Se rezolvä.

jaful, dupa atata vreme
 

cum ii ziceam si lui pitbull, ma bucur ca povestea asta mai suscita interes dupa atata vreme
si, de fapt, cred ca motorul interesului e tocmai misterul total din jurul jafului

mai mult, ca nu exista nicio motivatie rationala, practica a jafului
cum zice Floydman, nu se putea face nimic cu banii

dar aici, intr-adevar, cum Floydman n-a vazut filmul, multe nu am de adaugat
se spune in film lucrul asta, ca leul romanesc nu folosea nimanui la mai nimic
in tara i-ar fi prins oricum - iar in strainatate - fructul jafului nu facea nici cat o ceapa degerata

in fine, sunt pe-aproape daca mai aveti de zis:)

OK, atunci care e räspunsul...?
CUM urmäreau sä valorifice banii - sau ce alternativä aveau în vedere?
(Dacä în film se spune, recunosc cä n-am retinut; l-am väzut doar o datä, deocamdatä, si eram atent mai mult la laturile profesionale decât la cele de continut.)

tocmai asta e, un singur raspuns nu exista
in film am incercat sa enunt ipotezele, ar fi fost necinstit sa spun "sunt sigur, s-a petrecut asa pentru ca..."
teoria mea, pe care am trecut-o "in revista" este ca oamenii, in situatii exceptionale, fara iesire, complet lipsite de perspectiva, fac lucruri irationale, sinucigase chiar

gesturi care nu le aduc niciun beneficiu, ba, din contra, ii condamna
si-apoi mai cred ca - fiind oameni care s-au simtit "tradati", dati la o parte de un regim la a carui constructie au participat, au vrut sa dea acelui regim un fel de palma - simbolica -
cu speranta / aroganta si desarta / ca nu vor fi prinsi

cam asta...

Buna seara, domnule Alexandru Solomon.
Ma bucur ca sunteti printre noi, fie si virtual :)
As vrea sa va intreb daca nu ati fost tentat sa transformati un subiect de documentar intr-un bun prilej de a face un film artistic.

I see...
Interesant, într-adevär - si foarte semnificativ.
Incomparabil mai relevant si complex decât ipoteza unui plan de valorificare bine pus la punct.
Existä si prezumptii apropo de versiunea lui Floydman?
Apropo, foarte inspiratä si întrebarea lui Keepwalking - abordeazä o articulatie esentialä a procesului de creatie cinematograficä, la jonctiunea dintre documentar si fictiune.

Am o curiozitate poate stupida: nu a incercat nimeni sa-i "scarpine" umpic pe securistii care au aparut in Marele Jaf si Coldwaves :D , adica apar cu numele reale, se expun, nu stiu, nu le-a fost teama, dat fiind ca multa lume ii uraste inca ?

Eu personal am simtit foarte multa aversiune, pana la nivel organic, fata de caracterele cu pricina ( ati scos atat de bine in evidenta, domnule Solomon, ipocrizia lor, fastaceala unora din ei, in antiteza atat de cruda cu victimele lor, care spuneau lucruri atat de opuse) si ma gandesc ca cineva care e resimtit mai drastic mizeria regimului si mai revoltat s-ar fi riscat putin :)
A fost usor / greu sa-i convingeti sa dea interviurile?

1. ori aveau ei ceva în cap, că doar nu erau tâmpiţi să facă una ca asta doar de amorul artei. iar cu banii aveau ce să facă până la urmă, piaţa neagră (aur, obiecte de artă, etc. a funţionat tot timpul)
2. ori a fost o înscenare la care "au pus botul" cu promisiunea că vor fi făcuţi scăpaţi.

eu aş merge pe varianta 1.

PS nu am văzut nici Război ... şi nici Marele ..., dar de întâmplările din al doilea ştiu din alte surse.

Päi si ce-astepti?
Sunt filme de wow! - si nu cä-i Alecul de fatä. Incä nu-l cunosteam, când m-a wowat cu "Clara B." (Atunci mi-am zis - stai, dom'le, cä aicea avem noi ceva...!)

pentru Keepwalking>

nu m-a tentat sa fac fictiune,
de fapt, cand vezi filmul Reconstituirea iti trece cheful sa mai faci orice fel de film despre si cu oameni reali, pentru ca - in cazul respectiv - filmul in sine era o condamnare la moarte
si demonstreaza perfect cum, luind o intamplare reala, oameni reali, poti face un fals nemaipomenit

pe de alta parte, da, povestea e aur pentru un film de fictiune
dar nu era genul meu, si apoi mi s-a parut fascinant ca documentarist sa vorbesc despre lucrurile astea si, cum am mai zis/ sa de-construiesc ceea ce au Re-construit securistii si regizorul Calotescu in Reconstituirea

timide incercari de "scarmanat":
Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului a incercat sa il inculpe pe col. Enoiu (nu neaparat pentru "jaf", cat pentru miile de alte victime care au trecut pe la el), nu stiu sa se fi deschis vreun dosar; in rest, stim cu totii ca nimeni nu a platit pentru nimic in tara asta
dl Merce nu mai e in Parlament, n-a venit la premiera desi l-am invitat, nu stiu ce mai face

tot pentru Illotempore>

ceva ce am mai povestit, dar totusi:
cand am facut "jaful", i-am invitat pe toti cei care aveau legatura cu povestea sa vada filmul Reconstituirea si sa stea de vorba intre ei. Vroiam sa filmez discutia si poate sa o integrez in film.
Au venit, si Enoiu, si ceilalti ofiteri, si fosti detinuti politici, si prieteni ai celor executati. Discutia a fost dominata tot de ofiteri, ceilalti abia daca au reusit sa se faca auziti, sau erau inca terorizati de simpla prezenta a vechilor securisti, sau s-au scarbit. Pentru mine, a fost o infrangere personala. Evident, nu era nimic de folosit in filmul meu.

Calotescu era un om cumsecade, simpatic, prietenos - dar vândut pânä-n mäduva oaselor regimului. In anii '80, fäcea câte-un "documentar" cu osanale pe an.
Despre Tutuleasa, stiam cä era cameramanul de casä al familiei prezidentiale. Nu l-am cunoscut. Ca persoanä interviewatä, pare si el un tip okay.
Abia din "Marele jaf..." am aflat cä ei doi fäcuserä "Reconstituirea".
E un subiect care mä preocupä - starea unor oameni normali care, deveniti rotite ale unui asemenea mecanism, ajung în situatii atât de extreme (în sensul colaborationismului, desigur). In sinea mea, îl numesc "Sindromul Mefisto" (de la Istvan Szabo citire - si de la Goethe, desigur, cä si Szabo tot acolo bätea). In 1991, am avut un dialog (amical, nu oficial) pe tema asta cu Silviu Stänculescu.
Ceva observatii, comentarii, concluzii în acest sens, din colaborarea cu Tutuleasa si datele culese despre Calotescu...?

In film dvs "tzineti" cu acuzatii. Mai mult decat atat, se simte in tot discursul filmului ca ii considerati niste bieti nevinovati, carora li s-a intins o cursa. Ziceati mai sus ca enuntati diferite ipoteze insa dintre acestea una pare sa fie mai mult ca sigura: aceea ca ei sunt niste baieti de treaba, dar suparati de sistemul care i-a tradat.

Este vorba de o optiune subiectiva, afectiva (de genul "mi-a placut povestea, mi-au fost drage aceste personaje, tin cu ele") sau una documentata, studiata? Poate fi vorba de o autoprofetie ( "imi este atat de draga povestea ca o sa caut toate dovezile sa demonstrez ca personajele au fost simple victime")?

Servus, Alecu!
Acum am o cearta amoroasa, dar arunc o intrebare - nu ti se pare ca prea i-ai victimizat pe niste infractori?

pentru Illotempore>

deloc, n-am cautat sa le caut circumstante atenuante, nici nu ii consider niste bieti baieti de treaba/ sunt, pana la urma niste oameni care au profitat si ei o vreme de sistem, chiar daca initial, in timpul razboiului, n-aveau nimic de castigat si isi puneau pielea la bataie
sigur, simpatia mea mergea catre victime, dar primul lucru care mi-a placut in povestea asta este ca nici victimele nu erau tocmai manate de vreun ideal curat
si asa cred ca e viata
in aceeasi ordine de idei, monteuza cu care lucrez zilele astea, si care a montat si "jaful" mi-a amintit ca primul lucru pe care i l-am spus atunci cand am intrat in cabina a fost> "sa stii ca in povestea asta nu exista eroi"

(Notä de moderator)
Pentru cä discutia asta se amplificä atât de fecund, si tempus fugit, putem avea în vedere abordarea celorlalte filme ale lui Alecu (vezi topicurile aläturate) în zilele urmätoare - în mäsura în care programul i-o permite.
Just - o remarcä esentialä, pe care le-o amintesc mereu elevilor mei, si de care tin seama în majoritatea analizelor de film: diferenta crucialä dintre "protagonist" si "erou" (de la Carabät citire). Nu orice protagonist e si erou - si invers.

infractori, Judex, e un cuvant care acopera multe fapte
cert este ca - intr-o lume normala - niste oameni care fura o banca nu sunt executati si nici nu sunt in prealabil obligati sa joace intr-un film de propaganda

Dar au elemente de eroi tragici (nu abdica de la valorile lor, sunt razbunatori, devin victime, se opun unui sistem etc, platesc cu viata) :)

Oricum, consider ca pt cineva trebuia sa optati si nu vad nimic gresit in asta, si eu as fi optat tot pt acuzati, doar nu pt republica socialista romana......si apropo de subiectivism si optiune personala, documentarul se presupune ca trebuie sa surprinda niste aspecte ale realitatii, sa releve un adevar. Personal cred ca ar fi fost plicticoasa o voce obiectiva in Marele Jaf, insa am uitat ce vroiam sa intreb :))

Eu as executa si hotii de buzunare din tramvaie. Dar asta e alta poveste...

Sa inteleg ca esti de acord, dpdv cetatenesc, cu noile norme europene de reintegrare sociala a infractorilor?