Ce actual in vremurile astea. Ce scrie la Capitolul 11?;)

Nimic. E structurat pe mai multe titluri, dar niciunul nu are atatea capitole. Deci capitolul 11 nu exista. :))

Forget it. Confundam cu varianta americana. Sau glumeam si eu nevinovat. :-?

Glumeai tu, dar nu te-ai inselat deloc. Este de actualitate, clar! :))

Radeti, radeti! Dar citatul?

Imediat vine, am ajuns acasa si acum ma gandesc.

LE Iata-l:

Se produsese o schimbare în el, vorbea grav, cu multă fermitate. Pe când înaintam pe aleea cu pietrişul strălucind în lumina lunii, rezolvă şi această problemă în câteva cuvinte grăbite, absente.

scriitorul e cumva neamt?

nu-i cam prea vag? n-ai nici un element de reper.
pietrisul in lumina lunii?

@corinka: da si un indiciu, cat de mic, sa stim. e un el, o ea, nationalitate, perioada. tu alegi, da' zi ceva.

Ma scuzati, am fost plecata.
Pai, ce indiciu sa va dau, scriitorul este un el, iar romanul a fost ecranizat.

Fitzgerald The Great Gatsby

Esti tare, Sihaya! Baga!

" Nu poate picta, nu poate scrie" murmura monoton, intrebandu-se cu anxietate ce plan de atac sa adopte. Caci masivitatea aceea se contura in fata ei; se salta, proeminenta, in afara, o simtea apasandu.i pleoapele. Apoi, ca si cum o seva necesara pentru lubrifierea facultatilor ei ar fi tasnit spontan, incepu sa plonjeze riscant printre albastruri si pamant de Sienna, agitandu.si pensula incoace si incolo; dar acum penelul era mai greu si se misca mai incet, ca si cum se adapta unui ritm dictat de ceea ce vedea ea (se uita intr.una ba la gardul viu, ba la panza), asa incat, in timp ce mana.i fremata de viata, ritmul acesta era destul de puternic pentru a o prinde in valtoarea sa.

Stiu k pare mult, dar sunt doar 3 fraze. Si dupa constructia lor ati putea ghici despre cine e vb.

Sihaya: Virginica Wolf ?

Aici sa va vad:

“ Nu există decât două locuri pe lume unde mă simt bine cu adevărat : în pizdă şi în literatură. În pizdă, pentru că numai acolo, înlăuntru călduţ al vaginului, printre pieliţe moi şi vulve umede, capăt cel mai de preţ lucru pe care îl poate avea un om lucid: uitarea de sine. În literatură, pentru că numai acolo, în abisul ficţiunii, în lumea nesfârşită a poveştilor, îmi regăsesc într-un chip indicibil, cu neputinţă de reprodus, sensul existenţei. Chiar dacă beatitudinea locurilor astrale, a uitării tămăduitoare şi a sensului deopotrivă, e de scurtă durată şi în definitiv, iluzorie, tânjesc după ele ca un narcoman după tăria amfetaminelor. Sunt, dragii mei, robul propriilor mele vicii, sclavul inconturnabil al pasiunilor, veşnicul dependent de pizdă şi literatură.”

@ silver_boy: Virginica, Virginica. Da' n.ai zis si volumul.

To the Lighthouse, pagina 23, paragraful 2

Editura, anul publicatiei?:P

Ptr k la mine este pagina 244, primul paragraf.

silver_boy nu a mai dat indicii (desi textul era promitator, Kundera maybe ?) asa ca mai bag io un citat ca sa mearga treaba.

Pana la urma ma scufundam totusi in somn, infasurat intr-un cocon de vise scamoase. Ma topeam in vis ca zaharul in apa, alunecam ca un cursor pe cremaliera uitarii. Tresaream uneori atat de violent, incat parca totul se zdruncina in mine. Alteori veneam in picaj ca un lift vechi care s-ar prabusi intr-un put nesfarsit. Mutre si masti oribile, cu obraji rupti, cu ochii iesiti din orbite, cu creierul la vedere mi se aratau o clipa si se topeau in cate un racnet de animal agonic..

roman est-european

Chambord, mie imi miroase a Cartarescu

si mie, zi si titlul (easy one) si iei potul