Mmmmm, yummy

le

Am inceput sa vad aseara Il Divo. Il am de un an, daca nu mai bine si n-am apucat sa-l vad. Oricum, ce vreau sa zic e ca subiectul ma cam depaseste, nu am idee de politica si cu atit mai putin de politica de acum 30-40 de ani, dar imaginea si muzica sint absolut superbe.

Cind va uitati la imagini trebuie sa ascultati si muzica. Eu am ramas muta cind a inceput muzica si a continuat cu imaginile astea.

http://www.youtube.com/watch?v=gXdG9ldi010

Ieftin, asta ma enerveaza. De-asta mi-a placut de Porumboiu cand a zis: muzica e o arta mai puternica decat cinemaul si nu mi se pare fair sa o folosesti in film (citat din memorie). Practic cu o melodie ca cea de mai sus nici nu mai ai nevoie de imagine. What is this shit then?

nu sunt de acord cu porumboiu. muzica poate strica , poate amplifica, poate racorda o sensibilitate, dar în nici un caz nu cred că e unfair să o foloseşti. pînă şi lipsa de soundtrack tot soundtrack e, voit ales. filmele lui angelopoulos au unele din cele mai de rahat osturi ever, dublează imaginea într-un mod atît de inutil, că ai impresia că theo crede că are numai retardaţi în sală -- e unul dintre motivele pentru care nu-i înghit filmele, diva dolorosa, dacă avea alt ost, mi-ar fi ieşit pe nări, faza din autumn ball, aia în care e muzică de la gybe, este cum este, adică supranatural de puternică, tocmai din cauza muzicii. i mean, wtf?

anaemona, eu cînd ascult muzica aia şi mă uit la imagini, parcă am în faţă un godfather reloaded, sau istoria paralelă a unui clan scos de la naftalină, glamorizarea unei facţiuni de gen camora care îţi umple apele de deşeuri radioactive, săltînd rata de cancer în zonă, dar pentru că se îmbracă de la gucci, e megafotogenică şi merită trasă-n cadru. scz, nu am vrut să fiu ironică.:-*

Exact. Insa nu era mai bine daca era asa din cauza imaginii (sau altor intrumente specific cinematografice)? Inceputuirle lui Eyes Wide Shut, A Clockwork Orange, Offret, Lost Highway, secventa cu Strauss din 2001 sunt transcendentale. Tocmai din cauza muzicii. Care nici macar nu e originala. Nu spuneai mai devreme ca te intereseaza specicitatea mediului? Ce fel de cinema e ala daca tot ce are mai bun in el il da bazandu-se intr-o masura atata covarsitoare pe o alta arta? Momentele enumerate mai sus sunt unele dintre cele mai preferate ever in my book, dar asta nu inseamna ca a fost fair ce au facut autorii lor acolo; le iau ca pe niste placeri vinovate.

Ce fel de cinema e ala daca tot ce are mai bun in el il da bazandu-se intr-o masura atata covarsitoare pe o alta arta?

nu tocmai asta e un pct forte al cinemaului? tocmai permeabilitatea mediului, faptul ca nu-i un obiect omogen ci o structura, iar sensul gliseaza pe aceasta relationare.

(nu vb de cazul dat de anaemona)

Nu, chiar nu cred asta. :|

pai tu vrei sa deconstruiesti filmul pana ajungi la o esenta anume (din ce vad imaginea). dar petalele, chiar daca sunt cazute, au facut totusi parte din floare. mai scoate-i miscarea si ajungi la fotografie.

LE. chiar ma gandeam, in topicul asta parca se pierde tocmai cinemaul. (nu aruncati cu oua, nu e ceva rauvoitor)

Fed, tu compari filmele alea cu autumn ball? nu, nu vb aici de o ierarhie valorică, ăla-i bun, ăsta-i rău, vb despre ce fel de img e în autumn ball ca să justifice folosirea unei muzici atît de sculpturale, dacă o pot numi astfel, pentru că muzica e cea care sculptează momentul. e o bucată luată de afară, o mamă care îşi pierde copilul şi nu o vezi smulgîndu-şi părul, nu auzi nici eriniile de plastic din vreun ost marca zimmer, auzi amplificatorul ăsta al unei banalităţi cotidiene care îţi sare pulsul. or, prin asta momentul nu e deloc baroc, încărcat, o clătită cu jdemii de umpluturi. e o bucată de aproape casual film cu o muzică ce resemnifică totul. aceasta e capacitatea filmului, în mare măsură, de a impune accente fonice acolo unde cele vizuale sunt de o uniformitate înşelătoare.

dap.
facem muzeistică şi vorbim despre film hahaha

Nu, esenta cinemaului este spatio-timpul. :|

Mai, dar acum pe bune, nu ti se pare nimic suspect in a lua o capodopera a muzicii clasice gata-facute, o pui peste o imagine oarecare si voila sublimul? Ce-i cu parazitismul asta?
Pot sa tac in conditiile in care o melodie e zdrobitor de puternica -- hell, sa fie un intreg album care sa faca aproape tot filmul, imaginile sa fie doar un fundal auxiliar -- dar sa fie dracului originala. Desigur, in cazul asta numai cinema nu s-ar mai numi rezultatul, dar asta e mai putin important.

Ah, nu, scuze. Nu am vazut acest film. :| Deci n-aveam cum. Am conjecturat doar ca tre sa fie un caz tipic de simbioza muzica-imagine.

Apropo de Autumn Ball si de Corneliu Porumboiu, tu ai vazut Drive (Refn, 2011)? :|

esenta picturii este spatio-timpul
esenta fotografiei este spatio-timpul
esenta fizicii este spatio-timpul
esenta universului cunoscut este spatio-timpul
esenta mea este spatio-timpul

tocmai miscarea reprezinta implinirea idealului artei. de la sculptura, la pictura, la fotografie.

Nu uita neantul. :|

intr-o dialectica negativa si neantul. pentru ca na, fiinta nu poate fiinta nefiinta deci si nefiinta asta e "inrudita" bine cu fiinta. ma rog, nu asta e problema aici. cred ca ai prins pointul meu.

Da.

Man, as long as the result is the moon child, let the maggot fuck the nightingale, what do I care?<:-P

ştii ce mi se pare cel mai haios în toată chestia asta? că tu teoretizezi la modul ăsta hiper-esenţialist, dar vii cu batman, unde parazitismul, vorba ta, e trîmbiţat ca reţeta zilei. nu mi-o lua în nume de rău, dar există şi filme din alea, aerate, ajunse cu intenţiile în anticamera divinităţii şi ar fi frumos să vb despre ele, ceea ce nu facem.
tu iei o img statică dintr-un film, demonstrezi ce sublimă e , dar vrei spaţiu-timp cinematic. unde e spaţio-timpul în nemişcare? aşa, iei cartea lui barthes, camera luminoasă, care vb foarte bine despre fotografie, nu despre film, şi am epuizat problema.
am văzut recent un film, cu imagine şi cu muzică, mi-a plăcut foarte mult, dar cînd a fost să iau cîteva imagini să le postez aici, am realizat că nu am cum, că ce ar ieşi ar fi o galerie diluată de segmente fără capacitate de sugestie, aroma fadă şi leşinată a unei mîncări descrise într-un almanah străvechi, ceva la fel de neutru la gust ca zăpada. nu pot separa în el imaginea de mişcare, de sunet. metabolismul acestui gen de film e neseparat în părţi constitutive. dar există oricînd opţiunea de a vedea filme fără muzică. RR de benning de ex.

nu am văzut drive.

E adevarat, daca lipeala functioneaza nu ma pot impotrivi sa nu raman cu gura cascata... dar exista ciuda asta insidioasa pe lejeritatea cu care accede la glorie autorul. Chiar nu stie nimeni despre ce vorbesc?
Malombra, ce se-ntampla pe topicul asta nu tre sa aba neaparat legatura cu conceptia mea despre cinema pana in cele mai idiosicratice unghiuri ale ei. Dovada ca nici nu-mi plac filmele Batman, dar niste fotografii rupte din context sau hai si-o scena, doua, se mai intampla. Dar, da scena cu Jokerul despre care am vorbit mai in amonte e genul meu de cinema (bine, necestia retusurile alea de care ziceam ca sa fie implinita).
Condoleante. :x

ştiu despre ce vb, dar problema nu cred că se tranşează cu satîrul.

mersi pt condoleanţe, i feel more alive and kicking than ever.

Bene, mai copii, hai ca io tre s-o uschesc. :-*

Cre' c-o sa ma uit la filmul lui Wajda in seara asta... daca coopereaza...