Vazut .Placut .Iritat.Chef de batut femei avut.X(

Cit trebuie sa sufere un om (din partea unei femei ) for a little bit of pussy ??
Il inteleg pe olandez ca a divortat.Ambele dame sunt de bune bagat intrun butoi pe care sa-l pravalesti de pe virful muntelui.
Nu as putea sa vad filmul asta iarasi in urmatorul an si sa mai dau okii cu mama sau cu iubita .:))
Risc sa ajung la stirile de la ora 5

Un film interesant, mi-a placut foarte mult. Eu cred ca Ozana Oancea s-a descurcat bine in rolul Feliciei. :)

Nu stiu ce m-a facut sa revin astazi la minunatul "Felicia, inainte de toate! Poate faptul ca ca l-am re-re-vazut deunazi (alaturi de prietena-sotie ce-l privea, literalmente, cu gura cascata), poate faptul ca am visat-o - tot deunazi - pe Ozana dezamagita de mine ca am scris atat de negator la "Captivi de Craciun", sau poate ca tastandu-mi numele e Google, sa vad cu ce injuraturi mai sunt asociat, descopar blogul unui blogger, ce face un top 23 al criticilor ce au scris favorabil despre film in momentul aparitiei lui pe ecrane (Apropo, Pit, vezi ca esti acolo:) .)
Alors...
Fara copy-paste de asta data. :)

"O surpriza"

Desi, aparent, "Felicia, inainte de toate" urmareste sistematic o zi din viata unei femei, mai exact, ziua in care aceasta trebuie sa se intoarca in Olanda, tara sa adoptiva, el devine treptat, in simplitatea lui precisa, un film despre intreaga ei viata, comprimata metodic intr-o suita de planuri- secventa, observational-generoase, succesiv evocatoare de claustrare asuumata, intr-un emotionant portret de familie. Tandemul scenaristico-regizoral Razvan Radulescu si Melissa de Raaf, sustinut exemplar de de trio-ul actoricesc Ozana Oancea (in rolul Feliciei), Ileana Cernat si Vasile Menzel (in rolurile parintilor ei), dezvolta veridic si palpabil, dar rabdator si cu exactitatea unui ceas, etapele cunoasterii femeii, a parintilor ei, a relatiei lor, nu numai pe parcursul unei singure zile si doar intre ei, ci ci si cu cealalta jumatate a familiei (fiul Feliciei si fostul sot) care, desi doar voci graitoare de alta limba intr-un receptor, sint conturate inteligent si riguros - intocmai ca si sora Feliciei - de scenariu, personaje.
Simplist, din punct de vedere narativ, dar dramaturgic eficace, filmul, intocmai ca si celalalt debut al anului "Eu cand vreau sa fluier, fluier" , reuseste cumva sa vorbeasca insa despre cu totul alte lucruri decat cele vizate. Autorii si-au propus sa ne ofere o mostra de realitate identificabila in care resemnare asurvine in urma trecerii timpului, a schimbarilor comportamentale, a instrainarii; transformari induse de scenariu doar formal, chiar daca - paradoxal - excesiv. De fapt, si poate mai presus de tot, filmul ne vorbeste despre distanta, distantare si prioritati, apoi despre firescul - contestat- acestor "schimbari".
Felicia este coplesitoare intr-o continua alternanta de calm, bunatate si iubire -chiar si atunci cand incepand prin a-si cere iertare, sfarseste reprosand - , in timp ce parintii ei sint cele mai compatimitoare personaje vazute in ultima vreme in cinematografia romaneasca. Felia asta de viata este cu atat mai emotionanta, cu cat ea se prefigureaza ca produs mult mai elaborat al existentei si sensibilitatii umane, decat chiar realizatorii au dorit sa infaptuiasca. Surclasandu-si scenariul meticulos (scris de pe modelul "pumnului in plex", tipic radulescian) si, in general, propria sa valoare intrinseca, "Felicia, inainte de toate", se surprinde mai intai pe sine. Si o face atat de natural!

Ai putea posta o poza cu "pretena-sotie ce-l privea, literalmente, cu gura cascata"? vreau sa vad cum arata.

@SMC

FELICITĂRI! Ai toată admiraţia mea pentru că ai putut să revezi filmul. :))

Zău, SMC, ce vor să spună frazele astea?
”Felia asta de viata este cu atat mai emotionanta, cu cat ea se prefigureaza ca produs mult mai elaborat al existentei si sensibilitatii umane, decat chiar realizatorii au dorit sa infaptuiasca.”

Cum naiba poate un produs să se prefigureze mult mai elaborat decât a dorit autorul?

”Surclasandu-si scenariul meticulos (scris de pe modelul "pumnului in plex", tipic radulescian) si, in general, propria sa valoare intrinseca, "Felicia, inainte de toate", se surprinde mai intai pe sine. Si o face atat de natural!”

Cum naiba se poate surprinde filmul pe sine însuşi? :-O

Împărtăşesc curiozitatea lui Djinjis. =))

SMC, ai observat un lucru interesant?
Când se simt depäsiti de ceva, oamenii încearcä sä forteze o depäsire artificialä.
Mai pe sleau spus: desconsiderä ceea ce nu înteleg.

Bine, Pitbull! Atunci explică tu, care înţelegi, celor care nu înţeleg, ce a vrut să spună autorul prin: ”..."Felicia, inainte de toate", se surprinde mai intai pe sine.” @-)

Oricine a trecut mäcar de câteva ori printr-un proces de creatie artisticä e familiarizat cu acest fenomen: în foarte multe cazuri, opera de artä dob)ndeste un fel de viatä proprie, spre marea surprindere a autorului, evolueazä pe cäi si spre sensuri complet neasteptate - lucru care se poate întâmpla atât pe parcursul genezei sale, cât si ulterior, prin interpretärile surprinzätoare, dar nu absurde, ale comentatorilor.
Desigur, de pe margine (adicä de la OTV, România Mare, Tricolorul, Atac la persoanä si alte media la fel de onorabile, unde unii care mimeazä bunele maniere se simt ca lipitorile-n apä) se vede altfel - sau chiar deloc.

1. Şi totuşi, afirmaţia e o aberaţie. ”Surclasandu-si scenariul meticulos (scris de pe modelul "pumnului in plex", tipic radulescian) si, in general, propria sa valoare intrinseca, "Felicia, inainte de toate", se surprinde mai intai pe sine.”
Chiar dacă ar fi fost vorba de regizor, care a făcut bici din nu ştiu ce scenariu, e o idee aiurea în cazul în care regizorul şi scenaristul sunt una şi aceeaşi persoană. Dar nu e vorba de regizor, ci de film. Cum poate filmul să-şi facă o surpriză lui însuşi? :-S

2. Ce vrea să spună chestia asta?: ”Desigur, de pe margine (adicä de la OTV, România Mare, Tricolorul, Atac la persoanä si alte media la fel de onorabile, unde unii care mimeazä bunele maniere se simt ca lipitorile-n apä)...” :-O N-am lucrat la aşa ceva şi nici la ”alte medii la fel de onorabile”. Nici măcar similare. :D

Pitbull iti arata caile: ori esti de acord cu ce spune el si atunci esti nobil, gindesti corect si intelegi mesajele profunde ale lui SMC, ori nu esti de acord si atunci esti otv, romania mare, tricolorul.

important e ca toate depind de felul in care scrie SMC B-)

Fals.
E vorba de idei, nu de persoane.
Si de comportamente (deviante si amorale - gen "spune-mi cu cine te-nsotesti...")
(Nu e vorba de tine, Gionloace.)

Gionloc! <:-P Deci mai trăieşti! :))

Am afirmat cele de mai sus ridiculizate de c.ghevara prin simplul fapt ca Radulescu, la conferinta de presa de dupa proiectie, dar si in ulterioarele sale interviuri aparute prin siteuri si publicatii de specialitate, parea sa vorbeasca despre cu totul alte lucruri decat cele percepute de mine. Altfel spus - mai in "neprofunzimi" - , cred ca filmul este mult mai bun decat se releva.

Stai linistit, astea nu-s critici, sunt cârcoteli ovariene - continuarea acelor siraguri de înjuräturi (uneori exprimate grobian pe fatä, alteori travestite în costume "urbane") la adresa filmelor noii generatii. Evident, nu le ajunge sä atace valorile, trebuie sä-ncerce sä dea si în cei ce le recunosc - ca sä fie tacâmul complet. Nu le lua în serios.

Back on topic, please. Despre film.

SMC, chiar nu am intenţia de a ridiculiza, dar reciteşte-ţi ultima frază. Ce idee e asta?: ”cred că filmul este mult mai bun decât se relevă” Hai, SMC, fii serios! Adică, de fapt, filmul este mult mai bun decât îl vedem, decât ni se pare? E o afirmaţie absurdă. Un argument năucitor. Din ceea ce scriai în postarea anterioară se înţelege că filmul a ieşit mai bun decât a intenţionat/ crezut regizorul, care la rândul lui, a făcut altceva decât ar fi intenţionat scenaristul, în fapt una şi aceeaşi persoană. Păi cum adică? Asta e o laudă pentru autor?

Pitbull, ai decolat... pe câmpii. Cred că ar fi cazul să iei legătura cu turnul de control. :))

Extraordinar!
 

Ce este drept, fascinant titlu!

Mie mi-a placut filmul asta, desi actiunea e liniara. Mi-a adus aminte de Boogie, un alt film in care actiunea are o loc intr-o perioada foarte scurta de timp (o zi, in ambele filme), si toata greutatea filmului cade pe reactiile personajelor, pe dialoguri.