Nu.


Nu

In consecinta,NU

.multa lume. da' nu sectionat pe cinemagia. cine o sa mai intre acolo dupa, hai sa zicem, 3 ore de euforie?pai subiectul "teatru" de aici din cafenea nu zace in cine-stie ce pagina 25 din vremea lu' tata noe?...asa, ca exemplu.

chestia cu 'din teatru a reiesit filmul' e ca un fel de 'din jale se-ntrupeaza electra' (titlul/traducere c/o comarnescu la 'mourning becomes electra' a lui o'neil... :D )
daca e-adevarat (desi nu e!), atunci filmul e fiul risipitor al teatrului: copil-'problema', prodige & prodigue, care-i da cu tifla si-l bate la popou :D
vorba suprarealistilor: 'bate-ti mama (aici: tata) cit e mic(a)'!

in rest, mie nu-mi place teatrul.
repet: (nici mie) nu-mi place teatrul.
exceptiile sint geniile pure, care (ca orice genii) s-au pripasit pe oriunde -deci si pe la teatru: un kantor, un brook, un bob wilson, o ariane mnouchkine, un ciulei, un pintilie, un serban...

Domnilor, rezultatul sondajului este elocvent. E clar cä formula potrivitä pentru CineMagia e a doua – fie si cu rezultatele cam amare pe care le-a relevat cataleptificatul topic “Teatru”, pe care avizat de Danny fiind, l-am dezgropat din sträfundurile cafenelei. Personal, rämân la pärerea cä, ÎN TEORIE, o sectie în sine s-ar fi justificat, în virtutea argumentelor pe care le-am adus initial. Dar e clar cä realitatea umanä n-ar sustine-o.
Oricum, vä multumesc tuturor pentru voturi si comentarii, Cine nu s-a pronuntat încä, e binevenit s-o facä si de-acum încolo, mäcar pentru a completa paleta de opinii.
Câteva replici punctuale:

Sunt unele dintre motivatiile care m-au animat si pe mine. Te-astept sä mai conversäm.

Foarte frumos spus, si în bunä parte adevärat! Ce, ne punem cu Bergman? ;)

La fel de adevärat. Alt mod drägut de a exprima aceeasi idee. :)

Mäi animalule! ;)
(Don’t worry, e doar replica inerentä la “mäi dragä”, hehe!)
Zisesi cä-s plin de initiative. Da.
Zisesi cä-s dornic arzätor sä mä afirm. Pe-asta de unde-ai mai scos-o? (Eee, las-cä stim noi de unde. Bag-o acolo la loc, cä stätea bine. Acu’ vreun sfert de secol, da, credeam cä afirmarea asta tine de cald. De-atunci, m-am mai gândit.)
Iar apropo de “lovit cu teatrul” – lovi-m-ar si pe mine oricând cineva cu ceva atât de nobil si frumos!

Hai, mä, nici chiar asa…! Adicä noi toti, ästia de-aici, suntem un fabulos zero…? Vaaai!
Bagä mare cu piesele alea, si hai sä vedem ce-i cu ele.

Näicä, îti multumesc pentru sustinere, dar sunt nevoit sä-ti atrag atentia cä entuziasmul täu e exagerat. Din päcate, Serghei si Leo au avut dreptate sä te contrazicä. Filmul a preluat doar hälci (importante, da!), din teatru, dar nu s-a näscut din el; si nici celelalte nu sunt “exact la fel”; s-au diferentiat, s-au nuantat, s-au definit…
Deceptia din mesajul al doilea o împärtäsim amândoi.

In tot ce-ai spus, îti înteleg perfect dezamägirea. Asta e…

Mäi Ambrule, m-as uita pätrat la chestia asta, dacä n-as sti cä prost nu esti.
Degeaba boldezi “Cine” si juxtapui “Unde?”, cä mai sus de tine spus-am destui “unde”! Decât sä te-ntrebi retoric, mai bine räspunde-ne clar de ce nu avem dreptate.
Altfel, as läsa-o eu “moale”, da’ mie mi se-ntäreste la teatru. Am si eu fetisismele mele… ;)

Ei, stii si tu cä “Nu”-urile alea au nuante de gri, nu-s tomnai negre.
In consecintä, “nu”-ul concluziv nu-i nici boldat, nici (maju)sculat.

L-am adus iar în fatä, da’ nu-mi fac iluzii. O sä rämânä iar la coadä, curând. Oricum, din când în când, am sä-i mai dau câte un impuls – asa, spre aducere aminte. Care dintre voi mergeti la teatru uneori, faceti la fel.

Deci, asta e. Ce-o fi, o fi.

mai draga Pitbull,
de ce citezi fraudulos din clasici? :P
asta se cheama furt intelectual. vezi ca taman a patit-o Marean Vanghelie, care credea ca Vanghelis e "muzicantul" de la sectorul 5 :D

:lol: :lol: :lol: M-ai lovit cu asta!

Bre, lasati teatru in cusca. Aici e vorba de film. Fetisismele acasa la fiecare, cu teatru de marionete sub un cearceaf si proiectii de diafilme. Sau la monologurile lui keyser soze, unde mi-am uitat conduru'. Vreau sa stiu de ce imi put picioarele.
PS: Dvs n-ati inteles faza cu cine; era de la cinematograf, locul acela unde teatrul nu are ce cauta.
PPS: Am vorbit si eu la persoana a doua plural ca asa as fi vorbit cu tataie.

Mä fratzâlor mä, bine zîsä cine zîsä cä Al-de-sus, cân' vrea sä cheardä pe careva, mai întâi îi ia mintzîle...

Dar cum departe de mine gândul si intentia de a te pierde de orice fel - mäcar ca interlocutor cu care stiu cä as putea schimba oricând niste idei mai acätärii - te sfätui tätäieste:
Sau räspunzi cu oarece argumente solide, sau cu niste poante chiar hazoase si miezoase. Asa, nu faci decât sä te-nvârtesti în juru' cozii, si zäu cä-i päcat... N-oi fi vrând tu sä rämâi filosof, da' totusi...!
Apropo, tentativa din PS-ul nr. 1 e asa de lame... (-ntabilä), încât chiar mä pui pe gânduri. (E ca un alt mod de-a zice: "M-ai înteles, si stiu cä m-ai înteles, da' mä fac cä cic-as crede cä n-ai înteles, ca sä pot sä-ti zic: esti prost!")

Nu va inteleg, dar va aprob. Si ramine cum s-a stabilit: fara teatru si bambilici pe teritoriul filmului.

Maica Ta, Hristoase...! :shock:

:lol:

Nu pricep de ce sa nu vorbim despre teatru daca tot am vorbit despre literatura sau muzice? Pana la urma cred ca teatrul se apropie cel mai mult de film. S-a scris atat despre cartea preferata, de ce sa nu se scrie si despre teatru? Ce aveti domnilor importiva?
Una din piesele cele mai misto pe care le-am vazut a fost "Toujours l'amour". Sper ca se mai joaca, pentru ca e unul din spectacolele care isi pastreaza prospetimea chiar si dupa atata timp. Si mi-a mai placut o piesa, dar aia e de mult apusa. Putini isi mai aduc aminte. cred ca unii s-au plans ca dura cam mult. E drept ca 3 ore nu e usor de suportat, dar ce interpretare si ce mise en scène!!! :love: este vorba despre 1794 al lui Al. Darie

Eeee.... ;)
Ce ciudat, ce bizar si ce coincidentä! (Ionesco - ca sä fim on-topic). Fiu-meu a fost chiar säptämâna trecutä la "Toujours l'amour", sä-si strecoare în salä un pretin care se pregäteste pentru C.A.V., prilej cu care a reväzut-o si el, pentru a nu stiu câta oarä. Dupä cum se vede, continuä sä se joace cu casa închisä. Din päcate, mi-a spus cä faza cu "prospetimea" nu mai prea tine... S-au cam dezumflat, Puric si consoarta... Da' nici nu-i de mirare, dupä atâtia ani.

Continuam discutia aici. Topicul e fresh, ala vechi s-a fumat.

Mä bucur. îti dai seama. Oricum, si dincolo s-au spus unele lucruri interesante, asa cä am sä-l mai împrospätez din când în când. (Apropo, comunistii bägaserä "în cuscä" ;) si filmul, si teatrul, si tot ce miscä-n general. N-am sä-l las dupä zäbrele, nici sä vinä S.R.I.-u' dupä mine.)

Diferenta este ca nu suportau sa mearga la teatru. Cum sa aplaude EI pe altcineva. Asa ca nu prea frecventau. Bine, ca nici cu filmele nu se omorau. Preferatul lu' tanti leana era Kojac. Aproape o data pe saptamana vizionau Marele Gatsby (in cinematograful personal din Primaverii). Ii fascina.

Da, Alvin Toffler îmi povestea amuzat cä Nea Nicu l-a invitat, când a vizitat prima oarä România, sä se uite împreunä la... "Kojak"! (Aceeasi fazä a povestit-o si în "Powershift".
Intr-adevär, asta era durerea lor: APLAUZELE.

Faza cu "cine" a inteles-o toata lumea. ce n-am inteles eu e de ce cinematograful este un loc une teatrul nu are ce cauta. Ba dimpotriva as zice. Poate ca tocmai are prea multe de cautat. André Bazin avea o vorba ramasa in istoria criticii cinematografice, la care subscriu pentru ca e bine argumentata: le cinéma est un art impur. Si de unde ii vin "impuritatile"?? Pai tocmai de la teatru, de la literatura, de la muzica, de la photografie, etc. Si fiindca cinematograful n-a avut sansa sa le preceada, acum suporta riscurile influentelor. Asta nu ii stirbeste nimic filmului din prestigiu si din statutul lui de arta. Oricum cinematograful are mijloacele sale de expresie si asta face si farmecul lui. Dar faptul ca teatrul, literatura, fotografia au contribuit la formarea filmului est incontestabil. De unde si originalitatea sa. Fara suparare, dar filmul est o arta impura si teatrul isi cam are rostul

Klein are dreptate, Bergman :love: si von Trier sint doua exemple fericite daca ne gindim la teatru cu aplicatie pe film...

Sigur cä da, Cherry, excelente exemple - si nu numai ei! Zeffirelli a pus în scenä o serie de spectacole remarcabile dupä Shakespeare, printre care un antologic "Hamlet" cu Giorgio Albertazzi (pe care-l stim din "L'Année dernière �* Marienbad"). Si-apoi, avem destule cazuri la-ndemânä si la noi, începând cu Ciulei si Pintilie, continuând cu Daneliuc (un "Emigrantii" epocal, la Teatrul Mic, în 1978, cu Stefan Iordache si Miticä Popescu), Visarion Alexa, Nae Caranfil (a pus ceva la Cluj, înainte de revolutie), chiar si Pita, putin dar bine... Adicä toti ästia nu înseamnä nimic?