lol, si asta e penal: http://www.collegehumor.com/video:1939234

Rifa, pentru a doua oara, Matrix inseamna inceputul anilor 2000.

Ai dreptate, desi Matrix e din '99 si se incadreaza in anii '90, iar Reloaded si Revolutions sunt incomparabile din orice punct de vedere, cel putin Revolutions e jalnic.

1990 - 1999 Blockbusters: Jurassic Park, Terminator 2, Titanic, The Matrix, Forrest Gump, Independence Day, Saving Private Ryan, Mission: Impossible, Speed, Men In Black, Armageddon, Star Wars: Episode I, Batman Returns, Batman Forever, The Mask, Die Hard 2/3, GoldenEye, The Fugitive, The Bodyguard, Basic Instinct.

2000 - 2009 - Gladiator, Lord of the Rings Trilogy, Pirates of the Caribbean Trilogy, Spider-Man Trilogy, The Dark Knight, Iron Man, X-Men Trilogy, Transformers, Harry Potter Saga, Star Wars Episode II/III, Casino Royale, Star Trek, The Matrix Reloaded/Revolutions, Iron Man, Avatar.

2010 - 2019 - Iron Man 2, Clash of the Titans :( , Inception.

Pentru argumentul ca totul a fost un vis...un vis de'al lui Cobb:

Cand se intoarce inapoi acasa la copii lui, acestia se aflau in exact aceeasi pozitie si aceleasi haine ca in amintirile lui Cobb, singura diferenta fiind ca acum s-au intors ca sa le vedem fata...

S-a mai zis? :))

daca totul e un vis, de unde stii ca e visul lui Cobb?

dar ai dreptate cu observatia despre copii. Imi sarise si mie in ochi dar eu inca aleg sa ignor varianta asta. :P
Oricum e evident si din jocul lui Leonarda di Caprio de pana la intalnirea cu copiii, ca pana si el are suspiciuni ca totul ar fi adevarat.

Dar al cui sa fie? Ce interes avem daca era visul altcuiva, altul decat al personajului principal?

de fapt e visul spectatorului, visat in acelasi timp de mai multi oameni, ca sa vorbim precum Cocteau.

si daca e visul lui Cobb, ce interes avem? ca de fapt si de drept nu stim nimic concret despre el.

Normal ca cel mai logic ar fi ca in cazul in care totul e un vis, visul sa apartina lui Cobb. Dar la fel de logic mi s-ar parea sa nu faci un film intreg, un vis, si sa vii ai pretentii ca ai facut cine stie ce constructie inteligenta. Pentru ca vine spectatorul carcotas (aka eu) care spune ca nu e nimic concret in film, pe care sa ma pot baza ca visul ii apartine lui Cobb. Ar putea foarte bine (si ar fi fost mult mai interesant) sa fie visul lui Mal, avand in vedere ca oricum totemul era al ei.



Ar fi fost chiar o varianta interesanta, daca Nolan nu ar fi facut o poveste atat de construita.

Da, la visul lui Mal ma gandeam si eu...dar apoi ar fi fost inutil de complex sa fie visul ei.
Macar Cobb isi dorea un deznodamant, stiam ca ne indreptam intr-o directie...ca avea o misiune de dus la final pentru a se reintalni cu copii lui...

Si cum poti sa-mi spui ca nu stii concret nimic despre Cobb cand numai pe el il analizam tot filmul cu trecutul si problema sa actuala...e cel mai rotunjit personaj din film, asta e clar...si nu vad ce rost are sa presupun ca e visul altcuiva.

Am sa raman cu ce e logic...

Cat despre visul spectatorului...that's amazing. Nu stiam ca un vis poate sa fie atat de comun...nu, raman la ideea ca un vis e unic (exceptand tehnologia pe care au folosit-o cei din film pentru ca inca nu am ajuns acolo...desi daca fac aici o paralela, visul comun in acest film era ceva telepatic, nu influentat de sedativul din servieta care ii adormea instant pe subiecti si atat.) si ca publicul vede de fapt un vis al unei singure persoane (Cobb / Nolan). Mi se pare cel mai sanatos asa...

Nu exista argumente fara contra-argumente in favoarea unei teorii.

Filmul ofera un deznodamant dihotomic.

Spunea Pitbull ca ii place mai mult cronica lui Maier la The Inception, decat cea a lui CTP.
Sunt de acord ca cea a lui Maier este una mai elaborata, aparent mai ”la obiect”. Imi place si trimiterea pe care o face la cartea lui Borges. Dar... spre deosebire de CTP, Maier uita un lucru, unul important: publicul de cinema nu este un public majoritar filosofic, iar Nolan nu este Borges.
Este important atunci cand vii intr-o sala de cinema sa accepti conventia si sa stii ca un film care ruleaza la mall, de exemplu, nu poate fi strict un film de arta, pentru ca in acest caz salile de cinema ar falimenta si atunci am citit cu totii numai din Borges /in acest sens imi amintesc ca la ”Iarburi salbatice” al lui Resnais eram singurul spectator in sala, iar tipu care avea grija de proiectie mi-a zis, compatimitor ca mi-am ales gresit filmul, pentru ca, stie el, multi spectatori au iesit din sala la acest film!/.
Nolan este un profesionist al Industriei de cinema, el face un film nu doar ca sa transmita mesaje filosofice, ci sa aduca si public in sala.
In acest sens, concluzia cronicii lui CTP mi se pare una mult mai buna: veniti sa vedeti filme, pentru ca si asta este o forma de evadare din realitate, pentru ca si ele te invata ceva, iti dezvaluie Minunea.
Concluzia cronicii lui Maier este una elitista si paguboasa pentru cienamtografie in general: The Inception, in doua ore, spune mai putin decat o face Borges intr-o povestire. Adica, alegeti cartile in locul filmelor. Personal, as alege si cartile, si filmele!

Ca tot s-a precizat de titirez si cadrul din final. SPOILER? (nu cred, nu s-a mai deranjat nimeni pe-aici sa semnaleze spoilerele) Mie mi s-a parut clar ca s-a taiat fix la frame-ul in care titirezul incepe miscarea haotica in urma careia inevitabil cade si se opreste. Un titirez nu poate reveni la miscarea uniform-verticala odata ce a intrat in acele "bucle" dezordonate. Cel putin asa ne demonsteaza fizica. Deci e clar ca va cadea, nu incape dubiu.

DAR mie mi se pare un reper atat de firav, daca nu nostim, acest totem al carui rol poate nu l-am inteles exact (daca are cineva rabdare sa-mi explice cum functioneazaa totemurile in film?). N-am reusit sa vad filmul decat o data, la premiera, abia ca am avut timp ptr. vizionare, de unde alte ore intregi de citit comentarii si cronici?

* * *

Mi s-a parut reusit si conform asteptarilor, l-as fi preferat mai adanc si mai bine conturat, ma intereseaza mai putin daca este sau nu o capodopera in devenire, insa consider ca Nolan a gasit punctul de echilibru (poate cu noroc) intre a servi studiolui blockbusterul scontat, a servi spectatorului un film de continut (variabil dupa gusturi, dar mult peste mediu), a egala standardele impuse de TDK. E un film de experienta, nu deosebit de spectaculos dar cel putin interesant d.p.d.v. vizual, intins in cateva randuri dar complet in definitiv. Poate intentionat, insa se simte oarecum un film rece, emotiile par amortite (ok, e vis, da' totusi) - de exemplu secventa SPOILER in care Mal (@rifa, ok mal "rau in spaniola", dar nu crezi ca mai just aici ar fi sa fie "rau" din franceza? haha; apropo, Marion e o prezenta incantatoare!) sare de la balcon - imaginati-va sotia sarind de la balcon convinsa ca viseaza, intr-o mica/mare masura din vina voastra? - secventa cam lipsita de tragic, probabil pentru ca spectatorul deja era derutat de vis/real incat sa mai inghita din plin tragicul de-acolo, deci, cum spuneam, o secventa/un film cam rece la capitolul afectiv.

Si apropo, se intreba cineva mai devreme pe topic daca in urmatorii 30 de ani se va mai scrie despre filme, foarte interesanta remarca!

* * *


^ foarte bine punctat, complet de acord.

Totemul era o ancora in realitate. Cred ca ideea era ca stiai doar tu ca poate face ceva, ca se invarte nu stiu cum, ca are o anumita greutate, etc, si daca reuseai sa-i schimbi proprietatile, erai in vis. Insa, nu stiu cat de practic este pana la urma, daca esti in vis, si tu crezi ca esti in realitate, nu poti pana la urma sa-ti autosugerezi perceptia si asupra totemului? Adica totemul ala tot de propria-ti minte e legat, tot in capul tau este.
Poate e un alt mecanism, desi eu doar atat tin minte ca s-a explicat. Poate sa fie legat de acea tehnologie, de sedativ, nu stiu. Ca asa, mie mi se pare ca nimic nu e concret, ca nu exista nici o certitudine in filmul lui Nolan. Chiar daca pica, intrebarea daca e vis sau realitate ramane.

Exact. :)

Poate doar daca visul e creat de alt arhitect, arhitect care nu poate sti caracteristicile totemului tau, atunci da, poti distinge vis/realitate, altfel.. totemul mi se pare o jucarie care mai mult incurca scenariul decat sa-l sustina.

In alta ordine de idei, ca era sau nu tot filmul un vis al lui Cobb, un vis al lui Mal, sau whatever, nu cred ca altereaza filmul, mi se pare suficient in oricare din variante; scopul unui film nu este neaparat sa-l intelegi intocmai, ci sa te bucuri de el in forma in care l-ai inteles tu, nu?..


Deci cum e cu titirezul?

Intr-un final nu are importanta daca pica sau nu, pentru ca Dom pentru prima oara se indeparteaza de titirez, fara sa il mai intereseze daca e in realitate sau in vis. Dintr-un om obsedat sa stie mereu in ce plan se afla, ajunge sa fie unul care pune fericirea sa mai presus de toate, indiferent ca o visa sau chiar o traia. Titirezul are tendinte clare de a pica si ni se sugereaza ca nu ar fi un vis, fiindca in vis se invartea mereu cu o viteza constanta, fara sa se "clatine". Sunt argumente care sa sustina ambele teorii, cum ca totul ar fi un vis sau ca ultima parte se intampla cu adevarat, eu personal optez pentru a doua, dar cum am spus, ideea e ca pentru Dom acest amanunt nu mai are importanta.

http://io9.com/5602799/did-inception...-movies-ending

http://www.imdb.com/title/tt1375666/...nest/167257951

Nu le-am verificat inca. Am luat o versiune proasta de pe net si nu prea se observa inelul... Poate mai ajung o data pe la cinema.

Si eu sustin teoria ca titirezul cade in final si acel user de pe IMDb aduce argumente solide in favoarea teoriei, dar cum am spus, sa nu pierdem din vedere faptul ca personajului principal nu-i mai pasa de totem, daca pica sau nu.

Mai pe scurt:
Paradoxal – “Inception”


Visul lui Nolan

“Inception” nu este un film de public. Dar este catalogat drept blockbuster. Blockbusterul verii, lunii, anului, ultimului deceniu, ş.a.m.d.
Într-un fel sau altul este un film comercial cu buget mare, cu o promovare foarte bună( ce-i drept, e drept, promovatul filmelor se pare că a ajuns la rang de artă cam de la “Lord Of The Rings” încoace.), dar cum ar putea un blockbuster să nu se adreseze în primul rând marelui public?
Regizorul Christopher Nolan caută artisticul, ingeniosul, creatorul într-o zonă alunecoasă, o zonă în care spectaculosul, explozivul ţine loc de subtilităţi, iar scenariul este practic înlănţuirea unor situaţii care duc înspre exploziv şi spectaculos. Evident, nu este un lucru universal valabil.
Pe de-o parte experimentul lui Nolan, este bine intenţionat, cumva menit să spargă tipologii şi bariere, sau mai degrabă prejudecăţile asupra filmelor inteligente de consum. Pe de altă parte însă, este un rateu pentru că dincolo de ideea revoluţionară pe care o propune şi de scenariul eminamente încâlcit şi pierdut pe drum, filmul nu îşi revendică statutul de film de conţinut ( cam asta ar fi intenţia lui), curgerea sa fiind una previzibilă în sine, iar finalul este reprezentat printr-un “happy end” nepotrivit de grosolan.
“Inception” spune povestea lui Dom Cobb care posedă rara abilitate de a intra în subconştientul oamenilor pentru a fura secrete, informaţii sau orice alt lucru pentru care este angajat. OK, nu aflăm cum a ajuns la asemena capacităţi psihice care l-ar fi făcut pe Freud şi amicii lui verzi de ciudă, dar pe parcursul poveştii tot apar persoane cu astfel de abilităţi ceea ce însemnă că Dom Cobb nu mai este aşa special în contextul în care probabil şi nenea de la băcănia din colţ ar putea intra în visele altor oameni ca să vândă şi acolo pâine caldă.
Într-adevăr, ideea sună într-un mare fel, dar parcă acum îmi este tot mai clar că pâna şi Nolan a pierdut filmul pe undeva şi inconştient ne-a pierdut şi pe noi, cei din sală, în vreun nivel al visului său.
Pentru că “Inception” pare un film despre visele regizorului şi despre ideea sa despre cinema: inteligenţa în consum, dar ideile lui au dat roade numai în “Memento” care prin ingeniozitate reuşea să îţi manipuleze mintea, să te conducă pe drumul lui şi să te suscite.
Dom Cobb este excelent jucat de către Leonardo DiCaprio, dar nu crezi o clipă în el, povestea lui e interesantă, dar nu îţi pasă ce se va întâmpla cu ea, pentru că îi vei intui intr-un fel sau altul finalitatea.
Aş putea să încerc să descâlcesc în următoarele rânduri scenariul filmului, dar ce rost are atâta timp cât ideea oricât originală ar fi fost ea nu reuşeşte să conveargă spre nişte adevăruri umane, să transmită nişte sensuri emoţionale, să comunice nişte principii fundamentale despre lumea în care trăim.
Totul se limitează la nişte replici vădit complicate şi idei menite să încurce, să zgârie, nu să provoace sau să incite.
Nu înţeleg de ce spectatorii şi-ar dori să vadă un astfel de film pentru ca la sfârşit să iasă din sală ofticaţi de faptul că nu au priceput prea mare lucru, dorind să revadă filmul nu pentru că le-ar fi transmis ceva anume, ci doar ca să înţeleagă mai bine ce se petrece în poveste.
“Inception” este un pariu ratat, iar dacă cineva şi-ar dori să vadă un film care să îi elibereze mintea, i-aş recomanda din toată inima o bijuterie cu nume de “Matrix”, o adevarată capodoperă, scris şi regizat de doi fraţi: Andy şi Larry Wachowski.

Bogdan Drumea

As vrea sa-mi explici cum de scenariul este incalcit si pierdut pe drum... Asta desigur daca ai timp.


Asta nu prea conteaza pentru povestea filmului... e un detaliu care nu a deranjat pe nimeni deci irelevant.


Un sarcasm pueril...


I-am intuit intr-un fel sau altul finalitatea si lui Neo din alde Matrix. Si, tinand cont ca Matrix nu are la baza o poveste de dragoste, o tragedie, un caz de lupta personala, o suferinta adanca etc., mi-e mult mai greu sa ma atasez de Neo.


De transmis sensuri emotionale transmite, legat de celelalte doua aspecte nici nu ma asteptam la asa ceva...


Nu am vazut acele idei care sa incurce, nu m-a zgariat nimic decat probabil sunetul floricelelor ce pocneau intre dintii civilizatului de langa mine.


Am fost de 5 ori la film si nu doar ca sa inteleg mai bine ce se petrece... Pur si simplu este un film bine executat...

Suntem un popor asemanator lui Armond White... Majoritatea se identifica cu dansul... Inteligenti sau nu toti vrem sa parem mai mult decat suntem, vrem sa aratam ca suntem mai speciali, vrem sa nu acceptam o idee generala pentru ca e mai cool sa fim anti-generalitati, vrem sa fim mai interesanti si sa iesim in evidenta. Si cum am putea face toate lucrurile astea daca am lauda ce lauda si vecinul? In Romania se critica foarte mult fara o baza, fara un fond; suntem plini de critici in toate domeniile dar nimeni nu vine si cu solutii.

Foarte curioasa cronica pentru un film care ti-a placut. Aproape ca n-ai spus un lucru pozitiv despre film... o fi din cauza maestrului? :P

Si acum serios, cine spune ca e previzibil sa-si dea doua palme. Eu deja mi-am dat... (desi trebuie sa-l revad ca sa ma sigur ca ce e scris in link-urile de mai sus e 100% adevarat)