Pentru afirmatia asta ai merita biciuit. :) Filmul nu poate fi incadrat intr-o notatie. E de 20 si....

Scuza-ma Carmine daca te-am suparat :D , dar am dat 10 la fimele care mi se par perfecte. Nu prea mi-a placut actrita din rolul lui Edie, in schimb ursii aia de Karl Malden si Cobb au fost extraordinari.

The Last Tango in Paris - 9/10
Eyes Wide Shut - 9/10

After the sunset (Hoti de diamante) - 6/10.
varianta cu Thomas Crown Affair unde joaca alaturi de Rene Russo, a fost mai reusita decat ... rapirea de diamante :hmm:

Dear Wendy, in regia lui Thomas Vintergerg si scenariul lui Lars von Trier. Ce rateu de film! Au cam dat-o in bara cu scenariul (oarecum stupid si patetic). Niste pusti americani alienati, autodeclarati pacifisti, lipsiti complet de entuziasmul adolescentei, de tonusul si inteligenta specifice varstei, se "indragostesc" de armele lor, pe care le personifica si le zeifica. Pentru ca descoperindu-si aceasta pasiune-obsesie, ajung sa simta ca traiesc. Intr-un final, evident tragic, copiii vor ajunge sa macelareasca si sa fie macelariti de politie.

OH, ce plictis!
Muzica filmului insa este foarte tare: The Zombies (e, de altfel, singurul element vital al filmului)

Nota 3!

Da, acesta este un film care merita vazut.

Wolf Creek 7/10
Inside Man 9/10 in regia lui Spike Lee si scris de Russell Gewirtz, o noua varianta de spargere a unei banci aflate in NY, cu diverse conexiuni si interese in anumite paturi sociale, film in care are o scurta aparitie si Florina Petcu, care are un fel de rol de parasuta translatoare din albaneza in engleza.

Breach [2007] - De filme cu si despre FBI s-au plictisit aproape toti. Totusi, se-ntampla sa dam si peste cateva scenarii mai reusite. Subiect improspatat de Scorsese in The Departed, culisele federale raman (re)surse inca bune de exploatat pe panza. Breach e scris dupa un fapt real. Banuit de spionaj, prins si condamnat in cele din urma, Hanssen este jucat de Chris Cooper si dejucat de Ryan Phillippe, adjuvantul lui - sau, mai simplu - clerk. Ecranizarea, fidela in mare masura cazului real, detaliaza cateva din punctele terminus ale "carierei" de "mole" a lui Hanssen, care s-a dovedit un om desavarsit, sau cel putin aspirant, disimuland tacticos si divulgand secrete de insemnatate ale agentiei catre rusi.

Filmul incepe cu o secventa dintr-un comunicat de presa in care se mentioneaza arestul suspectului de spionaj, secventa cat se poate de inspirata pentru a nuanta impactul realitate - film, dupa care, in ritm potrivit, scenariul (il) urmareste pe Hanssen pana in... lift.

Cazul a fost mediatizat la scara larga, ca atare filmul nu are cum sa impresioneze in deznodamant, insa este regizat impecabil (in opinia mea) - din punctul de vedere al intrigii - incat nu devine nici plictisitor, nici lipsit de suspans, nici previzibil; axat pe un dublu plan, unul - portretizarea lui Hanssen si in plan secund - operatiunea Biroului de a-l prinde sub mai multe capete de acuzare.

Bun film.

Vanity Fair(2004)- I have always been a sucker for period films, but still...Sa ecranizezi un mamut precum romanu lui Thackeray e destul de difcil, mai ales daca doresti sa urmaresti firul narativ cu precizie (lucru pe care filmul o face), problema e ca atunci cand ai o cunoscuta (Reese Witherspoon) tinzi s ii dai ei capul de afis peste o necunoscuta (Romola Garai), cand de fapt nu exista un personaj principal, ci o descriere a unei societati, pe baza unor exemplificari. Roluri secundare lesinate, un Gabriel Byrnes plasat inadecvat si o groaza de secvente fara sare si piper care chiar te fac s derulezi cu repeziciune. Lousy. 4/10

La Jetée
La Nouvelle Vague e, pentru mine, una dintre cele mai frumoase perioade ale secolului xx. din filmele pe care le-am vazut, nu prea am ce reprosa (L'Année Dernière �* Marienbad si Jules et Jim sunt printre filmele mele favoritele all time), dar asta in cauza parca are un minus (poate si pentru doar cele 26 de minute). e abstract, dar un abstract prea abstractizat pentru a fi numit abstract :lol:
imi plac in schimb fotografiile, modalitatile lui nenea Marker de a lega intre ele fotografiile fara sa stea mai mult sau mai putin pe una.
l-am vazut de doua ori. urmeaza si a treia oara neaparat

The Elephant Man 8/10 in regia lui Lynch, chemat de Brooks sa faca filmul. Cu Anthony Hopkins si Anne Bancroft (Great Expectations - 1998) si John Hurt in rolul lui John Merrick, nominalizat la Oscar pentru rolul de aici.

The Day After Tomorrow 10/10. Confruntarea cu o noua glaciatiune, o idee interesanta, filmul a si castigat pentru efectele sale speciale, informatii despre acest subiect mai pot fi gasite la:
http://www.hotnews.ro/articol_15516-...100-de-ani.htm
si
http://www.nrdc.org/globalwarming/?g...FQMfEgod1l_KOg

Burnt by the sun/Soleil trompeur/Utomlyonnye solntsem 9/10. Cu nenumarate scene neesentiale pentru subiect, dar fascinante prin naturalete si acel iz de improvizare care a devenit un fel de marca proprie pentru Mihalkov, Burnt by the sun este dedicat celor arsi/inselati de soarele Revolutiei. Probabil cea mai puternica si in acelasi timp cea mai sugestiva scena din film este acel "Ridi, pagliaccio" cantat de Dimitri/Mitia (Oleg Menshikov, excelent): intors in casa in care a crescut si in care s-a indragostit, Mitia isi gaseste fosta iubire casatorita cu eroul revolutiei Kotov (Mihalkov), cel care-l trimisese sa spioneze in toate capitalele europene. Inselat de ganduri de marire si indepartat de misiuni intru binele Patriei, Mitia isi da seama ce-a pierdut si rade, glumeste, canta, danseaza, integrandu-se perfect in atmosfera exuberanta a casei lui Kotov, bantuita de personaje pitoresti (bunicile certarete, cumnatul betivan, servitoarea obsedata de medicamente, pustoaica plina de viata a lui Kotov), ale caror traiectorii pare initial ca le accepta si incurajeaza, pregatind de fapt o lovitura finala si un deznodamant pentru mine dezamagitoare. M-a dezamagit si prezenta acelui soare minuscul ce arde uneori pelicula, nevazut de personaje si proptea pentru dedicatia de la final, dar total inutil in chimia filmului, care se putea sustine perfect si fara acest tertip surprinzator pentru Mihalkov. In orice caz, Burnt by the sun ramane unul dintre cele mai bune filme ale lui Mihalkov, amintind oarecum de Sclava iubirii si aratand ca regizorul si-a pastrat intact stilul intuitiv de-a lucra (dinamitat in infioratorul The Barber of Siberia, urmatorul film). Continuarea de la Burnt by the sun (desi sabotata de finalul primei parti) este in productie si ar putea fi lansata anul viitor.

Anul trecut la Merienbad mi se infinit mai abstract decat La Jetee. Primul aproape ca nu are nici un fir epic. Apropo, nici unul din filmele astea doua nu au facut parte din Nouvelle Vague.

Lolita cel din 1962 in regia lui Kubrick.
Desi le-am vazut in ordine inversa, am vazut prima data varianta facuta de Lyne cu Jeremy Irons si dupa aceea filmul facut de Kubrick, raman la Ideea ca ce e al lui Kubrick, ramane al sau, remake-ul facut de Lyne accentuand in film parca mai mult sexualitatea, decat Kubrick care isi creioneaza personajul ale carui trasaturi de comportamentale trec de la un simt fin al ironiei si umorului (la inceputul filmului) spre o stare de nervozitate si aproape paranoia (spre sfarsit) care il fac pe James Mason (care mai poate fi vazut in ecranizarea lui Verne - 20000 de leghe sub mari) sa comita "crima". Un alt genial din film este Peter Sellers in rolul lui Clare Quilty.

King Lear... Jean-Luc Godard. nu as vrea sa ma pronunt acum, dupa o prima vizionare. plictisit si nervos din cauza caldurii excesive impletite cu trecerea timpului parca-atat de grea. dupa prima jumatate de ora ma gandeam la un fel de 8 1/2, totul era clar in acel labirint al creatiei. dupa aia STOP. voi reveni dupa o a doua vizionare. cand? cine stie?!

Barry Lyndon m-a surprins foarte mult dpdv estetic. E primul meu Kubrick(am mai vazut acum multi ani Eyes Wide Shut da eram prea mic pt. a intelege ceva) si trebuie sa spun ca asteptarile mi-au fost "pacalite" caci ma pregatisem pt. o serie de scene incarcate simbolic si inaccesibile ochiului profan(citisem ceva despre stilul din ACO). Ceea ce am primit a fost un film care se apropie de "dulcele stil clasic" insa transcende genul dramelor aristocratice prin cateva "personal touches" care nu stiu daca-s marca(inregistrata) Kubrick(poate imi spune cineva). Naratorul istoriseste aparent obiectiv, insa tonul sau plat, lipsit de inflexiuni, nu trebuie sa ne pacaleasca.
IRONIA este prezenta in multe din aceste interventii. Uneori ea vine "sa rectifice" ceea ce am vazut pe ecran, sa ne domoleasca avantul sentimental, sa ne impiedice sa ne proiectam in situatia unui personaj(actiune care ar conduce catre pierderea viziunii de ansamblu). Chiar Kubrick marturisea ca el nu urmareste ca personajele sale sa placa. Felul in care se nareaza este in tonul epocii din film, iar limbajul naratorului este de asemenea extrem de sobru(chiar si cand ne clarifica situatii incrancenate si apeleaza la comparatii poetice), insa patruns de o puternica intentie satirica. Cred ca naratorul este de fapt vocea lui Kubrick. Felul in care reuseste sa surprinda atmosfera epocii este remarcabil. Toata manifestarile emotionale coregrafiate ale personajelor aflate "in societate", autocenzura excesiva uneori a nobilimii cu staif, dar si crampeiele celeilalte lumi(armata, aventura lui Barry cu prusaca sexoasa) sunt excelent redate(decorurile, hainele, machiajul sunt extrem de veridice). Imi place felul in care Kubrick alterneaza cadrele care te lasa sa vezi de aproape duelurile sau celelalte evenimente importante ale povestii, pentru ca imediat dupa aceea sa se indeparteze de obiect, oferindu-ne ragazul necesar(nu stiu sa explic in termeni tehnici- cred ca din grosplan face un fel de zoom out sau invers uneori da sper ca m-am facut inteles). Excelente sunt si imaginile demne de Constable sau Watteau, foarte picturale atat in privinta peisajelor, cat si in privinta interioarelor somptuoase.
Actorii mi se par patrunsi de incarcatura rolurilor(cred ca au vizitat inainte vreun gentleman's gentleman) de la Ryan O'Neal(Barry), Marisa Berenson(Lady Lyndon) pana la Patrick Magee(le chevalier) si Leonard Rossiter(capt. John Quin). Scenele in care abia isi tin in frau furia, frica sau suferinta sunt perfecte pentru a ne da o imagine a mediului acela in care totul trebuia sa aiba stil, sa fie elegant. Retinerea, incercarea de a-si inabusi si disimula pornirile naturale nu fac altceva decat sa amplifice drama.
Coloana sonora nu putea decat sa intregeasca viziunea. E ca un motiv recurent intr-un roman. Diferitele variatiuni pe aceeasi tema par sa fie in perfecta concordanta cu ceea ce se desfasoara in fata ochilor nostri. As spune, folosind un cliseu, ca e un film de nota 10, dar cum voi luati in serios chestia asta cu notele, evit sa dau un calificativ pana la a doua sau a treia vizionare.

Kagemusha 8/10. Titlul care in mod normal inseamna Razboinic din Umbra, a fost folosit la noi sub termennul de dublura, Akira folosind termenul ca fiind o persoana care copiaza comportamentul unei alte persoane. Filmul are in atentie trei mari familli/ clanuri care lupta pentru putere, in special asupra orasului Kyoto, pentru suprematie.
Una dintre aceste clanuri este condusa de Shyngen, a carui frate, cruta de la crucificare un hot care seamana izbitor cu Shyngen.
La moartea sa Shyngen, cere ca familia si conducatorii sa tina secret timp de trei ani moartea sa.
Aici intervine rolul lui "Kagemusha" care accepta in cele din urma sa joace acest rol, nu fara a intampina pe parcurs dificultati.

Am vazut aseara Simpsons - The Movie...de mult n-am mai ris cu lacrimi la o comedie, asa cum s-a intimplat de data asta. Faza in care enoriasii se refugiaza in bodega iar clientela, mare amatoare de Duff, in biserica, e cireasa de pe tort... :D
Briliant, pur si simplu.

la The Sweetest thing with Cameron Diaz; super filmul :love:

The sound of Istanbul, de Fatih Akim. De la autorul lui "Head On" Un film documentar, cultural, muzical de exceptie. Iti da o buna dispozitie fantastica, nu poti sta la filmul asta decat zambind larg. Filmul suprinde si pune pe tava toate influentele internationale asupra muzicii si muzicienilor din Istanbul, considerat rascruce de civilizatii. Ascultam si vedem in plina actiune trupele de rock si de grunge turcesti, jazz turcesc, muzica usoara turceasca, rap-ul si r&b-ul turcesc etc. Ba chiar si echivalentii celor de la Vama Veche in Turcia. Am ras pe rupte recunoscandu-i rand pe rand pe omologii Angelei Similea, pe Dan Spataru al lor, pe emulii lui Kurt Cobain (ma rog, aici nu am ras ci am ramas surprinsa placut de calitatea muzicii lor). De asemenea, am recunoscut-o si pe Dida Dragan a lor si asa mai departe.

Faza mea preferata e aia cu "Gay, gay, gay!", din biserica.. :lol:

Songs from the second floor - alienant, straniu, frumos. Cam ermetic si arid pe alocuri (probabil ca se preteaza), dar bun. Ca un poem cenusiu al disperarii:)

La mine o faza favorita e cea din final cu Tom Hanks...cu:
"Daca ma vedeti pe strada...va rog...lasati-ma in pace..."

Hwal (2005) (aka The Bow)
E primul film al lui Kim Ki-duk pe care am reusit sa-l vad si am ramas cu o impresie foarte placuta. Nu imi mai amintesc cand am mai vazut un film atat de plin de puritate, sensibiltate, de frumos; acest lucru fiind amplificat si de faptul ca am vazut inainte "Cries and Whispers" (Bergman), film atat de deprimant incat iti cam taie cheful de viata.
Este un film greu de povestit, unde nu faptele impresioneaza ci privirile de moment ale personajelor, gesturile extrem de sincere ale lor.Ce mai, este aproape un film mut sau chiar e un film mut daca tinem cond ca personajele principale, care conteaza de fapt in tot filmul, nu scot o vorba cu voce tare, ci doar doua sosoteli.
Ar fi tare frumos daca cineva, care cunoaste opera acestui cineast, ar deschide un topic care sa-l reprezinte

eu am fost la capitolul revazut filme de 10 ++
In the mood for love
La Dolce Vita
8 1/2
nu cred ca mai trebuie sa zic ceva despre ele. insa...
In the mood for love - cea mai frumoasa poveste ecranizata, cu o regie/imagine/muzica colosala. cuvintele "ie" de prisos.
La Dolce Vita bate mult pe anumite teme sociale, dar in evidenta iese tema solitudinii cauzate de inconstientul uman. personajele sunt enigmatice, nu sti nimic despre ele, iar scena finala in care fata incearca sa vorbeasca cu Marcello e edificatoare.
8 1/2 exceleaza la toate capitolele. este unul in cele mai bune filme alb-negru dpdv al luminilor/umbrelor, deseori acestea incalcand realul, similar cu L'annee derniere a Marienbad. la fel ca si in pelicula lui Resnais, atmosfera onirica e determinanta si lasa la alegerea privitorului ce se intampla cu adevarat si ce face parte din visele regizorului. o meditatie adanca asupra procesului de creatie artistica.

Los Borgia. Un film care m-a captivat. Eu totusi stiam ca Lucrezia isi omora amantii, in film apare ca o marioneta, victima. O familie lipsita de scrupule, plina de cruzime si vanitate.

If Only (2004) ...super filmul ...trebuie sa-l vedeti ...seamana mult cu A Walk To Remember....daca v-a placut AWTR sigur o sa va placa si asta.

am observat ca a walk to remember asta e considerat o capodopera, un pui de The Deer Hunter eventual, de ce nu ?!

este doar considerat nu inseamna ca si este in realitate! :hmm: am vazut ca unii considera ca are si un sfarsit imprevizibil... :shock: in fine
e clar luata dupa love story un fel de reluare! un film dragutz dar sa spui ca ii o capodopera deja .... :shock: e mult prea mult!

?!?!!?!?!?!?!

Ce cacat s-a intamplat cu forumul asta?

daca nu-ti mai place forumul (poti sa pleci pe alte forumuri ca-s destule pentru toti) dar..daca nu-ti place...ai putea sa incepi u sa-l schimbi sa readuci cultura...si poti incepe chiar de la tine prin a nu mai posta mesaje de dragul de a scrie ceva..prin care crezi tu ca te poti face intresant...

capisci? :)

DEX. e o carte groasa. sau e uite-te la linkul asta http://dexonline.ro/
daca ai cartea langa tine, cauta la s - sarcasm, sau la i - ironie, sau da un search acolo.

Ruang rak noi nid mahasan(Last life in the universe, http://www.imdb.com/title/tt0345549/)-referintele de dinainte de vizionare ma faceau sa cred ca este un film exclusiv despre alienare, genul de film care reclama un discurs patetic. Creatia lui Pen-Ek Ratanaruang e insa ceea ce se numeste un film "de stare"(k tot se intreba Pitbull retoric ce-i aia in cronica la "Dupa ea",ironizand intentiile tarkovskiene ale regizoarei). Apar tacerile specifice productiilor asiatice(mai ales k cele doua personaje esentiale vorbesc limbi diferite) si nu lipsesc nici cadrele fara elemente umane, cadre care insista fie pe soparla-simbol, fie pe obiecte ce ne pot da o (alta) imagine(mentala, nu captata pe pelicula) sugestiva despre psihologia personajelor. Este un film care poate fi interpretat diferit(finalul are darul unei ambiguitati care nu frustreaza, nu sufoca, ci te invita in mintea regizorului si, in consecinta, in stratul filosofic al povestii). Kenji, cel care la inceput isi popula imaginatia cu scenarii ale sinuciderii sale si repeta(perfectionism japonez, ce sa-i faci :D ) fara hotarare trecerea intr-o noua forma de existenta(raspunsul sau la marea intrebare) sufera o transformare de substanta in momentul in care se muta alaturi de Noi, thailandeza complet diferita de el.
Ceea ce ii reuneste este moartea surorii lui Noi, Nid, petrecuta pe un pod de pe care Kenji intentiona sa se arunce. Incercand sa se debaraseze de fostul sau "eu", Kenji incepe sa imprumute cate ceva din firea manfisista a lui Noi si in final, mesajul este transmis cu toate ca dpdv evenimential lucrurile sunt neclare: Kenji gaseste pofta de viata, imaginarul sau fiind locuit de aceasta data de perspectiva reintalnirii cu Noi.
Filmul are o usoara tenta dostoievskiana, suferinta fiind singurul lucru care-ti da dreptul de a capata o noua viata, de a te elibera de trecutul apasator. Coloana sonora contribuie la efectul anesteziant al cadrelor statice, iar sunetele de pian care se pierd domol pt. a fi urmate de altele la fel de calme nu fac decat sa dea savoare povestii. Secventele de tipul asta mi se par bine dozate, eu unul neavand parte de niciun moment in care sa zic k m-am plictisit.
Mesajul meu cam prolix si cam orb in privinta unor aspecte importante ca delirul oniric al lui Kenji surprins f. natural de regizor nu contine avertismentul cu spoilerele pt. ca un astfel de film trebuie inteles dincolo de epic(dak a murit, dak n-a murit, dak s-au mai intalnit, dak nu s-au mai intalnit etc.). Un film care iti sopteste la ureche ca este posibil sa te redefinesti.

Nici eu nu prea inteleg faza cu AWtoRemember si If Only capodopere sau filme extraordinare. Au ceva ce-atinge coarda sensibila dar totusi sunt ingrozitor jucate, iar primul e lipsit de consistenta...

Frenzy-9.5/10 Definitia vine intr-un singur cuvant:Hitchcock. si as putea foarte bine sa inchei aici... dar totusi...
A true pleasure to watch... suspansul e la el acasa (nici nu se putea altfel). :)
Scena in care Babs intra in casa lui Rob, inainte de inchiderea usii auzindu-se replica: "Stii esti genul meu de femeie!" , urmata de camera departandu'se incet backwards pana la intrarea in cladire... absolut geniala. :happy: pt mine scena aia face tot filmu... numai pt asta si tot merita vizionat.
Finalul scurt, taios si brusc... fara alte inflorituri care chiar nu si-ar fi avut rostul. Divin de simplu: "You're not wearing your necktie Mr. Rusk!"
:)

Noi Albinoi.

Film islandez, debutul unui regizor mai mult decat simpatic a carui meserie e de fapt muzica. Intotdeauna mi-au placut regizorasii astia spontani care intr-o buna zi se hotarasc sa faca film, desi ocupatia lor e alta, si trantesc o super piesa ce te tine numai cu ochii mari si ranjetul cat sapa.

Ce mi-a placut in film: personajul principal, Noi. O lichea, o rapandula. Foarte inteligent insa, motiv pt care, e de inteles, cotidianul banal nu il satisface. Pt el tzara lui e un scuipat pe harta Europei, drept urmare ar cam vrea sa stea undeva cu burta la soare. Si viseaza la asta, mai ales dupa ce isi gaseste o partenera frumusica de visat. O vanzatoare de la benzinarie. Cu ea va incerca sa gaseasca ceva mai mult decat "sacrul camuflat in profan" adica sa depaseasca monotonia zilnica.

Am ras pe burta la momentul in care Noi intra in casa tatalui fetei si acesta facea curat printre carti. Citea dintr-un un mare om de cultura, Kierkegaard, urmatoarele: "Daca te casatoresti vei regreta, daca nu te casatoresti iar vei regreta. Daca te sinucizi vei regreta, daca nu te sinucizi tot vei regreta. Daca inveti vei regreta daca nu inveti iar vei regreta. Daca iubesti vei regreta, daca nu iubesti iar vei regreta s.a.m.d". Moment in care se decide sa arunce cartea la gunoi spunand "Asta e filosofie? Ce porcarii poate sa debiteze acest fraier" (ma rog, aproximativ)...

Vazandu-i si al doilea film al lui Dagur Kari, am remarcat acelas tipar de personaj, foaaaarte plictisit de banal si care incearca sa sparga pelicula in care cei mai multi dintre noi suntem prinsi in viata de zi cu zi, pelicula automatismului. Foarte amuzant, ca sa nu se mai plictiseasca, personajul din "Grow-up, people" se hotaraste sa incalce pe rand toate cele 10 porunci biblice, alegand sa inceapa cu "sa nu pre-curvesti"

Siasa mai departe...

Care e acel "al doilea film"? Ai un link? Ca pe imdb nu gasesc Grow up people...
Thx

Cum sa nu il gasesti pe IMDB?

Voksne Mennesker se numeste in limba lor....titlurile pt alte tzari au fost "Dark Horse" sau "Grow-up, people"

oooh, ok, pe imdb e dat ca Dark Horse
Thx!

Ne le dis a personne/Tell No One 7.5/10 Super thriller cu cea mai tare scena de actiune vazuta vreodata intr-un film frantuzesc. Cu un Cesar pentru regie (Guillaume Canet) si actor principal (Francois Cluzet), Ne le dis... chiar te tine in priza cu o intriga foarte complicata si cateva momente tensionate de-ti rozi unghiile. Cluzet este un doctor care, la opt ani de la uciderea sotiei sale de catre un criminal in serie, inca isi linge ranile, nefiind in stare sa-si ia viata de la capat. Cand primeste un mesaj video cu o femeie care pare a fi sotia lui, barbatul isi da seama ca este victima unui complot pus la cale de persoane in stare de orice pentru a nu fi descoperite. Ghidat de mailurile semnate inevitabil "ne le dis a personne", personajul lui Cluzet devine un fel de "the fugitive" a la francaise, slalomand printre dovezile care-l incrimineaza si cele care-l duc mai aproape de ceea ce s-a intamplat cu sotia sa. Tras de par, da, cu un soundtrack aproape insuportabil de modern (Cesar si pentru coloana sonora), cu toata spuma actorilor francezi pe generic (Dussolier, Rochefort, Berleand, wow, cum de lipseste Auteuil? :D) si de-o eficienta totala. Cool... :)

Incredibil, chiar acum ma uit la "Close-up" al lui Kiarostami si sunt uimita cat de mult se aseamana, pana acum (si cred ca si mai incolo) cu un film Dogma 95. Desigur, are mult mai multa delicatezte si se4nsibilitate (fireasca, nu cautata) decat filmele Dogma, care sunt taioase si care cad greu la stomac, dar pana acum principiile de baza sunt aceleasi...

Grindhouse:Death Proof astept sa vad ce face Rodriguez ca Tarantino sincer a cam dezamagit :( .Are si el cateva faze bune insa e cam slabutz si lipsit de actiunea mult promisa.Am stat si m`am plictisit vazandu`l pe Kurt Russel cum o face pe bad guy si a mai apoi sa il vad cum he was bagging for mercy from Rosaria Dawson...Sper ca Planet Terror sa fie mai bun si din cate am vazut din trailer asa si este.

Resident Evil:Extinction
Se pare k nimeni nu a putut face o a 3 a parte mai buna decat celelalte anterioare(Blade 3,Matrix 3 etc).Lumea cred,ca si mine, isi doreste sa vada mai multa actiune...din ce in ce mai multa actiune.Vroiam sa il vad cat de repede posibil si am facut rost de varianta piratata pentru a`mi satisface curiozitatea.Am trait fiecare scena pentru k sunt un fan Milla Jovovich si Resident Evil.Avem de`aface cu o Alice(cea mai mare arma bio-organica a celor de la corporatia Umbrella) pornita pe exterminare si muuult mai puternica(eu unul am ramas placut surprins de calitatile sale din aceasta a 3 a parte)...

Filmul a dobandit de un buget de 45 de mil de dolari si se anunta a face o impresie foarte buna.
Mie mi`a placut foarte mult,desi nu are aceeasi actiune k in cea de a 2 parte...asta nu inseamna ca nu are actiune.Fanii R.E nu vor fi dezamagiti cu siguranta.Astept pareri despre finalul filmului!


Filmul va fi lansat in cinematografe in Romania pe 02 Noiembrie 2007!

vazut "12" de Nikita Mihalkov, remake dupa "Twelve Angry Men" (Doisprezece oameni furiosi) de Sidney Lumet, dar ilustrand un "caz rusesc", filmul pentru care juriul de la Venetia a instituit un Leu de Aur special (ce rushine!!!)...
iremediabil cariat de politica Nikitushka..., mai ales dupa ce l-a jucat pe tzar in "Sibirskii tziriulnik" (Barbierul din Siberia). ca actor interpreteaza in acest film un fost ofiter KGB, acum pictor amator, care e intelept, uman si celelalte mirodenii... personajul interpretat de el - un fel de Dumnezeu care vorbeste ruseste - face trimitere la Vladimir Putin, presedintele rus, pe care Nikitushka, ca artist liber si... dezinteresat, il implora sa ramana la conducerea Russiei. pupincurism gretzos...

Filmul e lung (2 ore 30 min), monoton, cu momente de plictiseala, greu de suportat si de inteles pentru cineva care nu cunoaste Rusia din ultimii 20 de ani.
totusi, am apreciat cateva interpretari actoricesti remarcabile (Garmash, Makovetzki, Stoianov...)
il pe prefer pe Mihalkov cel din filmele sale artistice, nu politice...
nu cred ca se mai salveaza tipul, pt ca filmeaza acum "Soare inselator 2", tot un film politic...

Fido - 9/10 - una dintre cele mai bune tongue-in-cheek comedies vazute de mine vreodata.
You kill me - 8/10 - noir savuros, with a deeply human twist. I liked it. Poate c-a fost comercial, dar a fost touching. Pe langa Cashback, who used some tricks for that, a fost mult mai bun.

Si mie mi-a pläcut. Vezi c-avem topic "13 Tzameti",, la "Acum pe ecrane", poate comentezi ceva si pe-acolo.

99F 4/10 Ai un scriitor teribilist precum Beigbeder si, cu succesul fenomenal (si inexplicabil) al 99F (tradus la noi 199.000 lei), o ecranizare era obligatorie. Fara a fi inventat roata, caci absolut toate ideile lui au fost deja acoperite de Houellebecq, Beigbeder merita totusi respect pentru modul cum a reusit sa fie dat afara de la Young and Rubicam (cu toate compensatiile de rigoare) dupa ce-a publicat acest manifest impotriva lumii publicitarilor. Scrisa foarte prost si lungita, plina de panseuri teribiliste, dar in acelasi timp edificatoare pentru felul in care suntem mintiti de marile companii (studiu de caz Madone - Danone), 99F putea castiga prin ecranizare, pentru ca aceasta era susceptibila sa taie considerabilul balast din carte.

Din nefericire nu se intampla asta si, in loc sa filmeze gen videoclip, cu un voice over sprintar si ritmat, Jan Kounen trage cadre clasice, foloseste un voice-over plat si mort si arunca un soundtrack adormitor (come on, in film apare si obsedanta Yumeji's Theme din In the mood for love - de 2 ori!), facand praf si pulbere putinul pe care-l putea oferi romanul.

In rolul protagonistului Octave Parango, Jean Dujardin face minuni dar nu este in stare sa salveze nimic. Partea proasta este ca francezul de rand, care a dezvoltat o adevarata fixatie pentru teribilismul lui Beigbeder, se inghesuie cu mic si mare la 99F (lansat acum cateva saptamani in Franta), ceea ce convinge producatorii sa filmeze si partea a doua: Au secours pardon. Adus in Romania pentru a sustine lansarea traducerii Iarta-ma! Ajuta-ma!, 99F are toate sansele sa fie lansat si la noi, dar peste cateva luni bune.

Iar sonorizarea de la Elvira Popescu e sub orice critica!

The Fountain

Pana la urma, orice om moare. O stiam deja. Aronofsky are nevoie de 90+ minute ca sa ajunga la concluzia asta. Ce-i drept o face intr-un stil artistic remarcabil, dar cu o raceala intelectuala care contrasteaza neplacut cu povestea lacrimogena. Personajele sunt lipsite de orice trasatura in afara de cele care fac povestea sa mearga mai departe, iar povestea pare a fi scrisa de un adolescent destept care descopera realitatile vietii. Nu e un film rau, dar altele cu tema similara, cum ar fi Christmas in August, ii dau lectii de maturitate.

Bine zis.
Si-n topicul aferent, la "Acum pe ecrane", s-a discutat mult pe tema asta.