ha!? i suppose k asta e de bine, sper? :?
nu de alta, da unii au zis k e gargara & it's gratuitious gurgling in blood...

e de bine, of course. :) gargantuan=urias la mine.

pt europe_east

i c yr point; thought u were being ironic 8)

'the sweet hereafter'; desi fan - pina atunci - al lui egoyan pt 'exotica', 'calendar', 'next of kin' ...), asta m-a adormit cind l-am vazut prima oara, la cannes. era (cred) al 4-lea film pe ziua aia & i totally screwed the screening :( or the screening screwed me? whatever - ideea e k nu l-am 'prins', mi s-a parut greoi, caznit & cautat. apoi l-am revazut, cind aveam cursuri la uatc, pt a-l discuta cu studentii, si... stupoare: it's terrific!! in orice caz, unul din cele mai bune egoyanuri. ok, este lent - dar nu greoi, complex - dar nu caznit, subtil - dar nu cautat... it grows on u, & eventually haunts u cu povestea (dupa un roman de russell banks, parca) asta a lui dramatica (fara a fi tearjerking) spusa at a leisurely pace, dar still surprising, cu twists care sint mai mult psihologice decit altfel. definitely, a standout movie! si o coloana sonora superba...
de unde concluzia: filmele vazute la cannes sint mai mici sau mai mari decit in realitate! ;)

Nu mi s-a intamaplat sa imi placa un film la a doua vizionare si la prima sa il fi urat...sau poate doar m-a plictisit...
sunt foarte "deschis" la fiecare prima vizionare asa ca din prima imi catagorisesc filmele...

Parerea mea este ca un film bun este intotdeauna mai frumos can il vezi a doua oara(Se7en la inceput mi-a placut ideea ca era f inteligenta dar vazandu-l a doua oara mi-a placut f mult).Singurul defect cand il vezi a doua oara este ca nu mai este la fel de suprinzator dar il intzelegi mai bine.

?pai cum se poate asa ceva. adica il vezi prima data, stii toate miscarile, toate schemele, stii finalul, stii cine a ucis majordomul si totusi gasesti ca e mai interesant a doua oara?
nici vorba. daca exista o a doua vizionare(Intentionata-exista si vizionarile neintentionate-ca atunci cind e iarna si ploua si chiar nu ai altceva mai bun de facut decat sa te uiti la tv si vezi a treia sau a patra oara o nenorocita de comedie cu tom hanks din anii 80 si data in reluare pentru a mia oara de prima) pt. mine a unui film atunci e numai pentru ca mi-a gidilat limba in toate gusturile, si sarat, si dulce, si amar si acru si poftesc sa mai iau o lingura, ca e o supa buna.
.dar uite, ca sa nu ziceti ca sunt oftopic o sa amintesc seria "porky's" intaia data cand am vazut-o eram mai mititel si nu am inteles toate paontele. abia la a doua vizionare am inceput sa le vad putele si titele.

Zoolander

Loved it cand l-am vazut a treia sau a patra oara. :)

de obicei filmele care nu-mi plac la o prima vizionare nu mai au ocazia de a-mi placea mai tarziu...
in schimb am intalnit filme pe care le apreciez din ce in ce mai mult odata cu tecerea repetata prin povestea lor.
aceste filme care cresc si cresc neincetat sint Al Saptelea Continent (Haneke), Stand der Dinge, Paris, Texas, Himmel uber Berlin si Lisbon Story (Wenders), Eraserhead.. tot Lynch in afara lui ELephant Man, Dune, Fire walk with me... si mai sint... mai sint... Night on Earth sau Dead Man, Europa sau Odiseea Spatiala 2001, Kill Bill & coTarantino (-Jackie Brown)... Persona (mmmmmm), Scene dintr-o casatorie... uva.

la polul opus se afla filme de Cronenberg, Videodrome sau M Butterfly... sau de Hertzog... pur si simplu nu vorbesc cu mine si cu nici o alta persoana care se ascunde in mine :(

ãsta nu mi-a plãcut deloc prima datã. ºi nici nu l-am mai revãzut. l-am ºters. foarte dezamãgit am fost, fiindcã îmi plac filmele ulterioare ale lui Haneke (pe care le vãzusem înainte). pur ºi simplu îi lipseºte acea palmã, loviturã care te pune sub ºoc care credeam cã e specificã lui Haneke (Benny's Video, Funny Games, Time of the Wolf, Code Unknown, Piano Teacher). 7. Kont nu conþine nimic care sã mã zguduie vreun pic. mi-ai putea da vreun motiv sã-l revãd?

Pentru oricine vede un film altfel decât un simplu spectator, urmärind sä-l analizeze (ca profesionist, critic sau mäcar cinefil), regula de aur este: TREI VIZIONARI.
- Primul contact cu filmul.
- Acomodarea (o datä ce nu te mai furä actiunea).
- Analiza.
Sigur, regula e "de aur", nu "de fier": pe de o parte, existä atâtea filme îndeajuns de complexe încât sä justifice, si chiar sä necesite, si mai multe vizionäri (Tarkovski, Bergman, Antonioni - si multi altii). Totusi, dupä a treia oarä, trebuie sä fim foarte atenti sä nu ne pierdem în amänunte. Dacä suntem constienti de riscul ästa, si-l evitäm, nici o problemä.

Si acum, putin mai on-topic:
Nu-mi amintesc nici un film a cärui perceptie sä se fi rästurnat atât de radical (displäcut/pläcut), de la prima la a doua vizionare. Pot face doar unele asocieri aproximative - si, în fond, deloc surprinzätoare:

- "Blowup"; l-am admirat de prima oarä, dar abia cam a treia am început sä-l înteleg, si de pe la a cincea, sä-l iubesc cu adevärat.
- "Stalker"; prima oarä, impresie pozitivä, dar stare de soc buimac cu ameteli fizice, de-a dreptul; imposibil sä comentez ceva; ulterior, desfolieri succesive care nu s-au terminat nici acum (sä tot fie vreo opt la activ).
- "2001: A Space Oddissey"; prima oarä, pläcere cam superficialä si condescendentä; pe urmä, si aici, disectii etapizate (tot vreo opt, cred).

mi-e greu sa-ti gasesc tie motivatii pentru care sa te intorci la acest film... pot sa-ti spun insa care a fost starea mea generala in timpul vizionarii acestui film... de ce aveam senzatia ca sint sugrumat treptat de ceea ce vedeam, pana la a mi se opri rasuflarea la final...

ceea ce-mi place la Haneke e ca nu judeca, nu intra in sufletul spectatoului valorizand constant si jucandu-se cu sentimentele lui, racaind in interiorul sau doar pentru a-si satisface (desi nu e cuvantul potrivit) orgoliul artistic.. precum face in opinia mea von Trier (unul dintre regizorii mei preferati, alaturi de Haneke si Kar Way cel mai bun regizor activ outside USA). ceea ce realizeaza el, e o constructie meticuloasa, din bucati, puzzleuri imagistice continand o istorie nuda (un fel de 'viata nuda' a la Walter Benjamin privita in tehnica realizarii filmice), adica o insiruire de intamplari prezentate fara nici o judecata interna, venita din partea relizatorului. ma gandesc si la 71 de Fragmente ale unei Cronologii a Hazardului, unde avem bucati bucati, imagini, la final avem o viziunea asupra povestii... in Code Unknown e invers, avem intamplarea, apoi vine disectia, urmand o legitate neclara, nedefinita (codul nu este cunoscut).

al 7-lea continent

l-am privit ca fiind o critica adusa masinalizarii omului in capitalism [asta per total, asa l-am resimtit prin aceea ca ma intrebam de la jumatea filmului daca asta ma asteapta si pe mine peste 10 ani (adica inspre 35 de ani) - serviciu, acasa, serviciu, acasa, intalnire cu cumnatul (daca oi avea), terzire dimineata, spalatorie auto, copil, scoala lui, probleme la serviciu, intretinerea unei aparente relatii cu parintii, ba chiar si cu sotia...etc. ceea ce mi-a placut (fiind totusi un film!) este ca anarhia in sistem personajele o aduc nu luptand, injurand si protestind in strada, ci excluzandu-se pe ei masinariei. lovesc in 'celula de baza' a societatii, distrug familia, in speta familia lor. astfel se extrag pe ei sistemului si-l distrug, oarecum, din interior.

pe mine m-a prins filmul chiar nitre praguri - terminarea scolii, intrarea in munca (desi este ceva placut, adica maimult decat placut), dar intrebarile pe care mi le puneam atunci - si inca o fac - sint legate de aspecte pe care le-am intalnit in film, iar felul in care Haneke stie sa le prezinte, nealterate de o constiinta artistica omniprezenta si atoate stiutoare, felul cum stie sa spuna pana la capat povestea (ecranul negru de la final... :love:)... toate astea mi l-au adus pe haneke in prim-plan si cu cat il vad mai mult cu atat creste in ochii mei.

(daca vrei un motiv si mai personal pentru care sa vezi filmul - e ca 'subromul' filmului, de pe titrari.ro, e facut de mine :P)

l-am þinut nu ºtiu cît pe hard fiindcã n-aveam titrarea. pînã la urmã l-am vãzut netradus, cam în urmã cu trei luni. probabil tu ai bãgat-o pe titrari ulterior. îmi poþi spune în privat sau chiar pe forum o listã cu subtitrãrile la care le lucrezi (sau le ai în plan)?

as good as it gets
 

Deshi pentru multi poate parea enervant filmul, inclusiv pentru mine, la prima vizionare...acum nu ma pot dezlipi de tv ori de cate ori e dat. :D

Descoperit acest topic interesant in anale, probabil a trecut suficienta vreme ca sa-l putem imbogati cu titluri noi.

Primul exemplu care-mi vine in minte este Moulin Rouge. Prima data cand l-am vazut mi s-a parut un kitsch total. Subiectul fumat si latratul lui Kidman din prima parte, plus cover-urile dupa melodii celebre, m-au facut sa discreditez total tortul cu frisca si diamante al lui Luhrmann (de la care nu-mi placuse nici Romeo + Juliet). Dar dupa trei luni, cand amanuntele se rearanjasera si asteptarile erau cu totul altele, l-am mai vazut o data si mi-a placut la nebunie :D.

Beowulf, Movin' McAllister, Killerpad

Beowulf mi s-a parut tras de par, chiar daca porneste de la o legenda in care eroul e preamarit, parca era prea increzut, plin de el, Beowulf.

Black Hawk Down...
a doua oara mi-a placut mult ;)

... presupun k s va intimpla la fel si cu 'les chansons d'amour' ;)
dar preferabil e sa-ti plak din prima

American Beauty - la prima vizionare m-am gandit ca e ok. Dup'aia l-am vazut cu frate-miu thank God! :P

Adicã cum, dacã nu-mi plãcu prima oarã sã mã mai uit ºi a doua oarã?! Da'ce m-am tâmpit, sau oi avea vreo câteva secole de trãit ºi nu ºtiu eu?!
:) :) :) :)

in general filmele trebuiesc vazute pentru a doua oara...prima data te uiti sa vezi despre ce e vb si cam ce se intampla iar a doua oara te uiti sa vezi detaliile p care la prima vizionare leai ratat...nu se poate sa placi un film din prima vizualizare daca nu il si intelegi :)