Cine a vazut Winter's Bone trebuie sa vada si excelentul film australian Animal Kingdom regizat de David Michod.Filmele astea doua fac un excelent cuplu si dau o imagine exacta a ''criminalitatii de familie '' .Daca in filmul american ne inghetau oasele( si sufletul ) ,familia australiana mafiota ne face sa transpiram prin toti porii.In padurile americane o pustoaica incerca sa-si tina capul la suprafata aici un pusti(James Frecheville ) incerca si el sa se descurce in familia lui adoptiva.
Foarte bun Guy Pearce in rolul unui politist mustacios care incerca sa-l inmoaie pe pusti si sa-l aduca de partea buna a legii . Excelent este si Ben Mendelsohn in rolul unui unchi psihopat si care baga efectiv frica-n tine. .Revelatia filmului este insa Jacki Weaver care-o joaca pe Janine Cody ,sefa clanului.Sub aparenţa de doamna batrina si draguta se ascunde o minte diabolica ,o adevarata Keyser Sozeriţă.(N-as vrea sa am o asemenea soacra :)) ).
Morala filmului :atenţie ,cei dragi pot sa ţi-o tragă .O fi familia celula societaţii dar din cauza ei poţi sa ajungi intr-o celula de beton sau de scinduri.


http://www.youtube.com/watch?v=YNszOl14AWg

9/10

Si eu l-am vazut de curand si intr-adevar se completeaza foarte bine cu Winter's Bone. Personal mi-a placut mai mult Animal Kingdom, dar mi se par apropiate ca valoare, asa ca poate e mai mult o chestie de gusturi. Finalul m-a luat putin prin surprindere, dar a completat perfect atmosfera de pe tot parcursul filmului. Titlul nu poate fi mai potrivit de atat, oamenii mai normali din film pot fi numarati pe degetele unei singure maini...

Un alt film vazut de curand e You don't know Jack. Ce dor imi era sa-l vad pe Pacino serios din nou intr-un film fara pretentii de box office (nici nu avea cum pana la urma avand in vedere ca a iesit direct pe ecranul mic). Povestea e una extrem de sensibila si bazata pe un caz real, anume sinuciderea asistata in cazul persoanelor cu o boala ce face viata imposibila de trait. Mi-ar fi placut sa vad un Pacino ceva mai taios, asa cum il stiam, dar aici a fost mai cuminte, probabil si pentru ca asa ii cerea rolul. Am mai vazut un Pacino mult imbatranit, iar aici chiar sper ca e din cauza rolului. Filmul e destul de simplu, nu pare sa aiba pretentii prea mari in ciuda faptului ca pune in discutie o tema atat de sensibila. Pe langa tema principala, sau mai degraba chiar datorita temei principale, se subliniaza si incompatibilitatea religiei cu omul modern.

"Ignorant: Have you no religion? Have you no God?
Jack Kevorkian: Oh, I do, lady, I have a religion, his name is Bach. Johann Sebastian Bach. And at least my God isn't an invented one."

Am inlocuit numele primului personaj din dialog cu unul ceva mai definitoriu. Mi-am permis asta pentru ca persoanele respective, din genul "brainless religious people", comparau uciderea tuturor oamenilor aflati in situatii de handicap cu cea a uciderii oamenilor a caror suferinta face viata insuportabila. In grupul respectiv se observa si o persoana in scaunul cu rotile tinand o pancarta pe care scrie "Please don't kill me".

O alta comparatie extrem de deplasata are loc in sala de judecata. Procurorul aseamana eutanasierea cu genocidul, desigur fara a preciza faptul ca se face cu acordul "beneficiarului", moment in care il vedem pe Al Pacino sarind in sus in mijlocul tribunalului. Din pacate imaginea respectiva ni-l arata pe Pacino din spate, fara sa-i vedem fata alteori memorabila in astfel de momente. Ramane insa unul din momentele cele mai puternice ale unui film de o intensitate nu prea mare, dar care poate starni uneori sentimentul de profund dezgust, fie pentru Jack, fie pentru cei care i se impotrivesc, depinzand de propriile noastre convingeri.

Liviule in filmul cu Al Pacino avem doua viziuni ireconciliabile.Partea crestina (religioasa) :viata nu ne apartine ci este un cadou de la divinitate.Putem sa facem ce vrem cu ea ( chiar sa ne sinucidem ) dar la sfirsit trebuie sa o prezentam la garderoba si sa dam socoteala gestiunii.In acesta viata suferinta nu este un accident sau o eroare (de programare ) ci o componenta esentiala.Suferi pentru ca esti om si cu asta basta.
Viziunea seculara :viata este a noastra si putem sa facem cu ea ce vrem .Este prea grea sau nu ne place -ii punem stop.Nu exista rasplata /pedeapsa post mortem .Totul se intimpla aici si acum(hic et nunc ).Suferinta nu are nimic trancedental in ea ci este doar un accident de parcurs ,o eroare de pilotaj sa programare (genetica ).
Discutiile pot dura la nesfirsit intre cele doua optiuni dar eu propun o solutie romaneasca (de mijloc ca de obicei ) care sa reconcilieze ambele tabere:Sistemul sanitar romanesc.Aparent pretuieste viata dar te omoara cu zile. Sa profitam de acesta nisa si sa dezvoltam turismul de eutanasiat. Te internezi intr-o clinica de la noi si dupa citeva zile pleci intre 4 scinduri. Daca elvetienii pot ( clinica Dignitas ) noi de ce sa nu punem mina pe niste banuti.Avem doar o traditie indelungata in ''vindecarea '' definitiva .

Inception

Pai tocmai ca probabil acei oameni doareau sa moara chiar daca aveau de raspuns apoi pentru lucrul asta in fata lui Dumnezeu. Dar problema mai mare e urmatoarea, religia si credinta sunt expresii ale libertatii omului, asa cum e si ateismul. Cei care nu cred in Dumnezeu de ce ar trebui sa traiasca dupa regulile celor care cred? Libertatea si legile trebuie sa fie in afara religiei, tocmai asta subliniaza si personajul lui Pacino. Desigur, trecand de religie apare etica si aici e o discutie mult mai complexa.

In alta ordine de idei am vazut Somewhere, castigatorul de anul asta de la Venetia. N-am vazut Black Swan inca, dar mi-e greu sa cred ca cele doua filme pot fi comparate. Filmul Sofiei Coppola e unul destul de modest, o poveste cat de cat placuta, dar fara cine stie ce idei.

You Will Meet A Tall Dark Stranger - hmm...Woody Allen nu mai e chiar la prima ti...inspiratie, din pacate. Umorul nu mai e acelasi, nu mai e intepator, e ceva mai rezervat. Situatiile sunt inca amuzante si ironice, dar le lipseste prospetimea, vigoarea, nu stiu.
6,5/10

Doua filme cu Buster Keaton :Our Hospitality din 1923 si Seven Chances din 1925.Genial artist pe nedrept uitat.
O mostra din Seven Chances :
http://www.youtube.com/watch?v=FZSTM3knaao

Six Figures Getting Sick - Primul scurt metraj al lui Lynch. 4 minute in care aceeasi scena se repeta de 6 ori. 6 oameni care vomita.

8 / 10

Closet Land - 10/10

The edukators - 7/10

Enter the Void - am rezistat o ora din el. Restul dezlanarii mai tine inca pe atat si jumatate, poate o sa am rabdare sa-l termin la un moment dat. S-ar putea sa fie una din cele mai mari ineptii cu pretentii din ultimii ani. Impostorul asta de Noe has the subtletly of a teenage boy on crack. Ar trebui sa-i explice cineva ca all the pretty lights nu inseamna directing si nici writing. In viata mea nu cred ca am dat peste o abordare mai puerila si defectuasa, iar materialul abordat e oricum o poveste cliseica de doi lei.
Ah, si era sa uit de that pouty bitch Paz de la Huerta, creatura mai antipatica si antitalent mai mare nu cred ca exista in lumea cinematografiei. Bineineles ne onoreaza cu prezenta exhibitzionista scoliotica. Altfel nu se putea.

Singura cale morala de reprezentare a violentei e de a o face sa doara.
Un om care a spus asta nu are cum sa fie un impostor. Vezi articolul din Fim Menu #7.
Orcum, sper sa vad si eu filmul cat mai curand.

Am vazut aseara pe DDTV o buna parte din celebrul film mexican Santa Claus din 1959.O bascalie extraordinara ,cu o superconfruntare intre Satana si Santa Claus .Un film pe care l-am vazut la TVR prin 1994 . Guilty pleasure .
http://www.youtube.com/watch?v=EyBFm...eature=related

Pe TVR am gasit apoi de Un conte de Noël filmul lui Arnaud Desplechin .Pacat de ora tirzie lacare a fost difuzat .Astia arunca bani aiurea cumparind filme bune si dindu-le la ore absurde in noapte.Dar e Craciunul si o las mai usor cu critica.

Sunt atatia alti cineasti care au stiut sa-si faca violenta sa doara fara a a apela la trucuri ieftine de regizor de videoclipuri. Enter the Void mi se pare ca ii da cel mai bine arama pe fatza. O labareala gimmicky, artificii tehnice peste artificii tehnice atat de obnoxious si previzibile incat nu face decat accentueze banalitatea crasa a scenariului. Prima sectiune iti serveste totul atat de mura in gura incat devine jenant sa te uiti. Tentativa lui Noe de a transpune pe film o tehnica gen stream of consciousness e rizibila de-a dreptul. Iar actorii, toti niste poame. Dar slava domnului, in 2010 mai sunt o gramada de tineri pastilatzi si impresionabili care sa caste gura si la asa ceva.

Facut pentru cei care nu gasesc definitia plictiselii.

Pot aprecia minimalismul si asa-zisa intentionalitate, o farama de atmosfera a derizoriului, dar cand faci filme doar fiindca n-ai ceva mai bun de facut, si mai esti si o "vedeta" pe deasupra, nu e de mirare ca iese asa ceva.

O experienta schinguitoare.

Aseara am vazut uluitorul Playtime regizat de J.Tati in 1967. Un film superb ,un film atit de inocent ,de curatat de orice mizerie ,de un umanism profund. 10/10

Some Like It Hot - sweet disappointment. Jack Lemmon face un rol foarte bun, Marilyn Monroe e o...inocenta si..cam atat.
Exit Through the Gift Shop - intra sigur in topul neoficial de anul acesta. Savuros!

Super Troopers

8/10

Centurion si Rush hour - ambele filme merita vazute !

Trebuie sa recunosc faptul ca-l bifasem sa-l vad dar am fost abatut din drum de catre Me, Myself & Irene

Charlie Baileygates: Now you know the house rules, no bitches after eleven

Hank Evans: Well fuck my ozone.