudor e V.V." e pe cât de cunoscutä, pe atât de nesemnificativä. REALITATEA, fie si cunoscutä doar celor mai "tobä de V.V.", tot aia rämâne: Vama Veche au fost EI. O locomotivä si niste vagoane, dacä vrei; o locomotivä singurä nu e un tren, si degeaba aleargä pe linii; dar, mä rog, comparatia nu e cea mai inspiratä...

am sa dau si eu cateva motive pentru care sint intru totul de acord cu Pitbull.
poate ca sint de natura psihologica, sau mistica, tin de tensiuni ce fac sa vibreze instrumentele intr-un anume fel.. insa, pentru mine cel putin, is elemente interesante.

chiar daca Tudor a fost headstar-ul formatiei, pentru cei care inteleg un fenomen - muzical, in ast caz - cred ca este apoape clar ca Vama Veche (sound-ul lor, farmecul lor) nu va mai exista niciodata, deoarece muzica lor ne-a cucerit (in masura in care a facut-o)... si fiindca fiece sunet era filtrat prin sensibilitatea unor anumite persoane (VV suna intr-un anume fel fiindca existau anumite persoane care sa o faca sa sune astfel, pornind de la stiinta si simtirea lor muzicala! de obicei irepetabila in anumite fineturi!). iar acea simtire a notelor o poate avea doar cel care a muncit la fabricarea muzicii respective. orice alti instrumentisti va avea Tudor, muzica nu va suna precum in Vama Veche, ceea ce a fost VV tot unic va fi.
pe de alt aparte, una subiectiva intotdeauna, este si o problema de obisnuinta, dincolo de aspectul asta sonor. eu m-am obisnuit sa-i vad pe cei ce au fost VV ca fiind Vama Veche. dincolo de ei...

e identica situatia cu cea in care dirijori diferiti aduc o anumita opera simfonica in aranjamente putin diferite. sub baghete diferite, o piesa clasica va suna putin diferit.
apoi ar mai fi o questiune a autenticitatii: pentru fiecare dintre cei care i-am indragit, VV avea o aura data de prezenta a patru persoane pe scena. din conexiunile dintre ei se nastea aura respectiva. exista o anumita autenticitate in prezenta lor, iar asta dispare acum. intra oarecum sub semnele reproducerii mecanice orice incercare de a canta mai departe repertoriul lor, daca e sa facem o trimitere la W. Benjamin. Daca in legatura cu arta cinematografica, pe care o declasa Benjamin pornind de la ideea ca prin copiere mecanica si difuzare in masa aura data de unicitatea semnaturii unui artist se pierde - in comparatie cu pictura,- se poate aduce un argument simplu in contra teoriei sale: faptul ca nu aplica aceleasi reguli sub un acelasi raport - cinematografia in asta isi are menirea, in a fi difuzata in mase, iar aura i-o pastreaza spectatorii prin platirea unui bilet sau cumpararea unui produs original... spuneam ca spre deosebire de cinema, unde Benjamin nu are dreptate, in muzica, daca e sa pornim dinspre producatorii muzicii, dinspre artisti, cred ca ar avea dreptate. numai cei car eau simtit muzica impreuna in momentul creerii ei o pot reda intr-un mod autentic.

si din nou.. se pot vedea aci si alte exemple clasice: Metallica. pentru mine baietii erau Ulrich, Hetfield, Hammett si Newsted.. aproape ca nu ma pot obisnui sa-i vad cu Trujillo... iar de Cliff Burton numai din povesti stiu.
chiar si Hetfield spunea ca ii venea sa-l omoare pe Newsted cand a parasit formatia tocmai fiindca el, Hetfield, nu concepea Metallica in afara celor patru.

Pink Floyd. eu, cand ma gandesc la Waters ori la GIlmour.. ii vad ca fiind cei de la pink floyd. oricat d ebuni ar fi instrumentistii cu care isi organizeaza Waters turneele (fie ca o fost vorba de In the Flesh, fie gigantica montare a The Wall-ului la Berlin in '90).. lipseste ceva.. lipseste feelingul lui Gilmour pe fiece piesa unde chitara o astepti mai calda, mai rece, mai nervoasa... iar vocea lui Van Morrison pe Confortably Numb-ul din Berlin '90...:sleep:... si tot asa. . oricat de spectaculaosa e prezenta lui Gilmour in concertele solo ori in nebunia PULSE.. tot lipseste ceva.. lipseste sustinerea din spate a lui Waters (aci nu ma refer la pozitiile lor ierarhice).

.......

Saru-mana! Super! Extra! Dar sa-i comparam pe pitifelnicii de la Vama Veche cu Phoenix? Hai sa fim seriosi!