(:| (:| (:|
evident asta reuşesc numai arbitrii eleganţei şi ai bunului gust în cultură.=))

PS: dă-te jos de pe norul ăla, uită-te în oglindă, reciteşte ce-ai scris, şterge şi taci, mă rog, asta dacă nu vrei să fii din ce în ce mai penibil. :">

Iti place Celine Dion, votezi fara sa te intereseze programele politice, decretezi ca-i bun un film prost si viceversa - daca ar fi se te definesc in doua cuvinte acelea ar fi superficialitate si mediocritate. Totusi, incearca sa te autodepasesti si spune-ne si noua exact de ce consideri filmul asta ratat.

Minimalism in general?

Am gasit cate ceva aici
http://www.artlex.com/ArtLex/m/minimalism.html

aici
http://wwar.com/masters/movements/minimalism.html

mai aplicat, aici
http://aschenker.blogspot.com/2007/0...in-cinema.html

si mai ales aici
http://books.google.com/books?id=S_U...cinema&f=false

drago, eşti o fată unikat, clar! :)

am citit cu interes toata discutia din ultimele zile. prea multa poezie pentru un film neimplinit.
politist e plin de pretentii si pretiozitati, incearca sa atinga o gramada de puncte importante in cinema, dar ramine doar cu incercarea. nu e lucru putin, dar pentru asta nu trebuie ridicat la ceruri. nu acolo e locul sau.

sint citeva linii clare pe care au perorat toti cei care vad filmul la superlativ: ca granitele ''cinemaului observational'' au fost redefinite, ca porumboiu da noi sensuri in relatie cu problema timpului obiectiv si subiectiv in cinema, ca arata importanta cuvintelor (limbajului) in cotidian... intr-adevar, incearca sa discute despre toate astea, dar filmul se rupe la nivel conceptual din cauza asta. si, pina la final, isi pierde toate liniile de ''studiu''.

porumboiu incearca sa construieasca noi limite pentru ''cinema observational'' , dar incercarea sa esueaza pentru ca de cealalta parte e toata constructia didactica pe care o face porumboiu.
cind urmareste activitatea lu cristi - filat, mincat acasa - intr-adevar, e cinema direct, pare ca observa, documenteaza o viata, a politistului. dar cind il pune in diverse circumstante din care el insusi sa invete valoarea si greutatea cuvintelor si a faptelor (si, pina la urma, sa invete cum sa-si disciplineze constiinta in functie de ceea ce are de facut, in functie de meseria sa! ceea ce incearca sa ii arate sefu, anghelache, ii ca ceea ce il defineste pe el e meseria de politist, astfel ca toata fiinta sa trebuie sa fie in acord cu principiile lui a-fi-politist), atunci nu mai e cinema-observatie. e prefabricare, dar nu in sens postmodern, de reluare a unor situatii din alte filme, ci in sens de manipulare a povestii si a vietii personajelor in asa fel incit tu, autorul, sa poti sa iti edifici o teorie. si haneke face asta in funny games, dar acolo e o situatie coerenta: de la un cadru la altul nu schimba sistemul de referinta al personajelor si al cinematografiei in genere. pe cind porumboiu de la o secventa la alta il schimba. ba vrea observatie si document, ba insceneaza personajului (si spectatorului) tot felul de situatii incit sa ii arate ca statul e putere. problema e ca si ca el, autorul, e putere. asta se vede in film in toate inscenarile de care ziceam. si cind arata puterea autorului, porumboiu nu o face ironic (critic), e chiar serios in toata treaba asta (de unde ma gindeam ca o facut-o, poate, inconstient)! seriozitatea sa (ca autor de film, drept creator al lui anghelache) in relatie cu derizoriul cazului pare dintr-o alta lume!
in funny games e o continua inscenare in care personajele si autorul sint de o parte si spectatorul e de alta parte. inscenarea e atributul cinematografic major despre care, treptat, filmul chiar il face constient pe spectator si, astfel, il indreapta spre registrul corect de citire a povestii. pe cind aci te ameteste intre cele doua planuri, fiecare trebuind sa dea seriozitate si noblete celuilalt.

apoi,
ok, vrea sa discute problema timpului obiectiv sau subiectiv. in regula. intr-un film care vrea sa interpreteze realitatea, nu lasi incadrarile tale sa vorbeasca, lasi numai ''realitatea'' sa vorbeasca. nu faci din mijloacele tale cinematografice - plasarea personajelor in cadru sau lumina - semne care propun sensuri pentru realitatea discutata. in secventa finala - celebra filmare continua de 18-20 de minute - nu il pui pe cristi in cadru sau in afara cadrului in functie de ceea ce urmareste anghelache in actul maieutic pe care il monteaza in birou. adica tu, ca autor, te retragi complet din peisaj, incerci sa neutralizezi prezenta ta (judecata ta), lasi personajele sa ''se judece'', sa isi gaseasca ele sensurile si caile, cit mai ''liber'' posibil. or porumboiu nu face asa ceva. de-aia mie imi pare ca si discutia despre timp e una falsa si discursul despre Putere e falsificat de pretentiile pe care autorul le are, de seriozitatea sa, de didacticismul sau in relatie cu realitatea (obiectiva) pe care vrea sa o discute.

falsitatea ''realitatii'' (cinematografice, evident) falsifica personajele. si discursul despre cinema cade (titlul filmului e plin de pretentii si e extrem de pretios - politist, adjectiv. si vine cu explicatia ca in sintagma ''film politist'' se intimpla asta si asta) - cind tarantino discuta despre cinema si despre gen chiar lucreaza cu conventiile genului, le discuta, le re-pozitioneaza, le diseca... porumboiu nu face asta. filajul lui cristi nu e filaj de ''film politist'', filajul sau naste banuieli (vinzatoarea de la magazin il intreaba ce vrea, de ce sta p-acolo toata ziua), filajul sau e fara rost, la fel ca si motivele pe care el le aduce procurorului pentru a-si sustine dorinta de a nu face flagrant (ca a vazut el nustiuce in praga - pentru un tip care a facut politia asta e un argument nul dpdv al puterii persuasive.... la fel cum, pentru un tip care intra la academia de politie cu examen de gramatica, e cam ciudat sa nu stie cine se ocupa de stabilirea regulilor de vorbire, si asa mai departe).

filmul nu se imbina, propune lucruri, cauta, dar nu atinge tintele propuse. e ca un joc de domino montat de autor, insa din orice parte porneste iuresul caderii pieselor, nu ajunge la un rezultat valid.

oh, da. dar asta e din numai din punctul nostru de vedere. ;)
acum mă întreb ce este mai grav (=nefolositor cunoaşterii filmului) din punct de vedere strict estetic: să vezi ceea ce nu există, sau să nu vezi ceea ce este absolut evident?!:-?
şi apoi care e realitatea?! şi apoi dacă există atâtea realităţi câţi spectatori, care mai este, totuşi, rostul filmului!? :-O

Drago, ai grijä cum relationezi, cä ai putea fi acuzatä de ipocrizie - meteahnä pe care o detesti (stiu cä aici nu e cazul, dar cine nu te cunoaste, riscä sä creadä asta).
Ai cerut, pe bunä dreptate, reactii umane spontane, vii si sincere, în opozitie cu explicatiile si analizele savante. Or Gionloc (un analist pe care-l respect mult, si în care preconizez cu convingere unul dintre cei mai buni critici români de film ai deceniului al II-lea), aici tocmai asta face: o exegezä savantä - din päcate, una dintre putinele nimerite pe-aläturi (ceea ce nu e neapärat räu, cäci cele câteva bälärii nu fac decât sä evidentieze maiestuoasele fleurs-de-lys).

Si tu, Gionloace, ce-mi faci? :| Eu îti dau semeseu sä pui pe forum una din cronicile tale cele mai bune, pe care ti-am citit-o pe Pilernet, si tu mä ignorezi ca un porc de câne nerusinat, da-mi vii în schimb cu abureala asta! Sä n-am ambitie de nu vorbesc cu Titi sä te lase-n curugol!
(People, don't mind us, this is private family joke!)

numa asta nu!!!

:-S

dupa cum vei vedea in mesaj... lucrurile nu-s asa simple precum par (casazicasa)...
da nu-ti pot da dreptate ca n-am dreptate in privinta politistului B-)

poftim?! :-O
spui asta pentru că, spre deosebire de mulţi alţii, consider că părerile mele Nu sunt universal valabile, şi că EU s-ar putea să mă înşel, sau pentru că m-am simţit mai aproape de opiniile lui Gionloc (deloc savante, între noi fie vorba) şi că am afirmat public asta, continuând să mă întreb, totuşi, care dintre opinii este cel mai aproape de adevărul lui Porumboiu, sau de ce?!

@Im.Kino - mulţumesc pentru link-uri. :">

Nu, nu e vorba de opiniile fatä de film (bun/räu, place/displace, plus/minus, alba/neagra), ci doar fatä de modalitatea de abordare. Mie-mi zici: "Analizä nu, explicatii nu, intelectualisme nu, io vreau descriere vie, sincerä, spontanä, a impresiilor, stärilor, träirilor tale umane", dar când Gionloc vine exact cu o analizä plinä de explicatii intelectuale (excelentä de altminteri, desi nu sunt deloc de acord cu concluziile ei), te bucuri.

N-am mai avut rabdare sa astept pina apare DVD-ul asa ca m-am uitat aseara la varianta pe care o aveam deja. M-a entuziasmat dar m-a si plictist pe alocuri, recunosc. Cred ca filmul putea fi "comprimat" in 90 de minute, fara a-i scade din valoare, dimpotriva. Scenele care implica filajul au fost impinse un pic prea departe. Imi plac momentele "de reflectie" intr-un film atunci cind acestea te fac intr-adevar sa reflectezi la ceva. De-asta imi place Tarkovski, Malick sau Bela Tarr. In Politist, Adjectiv aceste momente mi s-au parut ca merg de la anost, unele - cele care implica filajul, la reusit - altele (momentul Mirabela Dauer). Nu imi prea dau eu seama ce e de reflectat in scenele de filaj, de exemplu. Meditezi asupra conditiei ingrate a politistului? Esti martorul luptei ce se da in constiinta personajului principal (asteapta acesta la nesfirsit dovada care sa-i permita absolvirea de pacate a "infractorului")? Probabil. Insa toate chestiunile respective, filajul, relatia politist-infractor, mi se par aspecte prea "lumesti" pentru a indemna la meditatie... Nu mi-am dat seama care e rostul unei secvente de citeva minute bune pentru a infatisa urmarirea pe linga un gard de beton, lucru ce se putea face in maxim un minut...:-/
Noroc ca aceste momente sint destul de putine iar restul merita asteptarea. Pina la urma, all good things come to those who wait, cum e zicerea... Si intr-adevar, secventa finala "frizeaza geniul", dupa cum spunea Ivanov. M-a facut sa uit toate momentele taraganate...
Am ramas :-O

a aparut scenariul filmului pe liternet.ro

eu cred ca scenariul e post-filmului...in cazul de fata..

Am citit pe sarite si am dat peste o scena care lipseste din film...:-?

Da, scena cu bătrăna nu mi-o amintesc.

da, scena aia mi-a sarit si mie in ochi... poate ma insel :)

ca remarca personala, ideea de lege caruiei Cristi se supune cand refuza autoinvitatia a lui Nu-mai-stiu-cum-il-cheama la laptenis - cum ii zicem noi. Cand esti mare nu te incurci cu de astia mici.. Te simti responsabil. Cum se intampla pe final, cand Anghelache ii ia rolul lui Cristi. " Daca esti slab, incurci , nu e logic " ?

Un film incredibil de plicticos si pretios ca subiect. (:| Nici macar jocul reusit al actorilor si faptul ca e filmat frumos, nu-l pot salva.

Pelicula "Poliţist, adjectiv", regizată de Corneliu Porumboiu, nu se află pe lista scurtă a producţiilor nominalizate la Oscarul 2010 pentru cel mai bun film străin, potrivit unor surse citate de presa de specialitate din SUA.

În cursa pentru prestigioasa distincţie au rămas, spun aceleaşi surse, nouă filme, favorit la câştigarea Oscarului fiind "The White Ribbon", al regizorului austriac Michael Haneke, care are în palmares Marele Premiu al Festivalului de la Cannes din 2009.

Celelalte filme de pe listă sunt pelicula argentiniană "El Secreto de Sus Ojos", regizată de Juan Jose Campanella, filmul australian "Samson & Delilah", regizat de Warwick Thornton, lungmetrajul bulgăresc "The World Is Big and Salvation Lurks Around the Corner", realizat de Stephan Komandarev, "Un Prophete", un film francez de Jacques Audiard, pelicula "Ajami", a regizorilor israelieni Scandar Copti şi Yaron Shani, un film din Kazakstan, "Kelin", de Ermek Tursunov, un film olandez, "Winter in Wartime", de Martin Koolhoven, şi pelicula din Peru "The Milk of Sorrow", a regizoarei Claudia Llosa.

Dintre cele nouă filme de pe lista scurtă, doar cinci vor fi nominalizate, în final, la categoria Cel mai bun film străin, acestea urmând să fie anunţate de Academia Americană de Film pe 2 februarie. Iniţial, în cursa pentru premiul acestei categorii s-au aflat filme din 65 de ţări, care au fost vizionate de juriu începând din octombrie 2009.

Gala Oscar 2010 va avea loc pe 7 martie, în Los Angeles.

Filmul lui Porumboiu a câştigat două premii la Cannes 2009 şi trofeul Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF).

Anul trecut, România a fost reprezentată la Oscar de pelicula "Restul e tăcere", regizată de Nae Caranfil, însă nici aceasta nu s-a aflat, în final, pe lista nominalizărilor categoriei Cel mai bun film străin.

Previzibil, din päcate. Cine a participat la colocviul nostru cu Cornel, aici, anul trecut, retine cä el însusi îi acorda sanse de 1/65.
Cum spuneam într-un interviu, recent, Oscarurile si festivalurile europene functioneazä pe paradigme foarte diferite. Chiar si un film atât de captivant si dezinvolt ca subiect, pe care nici un fel de reprosuri cusurgii nu-l pot denigra, poate rämâne în afara criteriilor lor.
Imi place cum sunä titlul "The World Is Big and Salvation Lurks Around the Corner", al lui Stephan Komandarev. Dacä si filmul e la fel de interesant, îi doresc succes. :) De asemenea, m-as bucura si pentru Hanneke.

am descoperit un fost coleg de clasa jucand in Politist, adjectiv! :)
e Dan Cogalniceanu si l-a interpretat pe politistul ala smecher care vroia sa joace tenis cu piciorul in echipa cu Cristi.
ultima oara stiam ca e actor pe la Brasov...
eu si cu Dan fiind originari din Husi, iar Corneliu din Vaslui, poate o punem toti trei de-o mafie vasluiana in cinematografia romaneasca, he, he! >:)