Mylo Xyloto (2011) - Coldplay

Astia de la Coldplay n-au rusine. Iarasi au iesit la interval cu un portbagaj plin de chorus-uri si ooo-ooo-uri din alea care ne leagana maini si brichete si fac sa explodeze instalatiile de sonorizare si piepturile in mega-concerte pe stadioane dar care ascultat singur si cu ochii inchisi nu te poate face decat sa pufnesti in ras.



" ... while so many bands at their status revert to bloated contentment or some vague idea of rockist salvation, Mylo Xyloto finds Coldplay successfully continuing to explore the tension of wanting to be one of the best bands in the world and having to settle for being one of the biggest."
7 / 10
(Ian Cohen, Pitchfork)



"There’s nothing wrong as such with ‘Mylo Xyloto’. It just feels like, once again, Coldplay have done the selfless thing and gone out to protect EMI’s share price, and at the end of it remain peering off the edge of a cliff edge, wishing they had the courage to jump."
5 / 10
(Dan Martin, New Musical Express)

Au inceput sa curga topurile de sfarsit de an:

http://www.metacritic.com/feature/mu...albums-of-2011

Father, Son, Holy Ghost (2011) by Girls

"The arrangements throughout have whirring organ, guitar fills, solos, flutes, and backing vocals borrowed from classic rock and placed exactly where you would expect them to be. And tying it all together is the production from Doug Boehm and the band, which sounds "old" simply because it sounds so incredibly good. This is one of the best-sounding rock records in years, redolent of a time when there was more money to spend in getting the basic tracks perfect, better ears to figure out which microphone should be used and precisely where it should be placed, and no pressure to make the mix ultra-hot for digitally-driven radio."
(Pitchfork, 9.3 / 10)

Nota mea: 10 / 10 (esential)





Aperitive:

Alex
http://www.youtube.com/watch?v=ukWhGXCBM6Y

Die
http://www.youtube.com/watch?v=R9mhBsLydfg

Vomit
http://www.youtube.com/watch?v=LBYBNyMNySU

am mai reciclat din ce ascultam mai demult, nu prea mai am timp de explorări. în plus, cu ameninţarea acta, ar fi bine să bag la cap ce ştiu deja, să prind în cuie ca să nu se mai desprindă. nu obişnuiesc să citesc critică muzicală, mă face să mă simt prost, cu toate catalogările alea, etichete, comparaţii, genuri, etc. ştiu că ufo şi greymachine îs acolo, undeva, foreva şi asta ajunge :x

dar dacă e musai:

The universe pulses with a heartbeat, and its name is Idolum. The latest from psychedelic stoners Ufomammut, this album stomps with all the density of a collapsing black hole while throbbing with the very rhythm of a breathing cosmos. It is a dichotomy of unrelenting heaviness and expansive psychedelia easily explained.

The heaviness stems from within Ufomammut itself, long a staple of the doom metal scene's soul crushing. Though the band has always churned out mind-blowing cuts of plodding destruction, Idolum is a beast apart. Mentally speaking, I would even go so far as to dub this the heaviest album of 2008.

Such accolades are easily explained by the band's penchant for out there soundscapes. Though anchored in some of the most gargantuan riffs possible, Idolum floats away into realms of infinite power, entering vistas of mind-altering shock and awe. The album's title backs this thought, meaning "ghost" and "idea" simultaneously in Latin. Clearly, this is heady stuff.

"Stigma," for example, hums with a trance inducing hypnosis that would make Tool bitterly weep in shame. The next part---a planet shattering series of riffs striking like thunder from the heavens---would blow them apart.

"Stardog" alternatively goes right for the jugular with titanic guitars and walls of stoner rhythms floating in zero gravity. The vocals on this one are meanwhile literally and metaphorically brilliant, glowing with the detached fire of a passing comet.

"Hellectric," meanwhile, exists as stellar wisps of ethereal melodies backed by spiraling tribal percussion. Spooky and cosmic, it feels like exploring a haunted star cruiser lost deep in space. Beyond this, the song batters listeners with a meteor shower of gigantic guitars and skullf*cking rhythms.

etc.



Ammonia mmrrrrrrrrr... şşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşş şşş

Sirop de tuse și abolirea geografiei
 

am mai scris asta și în altă parte, dar nu strică să-i mai fac niște publicitate la halbum. e mai lent, scris în perioada în care admirația mea pentru el era pe ducă. atunci se scriu cele mai faine chestii - când ardoarea e în stadiu crepuscular. dar tot merită, zic eu.



Imaginaţi-vă o intersecţie, într-o toamnă, spre sfârşit. Nu, următorul lucru nu va fi să vi-l imaginaţi pe Richard Gere căutându-şi melancolic jumătatea, într-un New York suprapoluat şi suprapopulat.

Filmul e dintr-un oraş incolor, obişnuit, cu oameni înţepeniţi în zgribulire pe după geamuri, de unde ecranele pâlpâie neauzite şi himerice, dând chipurilor o imobilitate catatonică. Intersecţia e pustie, semafoarele îşi schimbă conştiincios luminile pentru un trafic inexistent. Din când in când, valuri de frunze răbufnesc dintr-un cer de inox. Praful se răscoală, urcă spre ferestre, ca să vadă înăuntru măşti de ipsos pe care abajururi zimţate aruncă umbre găurite. Vântul scârţâie şi suflă îndrăcit descântece, scurmă prin gunoaie sau suspină ca o hârtie cotropită de foc. Singurătatea e totală, singura urmă de viaţă ce traversează intersecţia, anarhic, încâlcit, fără atenţie la semafoarele ciclopice, sunt frunzele, harpii despletite muşcând din garduri. Încremenesc hieratic pentru o clipă, pentru a-şi încleşta nervurile şi peţiolurile mai apoi – titani sfărîmicioşi şi anonimi pe un asfalt cocoloşit de brumă.

În aerul indigo şi contractat de frig, băltoacele încep sa se strangă asemeni unor răni – tăieturi mioape în care pâlpâie, la mijloc, un ochi lichid de viaţă. Spoiala fragilă a gheţii ezită să le acopere de tot. Într-o parte a intersecţiei, cale triumfală, se desface un drum larg şi generos ca o promisiune de aer curat, la capătul căruia, deasupa oraşului, o burtă uriaşă de sticlă verde ascunde ce a mai ramas nedigerat din soare. Oraşul e într-o zonă temperată. Nopţile în noiembrie vin repede şi nepoliticos, ca nişte creditori sătui sa aştepte, de care toţi se feresc în spatele uşilor ferecate. De acolo, pulsul oraşului sună greu, comatos, în cadenţe surde, lansate de troli în subterane. Electricitatea animă oraşul ca un sistem vascular invizibil, înecându-l într-un nor sferic şi violaceu, ce bâzâie in surdină.

În pacea de cuarţ, rece si insinuantă ca o vată , semafoarele, obsesiv de precise până atunci, se dereglează. Pâlpâirile nu mai au nicio noimă, devin prea rapide si intermitente, apar simultan doua, chiar trei lumini. Cochetăria deşănţată se transmite viral în toată intersecţia, creând imaginea unei alarme polifonice, alerta mută si colorată a unui sistem înnebunit de groază. Simfonia unui unui mic oraş, regizată de un Ruttmann care a luat-o razna. Câteva becuri cedează, într-un ultim spasm exploziv. Celelalte, ameninţate de scurtcircuit, continuă sa semnalizeze prudent, într-o beatitudine complice. Ca nişte momeli agăţate de liţă şi aruncate într-un iaz cu peşte puţin si ameţit, de sus încep sa se prelingă sunete. Şerpuiesc printre cuburile etajate ale aerului şi se izbesc de pământ în inflorescenţe sonore. Rari şi preţioşi — cioburi de fulger avide să plesnească în respiraţia întretăiată a lui noiembrie, linguri de argint lovind in blidul murdar al trotuarului — şerpii scânteietori îşi sparg capetele de bordúri şi capote. Feeria e inexplicabilă şi se strecoară printre lucruri, ca o ţesătură deasă de ploaie estivală.

S-a întâmplat că, în acea noapte, oraşul a urcat, tiptil, câteva grade bune spre nord. Gâtuit de emoţie, şi-a împlinit visul: să vadă Aurora Boreală. Nu a ajuns foarte departe, căci drumul era presărat cu munţi, porturi şi cu alţi nenumăraţi visători. Mai mult şi-a imaginat-o decât a văzut-o. Dar şi-a întins mâna şi pe vârfurile degetelor, sub unghii chiar, s-a ales cu nişte paiete irizate, sclipici magic din poala aurorei. Îndrăzneala l-a costat: şi-a rupt câteva ligamente, nişte capilare periferice au încetat să funcţioneze. În partea de sud a oraşului firele de telegraf zăceau desprinse din măselele solitare ale stâlpilor, tentacule rupte de trup pe epiderma bituminoasă; câinii de prin curţi au visat cum lunecau la vale cu tot cu cuşcă, în timp ce ploaia de pisici de pe acoperişurile aplecate într-o rână a ridicat şi mai ridică şi astăzi întrebări printre rarii istoriografi şi multiplii bârfitori ai oraşului.

Bucuria oraşului era nespusă. În nopţile când minţile omeneşti se stingeau una câte una, decuplate de somn, copsese gândul si plănuise escapada. De sub hârtiile pătate de grăsime ce i se lipeau de faţă, de sub miile de tocuri ce-i gâdilau braţele sau îi ciuruaiu abdomenul, de sub grefele liniilor de tramvai si sutúrile ţevilor de apă, oraşul pândea momentul, saltul, înfrigurat şi misterios. Acum se alesese cu minunea şi se simţea de trei ori mai mare.

Un „şşşşşşş“ lugubru străbătu străzile negre şi zăngăni geamurile, pregătind reprezentaţia. Dar pentru că era pustiu şi pentru că era învelit etanş într-un tapet solid de uşi, urechi şi pleoape închise, pentru că nu avea cui dărui o parte din fericirea lui, oraşul a aruncat-o în singurul loc colcăind de viaţă: deasupra unei intersecţii în care nişte semafoare chioare si un grup de frunze zănatice jucau cadril. Albumul Vrioon de Alva Noto şi Ryuichi Sakamoto (2002) e acest sunet al stării de graţie pentru oraşele prea sudice şi nostalgice, visând la auroră.

(Preferabilă e ascultarea la căşti.)

Dl. Cartarescu ? :P
Cred ca e prima oara cand imi pun bookmark la ceva scris pe forumul asta, pt a reveni la o vreme cu rabdarea mai bine hranita.

Curiosity: Cum ati gasit cinemagia, Mr. (or is that Ms.) Răpciune ? Why now ?

mr.?? X(

am ajuns aici datorită unui coleg de mubi, colegă de fapt. am și o descriere-robot a multora de aici, nici nu știi ce secrete odioase conține ;)
în plus, grupul de animație a murit. ca toate lucrurile bune, la un moment dat a devenit plictisitor.
și apoi, m-am săturat sa vorbesc despre film în egleza aia atât de atent epilată, fără ă, î, â, ș, ț, prefer o limbă mai hirsută din punct de vedere grafic.

Hehe e de ajuns un click pe profil ca sa vezi acel F care ii da de gol sexul :D.


This is kinda scary :-SS, mai ales ca poate am trecut una pe langa cealalta in Timisoara, fara sa stim. Malombra, awesome review! Eu momentan sunt hooked cu sountrackul The Girl With the Dragon Tattoo. Immigrant Song e probabil unul dintre cele mai 'cool' coveruri ever, nu doar Led Zeppelin.

adică eu umblu cu sexul dezgolit pe forum și nimeni nu zice nimic? :))
da ce-i aicea, plajă de nudiști?

pervs.

se poate să fi trecut una pe lângă alta, timișoara nu-i așa de mare.:)

nu am văzut-o pe fata tatuată încă, sunt destule prin papi și-n scârț, dar o să mă uit curând și la el.

interesantă combinație reznor - karen o. eu una nu m-aș fi gândit să-i combin la o piesă.

@buti: un click pe profil ? nu crezi ca-mi ceri prea mult ? Cred ca sunt userul cu cei mai putini "prieteni" de pe forumul asta. N-am dat niciodata add la nimeni (nu din condescendenta, sunt multi useri pe care ii consider prieteni fara sa imi bat capul sa "oficializam relatia" bagandu-ne prin liste ca la FeBe), accept am dat doar la cei care mi-au trimis invitatii si vorbisem vreodata cu ei, click pe profile nu dau decat din greseala. I'm so lonely brroken aaaaaaaangel I'm so lonely liiisten to my heart :))

@Malombra: You're so sweet and innocent. :)) Scumpa ta "colega de pe mubi" este draga noastra secret agent Soricica Mov. Cei din The Circus ii spun Karla. Dosarele pe care le-ai primit despre noi sunt "fabricate". Nu e absolut nimic adevarat. Sper ca nu te-ai apucat sa pasezi mai departe informatiile catre americani. Iti imaginezi ce patesti cand or sa afle ca i-ai tras pe sfoara.


And speaking of mubi. Curios ca tu zici i-ai parasit tocmai cand m-am apucat eu de ei. Btw, nu esti tu cea care avea in topul pe 1991 un film cu Hoffbrauhaus (al carui titlu mi-a starnit mie tot felul de nostalgii) ?

LE: Checked. Era Stavrog​in. Anyway, tre sa-ti mai citesc viata si opera pe-acolo cand oi avea timp si rabdare.

stavrogin e inepuizabil. tre să-i dau un follow.

n-am părăsit mubi. e prea util. din păcate, e și plin de tot felul de cripto-comuniști și vestici care încă mai cred că istoria lor e singura istorie.

dosarele mele x sunt fakeuri? :-? îmi închipuiam io.
cine ești mneata pe mubi, nenea chambord? să dăm o raită prin colecție. ca să transmitem informații corecte de data asta. B-)
viața și opera - nothing to check there - sunt mai modestă decât călugărița lui diderot.

Heeey, I am not a mole, not even a rat, I am an ingenuous mouse! Speaking of Tinker Tailor Soldier Spy, Chambord, ai văzut şi mini-seria din '79?

lil mouse:x

nu știu tinker, dar Tintin e acuzat de rasism și scos din librării în uk. :( wtf?

Shory, n-am vazut inca miniseria dar citesc acum cartea. E totala ! Daca v-a placut filmul din 2011 fie si foarte putin, o sa va placa la nebunie cartea. Si n-am citit decat vreo 100 de pagini deocamdata.

PS. Avatarul tau e cel mai cute ever. :x

Subtirel ultimul album de la Air
7/10

http://www.youtube.com/watch?v=-rhdER9imF4

Daca nu stiati, se fac teasers si pentru albume. And this one ... I must get.
http://www.youtube.com/watch?v=fBE6T...eature=related

Neil Young - Everybody Knows This Is Nowhere (1969)

10 / 10 (esential)

"Everybody Knows was a sort of big bang for Young, a dense moment of creative explosion that saw possibilities expanding in every direction. " (Pitchfork)

aperitiv:
Cowgirl In The Sand

http://www.youtube.com/watch?v=3fAXl97-RFg

Global Communication – 76 14 (1994)
10/10 .Albumul asta atinge perfectiunea in materie de ambient, downtempo.



Piesa de rezistenta a albumului :
Global Communication - 14:31