:) Eu cred ca e taman pe dos - numai un om talentat pulls it off, unul fara talent va esua lamentabil.

Se tot da pe HBO... Va mai dura nitel pana apare pe DVD.

=)) Alt paranoic cu acte. Muistah Jay esti cu vaca, tata #-o Iar nu tzi-ai luat pastilutzele sau nu s-au dat compensatele luna asta la Arkham Asylum ?

îmi pare rău, însă nu ştiu ce înseamnă minimalism nici măcar în general. :"> :D şi-apoi eu sunt genul care citeşte de 15 ori un "prospect", după care-l păstrează în caz vă s-ar putea să uite ceva, şi asta bineînţeles după ce acel "leac" i-a fost recomandat musai de către un doctor. :">

ok. acum aştept explicaţia lui Pitbull.

(acum mă gândesc că modul meu de a privi/ recepta filmul e greşit, şi că, vorba unui moderator de pe-aici, filmul este numai entertainment, şi deci tb savurat ca atare. chiar vreau să ştiu unde greşesc.)

Despre ce e vorba aici?:-/

Despre "Politist, adj.".
Surprised, eh?

Drago, am sä-ti räspund curând.

@Pitbull - mulţumesc, numai de te rog, ia-o de la inceputuri. cele ale cinematografiei, minimalismului,... lui Porumboiu, etc. şi nu uita: fără comparaţii, când te vei referi la Poliţist adjectiv. vreau să-mi placă prin el însuşi. :">

Cum promisei...
M-a "impresionat, entuziasmat şi în final adus la orgasm" atmosfera apäsätoare, cenusie, cu orizonturi închise, abordatä prima oarä în "A.F.S.N.A.F." (o descrisesem si în analiza aceluia), dar aici dezvoltatä, amplificatä, devenind personaj, stare, argument... Este exact lumea noasträ, a românilor, din acesti ani - în plan exterior si interior.
Si felul cum o pagineazä filmic: culorile (acele studii în griuri, cu pete de culoare viu-zadarnice), compozitiile (Keepy n-a înteles trimiterea mea la Bruegel - dar e cât se poate de justificatä! Am remarcat-o la prima vizionare, am studiat-o atent, iar dupä conversatiile cu Cornel m-am convins: meticulos si elaborat cum îl stim, el a observat toate acele spatii si, färä sä intervinä scenografic aproape deloc, le-a valorificat prin pozitionarea camerei, optând pentru feluritele unghiuri, cadraturi, geometrii, miscäri - acel halucinant drum pe strada care trece dealul...! - etc.)
Si felul cum se vede si se comportä actorii, în acel decor - din nou, am simtit în Dragos Bucur (dar nu numai) elemente esentiale ale umanitätii noastre... Ca sä caut un exemplu: propriile mele preumbläri (nu fizice, ci cerebrale si emotive) prin societatea asta care nu se mai umanizeazä o datä, drumurile care nu duc nicäieri, asteptärile (lui Godot...!!!), deceptiile...
Si falsa comunicare cu Anca... Falsul refugiu pe care ni-l oferä cei apropiati, cu bietele lor tembelisme inocente... Asemenea, relatiile cu colegii - discutia cu procurorul; controversa cu Costi (wow, Cosmin Selesi, cât adevär, câtä profunzime, în acel crochiu de portret al functionarului cumsecade dar cu hachite si nesuferit de insolent)... Tot timpul, Cornel îmi oferea imagini, stäri, compozitii, rapeluri, din viata mea (si eu nu sunt politist, n-am 30 si-un pic de ani, nu stau la Vaslui!), în tot ce are ea mai definitoriu - deci, dintr-a mea, si nu numai: dintr-a oricärui om normal träitor în spatiul si timpul nostru, aici si acum... Asta se cheamä ESENTIALIZARE, si ocupä un loc central în constructia artisticä.
...Si, desigur, dupä ce m-a purtat asa o orä si ceva, dupä ce m-a manipulat, m-a terorizat, m-a încins mai-mai sä plesnesc, mi-a servit-o p-a mai rea: aia cu Anghelache! Adicä, WOW! In Anghelache am regäsit profesori de-ai mei de demult, si de-ai lui Collins de-acum câtiva ani, administratori de bloc, magistrati... si nu numai! Sefi de-ai prietenilor si cunoscutilor, pe care i-am imortalizat în treacät... Parlamentari, demnitari, redactori-sefi sau patroni de editurä... O-ho-ho...!
Si ajungem aici si la alta dintre marile si regretabilele greseli ale lui Keppy, care n-a perceput unitatea structuralä a filmului, si-l crede rupt între "filaje" si "Anghelache" (cu "Mirabela" si ea pe-acolo pe undeva). Vai de mine si de mine...! Päi CUM ar fi functionat atât de kafkian, de halucinant, secventa Anghelache, dacä înainte nu mä pregätea pe-ndelete, nu mä bätea ca pe un snitel, nu mä tinea la fezandat, la saramura tuturor celorlalte secvente (Christoase, täcänitul äleia pe keyboard - parcä-mi täcänea pe creier! Erau acolo atâtea si atâtea täcäneli, de la litaniile aurolacilor din metrou, trecând peste obsesiile unora de pe-aici de pe forumuri, si pânä la platitudinile unor Ilici sau Vadim...)
...Si tot asa. Iti dai seama cä pot continua la nesfârsit, acum cä m-am încälzit (chiar, nici nu stii cât îti multumesc, Drago - gratie invitatiei tale, am reträit din nou o pärticicä din acele ore divine de vizionare), dar sper cä ti-am oferit mäcar partial, si cât am putut de adecvat, räspunsul pe care-l asteptai. M-am sträduit sä evit excesele analitice si referentialitätile, sä-ti redau propriile mele perceptii, spontane, neadulterate, neprelucrate, anterioare oricäror reflexii si interactiuni - dar, de, pe ici, pe colo, mi-au mai scäpat (trimiterile la "A.F.S.N.A.F.", la Bruegel, la Beckett, la Kafka)... Om suntsi eu. Sper cä nu te-au supärat prea tare. (Si, oricum, erau auxiliare, nu decisive.)
(...Si implicit ti-am dat si explicatia a doua: de ce era nevoie ca acele cadre sä fie atât de lungi; päi dacä erau mai scurte, sau mai dinamice, sau mai mobilate, rezultatul lor artistic ar fi fost cu totul altul; si mä fäceau sä mä simt altfel, si altfel as fi receptat finalul - si tot filmul).

Pit,
foarte expresiva expunerea ta, dar...
permite-mi sa am un "dar".

am revazut acum filmul.
spui ca acele secvente lungi de pana la discutia cu Anghelache te perpelesc, te fac sa izbucnesti, te incordeaza, etc...
ei bine, eu nu am avut senzatia asta.
si nu cred ca as fi putut sa o am, chiar daca sunt o fire emotiva, uneori lesne impresionabila.
si aici ajung la afirmatia mea (pentru care chambord m-a facut nesimtit): "a iesit altceva decat a vrut Cornel sa faca".
da, el a vrut ca, prin acele secvente, sa creasca suspansul, sa fie un preludiu care sa duca la orgasmul de care ziceai.
dar n-a reusit.
pentru ca a intins prea mult coarda.
sexologic vorbind, stim cu totii ca, oricat de mestesugit ar fi preludiul, daca il intinzi prea mult, la un moment dat dispare excitatia.
aici a gresit Cornel!
a lungit prea mult! a pierdut contactul cu spectatorul.
da, l-a atras in flirt, l-a luat incet, l-a aprins, dar a exagerat cu perpelirea si totul s-a racit inainte de orgasm.
oamenii erau deja plictisiti in pragul marelui orgasm pe care Anghelache trebuia sa-l produca si care nu s-a intamplat, din pacate.

Mulţumesc pentru încercare, din păcate nu m-ai convins, dimpotrivă, oricum, apreciez efortul. :"> ;) Din cele citite realizez că noi 2 nu am văzut acelaşi film, sau probabil că eu nu sunt un om normal, sau că trăiesc cu totul alte vremi. În ciuda mesajul, pentru mine filmul ăsta va continua să rămână absolut de nevăzut, asta strict din punct de vedere estetic, rar mi-a fost dat să văd ceva mai insipid.

l.e.
Nu am cum să mă supăr. Despre nimic se spune adesea orice, din păcate nicio comparaţie nu-i poate creşte ceea ce oricum n-are, şi anume valoarea intrinsecă. ;)

Pe cine, şi unde, să întreb, totuşi, despre minimalism?! Sau unde, pe ce alt site să citesc?!

Ti-a adormit constiinta. :D

Eu l-am revazut acusica pe HBO. Nu m-am putut dezlipi de ecran.

parcă filmul era imagine şi culoare, şi numai falşii intelectuali - te rog să mă scuzi că nu am reţinut exact expresia ta - se cramponau de căcaturi - oh, da, asta am reţinut :D - d'astea precum mesajul, nu?! :-?

fă-mi o favoare, domnule cineast :-O :-? şi schimbă-ţi opiniile mai rar decât şosetele, asta dacă vrei, prin absurd, să pună şi altcineva preţ pe ele.

Cum ti-am mai spus, tu ai o problema - prostul gust. Iti plac toate tampeniile realizate execrabil si te ascunzi in spatele mesajului. Eu, spre deosebire de tine, gandesc echilibrat: continutul trebuie sa fie sustinut estetic. Ce anume nu ti-a placut la Politist, adj dpdv regizoral? Cum a cerut incadraturile? Cum a lucrat cu actorii? Cum a solicitat sa fie taiat? Eu cred ca te oftici ca face misto piesa aia si te razbuni condamnand filmul.

într-adevăr ăsta da argument demn de un cineast! =)) =))
uite aici dovada mea prost gust într-ale filmului: http://www.cinemagia.ro/club/profil/Dragomara/filme/

ai perfectă dreptate, cred că mi-a adormit conştiinţa, şi nu numai, din moment ce-am realizat că în Poliţist, adjectiv mesajul nu este susţinut estetic, şi că durata ideală a filmului ar fi fost de maxim 15 minute.

Repet, ce anume te face sa spui ca mesajul nu este sustinut estetic?

In alta ordine de idei, ai foarte mult de argumentat pentru a convinge, pentru ca cineva caruia ii place Celine Dion pleaca de la bun inceput cu handicap.

of, nu vreau să conving pe nimeni de nimic, ba mai mult nu vreau să schimb concepţiile şi opiniile nimănui, eu sunt excepţia aceea extrem de rară, care înţelege, acceptă şi respectă opiniile divergente. :">

sunt genul acela şi mai rar care trăieşte, şi trece prin filtrul propriu un film, o carte, un eveniment etc. care nu se entuziasmează şi nu subscrie unei păreri doar pentru că ea deja a fost emisă de-o "celebritate" (:D ), şi de asemenea nu-şi validează judecăţile după "masele" care subscriu, sau nu, ulterior, la ele. prin urmare mi se par absolut jenante părerile de genul "concepţiile mele estetice legate de filmul X sunt absolut valabile deoarece sunt realitv identice cu opiniile criticului Y".

în ce-o priveşte pe Celine Dion, promit să încerc să trec peste handicapul ăsta :-/ :-O , evident în altă viaţă, eventual să încerc un Adrian Copilul Minune, Mozart având şi el handicapul desuetudinii. :"> :P (acum între noi 2, rar mi-a fost dat să citesc ceva mai greu digerabil, ca să folosesc un eufemism. :( )

Celine Dion este cel putin un etalon pentru mediocritate in materie de gust. Iar eu nu-ti contest dreptul de a-ti displacea filmul asta, ci doar intreb de ce consideri ca e nereusit.