Vaguely. Am totusi o banuiala ca timpul va lucra in favoarea ta. Mie mi s-a intamplat asa: in anii '80 imi placeau filmele din anii '60. In '90 cele din '50 si sper ca atunci cand ma senilizez sa apreciez comediile lui Mack Senett. Tot din experienta personala: la 15 ani am vazut prima oara Regula Jocului a lui Renoir. Nu mi-a placut din prima dar mi-am dat seama ca e un film mare. Si ca eu sunt mic si chiar nu am acea experienta de viata care sa-mi permita sa-l gust la max. Inutil sa-ti spun ca-l vad cu alti ochi acum. Asa si cu Chaplin: trebuie revazut every now and then. Cu ochiul si sufletul imbatranit dar si imbogatit. Nu stiu daca-ti dai seama dar noua ne pasa de nepasarea ta.

P.S. Copiii mei se distreaza copios la Chaplin (Ok, si la Stan si Bran si Buster Keaton). Ba chiar ar fi un treat pentru ei sa le pun filme de-ale lui in fiecare zi. si nu i-am indoctrinat (inca).

se prea poate sa ai dreptate.
Dar totusi, presupunand prin absurd ca tot nu mi-ar placea, de ce ar fi asta asa dramatic?

Pai n-ar fi dramatic. Ar fi absurd. N-ai totusi datele de serial killer pe care le afisezi in avatar. Te-a impresionat in copilarie melodia cu cainii vagabonzi a lui Mihai Constantinescu. E imposibil sa nu te emotioneze si micul vagabond. Mai da-i o sansa, doua, trei.