Vad ca a mai aparut o ciudatenie low budget .''Impulse black '' .L-a vazut cineva ???
http://www.imdb.com/title/tt1800307/

Dirty rotten scoundrels 7/10

Nostalghia - (:| nici n-am rezistat pan la sfarsit. oricum facusem o mare greseala ca am atacat filmul dupa o noapte crunta, asa ca atunci cand s-a ajuns la disectiile ideologice (despre imposibilitatea exportului si importului cultural de ex ) mi-a fost mai usor ca oricand sa-mi sara mustarul.


LE:
Spune Andrei undeva in 'sculpting in time' (pag 204). Thats funny, tocmai asta mie mi se pare cel mai interesant aspect la el.

Castaway on the Moon - Romance, umor si ceva profunzime pe alocuri. El e naufragiat pe o insula pustie situata in mijlocul unui fluviu care traverseaza o metropola iar ea, o naufragiata in propria-i agorafobie. E un film foarte simpatic dar prea putin cunoscut, pacat de el.

The General, The Cameraman, Steamboat Bill, Jr.. - si va recomand mai toate filmele cu Buster Keaton :)
...am uitat de Sherlock Jr. :)

Shadows (1959)
regia: John Cassavetes

Probabil ca intr-o zi caniculara ca azi John Cassavetes statea si el la o terasa, cu o bere in mana si se uita la gagicutzele care treceau, si asculta la niste negri care jazzuiau o doina ca sa aiba clientii fond muzical cat beau bericile, si se gandea ca Arta ar trebui sa fie transgresiva iar principiile improvizatiei controlate din jazz ar trebui aplicate si in Film... NO, rewind la partea cand se uita la gagici si asculta muzica ... si voia sa se apuce sa faca un film desi n-avea un chior in buzunar si nici un studio nu i-ar fi acordat incredere. Ce avea insa, era un workshop in NY unde invata pe actorii aspiranti sa-si imprime propriile experiente/emotii in rolurile pe care le joaca (aka method acting). Cu ajutorul lor, cu bani din donatii si cu ideile care-l chinuiau a facut Shadows, care a ramas in istorie ca primul film indie american, un monument de emotie si de viata ne-trunchiata de filtrele comerciale ale directorilor de studiouri. Un film care neglijeaza tehnica (imaginea implora restaurare, sunetul e nitel defazat, etc) si se concentreaza pe oameni. Oameni care pierd vremea, iubesc, merg la agatat, la baut, mananca bataie si sunt mancati de raporturile rasial-sociale care ii leaga. In timpul asta peste ocean se nasteau Noul Val Francez si Cinéma vérité-ul.

nota: 10 / 10 (esential)



My Essentials of 1959

1. Hiroshima Mon Amour (Alain Resnais)
2. Pickpocket (Robert Bresson)
3. Shadows (John Cassavetes)

Mention
Ben-Hur (William Wyler)

must see this.

dupa dezolanta re-intalnire cu Tarkovski am cazut intr-o depresie din care am incercat in prima instanta sa ies agatandu-ma de primul film ‘entertaining’ al carui nume mi-a trecut prin cap (=goodfellas) insa audiobook-ul cu ilustratii al lui Scorsese care-mi toarna pe gat la informatii mai ceva ca intr-un documentar dens pus pe fast-forward si garnisit cu o doza supraponderala de muzica pop numai buna to make me fucking puke or better to off myself, n-a reusit decat sa inrautateasca situatia. Dup-aceea (dupa o noape si putina zi) m-am pus frumos sa re-re-vad primele doua gadfadaruri si mi-am revenit. Credeam si inainte dar acum mi s-a intarit sentimentul ca daca ar exista ceva precum ‘cel mai bun film din toate timpurile’ probabil asta tre sa fie. Acelasi palpit al complexitatii vietii ca in romanele lui tolstoi, care face ca asa-zisa realitate la care te intorci dupa terminarea filmului sa para o farsa sau un simulacru flasc.

Alice in Murderland- un low budget si April Fool`s Day 2008, nu stiu de ce, dar mi-a placut mai mult low budget-ul :-?

Watch for free: Scenes from the Suburbs (2011) - Spike Jonze & Arcade Fire
Doar azi si maine.

Sherlock Holmes (2009)
8/10

Super 8 - SF, un fel de cocteil din cateva filme mai vechi, bine omogenizat, in care nu se mai simte separat gustul ingredientelor. Si cu aroma de anii '80. Mi-a placut cum a jucat pustimea din film iar cand ma uitam la Elle Fanning ma tot bantuia o chestie: Hailee Steinfeld a primit o nominalizare la Oscar pentru mai putin.

Pentru ca e vara si a venit vacanta, e rost de horroare. Si nu de oricare. Ci tocmai paranorma-r-e.

Donc:
1. Insidious - ori din cauza ca e Whannell ala, ori ca e Wan, oricum, unul din ei (de vina), dar filmul mi-a amintit de Dead Silence, si prin structura, si prin cromatica, si prin sperieturile naive (gen Boo!), dar eficiente (bine, si cu ajutorul design-ului modern al sunetului). Byrne mie imi place din ce in ce mai mult, Wilson a fost o surpriza frumoasa (in orice l-as vedea, nu mi-l pot scoate din cap ca terorizatul de catre Ellen Page), iar cateva imagini se agata serios de retina. Baba aia (interpretata de un barbat!) e downright creepy (the stuff nightmares are made of), iar demoazelele alea gen "in the 50s" - la fel, ciudate rau. L-as fi conceput pe dracusorul ala ciupa-ciups altfel si nu prea l-as fi aratat, dar nu-s eu Wan (Bishara, demonul, e de asemenea autorul muzicii, care primeste 10 de la mine).

2. Paranormal Activity 2 - un prequel la ce s-a intamplat in primul, filmul e mai mult o sarabanda a tot ce a frecat nervii si-n original. Am tresarit rau de 2 ori, dar era din cauza sistemului. Insist ca la primul, versiunea screener a fost mult mai buna, nu lasa loc de partea a doua si nu afecta prequel-ul.

3. The Haunted - istorisirea (in format film TV) a ceea ce li s-a intamplat celor doi Smurl (Janet si Jack) si familiei lor. Destul de linear, banal si scurtut.

4. Shutter - thailandezu'... Jesus... De trei ori am sarit in tavan si datorita sunetului, si datorita montajului. Nici daca se chinuiau nu gaseau una mai urata decat hidoasa aia... Mama, ce fatsa avea... Si s-o vezi asa, stand la picioarele patului.. Muica!!!

5. Ghostwatch - o investigatie BBC (gen 'hoax') in paranormal, difuzata in seara de Halloween in 1992. Amuzanta pe alocuri, creepy pe ici si colo, devine nelinistitoare mai spre final. Oricum, fun time.

Wings of desire,2 ore de filosofie..o punere in evidenta a frumusetii efemerului in raport cu vesnicul rece prin o serie de comparatii,totusi..ce e prea mult strica si poate ca daca vedeam putin mai mult optimist si ceva mai multa dragoste i-as fi dat 10.

Arn cavalerul templier

Exposed (2011) - thriller. Ca o gluma proasta, un film previzibil, plin de clisee, plictisitor; si l-as incadra la ceva drama, ca thriller nu pot sa-l numesc, e prea slab.

Ultimul film pe care l-am văzut a fost Forrest Gump, pe care l-am vizionat adineauri. Filmul este din 1994 şi nu am reuşit să îl vizionez până acum, shame on me I suppose.
Este un film foarte drăguţ, cu Tom Hanks ( acutally, I like him ) şi poate fi situat în categoria filmelor Dramă, deşi are şi nişte comedie, if you'd ask me.

Mi se pare un film destul de bine realizat şi de fapt un "must see" prin mesajul pe care îl transmite şi totodată prin producţia în sine - este foarte simpatic, mai ales în modul în care este expus - I loved it in every possible way.
Şi a avut şi multe replici drăguţe, worth remembering them plus toate relaţiile ce s-au întrevăzut în film, le poţi asocia cu viaţa reală. it was really sweet and that's why I loved it - mai ales că Tom Hanks chiar a jucat foarte bine rolul lui Forrest Gump. I mean, it fit him şi povestea nu este doar simatică, ci şi dramatică şi interesantă.

Un plus i se mai adaugă şi finalului, inspirat, drăguţ, fără a fi exagerat şi pur şi simplu potrivit conţinutul.

Un post cu ceva glicemie crescuta :)) :) . Ai dreptate, este un film foarte frumos cu un actor principal de exceptie, este unul dintre putinele pe care il revad din cand in cand cu mare drag.

pai in ultimele 3 zile am vazut, in ordine cronologica :D :
Halloween 4 , 5, 6, 7 si 8- revazute (in afara de 4)
Gutterballs 2008 - pentru mine, cel mai socant film ever!
The loved ones
All the Boys loves Mandy Lane - m-a dezamagit putin:-O
cam atat;)

"Lolita" -1997.
Adrian Lyne nu are o filmografie bogata,dar cel putin patru filme ale lui au capatat notorietate mondiala.nu cred ca exista cinefil de rand sa nu fi vazut cel putin o data " Noua saptamani si jumatate" ,"Atractie fatala" sau "Propunere indecenta",filme realizate in anii '80-"90.pe langa acestea, in 2002 a realizat si "infidela",un film care ne-a convins,daca mai era nevoie, de talentul Dianei Lane.asa ca, nu e de mirare ca Adrian Lyne a reusit dupa 35 de ani de la prima incercare de ecranizare a nuvelei lui Nabokov,sa ne aduca pe ecran o drama romantica reusita,mai ales ca filmul lui Kubrick era deja foarte apreciat.
n-am citit cartea,dar, din cate am inteles, A.Lyne a fost destul de fidel in transpunerea subiectului,destul de controversat dealfel, pe ecran. si cred ca el era specialist in asta,tinand cont de "antecedentele" lui,fiindca nu am amintit intamplator de celelalte filme.gasim asemanari intre ele,tocmai prin subiectul tratat: relatiile de dragoste obsesive si toata drama care rezulta in urma consumarii lor.fie ca este vorba de atractia puternica a unei femei frustrate, de un barbat casatorit avand o cariera de succes,fie de propunerea ciudata si tentanta a unui milionar, facuta unui cuplu, de a accepta ca sotia sa ofere servicii sexuale pentru bani,ori imposibilitatea desprinderii dintr-o relatie amoroasa obsesiva cu un barbat mult mai tanar,a unei femei mature dar nesatisfacuta de relatia cu sotul lui,filmele lui Adrian Lyne trateaza aceste relatii "anormale" care exista,sunt umane si au o cauza patologica, nu prea greu de ascuns.
ceea ce se intampla in "lolita" nu este nou,ca intamplare.profesorul Humbert gaseste ocazia perfecta de a-si satisface dorintele bolnave si nu se da in laturi de la nimic pentru asta.Dolores Haze e fetita care inca nu este femeie,dar care se comporta ca atare.ce poate fi mai incitant pentru un barbat, care deja suferise o trauma in propria adolescenta,fiind indragostit de o alta fetita care apoi a murit?tentatia si obsesia,n-a avut nevoie decat de o ocazie.si ea i-a invadat mintea si trupul barbatului bolnav.excelente prestatiile lui Jeremy Irons si Dominic Swain,mai ales a tinerei actrite,care n-a parut deloc timorata de rol.si daca pe alocuri,devenise "prea gretoasa" legatura imorala si obsesiva dintre cei doi si dintre Lolita si barbatul pedofil care o urmarea,Clare Quilty, muzica de pian a lui Enio Morricone a fost motivul pentru care lucrul acesta n-a mai contat.