e adevarat ca personajele si actorii sunt cheia filmului, ca ei sunt purtatorii povestii si chiar am apreciat asta, numai ca povestea pe care o sustin nu m-a convins. fazele cu pustiul si cu actelele lui de adolescent precoce mi s-au parut prea putin credibile. uneori si dialogurile pareau nefiresti (spre exemplu acolo unde se imprieteneste cu gasca sub pod. sau cand se alearga prin sala de cinema. isi faceau niste declaratii de dragoste la limita ridicolului, ce sa mai vorbim de credibilitate. chiar te-a convins felul in care seful grupului ii ia aparearea pustiului asa netam-nesam, mai ales ca aveau aerul de "mistocari", sau ce spui tu, "relatia" dintre ala micu si gagica, sau faptul ca mama pustiului e atat de putin influenta . daca ar fi fost drogata sau prostituata mai mai intelegeam comportarea antisociala a fiului).
si da, demonstratia, oricat ar fi de corecta si in asentimentul bunelor idei, e prea grosiera. chestia asta e foarte enervanta. am senzatia ca cel care a facut filmul te ia drept prost.

Moartea si Fecioara, de Polanski.

Mare smecherie si cu filmul asta....100% actiune, nu zic actiune slaba sau proasta, dar fir-ar sa fie, nu pot sa inghit filmele inecate de subiect (de tipul Autant Lara)...e lipsit de orice forma de metaforic, de lirism.....nu stiu cum de poate Polanski sa treaca de la inefabilul Cutitul in apa la acest Moartea si Fecioara....

As putea sa ma apuc sa va povestesc filmul, sa va fac un rezumat al lui si nu ar mai fi nevoie sa-l vedeti pt ca nu e nimic mai mult decat atat, actiunea lui. Nu s-ar pierde nimic din film pe calea nararii.

am revazut "Duminica la ora 6" de Pintilie. Mi-a placut foarte mult, chiar mai mult decat prima data. Geniale cadrele in care surprinde oamenii in lumea lor: mici detalii, gesturi, priviri. parca ar fi furate, ca in scena balului, pe care o gasesc formidabila. Am mai vazut stilul asta la filmele cehe din aceeasi perioada, mai ales la Forman. era un curent la moda in anii 60 sau doar o coincidenta?
In schimb, faza cu ascensorul, artificiu simbolic, poate si el la moda atunci, acum nu mi-a evocat nimic.

"Breath" de Kim Ki-duk. Mie mi s-a parut rece si distant. poate prizonier al propriei tehnici, nu a mai pus accentul pe sentimente si emotii, desi filmul despre asta vorbeste. trista si comica, in acelasi timp, replica kitsch al propriului film, "primavara, vara..." Nu am vazut toata filmografia lui KKD, dar pentru mine, e sub "3-Iron" si "Primavara..." poate peste "Samaritan Girl"

Sigur cä nu e o coincidentä!
Startul îl däduse neorealismul italian, urmat (partial, pânä n-a cäzut în intelectualism) de Nouvelle Vague, apoi de Free Cinema si, cum bine ai observat, de Scoala Cehoslovacä. La noi, din päcate, nu s-a creat nici mäcar o schitä timidä de scoalä sau curent, dar aspectele pe care le-ai remarcat constituie efectul regäsit la un regisor sensibil (pe-atunci) si informat, ca Pintilie. Dacä te uiti cu atentie la "Reconstituirea", vei vedea cä, acolo, racordarea legitimä la Scoala Cehoslovacä degenereazä în pastisä (fiind doar unul dintre motivele pentru care bunicelul "Reconstituirea" nu egaleazä, totusi, capodopera "Duminicä la ora 6".

merci pitbull pentru toate informatiile. da de faza cu ascensorul ce crezi? eu zic ca si aia e tot o influenta, poate de la nouvelle vague-ul ala intelectualist de care vorbesti.
da' pana la urma de ce a avut probleme filmul asta? fiindca tradeaza tipa aia la sfarsit? oricum destul de ambigua chestia... In rest mie mi s-a parut foarte corect politic.
si inca ceva, ai remarcat ca in scenele alea misto de care am zis, este surprinsa tot timpul aceeasi tipa si gesturile ei (o bruneta care se uita in stanga si in dreapta). am senzatia ca este acelasi cadru (nu stiu daca e termenul corect) pus in film de cel putin 3 ori. mie nu imi e clar daca a avut vreo intentie artistica. pare mai degraba o problema de buget.

poti vedea zilnic cate un scurt metraj selectat de profesionisti
http://www.artefect.net/videoteque/c...eo/scurtissimo

"redbelt"-david mamet at his best.9/10.mi-a adus aminte,in unele momente,de "ghost dog".

' Big Stan '
The cell block just got a new bully.... a small one.

O comedie simpatica din 2007 cu Rob Schneider si Jennifer Morrison. Din partea mea primeste doar 8/10 !

IMDB.

Cetateanul Kane
 

Am simtit nevoia sa-l revad dupa aproape 20 de ani! M-a impresionat ultima secventa in care Kane moare il palatul sau XANADU rostind ultimul cuvant "Rosebud". Genial filmata secventa din pivnita resedintei, cand aparatul de filmat se opreste pe saniuta lui Kane din copilarie, simbol al unui trecut pe care Kane il retraieste in ultimile clipe ale vietii. Si totul invaluit intr-o lumina de clarobscur care simbolizeaza subconstientul lui Kane, cu lumini si umbre (trimiterea e clara la "magazia de umbre" a lui Freud). Imaginea e semnata de unii din cei mai buni operatori de la Hollywood, Gregg Toland!

Red Cliff, dezamagitor
o fi batut toate recordurile de incasari in Asia si-o fi reunit cei mai populari actori de-acolo, dar John Woo nu pare sa-si fi cheltuit foarte inteligent cele 80 de milioane. Totul arata superb, dar filmului ii lipseste ritmul, iar multitudinea de personaje te deruteaza din primul sfert de ora. Coregrafii dementiale in scenele de lupta (jumatate din film e slo-mo :D), dar magia din Hero sau Casa sabiilor zburatoare lipseste din Red Cliff, unde Woo a tinut ca totul sa fie cat mai veridic (in limitele extrem de lejere ale filmelor cu arte martiale, desigur).

Probabil ca varianta occidentala (de doua ore jumate in loc de patru) va fi mult mai intensa, dar prima parte a variantei asiatice lasa de dorit. Doar pentru fanii genului. A, si da, se gaseste trasa bine... ;)

Bewitched(2005)-Nicole Kidman
Halloween Michael Myers(2002)
:D :D :D

Kagemusha (1980) de Akira Kurosawa.

"Arsenic si dantela veche" pe TCM.Doamne cat am ras si ce film adevarat,nu se mai fac filme acum prin comparatie.Peter Lorre este asa alunecos,Gregory Peck nu e doar un tip care arata bine,are si umor,recomandabil suta la suta.

Faci o confuzie: nu era Greogy Peck, era Cary Grant! :sick:

:lol:

Sigur,din neatentie si m-am grabit,pt ca recent am vazut si "Moby Dick" cu Gregory.
Mi s-a mai intamplat odata, ma gandeam la Tim Burton si am tastat din gresealaTim Roth.Subconstientul...Se intampla oricui.

vazut aseara American Psycho. Nu mi-a placut in mod deosebit ca poveste, ca subiect, chiar lasa de dorit, in schimb personajul principal este exemplar construit. Un nene foarte bogat care o ia razna, ni se lasa de inteles, din cauza vremurilor in care traim, a oamenilor, a scarii atat de frante a valorilor zileleor noastre. Totodata psiho-patologia este angajata puternic in construirea acestui personaj care o ia razna in planul fantasmelor, imaginandu-si ca ucide peste 40 de persoane.

Socialul este admirabil portretizat, in nimicnicia lui, in toata absurditatea, frivolitatea si schizoidia lui...oamenii se invidiaza intre ei si ajung sa se urasca pronind de la frumusetzea cartilor de vizita, de la cat de scump e apartamentul in care locuiesc, si mai ales, in functie de cine e capabil sa faca rezervare la restaurantul Dorsia (in aceasta lume, acela care reuseste sa faca o rezervare la Dorsia este cel mai puternic, stimat, invidiat, mascul din lume).

THE PRODIGAL
 

Am vazut aseara "The Prodigal" (Risipitorul), film parabola inspirat din pilda "fiului risipitor" pe care Isus Christos o da ucenicilor sai. Foarte bine interpretata de Edmund Purdom, trairea contradictorie a evreului Micah dintre credinta lui in Dumnezeu si pasiunea sfasietoare pentru Samarra (Lana Turner), marea preoteasa slujitoare a zeitei Astarthea

mie mi-a placut fff mult American Psycho. n-am putut sa ma opresc din a ma uita la film, pur si simplu, MI-A PLACUT. am recunoscut personajul principal (care e evident ingrosat pana la extrem) -- care este yuppie-ul american, baiat destept, scolit, care face bani multi, dar care 'in the process' si-a pierdut 'continutul'/sufletul/scopul in viata. Eu am luat filmul ca pe o metafora, o fabula, fara pretentii de realism per se. (Si evident, specialistii se vor uita intotdeauna la un film legat de specialitatea lor cu alti ochi... ceea ce pare sa fie cazul tau :))

una peste alta, ce vrusei sa spun: filmul asta mi s-a parut o trufanda, un deliciu... desi recunosc ca inceputul mi s-a parut mai interesant decat sfarsitul, cred ca preferam daca filmul se transforma in comedie mai putin neagra..

europe-east, asa e .... pe parcursul zilei de azi m-am gandit mai mult la filmul asta si mi-am dat seama ca mi-a placut foarte mult de fapt.....pleaca de la o poveste destul de tocita (da, vesnicii oameni bogati, tineri si frumosi lipsiti de suflet, dezumanizati) insa povestita foarte frumos....si asa e , incepututl este foarte sec, dur, duce cum am mai spus inspre absurd atunci cand Patrick Bateman descrie toate produsele cosmetice pe care le foloseste in fiecare dimineata...

Cred ca cel mai mult imi place tonul pe care este spusa povestea asta: e tonul cuiva care simte ca e pe un drum cu totul paralel decat cel normal, fara insa sa duca in acelasi loc, si e un ton in care se simte atat nepasarea fata de aceasta degenerare dar si un strop mic de strigat dupa ajutor.

"this confession meant nothing" e un final atat de dureros

poseidon

Down by Law -- mai vazusem filmul asta o data, dar abia acum pot sa zic ca il apreciez cu adevarat... Tom Waits mi-a picat cu tronc, clar. Altminteri desi Benigni a fost delicios -- de fapt ma distra cel mai tare cum zambea Waits cand il auzea vorbind-- parca as zice ca filmul s-a transformat in altceva dupa aparitia sa. Pana atunci era o chestie asa de atmosfera, taceri lungi si cantece ragusite, apoi insa ambele personaje Zack si Jack s-au transformat in personaje secundare, tot tinandu-i urma lui Begnini, cand de fapt ei doi erau niste actori mult mai subtili si ar fi putut face filmul singuri..

Hmm cred ca ar fi Matchstick Men. L-am vazut ieri pe post de miezonoptica. Cand il vizionam incercam sa tin cont si de succesiunea lui cronologica din repertoriul de filme a lui Ridley Scott, si ma gandeam, cum e posibila aparitia unui astfel de film dupa ceva ca Gladiatorul, Hannibal si BHD? Are un complet alt aer, ca si cum Ridley ar fi incercat sa faca o pauza din repertoriul sau de filme cu valente filosofico-istorice, si sa trimita un mesaj moralist celor avizi de filme gen "aici si acum". Si da, a facut o treaba buna spre deosebire de mica aventura romantoasa "A Good Year" unde daca nu erau dialogurile picante, putin manieriste dintre Cotillard si vesnicul gladiator al lui Scott, Crowe, filmul ar fi devenit o alta comedie romantica de categoria B. Da, parerea mea e ca Matchstick Men e ultimul film reusit al lui Scott pana sa intre in groapa, corecta d.p.d.v. politic, numita Kingdom of Heaven, de unde numai American Gangster l-a mai putut scoate.

Se7en ,ce super tare avatar ai :D Am ametit uitandu-ma la el.Si ce ai scris despre film e interesant.

poi am vazut saptamana asta :huh:

:w00t:
X-Man,7 zile de trait,Wild Child si Camp Rock :P

dosarele x - filmu' - o mare pierdere de timp, si nici macar sculi si cu muldar nu mai arata asa bine

Hehe mersi, adevarul e ca sunt un mare fan al filmelor lui Scott si incerc sa tin pasul cu cariera omului asta. Cred ca tipul e unul dintre putinii clasici in viata asa ca il vizionez "cat e cald" :P Cat despre avatar pe mine ma amuza nasul tipului :D

am vazut ieri Open Water 1 si 2. binenteles, al doilea are niste personaje mai cretine si putin credibile, dar primul este foarte tare.
povestea e destul de simpla: un cuplu in vancata, merg sa faca scufundari cu un grup de turisti si din greseala sunt uitati acolo. filmul se concetreaza cu ce se intampla cu cele doua personaje si cum evolueaza sentimentele lor.... un fel de "Elevator" insa protagonistii sunt prizonierii unui spatiu foarte larg, in locul unui spatiu restrans. oricum filmul este la fel de claustrofobic datorita multitudinii de directii in care cei doi se pot indrepta.
oricum m-a impresionat foarte tare si mi s-a parut ca totul este foarte plauzibil.

Touching the Void. Film documentar despre Joe Simpson si Simon Yates, cei doi alpinisti care au incercat (si reusit) sa fie primii pe unul din cei mai dificili munti din lume, Siula Grande in Anzii Peruvieni. Povestea abia incepe atunci cand Simon e silit de imprejurari (Joe isi rupsese un picior si atarna in gol deasupra unei prapastii) sa taie franghia de care era legat Joe. (In final, scapa amandoi... si sunt in viata azi, desi dupa experienta asta, Joe a pierdut cam o treime in greutate) Filmul e foarte bine recosntruit, munti adevarati, zapada la fel, furtuni, noapte, etc.

Mai vreau sa vad si Man on Wire (un francez nebun care a mers pe sarma intre cele doua turnuri gemene in NY) si dupa asta I am all set. :)

all that heaven allows - boy, how they made them back then ! :(( oricat de 'intentionata' era melodrama, tot mi-a venit sa ma zgarii pe ochi.

Irina Palm -- unul din cele mai cu adevarat emotionante filme din cate am vazut... Marianne Faithfull si Miki Manojlovic (Marco din Underground) - ce actori minunati... Pe scurt, Maggie (Faithfull) pentru a-si salva nepotul bolnav de la moarte, se angajeaza intr-un bar de noapte pe un post mai non-comformist :). Film mai uman si mai adevarat de mult n-am vazut.

Voil�* the topic acilea:
http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?t=15001

Home Of The Brave-2006

Regia:Irwin Winkler
Distributie:Samuel L.Jackson,Jessica Biel

Film ce incearca sa redea incercarile unor soldati americani proaspat sositi din Irak sa se readapteze vietii cotidiene de acasa.Nu e un film exceptional,dar nici de aruncat la gunoi.
Reuseste in parte sa redea emotiile pe care si le propune,dar esueaza la capitolul distributie.Daca Samuel L.Jackson ramane in continuare un actor de nota 10,restul sunt trantiti aiurea.De exemplu Curtis Jackson-50 Cent:daca iti propui sa faci un film cu un subiect destul de greu ca acesta nu pui printre pesonajele principale un raparas care a mai facut 2 filme si alea dezastruoase pentru ca nu o sa reuseasca sa iti redea drama si emotiile unui soldat intors dintr-un razboi sangeros.Jessica Biel e monotona,fara pic de simt actoricesc si cred ca ramane genul de "actrita" pentru blockbustere de mall.
Pacat ca filmul e tras in jos de distributia nepotrivita deoarece e destul de bine realizat.
Nota 7 pt jocul lui Samuel L.Jackson si pt ca nu este foarte plictisitor. :)

OK, da' care-i ideea? :?

Da probabil, eu pe imdb in afara de Maria Dinulescu n-am mai vazut nici un alt actor roman sa aiba poze. Pana si ea are abia 5, dar sunt ceva! :))

Daca are cont si plateste cativa dolarei pe luna isi poate pune cate poze vrea ea...un fel de hi5 asa :lol:

"Ha, zice ea, ce afacere profitabila avem noi aici! Daca cotizez aici cativa dolarei poate in cativa ani ma vede si pe mine Spielberg si.... sigur am sa ajung la Hollywood! Sa joc in Saving Private Ryan 2!!! Bun si ca figuranta 8)"

reality bites - cativa prieteni proaspat absolventi care primesc portia de realitate, tre' sa-si ia job dar pe care nu-l pot impaca cu pasiunile lor, se indragostesc "de cine nu trebuie" but then they finally end up together, se cearta, se impaca bla bla - tipic american.
plusul meu totusi, au replici amuzante (nu uitati ca e film din '94).

Desu nôto: The last name (2006)

Excelent...oarecum destul de fresh...si desigur mor de nervi dupa ce am aflat ca e continuarea la Desu nôto (2006), pe care nu l-am vazut...deci :x

Fear eats soul, Fassbinder.
Avem un topic dedicat lui Fassbinder sau noului val german?

Cumva atipic pt filmografia complexa, naucitoare si expresiva a lui Fassbinder, acest film poarta titlul unui proverb arab: Fear eats soul.
Mi-a placut filmul pt ca pt a mia oara constat ca filmele foarte bune au ca poveste ceva simplu, anodin. Aici este vorba despre o femeie la varsta a treia, nemtoaica, ce se indragosteste si se casatoreste cu un marocan tanar si viril venit la munca in Germania. Evident ca intreaga societate din jurul lor se va isteriza iar filmul este prilejul punerii pe tapet a prejudecatilor si stereotipiilor in gandire. Dar ce mi-a placut mie in filmul asta este intalnirea celor doua mentalitati culturale si faptul ca desi aparent ele se ciocnesc, intr-un final reusesc sa se integreze si sa faca sens impreuna.

Proverbele arabe sunt in limba engleza ? :P

Vicky Christina Barcelona-- minunat!!! spumant ca sampania ultima semi-comedie a lui Woody Allen si la fel de 'light' dar cu substanta... Daca vrei sa cazi pe ganduri si sa ai insomnii, se rezolva, ai la ce medita... Daca nu, e ok, pleci usor si bine-dispus. Cred ca e filmul preferat pe anul asta pentru mine.

Man On Wire-- documentarul despre Philippe Petit care a mers pe sarma intre cele doua turnuri gemene (si pe Notre-Dame si inca vreo cateva...) si care a fact din mersul pe sarma o arta mai mult decat un record... E multa poezie in cum merge pe sarma Petit: face plecaciuni, se intinde pe sarma si sta asa pret de cateva minute in relache, apoi mai merge, zambeste, se intoarce din drum-- si uite asa de vreo cateva ori dus-intors... De vazut! In documentar sunt prezentati si prietenii lui Petit, cel care l-au ajutat in a-si duce lovitura la cale (ca doar nu s-a dus cu voie de la politie pe cele doua turnuri, pregatirile si planurile au durat cateva luni) si care sunt la fel de interesanti si idealisti ca si Petit, de fapt ei cred in arta lui Petit, mai mult decat el insusi. Singura chestie dezamagitoare: Petit isi tradeaza prietenii in final -- abandonandu-i, practic, dupa ce devine o celebritate.

Hell Ride (2008)

un film care nu era necesar
cu alte cuvinte pierdere de timp...nimic nou

incredible hulk:
plictisitor-amuzant-ca aproape orice film cu supereroi..da m-am uitat pentru edward norton.

Bosque de sombras (2006)

desi e inspirat (?) din remarcabilul Straw Dogs mie mi-a placut foarte mult

Runaway Train (1985)

magnific...si la a nu stiu cata revizionare

...desi cea mai mare influenta a filmului de-a lungul anilor nu au avut-o personajele astea, ci detectivul (nu-i mai stiu numele, iar sa-i zic "Columbo" nu vreau).
In plus, nu pot sa nu ma gandesc ca asta e filmul fara de care Vertigo n-ar fi existat.

Sex and the City- the Movie. Mai slab decat cele mai bune momente din serial (cuma r fi ultimele episoade) insa mi-a placut. E tot Entertainment cu E mare.
Insa o preconditie ca sa iti placa S & C- the Movie e sa fi vazut serialul, si nu doar trei episoade. Vazut in intregime, serialul da greutate (per ansamblu) fiecarui personaj, si face din momente 'mici' si frivolitati (moda, relationships & s**t) personaje umane si sensibile. Michael Patrick King e un scriitor ff inteligent, subtil si nuantat -- de altfel singurul pe care pot sa-l ascult comentandu-si filmul -- insa comentariul e mai reusit decat filmul, poantele in film per total sunt mai slabe si mai putin grotesti decat in serial si sunt si momente 'cheesy'. Dar per total, reintalnirea cu personajele e emotionanta. Chris Noth e un actor minunat (just my type ;)) si personajele Samantha si Anthony Marantino nu si-au pierdut din farmec. Cu personajul Carrie nu m-am identificat niciodata si intotdeauna Carrie mi s-a parut cam fada, insa aceasta Cinderella Story are efectul scontat.

ªi L-AM vãzut. Era într-una din acele sâmbete în care cei ca mine ar trebui sã doarmã pânã târziu. Luminos început de octombrie, continuu frig în casã. I-AM rãsfoit subtitrarea, înjurându-l pe cel care mi-a tras clapa iar, pentru cã nu înþelegeam nimic, era o înºiruire ilogicã de locuri de pe glob.
Baraka e numele lui, ºi pânã la un punct este FILMUL. Nu ºtiu cum ºi de unde l-am descãrcat; nu citisem nimic despre el, din principiu nu mã uit la filmele despre care citesc. Nu am descoperit încã CRITICUL care sã mã facã sã vãd absolut orice film, bine ºtiut fiind faptul cã ºi filmele proaste trebuie urmãrite, analizate ºi înþelese, drept urmare nu citesc cronicile de film ale negativiºtilor consacraþi. Cel mai mult detest înºiruirile acelea "docte" din ce-au mai regizat, simþit ºi consumat de-a lungul vremii diverºi regizori, actori etc. criticii ãºtia sunt incapabili sã pricepã cã dacã vreau o biografie nu trebuie decât sã dau un google, pe când pentru a vedea un film nu-mi trebuie decât o umilã ºi sincerã pãrere personalã.
Întotdeauna mi-am imaginat astfel filmul, fãrã personaje, fãrã dialog, purã imagine. Baraka e FILMUL pânã în punctul în care rãmâne blocat pe aspectele negative ale existenþei umane. Aici a greºit regizorul, filmul ar trebui sã punã probleme, nu sã sugereze soluþii, el ar trebui sã rescrie realitatea, nu sã o modifice.
Dacã stai sã te gândeºti acest film este profund moral punând în evidenþã rãul pe care-l trãim, cel perpetuat de indiferenþa noastrã, a tuturor. Dacã nu ar fi manipulat realitatea, deformând-o într-un mod abosulut jenant aº fi putut declara Baraka the movie.
Constrângerile filmului nu au fãcut decât sã-mi aminteascã o nuvelã SF cititã-n adolescenþã: în urma unui rãzboi nuclear, pe Terra, intactã rãmâne doar o casetã video cu un desen animat: Mickey Mouse. Niºte extratereºtrii o gãsesc, ºi dupã ce-o urmãresc trag concluzia cã aºa trebuie sã fi arãtat/ comportat locuitorii defunctei planete. :D
Deci, aº fi trimis, prin unde radio, acest film în spaþiu, dacã nu ar fi fost atât de pesimist ºi nu mi-ar fi arãtat doar partea urâtã a efemerei mele existenþe. Muzicã clasicã, parcã asta se trimite în spaþiu prin radiourile alea super performante ale observatoarelor astronomice, nu?! Sã sperãm cã cel puþin din punct de vedere muzical extratereºtii stau mai bine. :P

ãsta e filmul: http://www.imdb.com/title/tt0103767/

"environmental theme"... :D de-aia nu citesc io înainte cronicile. :-(

asta nu este "the movie". e "the tear-jerker". nu-l am prea proaspat in memorie, dar tin minte o o imbinare de imagini simbolice cu imagini induiosatoare cu imagini pur si simplu frumoase. adauga la reteta o coloana sonora cel putin interesanta (tocmai descoperisem dead can dance si am fost :w00t: sa-i aud intr-un film). iar imaginile alea nu erau montate asa alandala, ci imparteau filmul in 3 secvente (daca nu-mi joaca memoria feste: 1. ce frumos e in natura. 1. ce chestii urate a facut omul. 3. ce ar trebui sa facem ca sa nu mai fie chestii urate si sa fie iar frumos si bine) pe care le tin minte destul de clar delimitate de cate o scena cu un simbolism foarte transparent. dintre acestea din urma imi vine clar in minte un ditai pomu' de vreo enspe secole care cade taiat parca de niste oameni foarte rai, cu un zgomot asurzitor si frangator de inimi. craaaaac buff... daca pestru napoleon fiecare soldat are in ranita bastomul de maresal, pentru fiecare scriitor sau regizor fiecare copac are vocatie de axis mundi care cand pica (pe cat de zgomotos posibil) face sa se duca totul la nenea de la subsol. iar 'telectualii preocupati de mediu, fericiti ca au prins mesajul, varsa o lacrima pe tastatura calculatorului la care vad filmul.

Amadeus (1984) regizat de Milos Forman cu Tom Hulce si F. Murray Abraham in rolurile lui Mozart si lui Antonio Salieri,colegul sau plin de invidie pe succesul acestei "creaturi" nedemna de un asemenea dar din partea lui Dumnezeu.Un film exceptional,cu decoruri,costume si muzica superbe.Abraham (pe care il stiam doar din Scarface) face aici un rol foarte bun,care i`a adus si Oscarul,el fiind cel care incearca sa il distruga pe Mozart prin toate mijloacele posibile,ajungand sa il considere si pe Dumnezeu dusmanul sau.Tom Hulce reuseste sa te faca sa il indragesti pe Mozart din primele momente iar rasul sau te face ori sa il iubesti ori sa il urasti.Singurul lucru care nu m`a convins raman discutiile intre Mozart si sotia lui,care mi`au parut prea "moderne" pentru perioada respectiva.

Perfume: The Story of a Murderer (2006) regizat de Tom Tykwer.Filmul este inspirat dupa cartea scrisa de Patrick Suskind.Filmul decurge frumos pana spre sfarsit,cand o ia total pe aratura si iti strica buna dispozitie.De urmarit pentru imaginile cu fabricarea esentelor de parfum,pentru viziunea asupra Parisului din secolul 18,pentru constrastul dintre mirosurile divine ale parfumului si jegul locuitorilor Parisului.De asemenea de urmarit pentru micul rol facut de Dustin Hoffman.