nu :)
e undeva, parcata langa un gard.
e un opel vectra, din cate tin eu minte, un albastru inchis...sa vad maine.

Gardu' äla probabil era buda lui la venirea din oras.
Marca n-o retin - dar da, culoare închisä.
Iar bietul b01er e un nätântol d-äla 4x4, cu grumaz de taur si deasupra o expresie cam ca de cärämizdä. Avea pe el un tricou asortat cu trotineta.

(Apropo de garduri: în facultate, Stelian Nistor si Tudor Potra compuseserä o "Baladä lui Paul Goma", din care mai tin minte doar versurile: "Aici te pisai pe gard / Si-acum scrii la Gallimard!")

[img] http://www.funcafe.ro/view_imagini~b...u~10~1234.html [/img] [/img]

dupa cum am promis, am gasit masina cu pricina :)

Yay!! :D
Acum o sä dorm linistit la noapte. :sleep:
Prolly, esti o comoarä la forumul omului! :happy:

Da' ce te face sä crezi cä Proletar e soacrä-mea? :shock: :huh: :?

Nu, Prolly e un tezaur partajabil. Patrimoniu national.

Hm,episoadele astea asa-zis amuzante nu prea prind..Sau ar trebui povestite atat de bine,efectul tragic atat de mult accelerat incat sa se obtina unul comic..
Cred ca sunt mai usor de povestit..episoade banale,frecvente dar dramatice gen"Nemuritorul domn Lazarescu" al lui Pit,etc.
N-am de povestit nici o "fabula" acum,inspirata din realitate,dar nu-i bai,pot inventa ad-hoc.Daca ie voiee.

Am avut parte de o patanie stranie in tren, prin 2004 cred ca era. Nu stiu daca merge chiar la fabule ca nu-i prea vad morala. Ma intreb si eu ca in "Burn after Reading": Ce-am invatat din asta? :huh: Never mind! Iata istoria:
Mergeam cu acceleratul de la Alba-Iulia la Cluj si intru in compartiment, unde-mi aveam locul. In compartiment, pe partea pe care stateam si eu erau un tip si o tipa care discutau intr-o italiana presarata din cand in cand si cu cuvinte romanesti. Aveau accent de moldoveni, cred ca erau veniti de la munca din Italia. In fata noastra era un om [era sa zic domn!] mai in varsta.
La Teius s-au dat jos pitzipoanca si cocalarul [cam asa pareau], la care individul din fata imi spune ranjind: Vorbeau italiana, dar eu stiu italiana si am inteles tot ce ziceau. Iese pe culoar si incepe sa zbiere pe fereastra ceva de genul "tu, curva, ai crezut ca nu inteleg, dar eu am inteles tot ce ati vorbit", dupa care reintra triumfator in compartiment si se intinde - descaltat!!! - pe bancheta din fata mea.
Si povestea nu se termina aici.
Intra controlorul. Eu imi luasem bilet cu reducere, ca eram studenta. Imi uitasem, insa, legitimatia la Cluj, iar casiera din gara Alba-Iulia a fost draguta si mi-a dat bilet cu reducere vazandu-mi carnetul de student.
Controlorul a facut urat, ca imi face proces-verbal etc. La un moment dat imi spune ca ma poate ierta de amenda si, mai mult, vrea sa ma ajute introducandu-ma intr-o afacere. Mi-a cerut numarul de telefon, pe care i l-am dat. Nu am spus unul la nimereala de frica sa nu ma verifice dandu-mi bip si sa imi dea amenda. Imi spusese ca daca ii dau numarul, ma va suna peste doua zile el sau nevasta lui si imi vor indica o adresa la care sa ma duc, iar acolo mi se va propune o afacere foarte banoasa. Mi-a si zis de nu stiu ce studenta care in doi ani si-a luat casa si masina de pe urma afacerii!
Evident, dupa doua zile a sunat, dar nu m-am dus la adresa de care mi-a zis. Si acum am ramas cu dilema: o fi fost vorba de prostitutie sau de trafic de droguri?
Dar cel mai tare a fost individul descult; dupa ce a plecat controlorul mi-a spus parerea lui: era convins ca sigur o fi avand controlorul vreun nepot pe care vroia sa il insoare si vroia sa ne faca cunostinta!

Aceste "Fabule cinematografice" ale noastre sunt putin mai altfel. Eventuala lor moralä nu e neapärat explicitä, poate fi si IMPLICITA - ca în cazul de fatä: întâmplarea descrisä de tine are potentialul unei dezvoltäri artistice, conform definitiei fundamentale: poate genera un sens, o semnificatie, o idee. Nu mai are nevoie decât sä fie completatä - nucleul existä.

Mda, poate fi si o idee de film romantic cu happy-end: eu ducandu-ma la adresa respectiva, unde intalnesc nepotul - un Petrica Americanu' care ma va face fericita pana la sfarsitul vietii! :lol: :w00t:

pai dupa ce-ti scoate inima nici nu-i chiar asa greu, nu? :)

Da' nici usor! Eventual daca imi scoate si creierul... :sleep:

pai dupa aia e plagiat din Hannibal :)

In seara asta venind cu masina spre casa - am fost la film, la "Death Defying Acts" (cu Catherine Zeta Jones, despre Houdini, sfat prietenesc: nu pierdeti vremea, sotul meu a adormit la cinema si eu m-am plicti) - am asistat la un episod straniu. La un moment dat, masina din fata noastra opreste brusc. Era o tanti in mijlocul drumului care facea piruete si reverente zambind ca o actrita aclamata pe scena. S-a inclinat spre masina din fata noastra, spre noi, apoi s-a intors spre tramvai, trimitand bezele calatorilor...

Eu am pierdut-o traducând cartea:
http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?t=18192

Nasol! Imi pare sincer rau. :(

De ce? :lol: Sa traduci o carte(chiar mediocra) nu e tragic.E tragic sa nu faci nik. :x :((

Dar putea traduce una buna in timpul acela.

Aia era deja tradusa sau nu ajunsese la PIt.Si de unde poti sa stii daca o carte e buna sau proasta daca n-ai tradus-o/citit-o inca?
Mai ales ca "spoilerele" criticilor pot fi gresite,sententioase.

Asa e, n-ai cum. Doar constati in final. Deci regretele nu-si mai au rostul, nu mai recuperam timpul pierdut.