my head HURTZ
am citit in diagonala cea scris Ob( adika ovidiu bufnila) si concluzionez ca
-scriitura sf de serieC ramane, oricat de proasta ar fi oarecum amuzanta
-dialogurile sunt al dracu de proaste
- daca bufnila este un psedonim se poate sa fi mai intrat in contaCT CU "OPERA" LUI OB- desi sper ca ma insel

Asta sa fie http://www.cafeneaua.com/node/view/1174

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
film de
Ovidiu Bufnila

bobina 76


Masele din Qiatotocoatl înfruntã diavolul la nivel epidermic. Îl atacã cu sticle incendiare, cu pietre smulse din caldarâm. Cei din Adamville cumpãrã arme din Quzo iar cei din Guaribo aduc smoalã ºi bolovani încinºi din Cretona. În Puerto Pico lumea se luptã cu arcuri fãcute din coaste de balenã, în Trina Ta, materii cheamã în ajutor spiritele înaintaºilor exemplari.
Diavolul construieºte câmpul de bãtãlie, metodic, fãrã sã se grãbeascã. Ne urmãreºte. Are oamenii lui. Îi amãgeºte cu diamante de luminã veche. Le promite funcþii înalte ºi nemurire prin text. Vânzoleºte textele, încurcã faptele, mãsluieºte.
Joacã la cacealma.
E perdant!
Diavolul nu cunoaºte catastrofa. Are o structurã informaþionalã fixã. El nu se clãdeºte pe sine neavând sine. E doar multã pucioasã.
Lasã urme.
Urmele par a fi de folos serviciilor secrete inamice care se grãbesc sã întocmeascã hãrþi.
Diavolul e construcþia noastrã. Roºu, negru, albastru?
E lipsit de importanþã. E irelevant. Îl construim nu în dauna noastrã ci spre folosinþa enciclopediei. Din când în când, enciclopedia îl pune pe urmele noastre iar el, naivul ºi perversul, îºi calcã pe propriile urme.
Încurcându-se în urmele noastre, serviciile secrete inamice se vizualizeazã.
Observãm cã nu cautã sã-ºi defineascã identitatea în raport cu universul plin de universuri. Ar putea fi doar structuri informaþionale în ficþiune?
Par a fi singularitate oarecum omogenã dar nu orizontalã. Nu reuºim sã înþelegem dacã se aflã în acelaºi plan cu noi sau sunt proiecþiile unor structuri aflate în zone îndepãrtate ale universului plin de universuri. Poate cã uriaºul obiect cosmic este asemenea unei antene pentru ele în acest metaunivers.
Admitem cã starea de incertitudine creºte sub presiunea câmpurilor magnetice ºi cã nu putem trage o concluzie fermã.
Hotãrâm sã trimitem o echipã de negociatori, stãri omogene care s-ar putea coordona prin vibraþie ºi rezonanþã cu negociatorii serviciilor secrete inamice.
E posibil ca uriaºul obiect cosmic sã aibã o serie de competenþe de comunicare. Dacã e numai antenã, atunci meritã sã studiem funcþionarea ei.

Campuri Magnetice
 

Domnule Bufnila, refuzi sa treci la o formulare/formula mai esentializata, adica la poezie? Arata mai bine grafic si nu sparie ochiul, ca nu tre' sa citesti pagina completa. Hai, ce va este sa compuneti un roman/scenariu in versuri. La usurinta cu care scrieti cred ca nu e o problema. Succese in creatie!

Campuri magnetice
 

Campuri Magnetice
film de
Ovidiu Bufnila

bobina 78


Avem de-a face cu un experiment sau suntem prizonierii unui artefact animat sau care s-a animat singur în aparenta lui miºcare prin universul plin de universuri? El a construit metauniversul? El a construit vecinãtãþile care au bulversat structurile noastre obligându-ne sã supraexcitãm construcþiile simbolice? Are un regim privilegiat în raport cu noi în aceastã construcþie nesfârºitã a lui?
κi este centru ºi periferie în acelaºi timp? Se poate face nevãzut pãstrându-ºi forma ºi volumul sau poate deveni invizibil decorporându-se ºi schimbându-ºi regimul imaginar în cascadã? Sunt întrebãri incomode. Suntem blocaþi într-un punct aleatoriu în universul plin de universuri de un artefact plin de orgolii simulate ºi de o perversitate de neînchipuit.
Nu reuºim sã deblocãm omogenitatea noastrã din proximitatea lui ºi aºteptãm sã aflãm care îi sunt intenþiile. Ar putea fi un vârtej virtual cu o mare capacitate de adaptare care doar sã interpreteze rolul unui artefact orgolios.
Suntem cercetaþi în profunzime. Nu se mai produc turbulenþe în structurile noastre narative. Modulatorul ne cerceteazã omogenitate cu omogenitate.
Scuturile noastre, construite din oglinzile din Quzo, îi oferã spre analizã lumi false, fantome în cascadã, bifurcaþii. Modulatorul are o imagine sincopatã ºi deformatã asupra realitãþii noastre.
Suntem o oglindã uriaºã în care se priveºte.

Claustro
 

Claustrofobie
short story de
Ovidiu Bufnila

ªi-a adus aparatul de filmat ºi l-a instalat în mijlocul camerei. Eu stãteam întinsã în pat ºi plângeam. Sorbeam din când în când din cafeaua rece ºi citeam tot felul de idioþenii care purtau un titlu pe care nu l-am înþeles niciodatã: PSIHANALIZA.
El mã mai punea din când în când sã zâmbesc ºi mã urmãrea grijuliu sã nu care cumva sã vorbesc la telefon. De fapt, într-una din zilele urmãtoare telefonul a dispãrut.
Treptat aparatul de filmat s-a îndepãrtat ajungând pe linia care unea uºa cu oglinda.
Într-o zi am strãnutat atât de zgomotos încât oglinda s-a spart.
El nu mai ieºea din casã decât sã se ducã dupã þigãri sau dupã lapte.
În momentele noastre de tandreþe, din ce în ce mai puþine, îi mângâiam pãrul argintiu ºi-i numãram în joacã ridurile. Nu se mai bãrbierea ºi pãrea muncit de gânduri.
M-a îndemnat sã þin un jurnal, dar cum accesele de plâns se înteþiserã s-a oferit sã mã ajute.
Noaptea developa filmul. Îl proiecta pe perete în zori ºi multã vreme tãceam ºi fumam.
Casa se umpluse de flori.
Aeriseam numai noaptea.
Într-un timp am început sã am ameþeli serioase ºi sã dorm foarte puþin. Îl rugam din ce în ce mai des sã opreascã aparatul de filmat. Plângeam.
"El e un monstru", adnotare din jurnal.
Curând am scos din camerã dulapul.
"Astãzi am împlinit ºaizeci ºi patru de ani. ªampanie!", adnotare de jurnal.
Casa continuã sã fie plinã de flori.
Aparatul de filmat s-a stricat. În acelaºi timp, constatãm cã nu mai e nevoie sã scoatem nici o mobilã din camerã.
În ultima vreme el are un râs isteric. Doarme prost noaptea.
Încercând sã nu ating lustra privesc tãcutã pe fereastrã. În noapte se desluºesc o mulþime de lucruri.
"Nu voi mai creºte. E cert. Ocup aproape trei sferturi de camerã. Noua situaþie nu-mi displace. Mi-ar fi ruºine însã ca vecina de peste drum sã râdã în hohote ºi sã se laude cu talia ei subþire ca a unei viespi", din jurnal.
Râsul lui isteric mã calcã pe nervi. E clar cã nu vom mai putea dormi împreunã.
Noaptea stau treazã ºi mã gândesc. Îmi pot aminti, în ciuda vârstei, lucruri petrecute demult.
"Simt cã el mã urãºte. Ceea ce pãrea straniu îl tulbura. Eu, însã, cred cã e vorba doar de o dereglare hormonalã. Nu-mi pasã. Îmi pot aminti cu claritate curtea nebunã pe care mi-a fãcut-o un cãpitan de artilerie", din jurnal.
Ne certãm pentru prima datã. El rupe filmele ºi aruncã bucãþelele de celuloid la gunoi.
Casa se umple de sticle goale. ªi de mucuri de þigãri.
Un alt strãnut de-al meu sparge vaza de cristal. Ne certãm.
"Azi mi-a mãrturisit plângând cã are senzaþia cã pereþii îi strâng ca-ntr-o menghinã", din jurnal.
Se plimbã foarte mult pe strãzi.
Telefonul reapare. Mã roagã, mã implorã sã chem pe cineva. Tremurã ºi fumeazã þigarã dupã þigarã. In câteva zile îmi revin. Casa îmi pare uriaºã. Din cauza tensiunii, aproape cã nu zãresc tavanul.
Încep sã mãtur prin camerã ºi-l rog sã mã ajute sã aducem dulapul înapoi.
Îi dau bani ºi-l trimit sã cumpere o oglindã nouã.
La întoarcere îi fac o cafea.
Stã în mijlocul camerei ºi mã priveºte tãcut.
Îi fac valiza cu miºcãri încete. Nu se rãzgândeºte. Pereþii îl strivesc. Tavanul ºi podeaua îl strivesc.
Uºa rãmâne un timp deschisã în urma lui.
"Îmi amintesc cu claritate prima oarã când am fost la un bal. Sala era imensã ºi plinã de flori", adnotare din jurnal.

Elefantul roz
 

Elefantul roz
short story de
Ovidiu Bufnila

Când ceaþa s-a ridicat dintre case, ne-am trezit în faþa primãriei cu un elefant roz. Iorgovan de la Arsenal a leºinat de emoþie. În cãdere, frumoasa lui pipã s-a zdrobit de caldarâm. Lubomir, directorul Bãncii Comerciale, a izbucnit în plâns din pricina asta. Umerii îi tresãltau. Peruca i se strâmbase. Reverul hainei sale cadrilate s-a pleoºtit de atâtea lacrimi. Domniºoara Margareta a încercat sã-l liniºteascã. Dar Lubomir a continuat sã plângã în hohote dupã pipa pe care o râvnise atâta vreme ºi pe care Iorgovan refuzase sã i-o vândã. Avocatul Luigi s-a repezit ºi el sã-l împace pe bietul director asigurându-l cã la întoarcerea sa din Franþa îi va aduce un set de pipe africane. Avocatului i se zbãtea o pleoapã ºi avea un oarecare vertij din cauza fenomenului. El s-a întors cãtre Bertha, asistenta medicalã de la Spitalul Municipal ºi i-a cerut un calmant. Bertha cãsca gura la uriaºul elefant roz ºi nici nu-i pãsa de ce se petrece în jur. În viaþa ei nu vãzuse o grãdinã zoologicã ºi nici mãcar un spectacol de circ. Avea o bonetã albã bine scrobitã pe cap ºi purta un halat scurt care-i lãsa picioarele în vãzul lumii în toatã splendoarea lor.



Þin minte cã Iorgovan se bãtuse pe viaþã ºi pe moarte cu spiþerul Fabian din cauza ei. Amândoi o iubiserã nebuneºte în urmã cu câþiva ani. În cele din urmã, comisarul Agamemnon s-a vãzut nevoit sã-i aresteze pe amândoi ºi sã-i punã la poprealã timp de o sãptãmânã pentru tulburarea ordinii publice. Iorgovan a încercat sã evadeze într-o noapte fãrã lunã. Unii spun cã domniºoara Margareta i-ar fi strecurat o pilã la vorbitor ºi cã ar fi tocmit un taximetrist sã-l aºtepte pe Iorgovan în spatele închisorii. Primarul Bonifaciu a muºamalizat întreaga situaþie încercând astfel sã mai câºtige un pic de capital electoral. Bertha a refuzat însã mâna întinsã de primar ºi nici n-a vrut sã audã de o împãcare. Ea s-a considerat ofensatã multã vreme ºi nici nu s-a mai salutat cu cei doi bãtãuºi. Domniºoara Margareta i-a spus de la obraz cã nu se cade aºa ceva ºi cã, dimpotrivã, ar fi trebuit sã fie mândrã cã doi bãrbaþi bine s-au luptat s-o cucereascã. Între noi fie vorba, Iorgovan era un pirpiriu. N-ar fi fost în stare sã alerge o sutã de metri fãrã sã-ºi dea duhul. Iar spiþerul Fabian, rotofei ºi bucãlat, abia reuºea sã urce scãrile Primãriei când avea de adus câte o reþetã vreunui consilier. Dacã nu mã înºel, avocatul Luigi l-a luat cândva peste picior. A fost tevaturã mare. Spiþerul s-a plâns primarului ºi a ameninþat cã-l va da pe avocat în judecatã pentru insultã. Asta ne-a însufleþit pe toþi. De-abia aºteptam un eveniment care sã ne punã pe jeratic ºi sã ne dea subiect de bârfã. De ce sã nu recunosc, am pus cu toþii paie pe foc. Domniºoara Margareta însã a reuºit sã-i împace pe cei doi. Ba chiar au fost la terasã la Emil ºi au petrecut o searã întreagã. Au mâncat nisetru, pui de baltã, supã de broascã þestoasã, omletã din ouã de struþ ºi câte ºi mai câte. Gurile rele au spus cã ar fi bãut peste douãzeci de sticle de ºampanie franþuzeascã dar eu n-am crezut niciodatã. Nici Lubomir n-ar fi fost în stare sã bea atât cu toate cã era câºtigãtorul tuturor concursurilor din timpul sãrbãtoririi vinurilor. Sã-l fi vãzut numai cum golea canã dupã canã fãrã sã dea ochii peste cap, fãrã sã gâfâie, fãrã sã cadã-n nas. Primarul Bonifaciu i-a aninat de fiecare datã câte o medalie de aur de reverul hainei ºi l-a pupat pe amândoi obrajii. ªtiam cu toþii de ce o fãcea cu atâta frenezie. Lubomir îi promisese cã-i va transfera contul în Elveþia. Asta ar fi fost o ilegalitate strigãtoare la cer dar comisarul Agamemnon nici nu s-ar fi sinchisit. Domniºoara Margareta l-a avertizat de vreo câteva ori, ba chiar a ameninþat cã va suna la centru sau cã se va adresa unor foruri internaþionale. Eu i-am spus domniºoarei sã se liniºteascã pentru cã avea sã-ºi atragã ura lui Bonifaciu ºi avea sã piardã garsoniera închiriatã de la Primãrie. Domniºoara Margareta era însã o mare luptãtoare pentru adevãr. O organizaþie neguvernamentalã care-ºi avea sediul la Londra îi trimisese o diplomã de merit iar o revistã din Bulgaria îi publicase fotografia pe prima paginã. Sigur cã ar fi trebuit sã fim mândri cã domniºoara Margareta ne reprezentase peste hotare. Mulþi dintre noi însã nu vedeau cu ochi buni acþiunile ei ºi o considerau o uºuratecã ºi o înfumuratã. Probabil cã la asta au contribuit ºi toaletele ei extravagante ºi limbajul ei cam fãrã perdea. Domniºoara Margareta nu se sfia sã înjure copios ºi pot sã spun cã o fãcea mai bine decât ºoferii de pe camioanele de la fabrica de sticlã sau ca hamalii din port. Andreas, directorul fabricii de sticlã, a cerut-o în cãsãtorie de vreo câteva ori dar fãrã succes. Domniºoara Margareta avea de gând sã-ºi închine viaþa salvãrii oamenilor ºi luptei împotriva rãului. Bãtãlia dintre bine ºi rãu era unul dintre subiectele ei preferate. Andreas n-a reuºit însã niciodatã sã-i þinã piept. Lui îi plãceau mai mult pescuitul ºi berea neagrã. Uneori, vara, pierdea nopþi în ºir pe mare împreunã cu Lubomir încercând sã prindã în cârligele lor de oþel ceva câini de mare. In zori se întorceau lãlãind de mama focului. Se împleticeau pânã la bodega "La delfinu' " ºi acolo se îmbãtau turtã. Acolo au pus pariu cu un harponier de pe o balenierã cã or sã prindã într-o lunã cea mai grozavã balenã din lume, Moby Dick. Harponierul i-a luat peste picior dar le-a fãcut hatârul. A pus la bãtaie un harpon de argint pe care îl primise în dar de la regele Suediei în persoanã. Noi ne-am amuzat foarte tare ºi am aºteptat sã treacã luna. S-au þinut de cuvânt. Au adus în port cea mai mare balenã pe care am vãzut-o vreodatã. Memoria s-ar putea sã mã înºele ºi toatã tãrãºenia asta sã se fi întâmplat dupã ce elefantul roz a apãrut din ceaþã în faþa Primãriei. Despre soarta lui n-aº putea sã spun mare lucru pentru cã în acele zile am plecat cu niºte treburi la Milano. Domniºoara Margareta mi-a trimis o scrisoare din care însã n-am înþeles mare lucru. Domniºoara avea un scris tare ciudat ºi dezordonat. Stând într-unul din balcoanele hotelului milanez, în bãtaia soarelui mediteranean, în faþa unei cafele, am încercat sã descifrez mesajul primit. M-am încurcat de vreo câteva ori. Când i-am dat cât de cât de capãt, am fost sunat de la recepþie ºi rugat sã cobor pentru cã izbucnise un incendiu la un etaj inferior. Am ajuns cu greu în stradã. Hainele-mi erau boþite iar pãrul vâlvoi. Un poliþist m-a întrebat politicos dacã am nevoie de asistenþã medicalã. I-am mulþumit grãbit ºi am intrat în cafeneaua de peste drum. Barmanul mi-a spus cã nu mai erau locuri libere, lucru pe care însã îl constatasem ºi eu cu destulã uºurinþã. M-a invitat însã la bar sã-mi facã cinste cu un pãhãrel aºa, din partea casei. Era un bãrbat înalt, voinic, tuciuriu. Avea o cicatrice care-i brãzda faþa pânã sub lobul urechii stângi. Am stat la taclale. A fost curios sã ºtie dacã mi-a fost fricã în timp ce coboram prin infernul acela. Mi-a mãrturisit cã, deºi fãcuse lupte în tinereþe, nu reuºise niciodatã sã-ºi stãpâneascã frica. Aproape orice îl îngrozea. Un incendiu, de pildã. Sau sirenele poliþiei. Sau spectrul negru al ºomajului. Într-un târziu mi-a spus cã are un unchi suspus care ar putea sã mã ajute sã obþin cetãþenie în doar câteva luni. Ideea mi-a surâs ºi peste câteva zile m-am dus cu el ºi l-am rugat sã-mi fixeze o întâlnire cu unchiul sãu.

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
film de
Ovidiu Bufnila

bobina 79

Orgoliul sãu nemãsurat e aliatul nostru. Modulatorul nu e mulþumit de ceea ce vede. E surprins de propria sa imagine. Ar putea exploda, funcþiile sale intrând în colaps. Ar putea dezactiva senzorii bãnuind cã este înºelat.
O undã de ºoc produsã de crunta sa dezamãgire ne loveºte în plin. Structurile narative se lovesc unele de altele amestecându-se, instrucþiunile enciclopedice nu ne sunt de nici un folos, cãdem într-o groapã de potenþial virtualã.
Ne redresãm din întâmplare. Poate cã presiunea câmpurilor magnetice a produs un ecran protector. Modulatorul tace. Undeva, în imensitatea lui, detectãm urme enciclopedice. Am putea sã le inventariem cãutându-i un punct vulnerabil
Pregãtim proceduri secrete.
Îl vom interoga. E o soluþie disperatã. Ar putea reacþiona sinucigându-se.
Construim o realitate paralelã.
Interogatorii noºtri sunt stãri informaþionale supraexcitante. Schimbãm parametrii vecinãtãþilor încercând sã ne deblocãm. Întrebãrile vin în cascadã iar modulatorul rãspunde. Nesperat! Temerile acestui uriaº artefact sunt de toate felurile.
Îi este teamã ca nu cumva metauniversul construit de el sã se vaporizeze din cauza structurilor noastre narative. Ne bãnuieºte prezenþa. Nu am reuºit sã-l pãcãlim pe deplin.

Infanteria Insangerata
 

Infanteria Însângeratã

roman de
Ovidiu Bufnilã


Capitolul 567

Cei doi sori de pe Yula se preschimbau neîncetat. Kimbo se întoarse spre mine vrând sã-mi întindã o grenadã. Un ºarpe îi strãpunse pielea pieptului însângerându-l. Un al doilea ºarpe îi sparse ochiul bolnav ºi sâsâi cãtre mine. Întorcându-mã spre Tambo l-am vãzut cãzut la pãmânt strivit de un mânunchi de ºerpi.
Acum, în timp ce aºtept ca luptãrorii Nordului sã se desfãºoare în jurul casei mele, îmi aduc aminte de ºerpii de pe Yula. Luptãtorii îºi fac semne, unul lanseazã o rachetã luminoasã.
Îmi scot armele din piept. Þevile sunt pline de sânge.
Mã întorc spre oglindã.
Un nor plumburiu se târãºte pe cerul spart de furtunã.
Unul dintre luptãtorii Nordului rãcneºte într-un megafon:
- Hei, omule, vrei sã-þi aduc o pizza sau vrei sa-o prãjesc niþel pe ºmecherii din CineMag?
ªmecherii din CineMag sunt într-un mare pericol. Când Oracolul din Lombo a prezis cã oraºul zburãtor CineMag va cãdea, ºmecherii au râs.
Brusc, Eltora se materializã în colþul camerei. Avea încã pieptul crãpat de o fumigenã. N-am mai avut timp s-o resetez. O rachetã a trecut vâjâind ºi spaþiul s-a pliat în jurul aripioarelor ei modificându-mi simultaneitatea.

Bufnila, esti mare gagiu sefeu:
 

Baa, bufnilica, esti mare gagiu sefeu. Auzi, imi place ca nu te lasi. Asta e in tara asta, mui.stii se kaka pe scriitori. De-ai merge treaba nasol ca scriitorii f.u.t pisicu in loc sa dea si ei m.u.ie. la boi. Tara asta e plina de boi. Bufnilica, tineo asa daca crezi ca faci bine. Scrii niste bazaconii da' mishto. Auzi, bufnilica, zile si la sefistii aia ai tai sa fie ceva mai cu coaie ca altfel ii kaka prostanii! Hai sa traiesti.
:P

Domnule Bufnila, Arlechin, Hubba bubba sau cum Dumnezeu te-o mai fi chemand...
Am rugamintea sa reveniti la discutiile depre filme, pentru ca acesta este un forum despre filme!

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
film de
Ovidiu Bufnila

bobina 80


Enciclopedia noastrã îl atrage ca un magnet sau încã nu e hotãrât dacã o va extrage sau nu, pentru cã se teme sã nu fie cumva un virus cu aspect enciclopedic.
Înþelegem cã astfel de viruºi sunt o prezenþã obiºnuitã în universul plin de universuri, un flagel de necontrolat. Modulatorul se teme cã a intrat complet în imaginar pierzându-ºi direcþia ºi tendinþele cãtre sensul ultim.
Dar care ar fi sensul ultim al unui asemenea artefact? Modulatorul refuzã sã rãspundã. Trecem la altã întrebare pentru a nu-i bulversa funcþiile. Ne arãtãm dispuºi sã-i construim un suport. Vrea acest lucru sau nu? Am putea construi împreunã un cuplu de forþe care sã-l ajute sã se elibereze din propriul sãu imaginar.
Se gândeºte.
Modulatorul ne transmite cã se gândeºte.
E un punct în care serviciile secrete inamice sunt prinse pe picior greºit?
Construcþia lor e pe cale de a colapsa? E semnul clar cã suntem pe cale sã le virusãm folosind propria lor antenã? Nu au luat în calcul cã omogenitatea noastrã informaþionalã le-ar putea atrage prin intermediul transmisiei lor într-un cuplu virtual folosind inversul informaþional?

Campuri Magnetice
 

Domnule Bufnila ati inceput sa vorbiti singur? Nu ma asteptam...

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
film de
Ovidiu Bufnila

bobina 83


Augusta oficialã ºi guvernanta naþionalã din Marsila Molé nu cãutau sã controleze alcãtuirile citadine vrând sã-ºi extindã influenþa în catacombe ºi printre ruinele din Bitambo Marakas ºi Tontura?
Generalul Monteores hãlãduind în fruntea armatelor sale în cãutarea diamantelor de luminã veche nu voia oare sã influenþeze din punct de vedere informaþional soarta rãzboaielor lumii? Vidanjorii din Tulule, rãsfoind cãrþile vechi pentru a afla reþeta magicã, nu voiau ei sã ia în stãpânire imaginarul pentru a-l pune sã munceascã în beneficiul lor?
Tot imaginarul!
Iar balenele albastre nu dãdeau ºi ele târcoale totalitãþii închipuindu-ºi un ospãþ total, imaginându-se înfulecând þãri ºi oraºe ºi întreaga realitate? Dar spionii de pretutindeni, nu fãceau bezele totalitãþii dându-se de ceasul morþii încercând sã fure toate secretele din lume pentru a schimba jocul în favoarea lor?

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 82


ªi atunci, ne întrebãm, toate aceste personaje fabuloase ºi fabulatorii n-ar putea într-o bunã zi sã detroneze enciclopedia, luptându-se sã devinã totalitate, sã fie cuprinzãtorul de necuprins?
Poate cã în mod greºit cãutãm servicii secrete inamice în exterior. Poate cã am renunþat cu prea mare uºurinþã la ipoteza inamicului interior. Poate cã ne-am arãtat prea aroganþi. De ce sã nu conspire Pitoºkin împreunã cu Bobolina, cu plutonierul Slatt ºi cu împãratul Ogawa împotriva noastrã?
De ce sã nu ne împiedice ei sã ne îndeplinim misiunea? De ce sã lase enciclopedia sã se organizeze într-o formã superioarã? Dar este oare totalitatea o organizare superioarã? Nu ne limitãm? Nu învãluim adevãrul? Un Sharun multiplicat în cascadã la infinit? De ce nu?
O bobolinã care sã umple universul plin de universuri?
Ce nebunie!
O domniºoarã Margareta fãcând din micul Beauburg rampa ei de lansare cãtre totalitate? E un gând ascuns al ei. Sã cuprindã. Sã se dizolve în universul plin de universuri! Sã fie cuprinzãtori. Sã controleze secreþiile fluidelor. Sã stãpâneascã metabolismul mulþimilor. Sã guverneze conflictele dintre sintaxe ºi semne. Sã porunceascã. Sã emitã decrete. Sã împartã dreptatea. Sã instituie monopol pe nemurire. Sã fie ei înºiºi instituþia.

domnule Ovidiu Bufnila,

nu stiu daca va dati seama, dar internetul este mijlocul cel mai simplu de plagiere si de furtisag. se preiau idei, creatii si, inutil sa mai spun, muzica, videoclipuri, filme si altele. in acest sens mi se frange inima sa vad cum postati atat de multe dintre creatiile dumneavoastra, pe care altii le pot lua, prelucra si folosi 'in interes propriu'.
oricat de mult veti incerca sa negati ca aceasta stare de fapt va deranjeaza, nimeni nu va va crede. de aceea, va recomand cu caldura, adresati-va unei edituri, poate-poate o sa va publice la un moment dat (la 40 si cativa de ani viata de scriiitor nu e incheiata).

ps: nu as vrea sa cred ca in disperare de cauza, primind prea multe usi de editura in nas, recurgeti la internet ca mijloc de propagare a ideilor dumneavoastra, atat de valoroase...hic...

Re: Despre filme:
 

Sunt pe fir. Ma bucur ca am revenit la filme...

Raspunsul la intrebarea ta este da. Putem face un astfel de film. Putem face multe filme bune, daca realizatorii s-ar gandi si la produsul finit, (si implicit la spectatori) si nu numai la furtul banilor de productie.

Ce-am simtit in momentul biciuirii? Destul de confuz: mila, ura fata de rautatea acelor vremuri... Imi puneam o singura intrebare: cum pot niste oameni fi fericiti atunci cand provoaca rau altuia?
Cei doi care il biciuiau, chiar simteau placere in acel lucru...

Cred ca am avea destule romane SF care ar putea fi ecranizate, dar noi stam prost la capitolul efecte speciale, asa ca ar iesi niste tampenii.

Romanul de care spui, nu l-am citit.

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 84

Poate cã tocmai de aceea nu am înþeles pe deplin jocul serviciilor secrete inamice. Am fost învãluiþi de propriile noastre obiecte ale magiei. Mantia înstelatã nu ne-ar lãsa sã vedem exteriorul. Am scãpat din vedere stãrile epidemice ale enciclopediei.
Sub presiunea literaturii, la îndemnul diavolului, mânaþi de dezinvoltura insurgenþei au pornit cu toþii într-o cruciadã. Vor sã elibereze totalitatea. Aºa strigã toþi în piaþa publicã din Nulome, din Takla Makan, din Popocatepetlán, din Burbansk, din Morena ºi Gugumbe, din Galeea ºi Pitonga Batonga. În adevãr însã, îºi fac mendrele. Se pregãtesc sã-ºi gâtuie prietenul, sunt gata sã verse sângele oricui.
O ciudatã stare de febrilitate a pus stãpânire pe toþi. Nu mai au rãbdare. Bat la porþile nemuririi. Literatura nu le mai e de-ajuns. Textele, nici ele. Sunt înjghebãri firave. Nu le este de trebuinþã efectul de oglindã. Nu vor sã audã de vorbe frumoase.
Ei vor numaidecât. Aici ºi acum. Asta e!
Se îmbulzesc, ocean de spermatozoizi înflãcãraþi, gata, gata sã penetreze prin forþã, linguºealã obraznicã ºi mãcel, singurul loc, unicul loc rezervat nemuritorului.
Nemoartea nu se cântã, strigã ei plini de înverºunare. Ea trebuie trãitã!