Soljeanitzan,si Zaharov au fost binecunoscuti ptr dizidenta lor in cadrul fostei URSS.
In primul caz Soljeanitzan ultima parte a vietii si-a consumat-o in SUA, insa a fost un personaj charismatic.
A ramas cu acelasi suflet de om simplu, care a visat si a trait decent.

A fost respectat pentru stilul lui de om liber care a criticat pana si pe americani ptr superficialitatea lor si felul de a trata anumite probleme.

E greu de inteles sufletul slav care este si resemnat in fata mortii, poezia, uneori duritatea, alteori o sensibilitate uimitoare.
Nici macar nu era ofiter KGB sau ca Zaharov discipol al lui Kurchatov parintele bombei cu hidrogen rusesti ..cu toate astea rusii nu l-au primit prea bine...dupa 20 de ani,desi era doar un scriitor.

Mi s-a pãrut penibil sã scrii despre decesul propriilor rude/ animale, nici prin cap nu mi-ar fi trecut acum câteva luni cã eu însãmi voi contribui la acest topic.

Cum sã scrii despre un om obiºnuit, unul pe lângã care ai trecut aproape 8 luni, zi de zi, cu care ai discutat 5 minute la câte 2 zile? Cum sã scrii despre oamenii despre care nu ai avut, nu te-a interesat sã ºtii nimic? Cei care þi-au fãcut servicii colegiale, cei cãrora le-ai promis o bere, ºi încã o bere „când ne întâlnim în oraº”, dar cu care nu te-ai întâlnit aproape niciodatã?!

Dacã mi-aº putea folosi doar creierul aº zice cã s-a întâmplat cam aºa: el avea în jur de 40 de ani, dar nu-i dãdeai pentru cã era slab, cu pãrul încã negru ºi se îmbrãca foarte îngrijit, decent ºi modern, de altfel majoritatea discuþiilor noastre erau pe tema asta „îmi place cum þi-ai asortat cãmaºa, îmi palc cum îþi vin noii pantaloni”. Era primul care-mi amintea cã venise ora mesei: „gãlãgie” iar o sã rãmâi pe jos, dacã nu te grãbeºti”! Era tãcut, ºi discret, genul acela de discreþie care se scurge pe lângã pereþi, aproape ca o umbrã, era de-o umilinþã care nu te obliga decât la respect. Vreo 2 spãtâmâni nu l-am mai vãzut. Era în concediu. Când s-a întors arãta ca dracu’, roºu ºi ars ca un rac, m-am speriat când l-am vãzut, i-am zis „ce naiba ai fãcut, ai stat la plajã zi luminã?”. A zâmbit ºmechereºte „plajã pe naiba, am sudat, habar n-ai ce-am pe picioare, abia merg!”. L-am sfãtuit sã se ducã la farmacie ºi sã umble în papuci dacã-l deranjeazã pantofii, n-am temut sã nu-i rãmânã cicatrici. M-a ascultat, a ddoua zi a venit in sandale. Nu l-am întrebat ce-a sudat, nu m-a interesat. Nu ºtiu ce muzicã asculta, nu ºtiu ce facultate a fãcut, cred cã era ceva pe parte mecanicã, nu ºtiu dacã avea iubitã, nu ºtiu ce bere bea, ºi ce þigãri fuma, de ce era veºnic singur? ªtiu însã cã biroul lui era veºnic plin de planuri, cã-mi „furase” toate bibliorafturile goale, ºi cã ultima oarã când i-am fãcut rost de-o cutie de clipsuri i-am zis sã mai taie din berile ale pe care i le datoram! Mã doare sufletul cã n-am bãut nici mãcar una, împreunã!

Ieri am fãcut curat prin PC, sunt giga de poze ºi am de gând sã iau un HDD special pentru fotografie, am dat peste 2 poze pe care i le fãcusem în bântuirile mele cu bicicleta prin oraº. Am vrut sã-i trimit una, însã Picasa nu mi-a dat posibilitatea sã o trimit la mãrimea originalã, de peste 3 mega, a micºorat-o mult, drept urmare am salvat mailul în draft. Azi când l-am cãutat nu mai era. M-am enervat. Într-un final l-am gãsit in „sent”, am salvat numele fiºierului ºi m-am dus sã-l caut pe hard, numai cã nu ºtiu ce naiba s-a întâmplat cã în clipboard era cu totul altceva ºi mesajul dispãruse, nu l-am mai gãsit nici în „deleted”, nici pe webmail, mailul clicknet care mã ucide salvând pe server o copie a tot ceea ce primesc/ trimit, blocându-mi mailul la fiecare 4-5 luni, dacã nu ºterg manual totul. :D Mã rog, de data asta „sent” era gol. Drept urmare m-am enervat ºi mai mult, ºi i-am zis lui Sorin „nu te pune cu mine, ºtii cât sunt de încãpãþânatã, tot dau eu de tine”. ªi-am dat. Dar ce folos, ce folos? Azi i-am lipit fotografia, cea de pe ecusonul magnetic, colegii lui n-aveau alta, pe un carton. O sã-l strâng de gât când o sã-l reîntâlnesc, pe el ºi pe toþi ceilalþi.

:(( :(( :(( :(( :(( :((

http://www.trilulilu.ro/Dragomara/d001a0920e3f67

Doare.

A fäcut istorie.
Färä el, poate, cine stie...? Am fi fost acum cu totii cam ca nord-coreenii.
Este unul din acei scriitori uriasi, unici - Shakespeare, Goethe, Dante... Azi, pe ARTE, chiar era comparat cu Dante: a scris "La Divina Commedia" a comunismului.

Dumnezeu sä-l ierte.

Boje pomilui! adica RIP
figura emblematica pentru un timp (a zdruncinat temeliile stalinism-comunismului... si a trezit Occidentul, nu si pe o lichea ca Sartre...), a facut o figura mai degraba jenanta dupa revenirea in Rusia (1994). a aprobat genocidul din Cecenia, l-a admirat si incurajat pe Putin - un asasin cu acte in regula, a blamat Occidentul (care l-a salvat, obligandu-i pe sovietici doar sa-l expulzeze, nu sa-l omoare...), a promovat a 3-a cale, rusa-pravoslavnica - adica o mocirla tamaiata, a scris degradante pagini antisemite (vezi "Doua secole impreuna"...
Odihneasca-se in pace!

Adevärul e cä Soljenitîn a fost omul ACELEI EPOCI: Stalin-Gorbaciov. E explicabil cä la bätrânete a început sä greseascä - când lumea se schimbä din mers sub picioarele tale, e greu sä te adaptezi si la 60 de ani, si la 50, necum la 70-80... Mai ales când, geniu fiind, esti mai susceptibil la rigiditate... Trist, adevärat - si neînsemnat, pe lângä ACEL Soljenitîn.

draga Pitbull, Soljenitin n-a fost un geniu. l-am citit integral, in original (nu e deloc un mare virtuoz, crede-ma...)
a fost un scriitor onorabil, implinit (aproape fericit, admirat in timpul vietii...). un conservator incapatinat, uneori fanatic, norocos - a nimerit o mare tema, e drept! -, dar care a clacat ( li s-a intamplat si altora) in libertate, cand disparuse dusmanul cu care a luptat. n-a putut sa lucreze cu nuantele unei lumi libere, pe care si-a dorit-o. a avut limitele sale.
despre scriitori geniali - cu alta ocazie, mai putin funerara...

...naufragiul identitar al multor intelectuali disidenti (dupa rocada sistemelor) e deja notoriu...exemplul lui Soljenitin e subliniat si de musiu Rogozanu in ultimul nr. din Cotidianul, care scrie negru pe alb cum ca: "...un om care a suferit pentru adevãruri simple ºi fundamentale a fost pe veci traumatizat de laºitatea semenilor. Nu le mai poþi pretinde eroilor de atunci sã nu fie mizantropi sau chiar aberanþi. Nebunia lor rãmâne oglinda uneori grotescã a laºitãþilor noastre. Acesta este blestemul Soljeniþîn, valabil pentru Goma sau pentru Tudoran, mai puþin valabil pentru Michnik. Cum spuneam, nu e o regulã, e un blestem..."

Dumnezeu sa-l ierte.

Herbie, regret, dar sunt nevoit sä te contrazic färä menajamente: BA DA, Soljenitîn este un geniu.
Primul argument porneste chiar de la tine: "n-a fost un virtuoz". Päi, Herbie - geniile poate sä fie sau sä nu fie virtuoji/virtuozi/virtuoaze. Ba chiar din conträ - adeseori, tocmai virtuozii sunt nejustificat ridicati în slävi, inducând în eroare prin îndemânarea lor abilä care uneori ascunde hibe si inconsistente de fond. Dostoievski era un dezastru în materie de stil (greoi, încâlcit, confuz, stângaci, de-a dreptul amatoricesc), dar genialitatea lui rämâne nemuritoare la nivelul continutului - uman, psihologic, filosofic, crestin. In schimb, autori ca Fänus Neagu sau Tudor George (idolul poetic al adolescentei mele), degeaba jongleazä sublim cu cuvintele, frazele, mijloacele stilistice în general, când la nivelul substantei sunt limitati...
Geniul unui roman ca "Primul cerc" constä în capacitatea ca, în doar patru zile de actiune, sä picteze plenar o frescä atotcuprinzätoare ca întindere, dar mai ales abisal de penetrantä ca nivel de profunzime umanä, a societätii staliniste din 1949. Constructia epicä, de o inteligentä supremä si o abilitate uluitoare a articulatiilor narative, devine un suport complet al umanitätii sovietice pe un nivel, ruse la bazä, din întreaga (prin extensie), perioadä comunistä. Dacä în "...Gulag" Soljenitîn este, într-adevär, doar un atroce documentarist enciclopedic, aici în schimb se relevä artistul, care sublimeazä substanta realä a Arhipelagului într-o capodoperä de fictiune concentratä.
Acelasi lucru se poate spune si despre "Pavilionul cancerosilor", unde însä nivelul creste, o datä cu amplitudinea metaforei (spitalul de oncologie ca microcosm al U.R.S.S.), si mai ales cu proiectiile majore în zona adevärurilor esentiale, prin confruntarea tuturor cu propria lor mortalitate. Rämân de neuitat aparatcikul atât de plin de sine, încât se crede nemuritor, biata comsomolistä de saisprezece ani cäreia i se va extirpa sânul înainte ca un bäiat sä i-l fi särutat vreodatä, sau Shulubin, bibliotecarul cu cancer la colon, si umilinta sa absolutä, cauzatä de indolenta si inumanitatea oamenilor din sistemul medical (un adevärat D.R. Läzärescu avant la lettre si într-o altä formulä).
Nope, Herbie - sorry: un autor care i-a creat pe Kostoglotov, Inokentii Dudorov, Rubin, Valentulia Siromacha, Gherasimovici (plus portretele unor personaje reale ca Abakumov sau Stalin), si care a clädit fie si numai cele douä romane de mai sus, ESTE un geniu. Faptul cä, cel putin aici, a optat pentru limpezimea stilului de tip "geam", spre deosebire de "vitraliul" virtuozilor (cum le definea Asimov), nu-i poate reduce valoarea.
Iar factorul conjunctural e nesemnificativ. A scris enorm (desi nereusit; erau simplele cäutäri ale copiläriei si adolescentei), încä dinainte de arestarea din 1943, care avea sä-i pecetluiascä destinul (politic - si nu numai). Este un mare scriitor näscut, iar nu fäcut - si la fel ar fi rämas si dacä scria în orice alt context: despre tirania Regelui Soare, despre juntele militare sud-americane, despre Grecia coloneilor, despre terorizarea palestinienilor de cätre israelieni, despre Iranul ayatollahilor, despre mimarea democratiei si spälarea creierelor în S.U.A., despre genocidul armenilor sau despre regimurile barbare din Africa sub-saharianä. Nu subiectul l-a fäcut mare scriitor, ci propria lui valoare intrinsecä.

I can`t believe it.Bernie Mac a murit.La doar 50 de ani.Pneumonie.How sad.

...si (unfortunately) nici Paul Newman nu se simte prea bine...

Aici e cronica unei morti anuntate, nu cronica anuntärii unor morti viitoare.

Isaac Hayes 66 de ani.Cunoscut ca primul afro-american care a luat Oscarul pentru coloana sonora a unui film (Shaft) si pentru cei mai tineri cunoscut ca interpretul lui "Chef" din "South Park".Va putea fi vazut intr`un ultim rol in filmul "Soul Men" alaturi de Bernie Mac,mort si el cu o zi inaintea lui.

Pacat de Newman,s-a retras de vreo trei ani..Ochii albastrii...Si de Patrick Swayze.

draga Pitbull, nu trebuie sa regreti ca ma contrazici, daca slujesti adevarul si-ti respecti subiectivitatea... te inteleg perfect. demonstratia ta e... interesanta, valabila. ma mir ca ocolesti "O zi din viata lui Ivan Denisovici", titlul cel mai elocvent/important, ca maiestrie ertistica, dupa parerea mea, pentru SCRIITORUL Soljenitin. oricum, genial sau mai putin genial (cred ca e mai putin...), Soljenitin trebuie citit. mai ales ar bine sa-l citeasca si generatiile mai tinere.

Nu l-am ocolit - pur si simplu n-am simtit nevoia sä-l mentionez, pentru cä marile mele iubiri sunt "Primul cerc" si "Pavilionul cancerosilor". Desi indiscutabil splendid, "O zi in viata lui Ivan Denisovici" m-a tusat mai putin. Poate cä, asa cum spuneai, si aici survine o undä de subiectivism.
Apropo, am väzut pe ARTE, în ziua înmormântärii, un documentar din care reiesea cä Soljenitîn stäpânea foarte bine si virtuozitätile stilistice (de tip "vitraliu", inclusiv folosirea cu mäiestrie a arhaismelor, regionalismelor si chiar a unor cuvinte inventate - în interviu, el explica despre aceastä mare mobilitate a limbii ruse), pe care le-ar fi folosit uneori pe parcursul "Rotii rosii". Deci, teoretic, as tinde sä cred cä le avea si ca virtuoz al stilului - dar, cum "Roata rosie' încä n-am citit-o (la Geneva, mätusä-mea tocmai i-o fäcuse cadou, editie integralä, sotului ei), si cum eu habar n-am de rusä si nici n-o voi mai înväta vreodatä, aici mi-e imposibil sä-mi formez o opinie proprie.

foarte corect. patina arhaica a limbii ruse pe care a folosit-o l-a salvat pe Soljenitin ca scriitor. se poate vorbi - ca tot suntem intr-un interval al exagerarilor - de un "stil" Soljenitin. si aici e chiar meritul lui...

Ei, atunci mä bucur si mai mult cä-mi confirmi aceastä pärere.

nu gagica aia juna care i-a turnat niste plozi? (o fi cerut vreun test de paternitate vreodata?)

Ce "tristete" o fi avand doamna Gusa ca i`a murit barbatu` :)