Ati visat vreodata ca ati facut ceva oribil, de genul sa-ti omori parintii, fratele, iubita? Chestia e ca o faci pentru ca vrei (de ce? asta nu tin minte niciodata), dar imediat dupa crima te apuca un sentiment de vinovatie imensa, e un sentiment oribil, si te rogi sa fie totul un vis. Apoi, inainte sa te trezesti, chiar iti dai seama ca e un vis, si te simti ca si cum ai scapat din iad. Apoi te trezesti, si parca te bucuri doar pentru faptul ca te-ai trezit, si persoana careia i-ai facut rau in vis e bine si nevatamata.
Mie mi s-a intamplat de cateva ori.

E adevarata chestia cu cazutul de la inaltime in vis? Ca daca nu te trezesti inainte de a ateriza s-ar putea sa o mierlesti si in realitate? Parca intr-un film am auzit chestia asta...:-?

Vag mi-aduc aminte de un ultim vis, in care ajunsesem sa omor pe cineva, din culpa sau din legitima aparare. Pe urma am inceput sa fug, si sa fug, si sa ma ascund dar cred ca am fost prins in cele din urma. Pe urma a urmat procesul care din ce tin minte a ramas nefinalizat.

Nu stiu. Mi mi s-a intamplat sa stau pana dupa impact. Chiar am avut senzatia ca mor, ca toate organele se imprastie pe asfalt. Apoi ma trezesc. N-am mai avut demult vise din astea, dar am ramas cu sechele. Cand vad prin filme cate unul care cade de la etaj, ma trece un fior, imi revine aceeasi senzatie.

@Windom

am sa mai bag, dar am rezerve si o sa-ti zic si tie sa ai rezerve fata de ce spun.

Vad ca in prima parte a visului componenta sociala absenteaza total - tu esti in subsol (incuiat cumva in tine), muncitorii deasupra, pe urma afara nici tipenie de om, cand esti in drum spre casa, pe urma afli de o apocalipsa ce a decimat omenirea. Dupa care visul se rastoarna, socialul preia controlul, si te preia si pe tine, intrand in gasca lor. Mergeti la mall - culmea adunarii sociale, unde apare cireasa de pe tort - o femeie foarte frumoasa. Soluia pe care ti-ar putea-o oferi visul ar fi una de maxim bun simt - ai nevoie sa te implici social pt a rezolva problema relatiei semnificative, de iubire. Acuma as putea sa zic ca din cele 3 sarcini ale vietii (munca, iubirea si societatea), cu munca esti ok dar nu si cu sarcina sociala si cea a iubirii. si as suspecta niste eschive la nivel de relatie :) Si as incerca sa aflu de ce te eschivezi si am cateva raspunsuri posibile :)

si as vrea sa-ti mai precizez ceva - sentimentul antisocial dus la extrema este crima :)

Pe mine senzatia la impact, de gol in stomac ma tintuia in pat. Tot corpul mi-era tensionat.

da, exact, ramai paralizat un moment. Am auzit de la mai multi ca au avut visul asta, si au ramas si la partea cu impactul. Nu stiu de unde mitul asta ca mori cu adevarat.

E un vis tipic pe care il are toata lumea, drept urmare nici nu are vreo semnificatie speciala si din cate imi amintesc, tine de niste procese chimice ale creierului mai mult decat de psihicul efectiv.
tot vise stereotipe pe care le au toti oamenii sunt cele in care zburam, cele in care suntem urmariti sau cele in care conducem o masina. Nothing unusual.

Partea cu paralizia e binecunoscuta. Corpul iti paralizeaza atunci cand dormi pentru a nu alerga prin casa atunci cand visezi asta. E un fel de mecanism de aparare. De fapt, nu e o paralizie ci o relaxare completa a fiecarui muschi. De asemenea, corpul si mintea sunt separate, ceea ce inseamna ca mai intai iti adoarme mintea si apoi si corpul. Cand se intampla invers (ceea ce e destul de rar) simti ca nu iti mai poti controla nimic.

Dar cele in care ucidem persoane apropiate? Sunt tot tipice? Te rog, spune-mi ca sunt tipice. Nu vreau sa fiu un Charles Manson. :)

Nu sunt tipice, dar nici rare nu sunt.

Interesant este faptul ca visele si amintirile timpurii sunt identice la oamenii normali, integrati social si cu multe contributii sociale cat si la criminali ;) Ce difera e semnificatia si sentimentul generat de ele la oamenii normali si la criminali. Dar continutul este identic.

Deci e clar. Ar trebui sa-mi accept pasagerul intunecat, si sa-mi potolesc setea de sange, angajandu-ma la criminalistica, si ucigand violatori, hoti, criminali, care scapa pe baza de viciu de pocedura. Apoi ii ciopartesc si ii arunc in Bahlui. Astfel scap si de sentimentul de vinovatie.

Vad ca acordati anumitor vise semnificatii profunde iar pe altele le considerati simple rezultate ale unor procese chimice. Exista asadar 2 abordari din cite imi dau eu seama: prima - visul nu e nimic altceva decit o manifestare a rezidurilor mentale de peste zi, procesate chimic; a doua - visul e ceva mult mai complex si mai semnificativ, o chestie care te poate da de gol in niste miini dibace.:D Care e realitatea pina la urma?

Care e realitatea? Cate scoli de gandire sunt, tot atatea realitati sunt. Exista realitatea neurochimica, realitatea psihanalitica, realitatea psihiatrica si asa mai departe. Daca pui intrebarea asta, sa te astepti ca interlocutorul sa iti raspunda conform scolii pe care o apreciaza si in care crede. Personal cred ca mintea noastra are o capacitate imensa de stocare si de procesare si ca odata adormiti, cand cenzorii morali, etici sociali dispar, totul se dezlantuie. nu mai e nici un paznic la poarta puscariei si atunci toti criminalii, de-alde marius_em, se dezlantuie :P
Dar sper ca ai vazut, Windom, ca ti-am raspuns pe pagina anterioara. Nu zici nimic? :P

Scientologia spune ca psihologia e o minciuna.
Sigur, radeti acum, dar vedem noi cine mai rade peste 200 de ani, cand Tom Cruise va crucifica ultimul crestin, va ineca ultimul evreu, va arunca in spatiu ultimul musulman, si va infometa ultimul budist, si in sfarsit, omenirea se va intoarce pe planeta Xenu, unde se va imperechea cu populatia bastinasa, pentru a naste o noua super-rasa, Pamxenteni!

Nu inteleg exact cum interpretezi notiunea de sarcina a vietii. In rest, when you're right, you're right. And you're pretty much right here. Nu stiu exact daca vreau sa aflu raspunsurile alea...:P

Sarcina vietii = aspect esential al vietii tuturor indivizilor ce traiesc intr-o societate. Si orice om indeplineste 3 sarcini ale vietii: sarcina muncii, sarcina sociala (prieteni, familie, colegi) si sarcina relatiei intime sau de iubire (si aceasta e sarcina care de la care oamenii se pot eschiva, de la celelalte mai putin)

Stiu ca nu vrei sa afli raspunsurile, de aia te-ai facut ca dai skip la interpretarea mea :D

Cu atat mai mult cu cat argumentele unora scot in evidenta carentele celorlalti.

In functie de situatie, omul se poate eschiva de la toate trei, nu vad de ce nu. Sarcina muncii e obligatorie atita timp cit trebuie sa te intretii singur. Sarcina sociala e optionala, nu obligatorie. Chiar si la familie poti renunta la o adica.

Pai da, Windom, acum vezi? Tom Cruise cand iti spune ca psihologia e o minciune... Sheeple, we are all sheeple!