Corect.ai perfecta dreptate.Probabil ca nu m-am facut pe deplin inteles iar tu nu ai avut cum sa intelegi pe deplin.Am iubit literatura pt. copii,am citit-o in nestire,pana la a da foc la plapuma de pe cap citind noaptea la veioza.Perrault, fratii Grimm,Andersen,Hauff si multi altii ,mi-au stat alaturi,nimic nu am iertat.I-am compatimit pe cei care nu citeau.Acum e clar,,nu se citeste decat cu rare exceptii.Donatia mea in scopul acesta a fost facuta de a se citi...dar biblioteca e goala,nu are suflet si cartile se sting..Cat despre Gulliver,da l-am citit si cred ca prea devreme.Educatia se face sau mai degraba se facea in banci,amfiteatre,biblioteci, dar mai ales in familie.Acum a ramas doar internetul dar decat nimic,e bun si asta.Lecturi cat mai placute si daca vrei sa-ti daruiesti cuvantul spre a indruma oamenii catre lectura e bine sa evitam o atitudine peiorativa.

Nici nu mă așteptam la altfel de răspuns. Am avut încredere că o să înțelegi perfect, mai ales că ești un cititor avid. ;)
Nu știu ce să zic în legătură cu educația. Nu mă număr printre cei care să fi fost învățați. Sau dacă da, am fost învățată doar prin metode indirecte, cu excepții. Totul a venit de la mine. Cred că oamenii trebuie să aibă timp. Doar timpul îi poate face să descopere plăcerea lumilor cuprinse-n cărți. Astăzi, un copil este copleșit de școală, teme, afterschool, activități extracurriculare, sport, filme etc. Nu știu câtă lume mai poate citi... Plus lumea adultă care trebuie să citească materiale de specialitate și ziaristică pentru a fi informați. Nici internetul nu-i rău. Poți citi cărți! :)

Carti pe internet,e-book-uri...no way....mie-mi place asa...mai pa natural.

Oare asa isi spuneau si persoanele rafinate de acum cateva secole? "Carti tiparite?? No way, noua ne plac papirusurile, e mai pa natural 8-|"

Nu sunt o persoana rafinata si doar asa mi-am permis sa fac o gluma proasta dar cu buna stiinta.
Acele persoane erau cultivate si ar fi inteles ca papirusul era o problema de ordin tehnic,insurmontabila cel mult ar fi ramas la manuscris tot pe hartie.
Tiparul,controversat la inceput,a ramas o inventie colosala dovada ca a rezistat pana acum si va rezista multi ani de acum inainte.
Ma bucur ca mai sunt cavaleri pe lume,fata de doamne,ti-am ridicat manusa dar nu o voi mai face indiferent ce vei spune.Ora mea de internet s-a sfarsit.

Iată, în sfîrșit, o întrebare născută din arțag steril și din plictiseală fecundă - cu alte cuvinte, o întrebare filozofică. Una pusă cu facondă și la care, dacă ai citit măcar o listă cu cărți de citit în viața ta, și pe barba netului, nu poți să nu-i răspunzi: cu siguranță, oamenii rafinați de atunci erau împotriva cărților tipărite, și tocmai ăsta era semnul care îi distingea și îi ajuta să treacă drept oameni rafinați. Concluzia: oamenii rafinați nu există și nu au existat niciodată, totul e progres, rafinare, rafinare, rafinare, ad... - ceea ce e de natură să ne facă să nu vorbim cînd sîntem cu acadeaua în gură.

"Cărți tipărite?? No way, nouă ne plac picturile rupestre, e mai pa natural." :P

Rafinarea s-a dovedit utilă. Nu suntem suficient de deștepți încât să putem vedea tot exteriorul-n cifre, litere, simboluri și formule fără a le pune pe suporturi. Încă suntem primitivi. Dap, acadeaua-i bună. Slurp, slurp, slurp. Gust de banană și rodie. A voastră de care aromă-i? :D

Citeste lumea pe rupte, pa natural, pe unde apuca, in cele mai neasteptate situatii si ipostaze (instantaneu surprins de mine; azi, chiar azi)




Si ceva rafinat tare, tot pa natural se pare, cu dedicatie pentru cititorii & oamenii cu opinii d-aci (poza salvata de mine, gandind ca nu e de pierdut).

Mămică dragă, ce buchi are cimitirul ăsta, să mori de nu!

Nu sunt cavaler, am facut-o exclusiv pt placerea intepatului steril 8-| C e fata mare (cough), poate sa aiba grija singura de ea :D Pe klute tre' sa il mai citesc de vreo 3 ori pana ma dumiresc care e ideea, am o vaga impresie ca aproape il inteleg dar e clar ca nici macar cartile de pe net nu m-au rafinat indeajuns :(

Attagirl, S! :)) :-*
W, cavalere, vezi că tre' să-ți dai seama că tre' să devii și tu un primitiv care degustă rodii.
În timp ce ai rodia-n gură, răspunde la asta - care-i diferența dintre judecată și gândire ??
Asta-i ce a vrut să spună K. :">

Io nu inteleg nici lucruri simple precum obsesia voastra cu introdusul diferitelor obiecte in cavitatea bucala, dapoi subtilitatile lui K. Cand cresc mai mare gandesc ca o sa judec mai bine.

=))
Îmbătrânire sănătoasă s-aveți, domnilor! B-)
Și o mică paranteză, d-aia dreaptă, judecata-i imediată, pripită, ca uzura morală, iar gândirea-i minunea a opta a lumii! - îndelungată, fraților! :D B-)

[quote=sigalia]Citeste lumea pe rupte, pa natural, pe unde apuca, in cele mai neasteptate situatii si ipostaze (instantaneu surprins de mine; azi, chiar azi)




Incredibil! Atât instantaneul, cât şi faptul că (cel puţin deocamdată) nu voi comenta fotografia a doua!:">

Deci, posibile explicaţii ale acestei poze istorice:

1. O intelectuală dă buzna la bancă (şi nu orice bancă, ci tocmai Raiffeisen, cu ceva premium!), scoate muuulţi bani, cumpără muuulte cărţi, şi apoi dă fuga înapoi (precum asasinul la locul faptei) ca să citească, pe treptele afirmării, ceva cumpărat cu bani de la bancă.

2. O angajată Raiffeisen este trimisă la ”munca de jos” :D (având în vedere că unii bancheri, nu toţi, ar putea să cam dispreţuiască unele cărţi, nu toate...)

3. (Mai plauzibil decât primele două): O tânără întreprinzătoare citeşte un ghid care te învaţă, de exemplu, cum să jefuieşti o bancă în 20 de minute:))

Sunt convins că eroarea nu-ţi aparţine, fiind probabil ceva copy-paste, totuşi să remarc că titlul cărţii lui Italo Calvino este ”Dacă într-o noapte de iarnă un călător”. Şi cu toţii ştim că iarna nu-i ca vara... =))

PS: Revenind la întreaga listă citată, e de luat în calcul. Aş fi un mare mincinos să spun că le-am citit pe toate, dar unele da, şi chiar sunt cărţi bune. Unele, foarte bune.

Io nu inteleg nici acum, cand sunt tanar, cum poate sa fie uzura imediata si pripita, dapoi dupa ce imbatranesc 8-| Ok, troll mode momentarily deactivated. Here's my top 10 for fiction:


1. Maestrul si Margareta- Mihail Bulgakov
2. Nemurirea- Milan Kundera
3. Ferdydurke- Witold Gombrowicz
4. Fratii Karamazov- Feodor Dostoievski
5. O Singuratate Prea Zgomotoasa - Bohumil Hrabal
6. Suflete Moarte- Nikolai Gogol
7. Versetele Satanice- Salman Rushdie
8. Punct, Contrapunct- Aldous Huxley
9. Conversatie la Catedrala- Mario Vargas Llosa
10. Martin Eden- Jack London

Te-ai distrat azi-noapte, nu glumă! :))
Cine le-a citit pe toate, din toți forumiștii vechi și noi ? E careva ??


Uzura morală este imediată, poate fi și pripită când te grăbești. Tot așa-i și judecata - imediată.
N-ai văzut că apreciezi tot ceea ce vezi, simți, miroși, guști de milioane de ori/zi ?
Gen - nu-mi place bluza asta, nu o iau acum; mai bine tricoul ăsta...; mâncarea-i stricată; aha, avem lapte azi!;, am o întâlnire la 3; trebuie s-o iau pe iubita de la 5 de la servici; în week-end avem de mers la țară; uuu ce frumușică e gagica aia; plouă; e soare etc.

Uzura fizică e îndelungată. Aici ai nevoie de timp. Așa și gândirea - îndelungată.
Ai nevoie de timp să analizezi din foarte multe unghiuri. Să pui în balanță tot. Să vezi din perspectiva ta, apoi să te pui în locul celuilalt. Sau, ai nevoie de timp să analizezi o situație ce presupune a fi cercetată o perioadă mai lungă de timp, precum o crimă, o dezbatere etc.

Uzura morala e imediata pt. ca C spune ca asa e :">

Troll mode activated. Dap, ceea ce spune C așa e. Orice percepție, remarcă este o judecată. Ca și ultima frază a lui W. Dar, io nu pot pricepe de ce ai roși ??

Troll mode deactivated. Dacă nu-i așa, puteți încerca prin reducerea la absurd sau orice metodă vă e mai la îndemână, voi 3 - tu, K, I, - să încercați a demonstra că uzura morală NU e imediată, în Zonă. Dacă ajungeți la aceeași concluzie, atunci, uzura morală e imediată fiindcă așa spun W, K și I. ;) :P

Meh. Eu unul cred că nenea (așa cred eu, că a fost bărbat) care a dat peste alăturarea asta frumoasă de cuvinte avea în vedere un proces gradual desfășurat de-a lungul unei perioade nu foarte scurte de timp și tocmai de asta i-a spus uzură că altfel îi spunea prăbușire sau alt cuvânt care să sugereze precipitare. Nu e nevoie de nici o dezbatere, răspunsul e în definiție 8-|