multumesc...
nici nu pot plange deocamdata.
o voi face mai tarziu, intr-un ritual al solitutidinii.

Odihneascä-se în pace.
Dacä te-ndeamnä, deschide-ti sufletul si ne spune câte ceva despre el.
Iti suntem aläturi.

ma emotionam ori de cate ori ii auzeam vocea la telefon...
de vreo saisprezece ani nu mai locuiam cu el.
ori de cate ori veneam acasa, in oraselul meu natal, imi placea ca, la fiecare cinspe metri, il saluta cate cineva.
incapatanat, cu un umor spontan, greu de egalat in replici ironice...
am niste poze cu el de la inceputul anilor 60...cand toata lumea impartea aceeasi saracie, dar cei tineri incercau sa fie la moda prin imbracaminte, frizura, etc.
maica-sa, casiera o viata intreaga la cinematograf, i-a cunoscut pe toti marii actori ai vremii care veneau in turneu pe la husi, incepand cu birlic si terminand cu octavian cotescu sau emanoil petrut.
taica-meu intra pe gratis la filme, normal...probabil ca chestia asta i-a usurat cucerirea maica-mii...
sunt multe...
simteam nevoia sa impartasesc cu cineva aceasta veste.
fiecare dintre noi ne gandim cum va reactiona in astfel de momente, intr-un fel ne si pregatim o regie, dar cand e sa se intample, toate "scenariile" initiale pica si te comporti exact cum iti dicteaza imprejurarile...

Se contureazä un portret din câteva tuse trasate chiar pe liniile definitorii ale unei umanitäti substantiale; se simte cäldura profundä a unei relatii speciale - cum nu mi-a fost dat sä ating cu tata, care s-a dus când aveam 18 ani, dar cum încerc sä construiesc la rândul meu, de sus în jos.
Iar toate astea îmi amintesc unul dintre citatele mele favorie din Saint-Éxupéry:
"Singurul lux veritabil este cel al relatiilor între oameni."

Condoleante...
Odihneasca-se in pace!

multumesc tuturor.
cineva, mai devreme, se mira de ce ne preocupa moartea "unui ingrijitor de cai de la Buftea".
la fel de bine, altcineva s-ar putea sa se intrebe de ce v-ati gandi voi, macar o secunda, la moartea tatalui meu.
sau de ce am anuntat acest lucru aici, intr-un loc public.
sau de ce simt acum nevoia sa ma uit la toate comediile bune din lume, sa joc cele mai tari jocuri video, sa ma imbat, sa ma apuc sa citesc despre astronomie, despre istoria numarului de aur si altele...

pentru ca viata e...atat de...cum? cum e viata si cum trebuie traita? :(

dragomara,
multumesc.
inteleg ce spui.

...Acum am reuºit sã deschid net-ul ºi regret enorm ce veste tristã am citit
ªtiu cã în general cuvintele nu reprezintã mare lucru pentru cel care trece prin asemenea momente de care nu este scutit nimeni pe acest pãmânt.
Proletar, de la mine sincere condoleanþe ºi crede-mã cã îþi înþeleg perfect starea sufleteascã în care te afli. Eu am trecut-o în 1987 când mi-am pierdut tatãl în mod aproape fulgerãtor. De atunci, singurul lucru la care sper, lucru la care cred cã ºi tu te-ai gândit , este cã cei dragi care ne pãrãsesc (uneori nedrept de timpuriu) ajung acolo unde nu mai existã patimi, rele, durere ºi amãrãciune ! Nu te cunosc personal, însã am certitudinea cã toþi cei care în (uneori) puþinele momente în care ne "întâlnim" pe net, chiar toþi suntem alãturi de tine, fie ºi numai cu gîndul la suferinþa ta. Fii tare, capul sus, viaþa TREBUIE sã meargã înainte!

Dumnezeu sã-l ierte pe tatãl tãu!

Cu respect,
Grecu25

multumesc...

Sidney Pollack, 73.

Dumnezeu sa-l odihneasca...

Harvey Korman .. comediant .. cunoscut din filmele lui Mel Brooks ... si nu numai.

Yves Saint Laurent un mare creator de moda moare la varsta de 71 de ani.

(aparent) neverosimil cum un designer faimos, bogat (in tinerete destul de atragator) inconjurat vesnic de femei frumoase, ajunge sa declare ...:“Am cunoscut teama ºi o singurãtate groaznicã."
nu stiu de ce... dar viata marilor creatori de moda chiar mi s-a parut intotdeauna extrem de trista...sa traiesti inconjurat de atata iluzie , cum e frumusetea...(probabil ca nu-i usor) ah , apropo: ador definitia asta: "frumusetea este o bogatie fara viitor !"

RIP pt. seniorul Saint-Laurent

Arella Bonnie Wagner's.
10 august 1997 - 5 iunie 2008

Ne-a däruit o iubire neconditionatä, o loialitate sacrosanctä, o stare de absolutä certitudine.
A fost o parte din cel pe care-l cunoasteti ca "Pitbull". Acea parte care l-a fäcut sä descopere pitbullul din sine însusi. Partea cea mai bunä.
Astäzi, la orele 14:50, dupä unsprezece ani de viatä fericitä si aducätoare de fericire, a plecat înapoi, acolo unde-i este locul, aläturi de Dumnezeu.
Pentru cä ai existat, îti multumesc, Arella.
http://pitbullsrealm.multiply.com/ph...emember_Arella

Suntem alãturi de tine(eu ºi soþia)! Acum poþi sã spui pe bunã dreptate cã ai
pierdut un PRIETEN SINCER! ªtiu ºi înþeleg ce stãri cumplite te vor încerca. Noi am trecut de douã ori prin INEVITABIL. Regretãm enorm cã trebuie sã treci prin aceastã "pedeapsã"...noi cel puþin, aºa am numit-o ºi e puþin spus !

P.S. Acum atenþie mare cu DIVA, trece prin stãri complicate! Noi am avut probleme în sensul ãsta, s-ar putea sã devinã apaticã pentru o perioadã destul de lungã.

Multumesc, Grecule.
Da, tu stii cum e.

Multumesc, Redmene.
Ai nimerit-o perfect.

cu intarziere, dar, in fata vesniciei, se poate vorbi de "devreme" sau "tarziu"?, imi manifest si eu regretul fata de pierderea suferit de prietenul nostru Pit.
e chiar adevarat ca fiecare suflet care pleaca din preajma noastra, pleaca impreuna cu o bucata din noi.

demult nu a mai fost alimentat topicul asta. chiar uitasem pentru cateva luni ca oamenii din spatele artistilor mai si mor.
azi a fost randul regizorul egiptean Youssef Chahine. 82 de ani. nu i-am vazut filmele cele mai valoroase, asa ca nu sunt in masura sa vorbesc despre el. oricum ar fi, vestile astea ma deprima rau :((