Klaudya am citit două primele volume si planuiesc sa le citesc si pe celelalte in anii urmatori.Proust te solicita si nu poti sa-l citesti in tramvai sau in metrou.Trebuie sa ai ceva timp la indemina pentru ca lectura cartilor sale te prinde greu dar cind te prinde esti inghitit.Este asemenea unui medicament care-si face efectul mai greu si risti sa -ti provoci o supradoza daca esti grabit.Genul de carti pe care trebuie sa le citesti incet ,cu creionul in mina si cu o perioada de rumegare indelungata . (asemenea unei văcuţe :D ==
Foarte buna carte ,inrudita intro mare masura cu scriitura proustiana(fara increngatura genealogica specifica lui Proust).Descrieri indelungate ,mare ,deşert,nostalgie ,amor ,tradare.
O carte de moda veche (in sens bun ).

Citesc Mitraliera de lut a rusului contemporan Viktor Pelevin, printre cele mai amuzante chestii de care am dat in ultima vreme.

Mulțumesc!

Am inceput-o acum vreo luna, am citit maximum 3 zile sau 40 de pagini si am lasat-o deocamdata balta... Are un ritm mult prea lent. Poate n-am fost eu in starea potrivita sa o citesc sau poate n-am ajuns la ce e interesant. Bafta! ;)

Portocala mecanică - Anthony Burgess
Am vazut mai intai filmul si credeam ca o sa fie mult mai violenta cartea

INTERVIU CU UN VAMPIR de ANNE RICE

Eu o citesc acum si mi se pare...violenta. Cartea e horrorshow, abia astept sa vad si filmul.

:)) Eu cat am citit-o am tot folosit cateva cuvinte din carte(horrorshow, lițofața,etc.) si mi s-a spus ca devin enervanta daca le mai folosesc si dupa ce termin cartea:)
Chiar sunt curioasa cum o sa ti se para filmul (am obs ca the_fairy i-a dat doar 8)

"Le vieux homme et la mer" de Ernest Hemingway. pe alocuri plictisitoare, dar mi-a placut.

Interviu cu un vampir de Anne Rice

Ce nume ciudat are americanca, Orez. Exista si la noi, nume de familie ca acesta?

Am luat-o pentru ca am vazut filmul. Am citit-o, mi-a placut. La prima vedere, e descurajanta, 320 de pagini pline cu povestire. Te mai incurci uneori, cand vine vorba de replicile personajelor.
E mai mult fantastico-filosofica, daca o exista termenul asta:)) , daca nu, l-am inventat eu. B-) TM

Traducerea nu e una din celemai fericite...

Roşu şi Negru - Stendhal

A prelungit prea mult "desfasurarea actiunii" iar pana sa ajung la punctul culminant mi se pierduse din rabdare. Ideala pentru model de "love story" insa si cu aspecte de (auto)motivare.

Mi-a placuuut Portocala mecanicaaa :)
Chiar daca am avut parte de-o traducere nefericita, limbajul specific si-a avut rostul, n-a facut decat sa introduca cititorul in lumea unui Cincisprezece Ani, viclean si nemilos.
In ultima parte a cartii actiunea s-a desfasurat cam fortat, in rest I totally liked it.
O si recomand.:)


Papillon mi-a parut captivanta.
Urmeaza Luni de fiere, de la care am mari asteptari. A citit-o cineva?

Eu. Daca esti mai pudica, e socanta, daca nu, e ok - exagerata, dar interesanta. Oricum e altceva.

Tocmai asta-i buba, in original Alex are un limbaj foarte pompos, demagogic, deloc genul de limbaj la care te-ai astepta de la asa o bruta juvenila. Iar pe langa asta, mai foloseste tot felul de cuvinte rusesti sau de inspiratie ruseasca, ceea ce la vremea publicarii cartii, in plin Razboi Rece, iarasi iese in evidenta. Rusa era pana la urma o limba tabu. In romana nu prea transpare aspectul asta.

Pai am vazut fimul, cam stiu despre ce e vorba.
Am citit cateva pagini din ea si mi-a placut stilul.

Cartea bate filmul si in cazul de fata, chiar si la "imagini" socante. Lectura placuta!

Da,si intamplator e chiar ultima carte citita,Sambata am terminat-o.Am vazut si filmul,inainte sa citesc cartea.Mie mi s-au parut egale in ceea ce priveste calitatea.In esenta mesajul e acelasi chiar daca e transmis usor diferit.Cartea are mai multe "scene" socante,dar nu cred ca Polanski si-ar fi permis sa arate in film scene scatofilice a la Salo.Difera foarte mult finalul(e mai reusit cel al cartii,cel al filmului e de-a dreptul optimist pe langa acesta).M-a cam calcat pe nervi folosirea perfectului simplu in povestirea lui Franz.

Faza este ca-mi place Pascal Bruckner dar nu in postura de scriitor ci ca eseist ,filozof ,gargaragiu.Am citit doua ,trei carti din aceste categorii si mi-au placut .Am incercat si literatura lui dar ''nu m-a lucrat ''

In ultima vreme :-excelenta lucrare istorica scrisa de Tony Judt despre Europa postbelica.O caramida esentiala ( aproape 800 de pagini )pentru pasionatii de istorie dar si pentru ceila(n)lti.Cititi cartea daca vrei sa intelegi ce inseamna UE,NATO,modelul social democratic suedez,de ce nu ne iubesc vest europenii pe noi astia din est ,de ce In anii '50 in parcurile elvetiene erau afisaje cu :''interzis cîinilor si italienilor '',de ce revoltele din anii'60 au dus la cinismul din anii' 70-'80,de ce intelectualii din Romania incearca sa se agate de modele culturale care sunt depasite de 30 de ani in Occident .


-volumul 3 (ultimul ) din lucrarea istorica colectiva :''Istoria corpului'' -editura Art .In secolul 20 bietul corp are cel mai mult de suferit .Este analizat tot mai adinc de catre chirurgi ,biologi ,radilogi ,geneticieni .Este ciopirtit de obuze ,mitraliat ,incendiat ,gazat .carbonizat ,radiat,electocutat ,acidentat.Este antrenat si prelucrat de antrenori ,militari .chrurgi ,stlisti .
Este psihanalizat ,cronometrat ,masurat,deificat (sportivi ,artisti ).



-Roland Barthes ''Mitologii " - chiar daca vechile mitologii au disparut o societate nu poate exista fara o plasa mitologică care să-i dea un sens.In loc sa mai crezi in zine ,duhuri ,elfi ,zei si alte minuni crezi in stiinta ,stat ,democratie ,cultura .Privirea lui Barthes se indreapata atunci spre noile mituri laice ale societatii capitaliste :aspiratorul ,sportul ,concediul ,martienii ,automobilul ,televizorul.
Umorul este omniprezent si stilul spumos si jucaus mi-a amintit de Andrei Plesu :-O .Daca periem marxismul unor analize (marxism inevitabil in Franta anilor '50) raminem cu pastile destul de consistente valabile si astazi.Iatăun exemplu : '' Reclamă pentru profunzime

Am arătat că, astăzi, reclama pentru detergenţi subliniază cu precădere ideea de profunzime: murdăria nu este smulsă de pe suprafaţa obiectului, ea este eliminată din locurile cele mai ascunse. Toată reclama pentru produsele de înfrumuseţare se sprijină pe un soi de reprezentare epică a ceea ce este mai intim. Micile cuvinte înainte ştiinţifice, menite să introducă publicitar produsul, îi recomandă să cureţe în profunzime, să elimine în profunzime, să hrănească în profunzime, pe scurt, să se infiltreze cu orice preţ. Paradoxal, pielea se dovedeşte, cu uşurinţă, a fi îndatorată unor rădăcini adânci, unui strat de bază de reînnoire, cum spun unele produse, numai în măsura în care ea este în primul rând suprafaţă, însă suprafaţă vie, adică muritoare, susceptibilă de a se usca şi de a îmbătrâni. Medicina permite de altfel să i se dea frumuseţii un spaţiu profund (derma şi epiderma) şi să le convingă pe femei că ele sunt produsul unui fel de circuit germinativ, unde frumuseţea inflorescenţelor depinde de hrana rădăcinilor.

Prin urmare, ideea de profunzime este generală, nu există reclamă unde ea să nu fie prezentă. Despre substanţele ce trebuie infiltrate şi convertite în sânul acestei profunzimi, nimic precis; se indică doar că este vorba de principii (înviorătoare, stimulative, nutritive) sau de sucuri (vitale, revitalizante, regenerante), un întreg vocabular molieresc, uşor complicat cu un grăunte de scientism (agentul bactericid R 51). Nu, adevărata dramă a acestei mici psihanalize publicitare este conflictul dintre două substanţe inamice, care-şi dispută subtil drumul "sucurilor" şi al "principiilor" către câmpul profunzimii. Aceste două substanţe sunt apa şi grăsimea.

Ambele sunt moralmente ambigue: apa este benefică, deoarece toată lumea vede foarte bine că pielea îmbătrâneşte şi se usucă şi că pieile tinere sunt proaspete, pure ("o umezeală" proaspătă, spune un produs oarecare); tare, neted, toate valorile pozitive ale substanţei carnale sunt dintr-o dată simţite ca fiind întinse de apă, umflate ca o rufă, stabilite în acest ideal de puritate, curăţenie şi prospeţime pentru care apa este cheia generală. Din punct de vedere publicitar, hidratarea profunzimilor este aşadar o operaţiune necesară. Cu toate acestea, infiltrarea unui corp opac de către apă nu pare uşoară: se crede că apa este prea volatilă, prea uşoară, prea nerăbdătoare pentru a putea ajunge în acele zone cripturale unde este elaborată frumuseţea. Şi apoi apa, în fizica ei carnală şi în stare liberă, apa decapează, irită, se întoarce la aer, face parte din foc; ea nu este benefică decât închisă, stăpânită. ''

Roza din Alexandria - by Manuel Vázquez Montalbán ed. Art

Citind romanul am avut parte de o surpiză plăcută, în sensul că, nemaicitind nimic scris de Manuel Vázquez Montalbán, cu acestă scriere m-a captivat suficient de mult de a nu lăsa cartea din mână. Ca şi puncte forte ale acestui roman, au fost descrierile siropoase şi continuitatea firului epic.
Un mic dezavantaj, dacă pot să-l numesc aşa, a fost faptul că punctul culminant putea fi mult mai bine dezvoltat.
Creionând in linii mari romanul, avem parte de un thriller exotic, în care cadavrul mutilat al unei tinere îl pune la treaba pe faimosul detectiv Pepe Carvalho (protagonistul unei serii de romane scrise de Manuel Vázquez Montalban).

Zilele si noptile unui student intarziat - Gib I Mihaiescu

John Fowles - Magicianul
Asta e the best book i ever read!!!!! Am terminat-o de o saptamana si tot m-as reapuca sa o citesc! O recomand cu caldura.... ce-i drept celor care au radbare sa citeasca aprox 750 pagini fara sa se plictiseasca ;)

Azi am terminat Suflete Moarte de Gogol.Pe cat de tare m-a impresionat primul volum pe atat de crunt m-a dezamagit al doilea(nu doar pentru ca lipsesc bucati mari din el).Dar primul volum e minunat,intra cu usurinta in top 3 carti citite pana acum.E clar ca Gogol l-a influentat foarte mult pe Bulgakov,exact acelasi stil umoristico/satiric care abia mascheaza seriozitate temelor abordate.

Miercuri sa stii ca m-am apucat de ''Pamintul apelor'' (ed.Univers ;1997).Profesorul ala de istorie e pe sufletul meu si as fi vrut sa -l am ca profesor :D .

Yay! Astept cu interes impresiile!

Cartea asta e un lant de idei, descrieri, scene socante, tipologii umane, care alterneaza frumos.
Inceputul, apogeul si degradarea sentimentului de iubire, mascat de scene crude si de o poveste neobisnuita intre doi oameni.
Mi-a placut.

Allan Pease - Limbajul Trupului...

singurul lucru pe care pot sa il spun dupa ce am citit cartea asta este: >:) >:) >:)

Orele - Michael Cunningham
Este o carte buna dar mi-a placut mai mult ecranizarea lui Stephen Daldry (probabil distributia "e de vina":) )

Ultima mea carte lecturata este scrisa de Emilie Bronte, The Two Children. Este un poem dedicat in mare parte persoanelor care au copii cat si celor care inca se mai gandesc la conceapa copcii.

China Mieville - Consiliul de fier, mi a placut ca e un pic iesita din tiparele genului

Patty Diphusa - Pedro Alomodovar
O carticica mult prea plina de pornografie in prima parte, dar interesanta in cea de-a doua.
Azi ma apuc de Luni de fiere :D

Se pare ca e la moda Luni de Fiere:))

Yep :P si cum imi e la indemana, that it's what i shall read!

Terminat ''Pamintul apelor '' - Au englezii astia o fixatie cu apele ,marile ,oceanele ,baltile ,plajele -(am citit Virginia Woolf -''Valurile'',Iris Murdoch -''Marea ,Marea'',John Banville -''Marea '',Ian McEwan -''Pe plaja Chesil'' )''Pamintul apelor'' este buna dar fara sa ma atinga prea tare la inimioara.Obsesia cu razboiul nuclear(si sfirsitul istoriei) m-a cam secat. 8.5/10

Mai am un pic si termin Jonathan Coe '' Ce hacuiala '' -carte scrisa in 1994 in care este analizata marirea unei familii cu ajutorul coruptiei si minariilor facute .Sunt dezvaluite increngaturile politico-economice din societatea britanica postbelica.Madam Thatcher este lovita la greu si acuzata de toate relele din lume . In mare ,o plingareala stingista.
Coe asta nu prea m-a dat pe spate asa ca n-o sa-l mai frecventez.in viitor.

@bremen bacsi, sint curios, cam in cit timp dai gata o carte? De tanti Iris vreau sa ma apuc si eu. O incurajare, ceva?

Daca nu ma uit deloc seara la televizor bag si 100 de pagini mai ales ca astea la Polirom se citesc cam la 40-50 de pagini pe ora.De la 18:00 cind ajung acasa pina pe la 01:00 sau 02:00 cind adorm tot sa citesc.Sufar si de insomnie si nu adorm in fata televizorului ci bag lecturi nocturne.
In medie merg la 1.5 -2 carti pe saptamina ( o beletrista ;) + o istorie /sociologie ,/politologie /filozofogargarologie ).
Dupa Coe il am pe teava pe Robert Graves cu ''Eu ,Claudiu ''
Am si avantajul ca am o biblioteca aproape si nu cheltuiesc prea mult cu noutatile.Baga baietii astia cam tot ce apare pe la Polirom ,Humanitas ,Nemira ,samd

De la Iris Murdoch mi-a placut ''Marea ,marea''

Intrebarea de 1 mil de dolari...filmul sau cartea?

Sa incerci si miniseria de la BBC, dupa.;)

Cartea. Mereu mi-au placut mai mult cartile.

LE: Am castigat ?

Intrebarea valoreaza 1 milion de dolari, raspunsul era doar pentru a-mi satisface curiozitatea:P
Mie mi-au placut la fel de mult, poate chiar un pic mai mult filmul. Si nu e vorba ca mi-ar place mai mult filmele decat cartile (desi de o vreme asa e).

Ce sa faca si englezii, daca sunt asa insulari. :p Vad ca te-ai suspus la o cura cu britanici contemporani.
Speram ca o sa mearga mai tare la corazon Waterland. Mie in general imi plac cartile astea care dezvolta mitologii personale, iar scriitura lui Swift mi s-a parut de o fluididate extraordinara. :x
De Coe am citit The House of Sleep mai de mult, page turner, gender bending si tot asa cu perioada Thatcheriana, foarte reusit in orice caz. Pe-asta cu haicuiala am inceput-o la un moment dat, dar ceva nu prea s-a lipit si treubuia s-o returnez la British Council. La fel am patit si cu Rotters' Club, tradus la noi Clubul Ptregailor, dar as vrea sa revin la Coe la un moment dat.

@Win - Eu de Iris Murdoch am citit The Bell si zic eu ca a fost o introducere buna, e si ceva mai scurta ca Marea,marea. :)

Pai tocmai mitologiile alea nu le-am gustat .Am un prieten mare cititor care-mi reproseaza ca nu gust deloc fantasy ,vampiri ,urzeli ale tronurilor ,troli,gnomi ,hobiti si alte minuni.
De citiva ani pot sa-i citesc si pe englezi.Acum 10-15 ani m-ar fi plictisit ingrozitor.Se pare insa ca atunci cind imbatrinesti :-O si lecturile devin mai asezate.Gata cu nebuniile sud-americane, cu lirismele frantuzesti si eroismele s.f./policier americane.
Am trecut cu bine si prin perioada Cioran /Elide /IonescOO iar cu ''boierii mintii '' (Plesu ,HRP,Licheleanu ) am percutat doar cind eram puber si nu napirlisem inca.
Va mai aduceti aminte de voga Coelho.Am citit si eu'' Magicianul'' si mi-a placut insa n-am mai continuat.Acum sunt multi cei care se leapada de Coelho ca de Satana dar uita ca lacramau la greu cu ceva ani in urma la opurile maistrului :D

Am citit o singura carte de Coelho, Alchimistul. Mi s-a parut a fi penibila, filosofie de mana a 3a .

Recunosc că am avut o perioadă Coelho. Am citit vreo 8 cărţi de el, eram în perioada liceului şi ne luam cărţile în aşa fel încât să citim cât mai multe. Mi-au plăcut atunci.. cred că ultima carte citită de el a fost Zahir, în anul întâi de facultate. Nu îl reneg, doar că acum nu mă mai atrage stilul.

Ultima carte citită a fost Arta Războiului, Sun Tzu. O carte scurtă, dar complicată... poate exagerez sau poate traducerea nu m-a ajutat prea mult.

Acum citesc Un om norocos de Octavian Paler. Nu cred că va exista vreo carte de Octavian Paler care să nu mă impresioneze.

Titul : Capitanul Apostolescu si dubla enigma

Autor : Horia Tecuceanu

Gen : Roman politist

Nota : 8/10

Am "reprogramat-o" pe Iris deoarece, intre timp, mi-a facut cu ochiul Ian McEwan si a sa Gradina de Ciment. Sint doar la capitolul 3 si deja imi place omul. Naughty, naughty...:x

Am citit-o si eu acum ceva vreme. Acum ma gandesc sa vad si filmul, cu Charlotte Gainsbourg :>
Si ca tot veni vorba de ecranizari, am gasit ieri una dupa Foamea lui Knut Hamsun. Abia astept!

Am auzit despre o surpriza pe care poti s-o faci unui prieten care este nerabdator sa vada un film /sa citeasca o anumkta carte.Il suni si ii povestesti amanuntit cum se termina filmul/cartea :)) .
Hai sa-ti scriu cum se termina '':P ''

Gradina de ciment a fost si la mine primul McEwan, una din cele mai sumbre ale lui. :D Cu filmul n-am prea avut rabdare, e asta, cam de categorie B.

Romanul cocainei - M. Agheev