din pacate natura nu mai e ce-a fost.
eu ma simt mai linistita stiind ca anumite specii sunt in gradini zoologice si spatii special amenajate unde se pot reproduce si pot fi salvate de la disparitie.

Nu prea cred că avem aşa ceva în România.

Nu avem DELOC.
Doar niste menajerii degradate.

Deci ti-ai luat caine de vanatoare?
Congrats!
E o rasa de caine care ti se potriveste, este hiper-energic, foarte optimist, tandru si jovial (excelent antidepresiv) numai ca atentie, o sa te epuizeze. Nu prea vad cum o sa-l cresti in apartament, astia sunt caini care au nevoie de miscare mai mult ca orice alta rasa.

Eu am avut irish setter si era minunat, dar il puteam tine in curte.

Bravo, sä-ti träiascä! :)
Mama e o frumusete!

Potty-training-ul e foarte simplu.
Dupä ce împlineste 4 luni, aplici urmätoarele metode:
- Il scoti din casä de trei ori pe zi, la ore fixe (dimineata imediat dupä trezire, sä nu apuce sä facä în casä; la prânz/dupä-amiaza; seara, înainte de culcare);
- Nu-l aduci înapoi în casä pânä nu-si face nevoile (pipi de fiecare datä, caca minimum o datä pe zi);
- Ori de câte ori face ceva afarä, îl räsplätesti: "Bravo!", mângâieri, biscuit de câini, etc.
- Ori de câte ori face ceva în casä, îl pedepsesti: "Ce-ai fäcut?!", "Nesimtitule!", bätaie la fund cu un ziar fäcut sul (nu-l doare, dar o întelege ca pe o pedeapsä); nu stricä si sä-l bagi cu nasul în ce-a fäcut; (dar, ATENTIE! Numai în primele cinci-zece minute. Mai târziu, deja nu mai asociazä...)
Cam într-o lunä, se va înväta si nu mai ai probleme.

Pânä la patru luni, stergi dupä el.

De predresaj (sau "educatie") te poti ocupa si tu - cautä pe net, e plin de site-uri chinologice.
Un dresaj propriu-zis i-l poate face numai un profesionist. Te cam costä. Meritä, numai dacä ai motive concrete (e pe specialitäti: vânätoare, urmärire, pazä, apärare, luptä, paradä, circ, etc...). Ca animal de companie, merge si färä.

Atunci, da. Dresaj specializat. Se puncteazä.

Drago, cä tot te-au tzepuit äia cu cätelul, dacä la prima montä a Herei (în toamna lui 2010 - sau, mai probabil, în primävara lui 2011, cä prefer sä am puii în casä vara, nu iarna) mai e valabilä treaba, ai un pitbull de la mine.

4 luni e o varsta aproximativa. Ideea e ca trebuie sa treaca 2 saptamani de la al treilea vaccin inainte sa-l poti scoate afara.

Daca e baiat va face in casa peste tot si foarte probabil sa te chinui cu el sa invete sa faca afara. Tin minte cu primul meu caine stateam cu orele afara iarna in frig si nu facea nimic. Si cum ajungeam acasa isi dadea drumul.
Daca e fetita e mult mai simplu. Pe Tara eu o invatasem sa-si faca nevoile pe ziar si pe balcon. Si de cand am scos-o prima data afara n-a mai facut in casa (decat de emotie evetual).

Poveşti despre animăluţe
 

Ochii lor

Fiindu-mi oarecum greu să vorbesc despre câini şi pisici (cum n-am suportat nici calendare, nici poze cu mutrele lor simpatice expuse prin preajmă, la vedere, deh, spaima de kitsch!), o iau pe departe. Şi tot n-am să ajung nicăieri.
Nici n-am prea multe cuvinte despre ochii lor, ci doar despre felul în care te urmăresc din privire, adică se uită ei în ochii tăi. Orice jivină, că-i câine vagabond sau pisică rătăcită, fie chiar şi sărmanele vrăbii care se reped să culeagă firimiturile de la fereastră, oricare din ele îţi va pândi ochii – eu însă nu-s lămurită cum se face de ştiu că pe-acolo îţi pot vedea gândul. Probabil instinctul îi avertizează că piciorul, mâna ta, mişcarea trupului pot deveni oricând ameninţare, că sunt amăgitoare, la fel ca şi vorba. E firesc să n-aibă încredere în noi, de parcă noi am avea…
Ce mi se pare interesant e că îţi găsesc imediat ochii, prin urmare, deşi suntem atât de diferit alcătuiţi (măcar că noi umblăm altfel), or să ia aminte că trebuie să-şi înalţe privirea. În momentul ăla, deşi doar pentru fracţiune de secundă, cred că îşi lasă „garda” jos, încercând să te citească: oare ce-i fi voind? eşti dispus să comunici? În virtutea unui raţionament atât de precar, lipsit de fundament ştiinţific, eu m-am încumetat întotdeauna să vorbesc cu ei (sau ele), socotind că mă pot face înţeleasă, nu atât prin grai, cât din ochi. Fireşte, nu m-am înfruntat eu cu fiare sălbatice şi n-am tupeul să reclam că aş fi descoperit o mare taină, în orice caz, frică nu-mi este de câinii de pe stradă, nici când mi se-arată hămăind, fioroşi; e drept, m-am ferit să-i zgândăr, dar nu m-au atacat, cel mult m-au ignorat sau, după un lătrat-două, s-au retras, preocupaţi de alte treburi, mai serioase. Mă uit la ei şi-i întreb: Ce faci, Ţache? (ăsta fiindu-le numele, generic) – şi-i suficient. Alteori se lasă cu gudurat, când încep să se bucure şi cerşesc să fie mângâiaţi, dând vesel din coadă. Ce te faci cu ei? Îi minţi, preţ de câteva minute, le dai iluzia că ruga-roaga din privire li s-a adeverit, după care îi părăseşti. Mda, avem o practică, noi.
Cu pisicile e ceva mai simplu, în primul rând că s-au împuţinat teribil (zice-se că din cauza numărului mare de câini "maidanezi"), mai apoi sunt şi spăimoase, prudente, nu vin la tine cu una, cu două, îţi trebuie multă răbdare şi nu-i timp să pis-pis-uieşti pe la colţ de bloc. Îţi ies în cale mult mai rar, deci te scutesc de grijă. Cele rostuite sunt ţanţoşe, mofturoase şi-şi etalează ifosele încifrate în unduire de coadă, alteori stau cocoţate pe margine de acoperiş sau pe creasta unui gard de unde te privesc plictisite, cu ochii mijiţi, visând probabil la mângâierea domestică a aşa-zisului stăpân (că unul propriu-zis n-or să sufere ele! ) ori cine ştie, la vreo pândă sau altă îndeletnicire pe placul lor. Ooo, da, suveran. Iar cele fără adăpost sunt într-atât de fugărite, încât cu greu se mai opresc ca să-ţi arunce o uitătură. Oraşele mari nu tolerează bine decât pisicile de lux… ori astea parcă nici nu te văd sau dacă îşi aţintesc ochii spre tine, te ţin drept rasă inferioară.
Dacă-i aşa, singurele vietăţi la a căror privire am acces liber (de bună seamă, şi egoist, unde nu mă costă nimic, nici măcar o alintare mincinoasă dăruită în trecere) sunt zburătoarele mele, de la fereastră. Ei, glumesc, cum să fie ale mele?

Generoase, ele îmi lasă în schimb mai un fulg, mai o pană... ca amintire.

Splendid scris, splendid simtit,
Love and kudos for Delete.

altădată, poate,
 

am să povestesc şi despre EL, zisul Socrate :)

Adicä Socrate zisul Prostu? :D

Pisicute superbe isi cauta stapan
 

Ofer spre adoptie mai multe piscute

Blue, absolut superba, gri petrol cu blana lunga , deparazitata intern si extern, cu carnet de sanatate , sterilizata , sociabila , educata . Blue are 8 luni







Porto , un motanel in varsta de 3 luni, deparazitat intern si extern, cu carnet de sanatate , vaccinat, obisnuit cu alte pisicute





Barry White, un moatnel in varsta de 4 luni, deparazitat , educat , vaccinat . este pufos , alb cu gri tarcat , are ochii mari si frumosi si mare nevoie de o familie





[email protected], 0762202753

Descuiati pisicutzele cinemagice si lipiti topicul acesta! Vezi, Judex, nu trebuia sa-l incui atunci. Si cat te rugasem..

Ce s-ar mai juca Piti al meu cu ele.:)) As lua pe cea cu alb dar ce fac la catel?

unde e topicul celalalt ca nu-l gasesc

Depinde ce fel de catei ai. Nu stiu la care pisic te-ai referit, dar ambii motani (si cel cu portocaliu si cel cu tarcat) au locuit o vreme intr-o casa unde erau si catei

Am mai unit eu de-asteaprin vara in vreo 2 randuri.
http://www.cinemagia.ro/forum/showth...t=88134&page=8

sweet

http://www.220.ro/VVUj5psg1s/Incredi...u-Am-Mai-Vazut