@transilvana

dar nu trebuie sa fie facut neaparat dupa o reteta hollywoodiana.
de fapt, ce-mi doresc eu si unii de pe aici, e un film care sa ma unga la inima...nu stiu cum sa redau senzatia...sa ma tonifice, sa ma scoata din "depresie" :P .
apropo, spuneti-mi un film romanesc placut ochiului, cu o estetica a imaginii care sa-mi "clateasca ochii".
nu ma refer la imagini bollywodiene, ci la acea curgere a cadrelor care sa nu-mi oboseasca retina.
pentru ca regizorii romani au un "har" deosebit de a filma ba tremurat, ba de pe umar, ba intunecat, ba la repezeala.
pana si "A fost sau n-a fost", singura comedie buna romaneasca din ultimii ani, e filmata intr-un Vaslui ranced, intunecos, mizer.

pai eu te inteleg foarte bine. Dar iti propun sa te gindesti la urmatoarele:

unu: cit din depresia asta iti vine de la filme si cit de la realitatea care le-a inspirat?

doi: ca sa faci filme frumoase si optimiste sau macar frumos curgatoare trebuie sa ai o anumita viziune despre cinema si rolul sau. Trebuie sa pornesti la drum cu ideea ca faci filme ca sa spui povesti si sa imbraci realitatea intr-o aura de romantism si speranta si incredere chiar si atunci cind nu e cazul (Spielberg se pricepe foarte bine la asta, sa stoarca emotii pozitive din situatii catastrofale). E si asta o functie a cinema-ului. Dar uite ca pe cineastii cu talent de la noi nu-i intereseaza asta. Sincer sper ca nu va veni ziua in care Puiu sau Mungiu vor incerca sa faca astfel de filme. Talentul si viziunea lor sint de alt tip (si, personal, le prefer). Ca sa faci un film bun despre optimism si speranta si finaluri de basm trebuie sa CREZI in asta. Or, daca cineastii nostri de pina acum nu cred, ce sa le faci? poate or aparea in viitor unii care au alta viziune asupra lumii.

trei: de ce nu scrii tu un scenariu? O frumoasa poveste de dragoste, contemporana si realista dar totodata plina de romantism si capabila sa ne redea increderea in sentimente si idealuri. Cu un final care sa ne unga pe inima fara sa fie cliseu sau sa sune fals. O poveste cu aer proaspat, care sa ne faca sa suspinam de drag si sa ne imbujoram de tandrete dar care in acelasi timp sa sune autentic. O poveste care sa ne ia pe sus cu aparenta ei usurinta dar totodata sa evoce profunzimea si complexitatea dragostei reale. Scrie-o si-ti promit ca-ti gasesc producatorul care s-o sustina si regizorul care s-o transpuna fara a rani retina.

@transilvana

iti raspund tot punctual :)

1. realitatea deja are in ea elementele care sa ma faca depresiv.
filmele pe care le vad nu fac decat sa accentueze aceasta atmosfera.
toate, dar absolut toate filmele "de succes" de la noi au subiectul desprins din realitate (avorturi, cersetori, cazuri medicale morbide, revolutie).
cum naiba sa iesi fericit de la film?


2. pai aia e, ca regizorii precum cei de care ai amintit nu pot tine in mana un film care sa creeze emotii diferite de cele ale unui banal documentar.
eu nu-mi amintesc vreo scena care sa iasa din tiparul reliefarii realitatii.
or fi fost, dar nu au fost suficient de bine facute incat sa-mi ramana in memorie.

3. problema e ca nici eu nu ma pot desprinde de cotidian pentru a putea scrie acea poveste plina de miez.
as fi tentat sa dezvolt tot experiente personale sau citite de pe undeva.
e lipsa de imaginatie? poate.
sa fie regizorii nostri lipsiti de imaginatie, din moment ce pedaleaza la nesfarsit pe relevarea unor lucruri pe care le stim cu totii?

transilvana a scris:

Daca Proletar n-are inspiratie,o scriu eu ,povestea,numai ca imi trebuie un termen anume.Si nu trebuie ecranizata daca e buna.E o chestie de suflu artistic,de talent,nu exista scuze...Mai ales cand ai o motivatie si cineva iti propune ceva,cum poti refuza?
Fiecare regizor,scenarist,artist are un stil,nu pot fi toti sublimi,macar incearca ,nu asteapta..le fin.

ei, daca te preocupa tema/subiectul sint convinsa ca pina la urma o sa-ti vina si inspiratia. Cit despre ai nostri regizori - cred ca e nevoie de imensa imaginatie si enorm talent pentru a da impresia asta ca filmele lor sint despre ceva ce stim cu totii. Eu una simt ca stiu mult mai mult despre moarte si singuratate dupa ce am vazut MDL si despre viata in dictatura dupa 432 (desi am trait jumate din propria mea viata in comunism!). Una e sa vii in contact cu realitatea, alta e s-o intelegi. Zic eu.

pai hai. 8) Ai pina la 1 noiembrie sa vii cu povestea (nu scenariul, doar povestea, ce se intimpla, personajele, drama, deznodamintul)

eu nu pot spune asa ceva, personal cred ca nu este arta/ modalitate de manifestare artistica superioare existentei propriu-zise (experientei live). filmele care m-au facut sa realizez ca exista mai mult decat am simti si perceput eu le pot numara pe degete (nu am trecut de 2). MDL si 432 au fost de-a dreptul experiente comune, ca sa nu mai zic ca realitatea infatisata de MDL e mult mai dulce decat cea de zi cu zi din spitalele noastre, Dl. Lazarescu a fost totusi un "norocos", de el s-a ocupat, greu, ce-i drept, da'totusi s-a ocupat cineva... ca toata "epopeea" a fost un fiasco asta-i alt aspect.

oricum, te invidiez, nu multi dintre noi au avut sansa de-a afla despre moarte si singuratate de la TV/ din filme.

eu cred ca realitatea te obliga sa o intelegi, si apoi nu toti o vedem la fel. nu cred ca daca ai sta pe un munte de euro si-ai privi la TV numai inagini din Insulele Canare ai fi mai putin deprimat.

ceea ce ma ingrijoreaza este mania asta de-a schimba realitatea, ipocrizia, incostienta si nu in ultimul caz prostia ca tu, sau el, sau ei poti/ puteti "indrepta" ceva. si acum nu ma refer numai la tara asta, ci vorbesc in general despre noi, oamenii.

ziceam ca arta te poate ajuta sa intelegi, procesezi, descifrezi, interpretezi viata - nu ca-i este superioara


pai da, de acord, dar eu nu cred ca MDL e un film despre spitale


n-am zis ca de-acolo am aflat de ele. Am zis ca MDL m-a facut sa simt ca le stiu/inteleg mai bine


absolut de acord. e o chestie personala si subiectiva. apoi, nu toata lumea are nevoie de arta/cinema. sau nu avem nevoie la fel de mult.

[/quote]

pai de ce ii spui manie? daca nu incerci sa-ti schimbi tu realitatea s-o faci mai dupa chipul si asemanarea ta, o sa ti-o schimbe altii si poate n-o sa-ti placa cum iese...

Doamne fereste! Doar dictatorii si nebunii incearca asa ceva! Nu cred ca as suporta aproape 5 miliarde de Picasa2!

Altii schimba realitatea, de cand lumea. Sunt ei cei din spatele celor pe care i-am votat democratic, sunt ei cei cu sute de mii/ milioane de euro-n conturi, sunt ei cei cu arme nucleare. Avand ca obiectiv, pentru ultimii 50 ani, supravietuirea, mor dupa realitatea lor. Pariez ca atunci cand vei constientiza asta si tu vei muri dupa realitatea lor.

Abia acum 4-5 luni am vazut MDL. Pentru mine el e un film despre sistem, despre o stare de fapt din sistemul sanitar romanesc. Regret ca nu am "inteles" si altceva. Ma rog, e de remarcat si povestea, de mult comuna, a batrainlor ramasi singuri dupa ce copiii au emigrat.

asta e o chestiune pur personala. poate daca-l vedeam in alta zi la alta ora si in alte conditii si eu as fi inteles ceva diferit. Desi sint de acord ca cel putin in parte e despre un sistem - dar nu m-as opri la ideea de sistem sanitar romanesc, ci orice sistem in care oamenii sint prinsi si-si imagineaza ca functioneaza, ca au gasit o modalitate de a supravietui si a functiona "corect"

Am inteles,idei sunt destule,povestea trebuie sa fie neaparat de dragoste si romantica?

nu, dar am inteles ca asta e unul dintre genurile de care e nevoie pe piata. Plus ca un film de dragoste e mai ieftin decit unul SF, action-adventure sau mai stiu eu ce. Asa ca eu zic sa incepi de acolo, realist vorbind. Dar daca-ti vine sa scrii un nou Sixth Sense, please nu te autocenzura

Eu nu pot sa cred asa ceva - nae nu a gasit bani nici acum? :x
Sint atitia bogatani cu iahturi si fitze, chiar nici unul nu a inteles ca e cazul sa investesca in film?

Atunci propun sa apelam la andreea marin. Dupa ce termina cu teledonul pentru impadurit, idee foarte meritorie, poate face unul si pentru filmul romanesc. Cred ca, la un teledon pe luna, s-ar rezolva definitiv aceasta situatie, ca sincer m-am saturat.
Are si ea ce sa faca, in locul surprizelor, si iesim cu totii multumiti.

In alta ordine de idei, ca sa raspund unor idei exprimate mai sus, marturisesc ca eu, cind aud pe cite unul ca nu se poate face ceva si frumos si adevarat si revelator, imi vine sa iau barosul si sa-i crap capul.

Inteleg sa nu se poata sa fii inalt daca esti scund, sa nu poti fi destept daca esti prost, pentru ca, daca esti destept, poti sa fii si prost, dar cum sa spui ca o creatie artistica nu se poate, cind ea tocmai asta este, ceva care apare spontan, dintr-o necesitate umana, si nu o poti programa?

O sa avem si proiecte asa cum imi doresc eu, nu am nici un dubiu. Chiar foarte curind. Pentru simplul fapt ca societatea si cultura noastra incep sa fie pregatite pentru ele.

Si sint foarte curios care este marea lectie de viata pe care au aflat-o din filmele "cutremuratoare" pomenite mai sus cei care spun ca numai asa trebuie sa fie filmele? Cu ce li s-a schimbat viata? De cind au vazut mdl, cind vad pe strada un om cazut, se apleaca si-l ridica, sau il duc la spital? Asa, sa dam din gura sau din tastatura si sa ne pretindem "marcati pe viata", e foarte simplu.
Lumea e si frumoasa tocmai pentru ca exista in ea unii care nu au nevoie de aceste revelatii ca sa actioneze si sa o faca dupa gustul lor. Care stiu ca viata poate fi si grea si oribila, adesea pentru ca au trait-o.
La ce nivel epidermic traiesc oare spectatorii mdl et 432, de au nevoie sa fie din cind in cind scuturati asa, ca sa se simta completi?

Pentru unii dintre noi, meditatia face parte din viata de zi cu zi, nu e ceva de 2 secunde, provocat de un film care in ultima instanta isi propune totusi, primordial, sa socheze, si nu il intereseaza neaparat cu ce sentiment pleaca acasa spectatorul.

@rocky

ei, acuma, nu-i nevoie sa devenim violenti aicea (nici macar verbal)

n-a zis nimeni ca "asa trebuie sa fie filmele" - precum 432 si MDL. Am zis doar ca sint niste opere de arta de mare valoare, si ca e un motiv de multumire ptr. noi, romanii, ca au fost produse ca sa zic asa in mijlocul nostru.

cit despre felurile si motivele pentru care aceste filme au avut un efect rascolitor asupra mea si-a altora, in primul rind cred ca nu e frumos sa faci speculatii si sa emiti judecati asupra caracterului si modului nostru de viata. In locul tau mi-as cere scuze.

In al doilea rind, spectatorii sint de foarte multe feluri, iar acesti autori au avut clar niste spectatori in minte, fata de care s-au comportat onest si responsabil dpdv artistic. Nu te numeri printre ei - treaba ta, din fericire n-o sa-ti dea nimeni cu barosul in cap pentru asta.

Si in al treilea rind, daca esti intr-adevar interesat, s-au scris munti de carti, articole si bloguri/comentarii despre aceste filme. S-a dat suficient din gura si din tastatura pe tema asta, in detaliu, de catre oameni competenti si sensibili si bine intentionati. In ceea ce ma priveste pe mine personal, n-am nici o intentie sa-mi justific emotiile si trairile pe forum ca sa fiu insultata. Am zis ce-am avut de zis. A bon entendeur...

Draga transilvana,

imi pare rau daca ce am spus te-a deranjat. Dar si pe mine m-a deranjat cind tu ai spus, daca nu ma insel, ca filmele noastre nu pot fi decit ca acelea pe care tu, cu deosebita larghete, le numesti capodopere.
Nu trebuie sa-si justifice nimeni emotiile, si mai ales nu in fata mea, care tocmai asta le reprosez unora dintre filmele pe care se pare ca le apreciezi tu la superlativ, lipsa de emotie.
Sigur, avem nevoie de valori pe care sa construim. De acord. Dar poate ca in virful unor caramizi reci de beton precum 432, de pilda, or sa rasara intr-o zi niste albastrele care cinta pe trei voci. ele or sa aiba dreptul sa fie Arta, sau nu, fiindca nu sint viscerale, ci doar estetice si gratioase?
Apropo de ce spuneam, stiu oameni care dupa mdl au chemat ambulanta si au stat dupa ea vreo 2 ore, pentru un mos care s-a dovedit a fi un betiv, dar n-au mai putut sa-l lase acolo. Asa ca nici tu nu te apuca sa faci speculatii, s-ar putea sa gresim in egala masura.

Si, ca sa revenim la topic, atunci ii tin si mai tare pumnii lui nae caranfil. Daca reuseste ceva la oscar, atunci se rezolva si cu finantarea. Si, oare, intrebare de maxim baraj, nu s-ar gasi bani de productie dinspre colegii si invataceii lui, mai bazati momentan? Oare chiar nu merita cel care a tinut luminarea filmului nostru aprinsa atita lucru?

hai ca m-ai induiosat. Reactia ta la comentariul meu iti face cinste - tot respectul. :love:

ca sa lamuresc un pic, fiindca am impresia ca m-am exprimat gresit pe undeva: eu nu zic doamne fereste ca filmele trebuie sa fie intr-un anumit fel. E loc - si nevoie - de tot felul de filme, atita vreme cit sint oneste, au integritate artistica si preferabil isi asuma niste riscuri (adica nu se multumesc sa reproduca ce s-a mai facut pina acum prin lume, dupa reteta, industrial). Eu ce voiam sa zic era ca: s-a nimerit ca cineastii nostri cei mai talentati, perseverenti, muncitori, intreprinzatori, disciplinati si norocosi (caci e nevoie de TOATE aceste calitati ca sa reusesti ce-au reusit ei) sa fie interesati de un anumit tip de demers cinematografic. Le respect si admir opera si nu ma feresc de cuvintul "capodopera" (pentru mine MDL isi merita acest calificativ, numai cind ma gindesc in ce deshert cinematografic a erupt, schimbind total peisajul...). Se intimpla sa fie si pe gustul meu personal, dar asta e secundar.

Asta nu inseamna ca nu mi-ar placea sa vad comediile, romance-urile, eventual thrillerele de calitate romanesti .... nu stiu daca SF-ul sau action-adventure-ul sint posibile, poate ca da, deocamdata nu pot sa mi le imaginez....tot cazul, cum spuneam mai sus in alt posting, trebuie sa apara acei cineasti care sa creada in ceea ce fac atunci cind scriu astfel de scenarii si le regizeaza. Pina atunci, ma bucur si eu de ce avem deja si ma bucur mai ales ca acuma peste tot in lume cind zici "film romanesc" iti este garantata atentia interlocutorului...

Cred ca ar fi cel mai indicat sa vorbim prin PM,eventual mail,mess,pentru ca nu vreau sa cad in capcana ridicolului,consider ca sunt destule priviri meschine si zeflemele pregatite in tunuri..Va asigur daca sprijinul moral e indeajuns de puternic va voi oferi pe tava cate subiecte doriti,de la horror pana la love-story.Sunt foarte entuziasta,dar ma descurajeaza expunerea pe un forum destul de impersonal si rece.

Mai in gluma, mai in serios, propun o emisiune moderata de andreea marin sau de raduleasca, sau de cine doreste si se pricepe, care sa se ocupe strict cu gasirea banilor de la contribuabilul sarac sau mediu pentru filmul romanesc. Un format saptaminal, de 1-2-3 ore, cit vrea postul respectiv, prin care sa se adune 10 euro cu 20 cu 50 si cu 1000 de la anonimi (ii urasc pe aia care spun public cit au dat si ca au dat, ca botezatu care a trimis chiloti cu strasuri la sinistrati) pentru proiecte care merita. Pentru cei ai caror parinti nu au fost intreprinzatori dupa 90 si nu au stiut sa-si creasca bogatia prin agriculturi, avocatenii sau alte chestii lucrative. Ca sa vorbesc despre cei care au lucrat licit sau aproximativ. Aceia sa se finanteze singuri, ca au de unde.

Si, in schimb, contribuabililor li se poate oferi, ca sa facem show frumos si amuzant, cite un rol in film, mai mic sau mai mare, care sa se obtina prin licitatie bine tinuta sub control in asa fel incit sa se promoveze deja filmul, dar fara sa sa dea decit mici detalii, daca au talent, sau macar sansa de a-si vedea in film un obiect drag sau o poza cu iubita din liceu sau orice vor ei, ca sa fie din start atasati de proiect.

De asemenea, mi se pare foarte fezabil ca maharii sa isi ofere finutz casele pe care nu le-a vazut nimeni drept locatie de filmare, pentru a se reduce costurile semnificativ si a vedea si noi in film si spatii noi, decorate cu gust, care sa nu fie studio.

Ce parere aveti?

Pe majoritatea lumii o doare fix in pula ca vor unii sa faca filme.Aia care au bani sunt in general batrani si au alte interese,sa isi pazeasca averile etc etc.

dac-as avea banii paparudei aleia de parishilton :?