salutare la toata lumea, o zi buna in continuare!

dar care nu-l resping pt asta, ca deh, 'nu da bine', asa ca-si travestesc intoleranta la story prin circoteli legate de 'gen', 'calitatile artistice' etc...

revin: nu mi se pare k 'b.m.' e o 'capodopera', e 'doar' un film bine facut, clasic, f bine jucat si cu o pudoare a sentimentelor cumva far-estica (paradoxal, it takes a certain amount of refinement k sa fii miscat de filmu asta - nu-si arunca sentimentele in ochii spectatorilor k un melo obisnuit -, de aia eu l-am apropiat de 'bridges of madison county' zicindu-i 'buddies of wyoming county'...). mi-a placut si cum a deturnat westernul - fara pretiozitati underground a la warhol in 'lonesome cowboys' - si, last but not least, cum a infipt un cui in etosul macho...
pe scurt: un tipic film mainstream with a difference.

[quote="Alex Leo Serban"][quote="theo"]
B.M. nu e better si nici invers, pentru ca am stabilit ca sunt 2 lucruri total diferite, nu? :P

anyway...

mi se pare mie sau majoritatea care au vazut B.M. se pierd in siropul (nu in sens negativ) relatiei dintre cei doi amorezi?!

mai e un aspect pe care Ang Lee il atinge si anume modul in care era perceputa homosexualitatea in acea vreme, si nu numai...altfel, la ce buna o pilda cu unul pe care l-au tarat de organ pana i l-au rupt pentru ca era gay (plus multe alte scene)? si titlul filmului, acest Brokeback Mountain mie mi se pare ca simbolizeaza un fel de "loc ascuns" (atat fizic cat si spiritual) in care se refugiaza cei care mai au si atractii non-heterosexuale...sa fim seriosi, acest lucru se intampla si azi...B.M. este si un film despre homosexuali, nu e doar un love-story...si nu-l mai comparati cu Titanicul, ca ala e alta mancare (de peste?)

:D

stai asa, nu vreau sa-mi impun eu parerea aici! cum bine ai zis, fiecare judeca cum poate. Cred ca diferenta de opinii sta in faptul ca eu m-am dus la BM ca la pomul laudat, iar tu nu.. tocmai de-aia am avut asteptari mult mai mari, la fel ca si Modrareasa aceasta care nu stiu cine e..

ALS, mai sint si alte categorii, mi s-a intimplat des sa smiorcai in sala de cinema, chiar nu am o problema cu asta.. si sint si multe alte filme la care am vibrat din plin, prin urmare eu unde ma incadrez? totusi BM nu m-a emotionat, dimpotriva, mi s-a parut fals... cred doar ca subiectul putea fi mult mai bine exploatat, avea de unde.

nu mi se pare uncool sa fii sentimental, dimpotriva, sint printre cele mai sentimentale persoane pe care le cunosc :) .. si nu ma deranjeaza nici ca iubirea e intre barbati, dar relatia celor doi din BM e chiar seaca.. chiar asa, barbatii nu sint in stare de mai mult?

punctul tau de vedere asa mai moderat mi se pare ok. Si mie mi s-a parut filmul bine facut, chiar si asa cu cei doi sus pe munte pastorind oi, imbracati fiind dupa ultima colectie Diesel. Nu inteleg cine a zis de insulta adusa bunului simt? Bunul meu simt n-a fost insultat, a fost doar dezamagit ca nu primeste mai mult. Homosexuali sau nu, nici nu prea conteaza... am afirmat eu vreodata ca ma deranjeaza homosexualii? bisexualii mai bine zis aici..

Ma amuza ca barbatilor (homofobi in declaratii) le place filmul asta si fetelor nu (ele, altadata atit de supportive of gay guys).

O relatie care debuteaza conjunctural si continua la fel.
Mult sub sensibilitatea lui Happy Together.
Pe linga asta, a premia curajul de a face un film pe acest subiect mi se pare o porcarie. Daca acum ceva ani americanii o ardeau less-racists si au dat premii actorilor de culoare, acum e trendul luptei impotriva homofobiei care are nevoie de obiectivare: Oscar pentru Brokeback Mountain. Ma lasi?
Asadar, un film cu cowgays din care mi-a placut peisagistica.

Da, ºi eu am observat asta: chiar cã e funny :lol:

"o ardeau" ? :D

Mai e o chestie de principiu care m-a deranjat la BM: Ang Lee in stradania lui de a-i pune pe cei doi in valoare, le-a uritit si indobitocit intentionat pe sotiile lor, chestie care mie nu mi-a picat bine. Sotia lui Donnie Darko era chiar frumusica la inceput, insa spre final Ang Lee a transformat-o intr-o toapa blonda si idioata (no offence, blondies!). De cealalta nici nu mai zic, un gen de curca de casa (exagerez, evident). Asta in timp ce barbatii au ramas la fel de frumosi si neintelesi ca la inceput. Deci un film destul de flatant pentru partea masculina a audientei si mai putin pentru cealalta. Sper acum sa nu fiu acuzata de feminism. :P .. doar de orgoliu feminin :P
de acord cu K's cu Happy Together; supportive ramin in continuare pentru gay guys.. :)

Exact.

prea multe kestii aici, o sa-ncerc sa fiu sintetic & sistematic & stuff - acu, k tocmai am revazut 'b.m.':

1. 'b.m.' e better k 'philadelphia' ca film, regardless of their themes; mi s-a parut mai subtil, mai less 'read my lips' type of message etc. din ac. pdv, nu cred k poate fi comparat cu 'happy tog.' pt k - desi au subiecte asemanatoare - sint, stilistic, la antipozi: wkw face his usual experimental stuff, with some popping-eye/mindblowing moments, in vreme ce ang lee face un film clasic, fara inflorituri, 'sec', f adaptat subiectului (ar fi fost si culmea s-o traga pe artsy-fartsy intr-un film cu cowboys!)...
2. nu mi s-a parut k femeile sint 'uritite' si barbatii - nu; cind jack apare cu sideburns & mustata, iar nevasta-sa se blonzeste more & more, eu n-am vazut altceva decit niste semne k sintem in the 70s! in plus, fetele imbatrinesc si ele - in felul lor -, si nu mi se pare k ennis e mai good-looking la sf. decit la-nceput... si-apoi, chelnerita cu care are a slight affair ennis e kiar dragutza, iar fata lui (alma jr), likewise... ma rog, probabil k sint ceea ce se keama 'sensibilitati diferite' - dar, sincer, mi s-a parut k absolut tot castingul este excelent! si-apoi, daca ang lee 'avea ceva' cu 'gagicile' (which is out of the question anyway!) de ce a facut din mama lui jack un personaj atit de engaging & uman?
3. mi s-a intarit convingerea, revazind filmul, k what makes it so emotional nu este faptul k este un love story 'imposibil', nici macar k love goes nowhere pt k 'nu sint/erau conditii' (at the time), ci pt motivul pur si simplu k unul dintre ei moare... este un film despre despartirea de omul iubit - si aici, really, kiar k sexul nu mai conteaza. iar ang lee face a hell of a good job dind background-ul (psihologic & nu numai) al celor 2 - ennis the repressed individual, cu o crispare comportamentala care este rezultatul unor traume & stuff, si jack 'twister', the gay chaser, dezinhibat & almost gata sa-si faca coming out-ul, la care se adauga nivelul social al celor 2, care-l face pe ennis si mai drawback iar pe jack - carefree & adventurous (discutia dintre ei, de dinainte de despartirea definitiva, mi se pare f telling din ac. pdv!)...
adica, in a nutshell: really, really mature, complex drama 'spusa in putine cuvinte' (therefore, dupa unii, 'sec') si, tot de unde, impresia unora k este 'banal & plat'; ok, love IS 'banal' (& yes, gay love may become banal - iar relatia lor, la final, devine un fel de casnicie by the river :) ), k si moartea de altfel... dar felul in care ac. film vorbeste despre amindoua ain't.

total de acord. (asta e cam ce a zis si silver boy la inceput.) te-apuca jalea exact la momentul cand jack moare. filmul din momentul ala se 'incarca' intr-un fel foarte neasteptat. poate nici nu mai poti fi obiectiv, pentru ca dupa asta filmul ti-a creat niste dispozitii emotionale care tin cu totul de recipient si background-ul sau.

totusi cred ca prea mult advertisement strica. eu cand m-am dus la film deja auzisem parti din temele muzicale, plus caricaturi si alte chestii pe tema data, asa ca aveam o reactie adversa la inceput, dar mi-am revenit pe parcurs. imi imaginez cum unora nu le place si pentru ca se tot vorbeste atat de el si deci isi creeaza asteptari de un anume tip care pe urma nu se confirma.

Ok, hear me out.

Brokeback Mountain - Eu 1:0. Sunt tampit. Si s-a demonstrat inca o data ca daca un film te plictiseste nu spune nimic despre film ci spune ceva despre spectator. Cand l-am vazut prima oara l-am vazut, from the very first frame, cu gandul "de ce trebuie sa vad eu acest film cu frunze batand in vant pe muzica in timp ce niste cowboy mananca budinca in timp ce fac sex". Si sunt tampit. Cred ca ideal e sa nu stii nimic despre un film inainte sa-l vezi (si cred ca cel mai elocvent exemplu ar fi Forgotten Silver-ul lui P. Jackson).

Asadar, cu mintea libera si cu o atitudine zen, l-am mai vazut o data si de data asta mi-a placut cel mai mult partea pe care am dispretuit-o cand l-am vazut prima oara (scena de sex mi se pare in continuare improbabila). Partea in care relatia lor e definita si in care ei sunt definiti si sunt incuiati intr-o viata banala si mediocra de imposibilitatea de a trai impreuna si/sau de refuzul absolut al lui Ennis de a incerca sa traiasca impreuna, dat fiind faptul ca atunci cand era mic a trecut prin experienta cu homosexualul-fara-penis. Si cu incarcatura asta emotionala in spate, filmul inseamna cu totul altceva, finalul inseamna cu totul altceva, e un deznodamant cat se poate de deprimant. Filmul este unul bun si nimeni nu poate sa demonstreze contrariul cu argumente acceptabile (vezi tipa aia cu articolul, "nu e credibil"? give me a f.ucking break and then go f.uck yourself, in ordinea asta), dupa asta depinde doar de spectator daca vrea sau nu sa se lase purtat de povestea asta. Iar motivele pentru care nu ar vrea cineva sa vada filmul pot varia de la parerea ca va fi foarte plictisitor la refuzul de a vedea un film cu cowboy homosexual, nu conteaza catusi de putin, rezultatul e acelasi. Daca nu ti-e frica sa te arunci out there si sa traiesti cu ei, e bine, daca nu... Shit happens.

Altfel, abia acum am remarcat si muzica care, minimalista si subtila cum e ea, reuseste sa tina-n carca niste cadre deosebit de grele, iar Rodrigo Prieto asta e un geniu, dar asta o stie toata lumea. Si nu poti sa nu te entuziasmezi cand vezi un DoP respectand cu atata atentie regulile fotografiei si modul in care compune fiecare cadru.

Nevestele. Huh? Sunt urate? Michelle Williams (nevasta lui Ennis, parca asa o cheama) arata ca o papusa. Iar Anne Hathaway, care, spre suprinderea mea, dupa Princess Diaries care a fost o dezamagire uriasa!, chiar stie sa joace. Iar la inceput avea vreo 20 de ani, 20 de ani mai tarziu, da, s-a schimbat, fiecare imbatraneste in felul lui, in cazul asta, si-a pus doua tone de machiaj pe fata si o tona juma de vopsea de par in cap, so what? Raceala cu care vorbeste cu Ennis la telefon la sfarsit o pune in categoria "actrite" si nu la categoria de vizavi, "tarfe ordinare care au pretentia si aroganta de a crede ca sunt actrite doar pentru ca au 22 de kile de dolari si, eventual, canta".

Si cu asta mi-am incheiat pledoaria, imi odihnesc cazul.

1.+2. Nu am spus despre cele doua ca ar fi 'love story gay' ci filme care ating intr-un fel sau altul problema homosexualitatii, care acum 15-20 de ani era cu mult mai spinoasa decat azi, deci din punctul asta de vedere filmul nu se poate lauda cu un curaj iesit din comun.

3. Ce bine ar fi daca am putea imparti asa usor oamenii in categorii! Am sti fiecare unde ne aflam si cum sa actionam in conformitate cu standardele predefinite iar viata ar fi cu mult mai usoara.
Din pacate pentru mine eu nu ma regasesc in nici una, pentru ca nu am o problema cu smiorcaitul in salile de cinema si chiar imi plac melodramele (printre altele, The Bridges of Madison County este printre filmele mele preferate) si nici in a doua (ma opresc aici cu comentariul, doar suntem pe un forum serios :) )

Interesanta observatia ca fetelor, altadata supportive of gay guys, nu le-a placut filmul. Cel putin nu sunt singura... Poate ca intr-adevar am avut prea mari asteptari de la acest film si pur si simplu am fost dezamagita.

Daca in anul asta in care suntem iti trebuie curaj ca sa faci un film cu/despre homosexuali... Nu e bine. Nu e bine!

Si a zis cineva ca relatia lor e seaca. Adica cum e seaca? Voiati sa-i vedeti cocotati pe munte acolo dandu-si ciocolati si buchete de trandafiri rosii unul celuilalt? Iubitule du gunoiul? Ei habar n-aveau ce se intampla cu ei, nu stiau de ce se iubesc atat unul pe altul, nu stiau de ce ei, considerandu-se cowboy cat se poate de heterosexuali, erau atrasi de un barbat. Dupa 20 de ani nu aveau curajul sa-si zica "te iubesc". Finalul ala (ar trebui sa) iti cade asa in cap tocmai pentru ca omul ala primeste o lovitura si realizeaza ce bun si frumos era ce avea abia dupa ce l-a pierdut. Si nu era vorba despre faptul ca Jack s-ar fi mutat in alt stat ci era vorba despre moarte, the ultimate break-up, the final frontier

bravo benny, u've made some very good points!

e adevarat k greutatea filmului este de la 1/2 incolo, si e normal sa fie asa - intelegi niste relatii, niste psihologii a.s.o. marturisesc k prima 1/2 (oricit de frumoasa) are totusi un aer de 'come to where the flavor is' - but it can't be helped: vezi un tip cu palarie de cowboy fumind pe fundal de munti si zici 'marlboro' sooner than it'd take him to be shagged by the next 'marlboro cowboy'.
si mai cred k frumusetea povestii - cum spune si benny - este data de final, iar aici lee vine cu un 'detaliu' multiplu-revelator: acea camasa a lui ennis, furata si ascunsa de jack, pe care acesta o gaseste la sf. in camera lui jack. e k un fel de 'madlena' - a lui ennis si a filmului - si, oricit ar parea de ciudat, m-a dus cu gindul la alt film al sentimentelor reprimate/distilate cu picatura (chinezeasca): 'the remains of the day'. k si personajul majordomului jucat de hopkins acolo, ennis del mar simply wouldn't let himself go... isi rateaza viata (poate) dintr-un handicap/ hangup psihologic. si asta e infinit mai sad decit ideea de 'iubire imposibila', pt k omu si-o face cu mina lui - so to say.

pt theo
sorry, i meant no disrespect: am folosit 'frigiditate' in sens afectiv... & it's more widespread than u think! citeodata am impresia k am devenit mult prea blazati si asteptam prea mult de la o poveste pe celuloid...

ALS si Benny, cum va explicati voi totul, ca doi fini psihologi.. lol