exagerezi.exagerezi.exagerezi....de "n" ori ai zis astea. n-ai dreptate.
1. trebuie sa fii naiv sa crezi ca un cronicar ar face lobby unui film prost, pentru o bere.
si nici un regizor n-ar zugravi casa cuiva, tot pentru chestia asta.
ar insemna o cheltuiala prea mare si nu merita, crede-ma!
de ce? fiindca, keppy, inca n-ai inteles ceva: foarte putine persoane merg la cinema sa vada un film romanesc, impinsi de cronicareala lui Pitbull, a Iuliei Blaga sau a lui CTP.
astea sunt barometru doar pentru profesionistii in domeniu, nicidecum pentru publicul larg, intelege o data pentru totdeauna chestia asta. daca vrei.
2.asta cu pierdutul credibilitatii si a directiei e discutabila. pana la urma, fiecare are fanii lui.
si ala cu filmul si cronicarul.

rvn,
ceea ce ai citit tu era un citat din cristi puiu.
si, da, sunt 100% de aceeasi parere cu el.

si eu imi mentin parerea.tot 100%

mai, n-am cazut nici in cur si nici in cap, pana la urma...n-am cazut deloc.
keepy, ai curaj sa faci o comparatie?
intre martul asta rasuflat si ho,ho,ho?
e...ia,zi?
daca doi scenaristi uzati si conformisti impreuna cu un regizoras slefuit de reclame,au facut un film banal, lalait si plictisitor, tu, un scenarist sclipitor si mandru cum te consideri, cam pe unde situezi minunatia ta de film?
curaj gaina....ca te tai!

Două texte foarte diferite. Primul e analiza unui film. Al doilea e analiza analizei. Într-adevăr steril... textul al doilea. Şi nu e nici un knock-down. E shadow boxing cu un adversar care e cu spatele la tine, că are altă treabă.

@Keep

De unde e fragmentul lui Puiu? Mi-a plăcut foarte mult. Dacă e, aş vrea să-l citesc integral. În rest, fii şi tu mai înţelegător! Într-o ţară în care totul e la pământ şi de căcat, în care cea mai sigură promovare ţi-o oferă pila şi banul, nu competenţa, de ce ar trebui ca criticii de film să facă excepţie, să fie o castă superioară, nobilă, incoruptibilă, 100% obiectivă? Şi ei sunt oameni. Şi tot în România trăiesc. Sunt parte a unui sistem. Aşa că nu te mai revolta pe forumuri! Munceşte, scrie, construieşte, în loc să te enervezi şi să te demobilizezi! Acceptă sistemul aşa de căcat cum e, sau luptă-te cu el, încercând să-l demolezi. Chiar dacă demolarea asta, raportată la mijloacele şi puterile tale, înseamnă să îi râcâi vopseaua cu unghia. ;) Şi chiar dacă asta poate părea altora o luptă cu morile de vânt. Eu îi admir, îi simpatizez şi îi îi susţin pe cei care se luptă cu morile de vânt... Un politician de vârsta mea îmi dădea o lecţie, când am luat apărarea unor tineri ecologişti: "Domnule, cu toţii suntem idealişti la 20 de ani, devenim pragmatici la 30 şi înţelepţi la 50". I-am răspuns: "Sau confundăm înţelepciunea cu laşitatea, şi ne trezim, la 50, că am dus o viaţă de căcat, tocmai pentru că ne-au lipsit idealurile".

"Acesta este unul dintre modurile în care funcţionează construcţia cinematografică drept mecanism manipulator." Aici e problema... Reuşeşte să te manipuleze sau nu. Laşi schiţa, mecanismul la vedere, fără "cărniţă". Manipularea e exclusă, scopul neatins. E ca şi cum am vedea schiţele pentru Gioconda, din câteva forme geometrice care vor fi repere ajutătoare, fără forme, fără culori. Alţi pictori ar putea aprecia "tabloul" şi în faza asta, dar strict tehnic, proporţiile, siguranţa liniilor. Însă nimeni nu se va extazia, nu va fi manipulat, nu va uita de sine în faţa operei. Privitorii de rând nici atât. Pentru ei, e doar un tablou neterminat.

che,
uite aici interviul cu puiu:

http://regizorcautpiesa.ro/stiri/Cri...tului-686.html

Hello, Rvn! :) Am citit acele scuze mai târziu şi nu am apucat să răspund. Nu m-am supărat, doar m-am enervat puţin. Dar amănuntele le trimit pe pm, să nu deturnez atenţia de la lucruri interesante.

Keep, mersi! Am ajuns cu lectura la pasajul: "E foarte trist ce se întâmplă. E foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte trist ce se întâmplă... S-au făcut filme – şi acum, în ultimul an –, filme care nu sunt filme, dar au pretenţia de a fi filme. Sunt nişte produse audio-vizuale atât de stângace, atât de bâlbâite, că ţi se face milă. Şi oamenii continuă să le laude. În ce lume trăim? "
şi "Dar probabil că este obligatoriu să trecem prin faza asta pentru a ne maturiza. Sunt foarte supărat. Diatriba asta, poate nu întru totul justificată, este consecinţa furiei pe care mi-a provocat-o lectura articolului lui Andrei Gorzo despre „Felicia, înainte de toate”, lectură care m-a revoltat şi care mi-a amintit de articolul lui Cezar Paul-Bădescu despre „Noro”, filmul lui Radu Gabrea. Şi nu doar Gorzo greşeşte. Doar ca el face parte – sau pare să facă parte – din categoria celor cu adevărat îndrăgostiţi de cinema.
Sigur, CT Popescu face parte din altă categorie. El e ca-n bancul ăla din „Reconstituirea”: „Ştii care-i diferenţa dintre om şi maimuţă? Maimuţele n-au buletin”.
Ştii care-i diferenţa dintre chibiţul din Cişmigiu şi CT Popescu? Îţi spun eu: CT Popescu publică. Tu, când scrii şi publici, ştii că oamenii te citesc şi ştii că, într-o măsură mai mică sau mai mare, vei forma opinii." :))

Dedicatie (cu cel mai al draqu respect) pentru Keep si Che : Mari Romani

Hai si de la 'seful de trib' doua lince:
http://www.variety.com/review/VE1117...Latest+News%29
http://www.hollywoodreporter.com/hr/...04091220.story
Sa povestesc si cum mi-am amintit de articolele respective? Neah. S-ar lega firesc secventele-ntre ele. Deci as fi off-topic. >:)

Judex, n-ai somn? (:|

citind disectiile de mai sus, nu pot sa nu remarc ca, totusi, analistii de film au o misiune ingrata: sa dezvolte o intreaga filozofie, mai mult sau mai putin inteligibila, in jurul unui produs artistic destul de rudimentar, cum este filmul, in general.

cum vrei sa fie formatori de opinii?
vanzand gogosari la piatza?
in alta ordine de idei: nu-mi place lasitatea, keep.
te dai mort in papusoi...

pe de alta parte, ma bucur ca n-am veleitati de critic.
orice cronica mi se pare o masturbare intelectuala a unui voyeur.

omul isi satisface capriciile cum poate si cum are chef.

si...in ceea ce priveste veleitatile tale....n-as prea crede. de 14 pagini incoace, numai asta faci.
numai ca la tine masturbarea e expresia neputintei de a egala sau depasi pe altii.
de-aia nici n-ai curaj sa-ti compari propriul film cu asta, pe care il desfiintezi fara drept de apel.

@Lecart,

”D-asta corectitudinea devine o notiune vaga. ”

”Iar filmul nu trebuie analizat in functie de autorii din spatele lui, ca este sau nu realism de gen, trebuie experimentat detasat de alte explicatii si declaratii, in calitate de spectator.”

În calitate de spectator... Există o convenţie autor-spectator acceptată de ambele părţi: Ştiu amândoi despre ce fel de film este vorba. În cazul unei comedii, prin această convenţie, spectatorul nu solicită corectitudine, exactitate, absolute, bunăoară acceptă situaţii (cum ar fi coincidenţele) cu probabilitate foarte redusă, spre imposibil, în viaţa reală. De asemenea, într-un film de acţiune, fiind prevenit, avertizat, în privinţa genului, spectatorul acceptă anumite licenţe, acceptă ca eroii să reacţioneze şi să se comporte altfel decât dictează verosimilul. De aceea, spectatorul trece eroului cu vederea că în toiul unui duel pe viaţă şi pe moarte cu o sută de adversari, are chef să facă o declaraţie de dragoste sau să sărute eroina... după care revine şi îi împuşcă pe toţi băieţii răi. În mod similar, în cazul dramei realiste, aşteptarea spectatorului este orientată spre verosimil, corectitudine, exactitate.
Dl. Gorzo spunea înainte: ”Nu cred că discuţiile despre realismul cinematografic mai sînt fructuoase atunci cînd intră pe terenul ăsta: sîntem în extraestetic şi în neverificabil, în zona lu' viaţa-aşa-cum-o-cunosc-eu vs. viaţa-aşa-cum-o-cunoşti-tu. Ori veniţi cu nişte statistici din care să rezulte că 95% din cupluri...” Nimeni nu analizează statistic, dar e aiurea să arăţi posibile, dar improbabile, excepţii pe care să le prezinţi drept fenomen generalizat. În filmele altora realismul e ”îndulcit”, în filmele noastre e exagerat.

Lecart, scriai: ”Mai simplu, nu-ntrebi un pictor de ce subiectul lui se afla pe lac, contempli pur si simplu tabloul, care degaja (sau nu, depinzand de apetenta) o emotie.” E perfect corect - nici nu te prea interesează explicaţiile şi analizele câtă vreme opera îţi produce emoţie. În schimb, în lipsa emoţiei, e legitim să-l întrebi pe pictor de ce pescarului de pe lac îi lipseşte capul sau un picior, sau de ce e îmbrăcat în pijama.

P.S. Din cauza grabei mi-am uitat o remarcă. La paranteza ta din partea despre tablou "(sau nu, depinzand de apetenta)", aş zice că nu depinde doar de apetenţa spectatorului, ci şi de priceperea autorului. :D

dom'le, dar unde e pitbull? ca se plangea de lipsa reactiilor inteligente.
iata ca au aparut.
poate veni in arena sa ne spuna si altceva decat despre familiarismele sale cu radu (muntean)? adica cum l-a intrebat el ceva pe radu (muntean) si cum i-a raspuns radu (muntean).
si cum dracu poti sa scrii o cronica din care un sfert il rezervi povestind despre radu muntean?

Pitbull a facut patru ore jumate nudism in Calla Oliviera, un golf mic, plin de stanci, cu apa precum cristalul - iar dupa o zi atat de perfecta numai de raspuns la toate nimicarnitele nu-i arde.
Sunt convins ca Radu si filmul lui vor supravietui de minune fara mine, in fata variilor piscaturi - macar pana dupa ce halesc si-mi fac siesta.

pofta buna, somn usor :)

Unul din fimele care ma binedispune si pe mine intotdeaua. Si sa nu-l uit pe preferatul meu, probabil, "Graundhog day".

Eu vreau sa vad "La dernierre femme" :) am citit despre el, dar nu l-am vazut inca.