=))=))=))
Hai ca m-ai binedispus. Merg sa platesc niste facturi, probabil o sa se uite gagicile de la RDS ca la felul paispe ca-s cu zambetul pe buze in vreme de criza. :D

Doar pentru că transcendența, divinitatea, absolutul și infinitul sunt creațiile Omului nu înseamnă că ele nu există.

Filmul, după ce că e imoral sau cel puțin amoral, îl mai are ca protagonist și pe Bucur, care e cel mai compromis actor, cel mai nerecomandat pentru rolul eroului unui asemenea film. Sunt greu de înghițit angoasele umaniste ale polițistului când îl joacă interpretul cel mai însemnat cu stigmatul răului și al șmecheriei țigănite din cinematografia românească a ultimilor ani. (Poate băiatul o fi un om de ispravă, dar stilul de personaj cu care s-a tot identificat în ultimii ani îl descalifică pentru acest rol.)

Nu inteleg ce legatura are Bucur omul cu personajul pe care il interpreteaza in film? Cred ca sunt aici antipatii personale, care fac rau la critica obiectiva...
In ceea ce priveste filmul lui Porumboiu, mi se pare foarte bun. Dincolo de pragmatismul de care zice Gorzo, mie mi se pare chiar emotionant. Sfarsitul ales, cel cu schema desenata sec pe tabla, este unul din momentele cele mai puternice: sa decizi soarta umui om prin linii trasate cu creta pe tabla...
Toata urmarirea aia a personajului politist, fumator sau nu, este una foarte lunga si arata lupta care se duce intr-un fel intre constiinta si lipsa ei, intre Bine si Rau daca este sa generalizam. Definitia ”conştiinţei” pe care personajul lui Bucur incearca sa o baiguie cand este pus la zid de Ivanov este de fapt cea reala, cea adevarata, şi nu cea rezumata, extrem de prost si in cuvinte sforaitoare, de definitia din DEX-ul romanesc.
Dincolo de preocuparea personajelor /vezi sotia politistului/ de probleme superficiale de sintaxa pe cantecele Mirabelei Dauer, cea a definitiei unor termeni atat de importanti precum ”constiinta” este semnificativa pentru societatea romaneasca. O societate un care lingvistii decid ca ”niciun” si ”nicio” trebuie sa se scrie impreuna, dar care nu-si poate defini termenii vitali pentru ea.
Da, sfarsitul filmului este unul trist, iar schema aia trasata cu creta ii accentueaza efectul de tristete dezolanta. Este un film aparent simplu, dar extrem de profund. De un singur lucru nu sunt convins: daca Porumboiu a reusit aceasta performanta intentionat sau a fost o sclipire de geniu?

Cred cä a fäcut-o intentionat - spun asta, pe baza tuturor conversatiilor (fie personale, fie aici, pe forum, în topicul lui special) despre etapele prin care a trecut filmul pânä la finalizare. A fost un proces logic, Cornel a desfoliat filmul strat cu strat, l-a descoperit el însusi.
E fascinant sä urmäresti acest proces - si nu-mi pot reprima acum un memento al tuturor acelor comentarii care spun cä "e prea lung" si cä "a întins la douä ore o poveste care încäpea bine în douäzeci de minute". Asta-s genul de spectatori limitati, cu mentalitate de functionari, inteligentä mediocru-pragmaticä si imaginatie fictivä, pentru care "Bolero" de Ravel e o plictisealä sinisträ cä se tot repetä, întregul e întotdeauna egal doar cu totalul pärtilor componente, iar valoarea unui tablou constä în costurile de inventar ale pânzei si culorilor.
Bunä si observatia de început, privitoare la Dragos Bucur. Intr-adevär, nu putem confunda actorul cu omul - nici chiar când omul e realmente un tip OK, ca el.

Porțiunile scrise cu caractere cursive sunt adăugate după luarea de poziție a lui Pitbull de mai jos. Numele filmelor a apărut cu italice și în mesajul original.

Nu e vorba de antipatii personale. Pentru cine a văzut cât de credibil poate fi Bucur atunci când personajul jucat de el îi vinde și pe mă-sa și pe tac-său în Furia, atunci când îl joacă atât de convingător pe șmecherașul de cartir care e co-interesat de traficantul din Marfa și banii, atunci când iarăși e cât se poate de credibil în rolul șmecherului întreprinzător valah care de pildă îi înjură pe clienți în discuțiile cu un prieten din copilărie sau când îl prinde atât de bine dezgustătoarea scenă în care își spală zonele intime pentru a-și înșela soția în Boogie e greu să înghită gogomănia lui Porumboiu cu angoasa polițistului și cruciada lui în numele justiției transcendente. Unii interpreți și-au format în timp o anumită imagine. Bucur e foarte bun în roluluri de-astea, așa cum Diaconu e bun în roluri de om de omenie, iar regretatul Dinică era în roluri de canalie; e drept că ei au jucat și altfel de personaje, dar distribuirea pe care o face Corneliu seamănă cu toana unui regizor excentric care, citind scenariul Filantropicii lui Caranfil, i-ar fi distribuit pe Dinică în rolul profesorului, iar pe Diaconu în rolul textierului. Eu numai asta ziceam. Înțeleg că vasluianul a avut nevoie de un protagonist cu o (imagine de) oarecare șmecherie țigănească și înzestrat cu virilitate, chiar cu sex-appeal, pentru ca spectatorul să poată crede în șansele lui de succes și să nu fie demoralizat din start, însă mie subiectul filmului îmi evocă pretenția de imaculare a unui om provenit din sistemul corupt al fotbalului din România care are în prezent o imagine de heruvim (ceea ce poate corespunde realității), dar în care eu unul nu cred. Mă puteți condamna pentru asta?

Bai, Ipule, e incredibil cat poti abera! =))

N-am înteles nimic...! :-?
Dragos Bucur îi vinde pe mä-sa si pe tac-su în "Furia"...?
Dragos Bucur e cointeresat de traficantul din "Marfa si banii"?
Dragos Bucur îi înjurä pe clienti în (nu scrie unde - Frame, eventual...?).
Dragos Bucur face ceva räu cä-si spalä organele intime în "Boogie"?
...Si care-i asa-zisa "gogomänie" a lui Porumboiu? :o Cä n-o väd nici bätut...
Scuze, prietene, dar mesajul täu e complet neinteligibil... O juxtapunere de afirmatii bizare, finalizate printr-un fel de concluzie suprarealistä. Nu te pot condamna pentru ceva ce habar n-am dacä-i bine sau räu, adevärat sau fals, sau mai stiu eu cum... Cum sä condamn un om pentru cä duce lipsä de salvari, nestiind c-Aristotel nu väzuse ostropel, dupä care scoate-o sintezä din redingota francezä si, aruncând cu bucätele de miez de pâine în Nirvana, se refugiazä în fundul pepinierei cu viezuri din Dobrogea, pentru a-i necinsti rând pe rând si färä pic de mustrare de cuget...? :|

Am completat mai sus, pentru o mai bună înțelegere.
Altfel, recunosc că e numai o senzație personală, tocmai pentru că îl cunosc pe băiat numai din filme, spre deosebire de tine care îl știi în trei dimensiuni. Scrisesem și inițial că înțeleg de ce Porumboiu l-a ales, poate paradoxal, pe Bucur pentru rol. De ce ai trecut atât de ușor peste acel pasaj? Pentru mine, personajele jucate de Bucur reprezintă șmecheria valahă sau de cartier sau ce termen depreciativ ți se pare mai potrivit (dacă „țigănească” ți se pare deplasat, ori dacă îți pare că fac în vreun fel aluzie la fizionomia actorului) virilă, după cum la (personajele jucate de) Vasluianu e vorba de același gen de șmecherie, dar dintr-un registru mai abulic, mai pasiv, mai idilic.

Cred cä esti dominat de o opticä profanä.
Foarte rar, regisorii gândesc asa - pe contre-emploi-uri ostentative; de obicei, o fac cei mediocri si senzationalisti, adicä exact opusul lui Porumboiu. Un regisor bun sau foarte bun îsi alege actorul dupä cum îi simte adecvarea în rol. Fii sigur cä Porumboiu nu s-a gândit decât cel mult în treacät la aparenta contradictie dintre Cristi si câteva roluri anterioare ale lui Dragos. N-a vrut sä epateze pe nimeni (nu e genul, si nici filmele lui nu sunt genul), a vrut doar sä-i iasä bine personajul. Atât.
Si, oricum, Dragos nu e în nici un caz un arhetip negativ, meschin, imoral, care sä se situeze în opozitie cu politistul mäcinat de scrupule morale de aici. Toate personajele lui definitorii sunt extrem de umane, cu bune si cu rele. Proiectarea lui în acel contur e pur si simplu fantasmagoricä.
Pe scurt si în esentä: actorii buni, foarte buni si mari au disponibilitäti extrem de ample (vezi Gheorghe Dinicä, Stefan Iordache, Miticä Popescu, etc.), iar regisorii îi folosesc ca atare. Este una dintre înaltele zone valorice ale showbizului, nicidecum un motiv de uimire sau, mai räu, indignare. Asa zisa "gogomänie" a lui Porumboiu cu acest casting este, de fapt, un act responsabil, creator, competent si cât se poate de firesc, demn de laudä, sau de a fi luat asa cum e - deloc condamnabil sau mäcar discutabil, sub nici o formä. E condamnabil sau discutabil faptul cä rata zboarä, diamantul taie sticla, turba scoate fum si ecuatiia de gradul doi are douä solutii?

Când am spus „gogomănie” mă refeream (poate exagerând) nu la distribuirea lui Bucur, ci la intriga lipsită de credibilitate a filmului. Am fost destul de clar mai sus, nu înțeleg de ce te faci că nu vezi. Apreciam că distribuirea paradoxală - găseam eu - a unui protagonist însemnat cu fierul roșu al oportunismului în rolul unui slujbaș public care UITĂ DE SINE, ÎȘI UITĂ DEFINIȚIA (din dicționar) și are revelația binelui transcendent, compromite cu atât mai mult credibilitatea și așa destul de șubredă a intrigii.
Aș spune chiar mai mult (și sunt pregătit să șterg și să retrag această afirmație dacă ea jignește pe cineva): E greu să intri în jocul, să accepți demonstrația unuia care pretinde că întrevede dreptatea transcendentă atunci când știi că în țara numită România instituțiile statului nu au aceeași atitudine față de unul cu poziția lui (sau, ca să fim mai clari, a prosperei lui familii) și față de oamenii normali, ca tine ori ca mine.

O precizare: Epitetul valah, pe care l-am folosit mai sus, e posibil să-mi fi venit în minte din cauza numelui actorului în discuție. Le cer iertare celora pe care s-au simțit vexați.


Dom'le, de ce persiști în confuzie? Eu n-am nimic cu băiatul. Pentru ce-mi atribui afirmații pe care nu le-am făcut? Am spus numai că mi-e greu să accept reflecțiile umanitariste atunci când ele sunt formulate de un gen de un interpret (care joacă roluri) susceptibil(e) mai degrabă de egoism și de impulsivitate. Când scrii de „umanitatea” majorității personajelor jucate de Dragoș, mai că-mi vine să pun mâna pe... dicționar! De când a devenit țigănia (citește „ne-omenia”) umanitate?
În definitiv, mi-e drag personajul. L-am redescoperit pe Bucur în acest film. Dar eu nu de Bucur vorbeam, ci de alegerea lui Corneliu.

...

(Înainte de a citi mai departe, uitați ceea ce ați citit mai sus.)
În legătură cu filmul, am citit că unii critici au observat că „eroul întrezărește vidul” atunci când își dă seama că „s-ar putea să nu existe un bine transcendent”.
Dar oare criticii, ca și spectatorii în general, n-au „întrezărit” ei înșiși „vidul”, n-au sesizat eroarea fundamentală pe care o face Porumboiu, atunci când identifică în mod eronat scrupulele profesionale ale eroului drept scrupule morale? Nu cumva acțiunile lui Cristi sunt dirijate de imperative de etică profesională? Nu cumva el încearcă să-l salveze pe tânărul consumator de droguri pentru că el e convins de circumstanțele atenuante pe care i le poate oferi însăși legea, iar nu o pretinsă instanță morală transcendentă, a cărei revelație a identificat-o la erou atâta lume (inclusiv juriul cannez)? Nu cumva spectatorii se înșeală, asemeni șefului lui Cristi, confundând zelul său profesional cu nesupunerea, corectitudinea lui profesională mare consumatoare de timp cu „identificarea de către el a unei justiții transcendente”, independente de legea juridică, teama lui de a nu greși față de fișa postului cu impulsul de a se substitui poliției? Nu „întrezăriți vidul”?

Dragos Bucur a jucat si in ”Hartia va fi albastra” si in ”Aqua”, si parca acolo nu avea roluri de smecheras... Cred ca este un actor caruia i se potrivesc mai multe registre, iar asta este excelent pentru respectiva meserie. Unii actori au chipuri doar pentru comedie, de exemplu. Bucur mi se pare potrivit pentru tot felul de roluri, si de ”băiat bun”, şi se ”băiat rău”.

printr-o conjunctura fericita, am ascultat (si dansat) pe melodia din finalul politistului adjectiv, "ce seara minunata", a lui soroceanu.
e super melodia.
te unge pe inima.
de aia il iubesc eu pe cornel, ca are suflet de moldovean.
prin asta am spus tot.

Cu multumiri pentru Floydman, care a postat aceastä contributie si în topicul dedicat "Noului Val" din cinematografia româneascä:

Elogiu
Limba - arma mortală a şefului din „Poliţist, adjectiv"
4 Octombrie 2010

Filmul lui Porumboiu a fost din nou disecat în ziarele britanice, ca o avancronică la o dezbatere ce a avut loc ieri, la Londra.

Dintr-o serie de proiecţii avute la Londra, filmul „Poliţist, adjectiv" al lui Corneliu Porumboiu a fost din nou disecat de presa britanică, unde s-a apreciat că arma mortală a şefului de poliţie dintr-un mic oraş românesc este limba. Cronicarul de la „The Independent" face referire la scena în care şeful Anghelache (Vlad Ivanov) îi explică cu DEX-ul în faţă subalternului Cristi (Dragoş Bucur) sensul ascuns al cuvintelor „conştiinţă" şi „morală". O scenă asemănătoare are loc şi în casa
lui Cristi, unde încearcă să-şi explice versurile unui cântec, într-o discuţie cumva în contradictoriu cu soţia sa. În „minimalismul claustrofobic" acest „anti-thriller" îşi construieşte lent „un uimitor dramatism", bazându-se pe conştiinţa unui om simplu, care întâmplarea face să fie poliţist.

Tot ieri, la Londra, a avut loc o dezbatere pe tema peliculei „Poliţist, adjectiv" şi al noului val. Discuţiile, moderate de criticul de film Ian Haydn Smith, s-au axat pe ideea că cinematografia românească reprezintă în sine un curent ce nu poate fi ignorat.

http://www.romanialibera.ro/arte/fil...iv-201422.html

Just, mie im place actorul. Acum am apucat sa vad filmul, si chiar daca nu-mi place lentoarea asta din filmele romanesti care se pare ca devenit o moda, tendinta de a impinge rabdarea spectatorului la maxim (secventa cu dactilografa comandantului care bate enervant la tastatura apoi, dupa o pauza lunga, suna telefonul si sperie pe toata lumea, aproape ca m-a facut sa renunt la film). Foarte misto filmul, mi-a placut, solicitant. 10 / 10