Rocky navetistuuu, Rocky navetistuuu!
Veni el din Elvetia, si bäuräm o cafea acolo lângä Cinema Pro.
Veni si din Italia, si hop si-o bere-n mall. (...Nu, au fost douä).
Ba si tâmplätor ne tâlniräm, mai deunäzi, într-un hol de institutie culturalä (tocmai venise din Hawaii).

...A.L.S. crede cä dacä el e globetrotter, toti facem ca el!
Din ochii cätelelor mele, când se relaxeazä la umbrä si mänâncä covrigei de la fiul de patru ani al cârciumarilor unde-mi beau berea.
Din concertele Vama Veche la care mä duceam pânä acu' doi ani. Poti pune si Tapinarii, si Iris, si Phoenix (când se mai adunä comemorativ), si Ada Milea, si altele.
Din national-trotterismele lui Collins, care-n iulie-si ia rucsacu' si cortu' la spinare si porneste pe jos spre Pitesti, hitchhiking, si pe urmä douä luni nu-l väd, doar primesc ilustrate, scrisori sau e-mail-uri, care de la Curtea de Arges, care de la Horezu, care de la Hunedoara, Oradea, Säpânta, Cluj, Râsnov, Voronet, Iasi, Sf. Gheorghe, Gura Portitei...
Din vizionärile de la Mall si scrisul cronicilor pe urmä...
Din momentul când iese "Cinemagia" din tiparnitä si simt între degete tot ce-am muncit douä luni...
Din noaptea de Inviere la câte-o bisericä micä si decentä, färä puhoi de lume trendy de cartier venitä la bârfä...
Din, din, din...
Mai vrei?
Mai am.
Corect.

aha, deci un fel d cartoline cu 'romania pitoreask'... nu poti face film cu asha cva, e bullshit
frumusetea e inexpresiva
plus k tre sa existe conflict!
asha, sa cazi p spate intr-un fel d leshin nating, 'vai c frumoasa-i tzara mea/si cit o iubesc p ea', e aiurea...

plus k e si kestie d temperament: p mine kestiile prea 'cutesy' ma indispun, ma enerveaza & fac urit! :lol:
probabil k oamenii cauta (inconstient-terapeutic) c l lipseste in viata reala; viata mea e destul d placida, suficient d confortabila & rezonabil d frumoasa (in sensu k ma inconjor d lucruri frumoase), asha k p ecran vreau mizerie, uriciune & drame!!! :P

Tolomacule.

Adicä Collins e un Vlahutä?

Imi povesteste niste poante, niste comicärii, niste STARI CONFLICTUALE, de mä pis pe mine de râs - ca aia cu camionagiul de pe lângä Cluj; sau aia cu tiganii de pe Valea Târnavelor; sau aia cu paznicul cetätii säsesti; sau, sau, sau...

Frumusetea nu doar ca este expresiva, dar in arta, foarte mult timp a fost singurul criteriu nascator de capodopere.

Uratul este gaselnita modernitatii. Ce jale e in muzica; urechea s-a obisnuit insa cu dizarmonia, cu cacofonia, si nu mai poate gusta decat acest gen de muzica care iti face capul si constiinta tandari. Pune-i un Bach omului contemporan. Va stramba din nas, se va plictisi. De ce? Pentru ca urechea lui a fost programata pentru un anumit gen de "muzica".

Frumosul nu se mai vinde bine. Femeile au ajuns sa fie considerate frumoase doar daca sunt cat mai asemanatoare scheletelor. Pleoape vinetii, coafuri de zombi, haine rupte, asta e trendul general: o oda adusa mortii ( nu reqviemul lui Mozart) o oda adusa "putreziciunii". Dar, intr-o lume din care omul l-a alungat pe Dumnezeu declarand suprem Dumnezeu e mort (sursa vietii de pana atunci murise deci) ce ar mai fi de vazut daca nu moarte?

Sigur ca Dumnezeu nu a murit atunci, dar si mai sigur este ca omul s-a sinucis in acel moment. Pentru unii lumea este urata si nu poate fi altfel si intr-adevar lumea lor este urata; a le lua acest adevar propriu este ca si cum i-ai condamna a doua oara la o viata lipsita de sens.

Frumusetea in arta aduce dupa sine misterul, taina. Renasterea l-a gasit pe om suficient de frumos pentru a-l cinsti ca pe Dumnezeu; asa zisa renastere pe care o traim acum este aceea in care omul a hotarat ca Dumnezeu e relativ asa ca oricine poate fi dumnezeu, inclusiv tanti Melus de la scara trei, totul e sa-si doreasca suficient de mult asta.

Omul imperfect, desi constient de imperfectiunea sa, nu mai poate transcende ( nu mai are catre ce ) asa ca devine din profund creator, un copiator, imitator.
Nu cred ca un astfel de om mai poate fi numit artist ci doar autor.

hm, mda: s pare k avem opinii diferite dspr arta...

revin: frumusetea NU (mai) este expresiva! pt k acea expresivitate s-a tocit, s-a consumat, e fumata... este - probabil - ideea p kre ne-o facem dspr 'perfectiune' (armonie, ekilibru, blabla), ceea c (vezi bach) ingheata: nu poti sa mai spui nimic dupa ea, e o concluzie.

'diz-armonia' moderna, in skimb, este fertila, interogativa, stimulatoare.
dar si disconfortanta - spre deosebire d confortul (facil) in kre t plonjeaza frumusetea-perfectiune. iar artistii, tocmai, NU sint cei kre copiaza retete - fie ele si 'frumos-perfecte'! -, ci aceia kre vin cu cva nou & proaspat kre surprinde complexitatea lumii.
e si o kestiune d logik elementara: UNDE sa t mai duci, dupa c ai atins perfectiunea in arta (vezi, iarasi, bach, leonardo, shakespeare...)? are, oare, vreun rost sa-i 'continui'?? n-ai putea face decit cva 2nd (3rd...) hand! asa k fiekre inceark sa mearga p alt drum, sa fak altcva... mi s pare mai onest & mai destept.

probl vine din faptu k omu contemporan e din c in c mai nevrotic, are nevoie d alt tip d arta decit aceea contemporana (diz-armonik) - doar k aceea este arta adevarata, pt k reflecta realitatea! pt fictiuni compensatoare, terapeutice, s pot incerk coelho sau prozac... ;)

'frumusetea trebuie sa aiba cva asimetric', spunea baudelaire.
uneori, frumusetea nu e ceea c credem... s mai skimba, precum moda.

si oricum, frumusetii eu ii prefer adevarul.

... pt k 'truth is beauty', cum spunea keats

ps am uitat cva: nu cre k omu contemporan nu mai asculta bach - dimpotriva, cu cit viata (& arta) devin mai dizarmonice, are nevoie d reconfortul unei muzici 'dumnezeiesti', cum zicea cioran dspr bach.
doar k - asa cum spuneam mai sus - este inutil & ridicol sa incerci, nu sa-l 'intreci' p bach (la cap compozitie, ceea c ar fi imposibil), ci kiar sa faci cva 'k el'...

Da, leo, aici sint de acord cu tine. O mare parte din cineastii de azi care fac filme dure sint oameni care nu au trait viata adevarata pe cont propriu, multi s-au nascut si traiesc si acum in bule de clestar, in care praful si mizeria romaniei adevarate nu ajung, sau, in cel mai rau caz, duc un trai burghez si comod. Au nevoie de mizerie in film ca sa se simta completi. Aproape ca stiu totul despre ei cind le vad filmul.
Iti garantez, daca cristi mungiu era femeie, nu facea niciodata 432. Dar probabil e bine ca l-a facut, pentru multi, filmul lui ofera acel sentiment necesar de closure, pe care alte filme l-au oferit altora.

Daca in sufletul tau si al altora nu mai intra aceste momente de sublim imi pare rau, noi, cei care continuam sa credem in frumusete si stim ca adevarul nu e intotdeauna egal cu uritenia, pentru ele traim.
Nu vreau sa regasesc mizeria si pe ecran, pentru asta exista cosul de gunoi si mopul.

Si in alta ordine de idei, ce faci cu un film ca Ghidul autostopistului galactic? N-o fi "cinema", da' e un film superb, are tot ce ti-ai putea dori intr-o dupa amiaza cind vrei sa te amuzi si sa asisti la o poveste frumoasa.
Nici nu stiu ce sa admir mai intii, povestea, personajele, scenariul, regia, efectele speciale, productia perfecta, unitatea tuturor acestor elemente, umorul nebun?

pai, frumusetea exista dja, probabil k nu ai citit atent c am scris...
doar k - azi, adik aici & acum - a veni cu 'frumuseti' e cva cautat & pare un lucru evazionist: lumea nu mai seamana cu c era inainte. unde vezi tu, oare, 'sublim'?? (adik, cf kant, un fel d 'uber'-frumusete!)

nimeni nu t impiedik sa l cauti, insa - toate ac frumuseti -, acolo unde l mai gasesti; in muzee d ex :happy:

dar nu uita un lucru: all art has been contemporary ;)

M-am gandit abia dupa ce am scris, ca postarea mea despre frumusete ar fi trebuit sa fie ori mai ampla, ori sa lipseasca cu desavarsire. :)

Motivul e ca sunt convinsa ca si Alex Leo crede acelasi lucru ca si mine altfel nu ar vorbi despre nevroza omului modern, doar ca o postare de cateva randuri nu poate sa stabileasca un vocabular comun. Par example pentru mine frumusete egal adevar. Pe de alta parte, chiar conceptul de frumusete a suferit o pervertire: ne-am obisnuit sa alergam dupa fericire, tinerete, frumusete, perfectiune genetica, nemaiputand accepta ca suferinta e singura care da sens fericirii sau asimetria poate pune in valoare simetria. Oricum, ar fi mult prea mult de vorbit si in niciun caz pe un forum.

Ma intrebam daca totusi se poate vorbi despre dramaturgia lui Shakespeare ca e frumoasa? Sau poate fi filmul frumos daca a fost inventat ca arta de omul deja nevrozat?

Cat despre arta cu siguranta ca exista o tona de definitii si inca o tona de abordari. Scopul artei? Chiar ca habar n-am. Catharsisul la greci este o forma de terapie.

Poate ne vedem la un ceai, o apa sa ii dam de cap problemei.
:)

sorry i couldn't get yr call the other day ( ;) ), i'll call u soon :)

Nu sunt pentru frumusete si pentru un univers edulcorat, insa cinematografia romaneasca pica in extrema cealalta. Universul acestor noi regizori e unul valabil si credibil, la fel ca cel din Brasil al lui Terry Gilliam. Pentru straini e un univers exotic, dar pentru noi e unul fals. In comunismul noului val soarele e intotdeauna acoperit de nori, nu exista Mircea Cartarescu, Eliade, casete video, reclamele cu CEC, bulgarii, Star Wars, ciocolatele cu rom, Romania Literara, almanahul Anticipatia, Europa Libera, bancurile cu Bula, revista Urzica, macaraua prinsa in curtea blocului proaspat construit. Nu sunt un aparator al comunismului. Nici nu am cum, eram copil pe vremea aia, dar nu recunosc negativismul acestor filme. Stiu pe cineva care a facut avort in acele vremuri, si care era o mare admiratoare a seriei lui George Lucas. Cu cateva zile inainte a tinut sa vada Intoarcerea lui Jedi pentru un motiv foarte simplu: nu voia sa pateasca ceva inainte de a afla sfarsitul trilogiei. Iata un subiect interesant de film, poate mult mai interesant decat o analiza a comunismului. Sau poate ca asta ar fi o analiza interesanta a comunismului. Apropo, tipa a supravietuit :)

aha, deci sa-nteleg k vrei sa vezi TOATE cele enumarate d tine intr-un film dspr comunism? pai dc, dk n-ai trait comunismu k erai prea mic - k sa faci colectie d curiozitati din vremea aia? pai dc, dk oricum nu 'recunosti' comunismu & nu t intereseaza??
stii c, mai bine lasa-ne p noi, kre stim c a insemnat - si, deci, stim c era cu adevarat rau & important si c era tolerabil dar secundar - sa judekm epok respectiva... 'viata e complexa & are multe aspecte', vba lu nae c.; din ea, regizorii & scenaristii fac o selectie + un montaj = expresive/reprezentative.
un individ kre citeste 'urzik' in timp c o avorteza p una kre citeste cartarescu in comunism poate fi un banc, da nu un film...

nu ti s pare k t deranjeaza prea mult un (= singur) film & generalizezi?? in fond, nici 'mdl', nici 'marfa & banii', nici 'a fost sau n-a fost?' NU s petrec in comunism...

mai stie cinva cit a scos, pina in ac moment, filmu acesta?
gloria, cva noutati?
pt k e tipic, la noi, sa lansezi vesti sforaitoare, dupa kre sa nu revii cu date mai rezonabile... kiar sint curios sa aflu cit d 'comercial' e 'restu e tacere' - considerat, la doar o sapt d la premiera, 'un mare succes d public'!

pana duminica (inclusiv), restul e tacere avea 19.507 spectatori, iar RON-ii erau 223.166,65.

mda... subtire :(

Nae Caranfil: Restul e tacere e genul de film la care te duci la filmare cu un morcov intr-o zona usor sensibila

de Magda Barascu HotNews.ro (Duminicã, 20 aprilie 2008)

Este unul din cele mai scumpe filme facute vreodata in cinematografia romaneasca. Exclusiv cu finantare autohtona. Cel mai scump si cel mai ambitios proiect din istoria filmului romanesc.
"A face un astfel de film in Romania tine de experiment, inseamna a deschide noi orizonturi in cinematografia romaneasca, a deschide carari necunoscute, a face film de arta si de eseu", spune Nae Caranfil despre ultimul sau film, "Restul e tacere".
HotNews.ro a stat de vorba cu regizorul roman spre finalul Festivalului de film romanesc de la Londra.

HotNews.ro: De ce i-ati recomanda lui Nae Caranfil sa se duca la filmul Restul e tacere?
Nae Caranfil: Dar nu i-as recomanda sa se duca. I-as recomanda sa mai stea acasa ca se duce si-l vede prea des de cand l-a facut.

HotNews.ro: Cu ce amintiri ati ramas dupa terminarea filmarilor?
Nae Caranfil: Mie mi-au placut momente in care am reusit sa fac ceea ce mi-am propus. Pentru ca e genul de film la care te duci la filmare cu un morcov intr-o zona usor sensibila constant, deoarece secventele sunt foarte grele si nu prea stii daca o sa-ti reuseasca sau nu.Acele momente in care stiu ca ma duceam speriat rau la filmare si care pana la urma miraculos mi-au iesit sunt secventele care-mi plac si astazi cand ma uit la film. Secventele complexe, care implica un numar mare de figuranti sau miscare multa, sau reconstituire atenta a epocii, lucruri de genul asta.

HotNews.ro: De ce v-ati oprit la acest moment de inceput al cinematografiei romanesti?
Nae Caranfil: Eu nu m-am oprit. Am inceput cu acest moment. E un film pe care-l gandesc de 20 de ani, care a fost una din primele idei de scenarii pe care le-am avut ca tanar absolvent al facultatii de film. Era o epoca in care noi toti innebuneam de bucurie vazand triumfurile lui Milos Forman in America. Filme ca Ragtime, ca Amadeus, mari reconstituiri de epoca, facute cu subtilitatea si cu umorul unui regizor ceh, care venea dintr-o tara socialista si reusea acolo unde vroiam cu totii sa reusim. Asa s-a nascut oarecum, din tipul acesta de role-model, s-a nascut ideea de a face un film la inceputul anilor 1900 despre niste cineasti care se auto-inventeaza.

HotNews.ro: Care este povestea scenariului?
Nae Caranfil: E lunga. E un scenariu pe care l-am scris cand am plecat din Romania in 1988, am parasit Romania, m-am instalat la Bruxelles. Si acolo, intr-un fel de camaruta foarte mica si plina de echipament video, am inceput sa scriu acest scenariu pe care il aveam in cap mai demult, dar n-avusesem niciodata curajul sa incep sa-l scriu. Ca tanar exilat, sa spun asa, trebuia sa fac ceva, sa-mi adun curajul si sa fac ceva important.
Si atunci am inceput sa scriu acest scenariu si sa-mi reinventez Romania in care as fi vrut sa ma nasc si in care as fi vrut sa fiu cineast, pentru ca cea pe care o parasisesem era nefrecventabila, cu Ceausescu la putere, cu o cinematografie care facea filme de propaganda pe banda rulanta, nu prea aveam ce sa caut acolo.

HotNews.ro: De ce nu a prins Cannes-ul de anul trecut?
Nae Caranfil: Pentru ca nu a fost gata. Noi am terminat, daca va amintiti, la Festivalul de la Cluj, care a avut loc dupa Cannes. Filmul a venit din laborator gafaind intr-una din ultimele seri ale festivalului, proaspat scos din laborator. Prima copie, copia zero, adica aceea cu care de obicei se fac teste mai departe pentru a obtine culoarea care trebuie.

HotNews.ro: De ce conflictul dintre teatru si cinema este unul dintre elementele cheie ale filmului?
Nae Caranfil: Pentru ca asa era pe vremea aceea, teatrul era o arta respectabila, cinema-ul era o distractie de balci, iar cei care se orientau spre film erau priviti mai ales daca aveau un background cultural, erau priviti ca niste persoane care incearca o forma de prostitutie. David Wark Griffith, cel care cu cativa ani mai tarziu decat eroii nostri a facut primele capodopere ale filmului mut, Nasterea unei natiuni si Intoleranta, chiar si in acele momente, la 1915, cu acele capodopere, avea strangere de inima cand trebuia sa spuna cu ce se ocupa in viata.

HotNews.ro: Cum credeti ca va fi primit filmul la Londra?
Nae Caranfil: Eu sper ca va fi primit. Sper sa-si gaseasca la un moment dat un distribuitor si sa poata sa aiba un mic destin de film romanesc intr-o capitala cum e Londra.

- Scenariul a primit Trofeul "Martin &Rossi" la Festivalul International de Film de la Paris (1995) si Trofeul Hartley Merrill, Los Angeles (1999).
- In 2006, scenariul a castigat finantare de la CNC, unul dintre membrii juriului de atunci, criticul Andrei Gorzo, scriind intr-un text din "Litere, Arte &Idei" ca "desi nu exista, «Restul e tacere» este un film mare". Filmul a fost realizat cu un buget de 2.4 milioane de euro (cel mai mare buget al unui film romanesc din ultimii 25 de ani).
- A fost prezentat in avanpremiera la Cluj in cadrul TIFF 2007 si a inchis competitia oficiala la Locarno in acelasi an, dupa care s-a plimbat la o multime de festivaluri. "Restul e tacere" a avut cronici bune in "Hollywood Reporter" sau "Variety". - La Londra, filmul lui Caranfil a avut premiera saptamana trecuta, in ultima seara a festivalului de film romanesc Home and Away, organizat de Fundatia Ratiu si Centrul Cultural Roman.

adica, Nae a filmat cu morcovu' in cur cateva scene de la ultimul sau film?
asta explica unele lucruri, dar nu totul...

Nae Caranfil a primit premiul pentru scenariu la B-Est

„Voi încerca sã fac scenarii mai proaste, ca sã se vadã ºi regia”

22 APRILIE 2008 (Gândul)

„Restul e tãcere” a primit douã distincþii la recent încheiatul festival de film B-Est: cel pentru scenariu ºi premiul publicului.
„De-a lungul carierei, am fost abonat la douã premii, premiul pentru scenariu ºi premiul publicului", a declarat regizorul atunci când ºi-a primit trofeele. "Voi încerca sã fac scenarii mai proaste, ca sã se vadã astfel ºi regia", a continuat el. Într-un festival cu puþine lungmetraje în competiþie, dar în care au rulat filme ale unor foarte importanþi regizori, Caranfil a avut concurenþã serioasã. Marele câºtigãtor a fost un film coreeanului Kim Ki-duk. „Breath/Soom”, nominalizat anul trecut la Palme D’Or, a primit premiul în valoare de 8.000 de dolari, dar, se pare, nu va mai putea fi vãzut pe ecranele din România.

De altfel, acesta a fost unul din punctele tari ale festivalului bucureºtean. În cadrul lui au putut fi vãzute filme, neinteresante pentru distribuitorii români, dar celebre pe plan internaþional. Ar mai fi de amintit aici „In the valley of Elah”, pentru care Tommy Lee Jones a fost nominalizat la Oscar sau „Lust, Caution” al lui Ang Lee, care a primit anul trecut Leul de Aur la Veneþia ºi a fost nominalizat la Globurile de Aur ºi BAFTA. La documentar premiul i-a revenit unui alt film românesc, „Rãzboi pe calea undelor”, în timp ce Liviu Ciulei ºi Ioana Bulcã au primit fiecare un premiu pentru „o carierã strãlucitã”. (R.B.)

Nae, nu cadea in capcana!
Nu trebuie sa dai in ceilalti ca sa se vada diferenta. Stiu ca uneori pur si simplu nu se poate suporta sa vezi ca se umfla in pene diversi in gol sau aproape gol, dar macar tu fii altfel!
Stiu ca nu e fair ca unul singur sa se lupte cu armate intregi, dar filmul n-a fost niciodata o chestie plina de fair play. Nu stiu citi au ucis ca sa faca film, si daca acel film a meritat (dar merita vreun film asa ceva???), dar stiu destui care au facut niste porcarii de neimaginat cu doar citiva ani inainte doar pentru a-si vedea amaritul de proiect pe ecran si numele pe generic.
Te rog vezi-ti de ale tale, asa cum stii tu.
Despre filmul Restul e tacere, pe care intre timp l-am vazut, pot spune cu certitudine ca e mai bun ca 432. Desi nu mi s-a parut un film perfect, i-am gasit multe calitati. Iar scena filmarii cu generalii este una dintre cele mai amuzante scene pe care le-am vazut in viata mea.
Din pacate, bugetul trebuia sa fie macar dublu, cred ca diferenta ar fi contat mult. E destul de trist ca nu putem construi decoruri ca lumea pentru un proiect si trebuie sa incropim din bucatele arhicunoscute si sa tot trisam. Se vede.
Cert este ca publicul caruia crezi ca i te adresezi s-a schimbat. Mare surpriza si pentru mine, televizorul le-a schimbat gusturile. Te rog ia in calcul acest element fundamental, lucrurile nu mai sint ce erau odata si nu stiu incotro se duc. Intreaba oamenii, fii alaturi de ei, macar tu, singurul care ai cu adevarat priza la ei.
Da-le povesti bine scrise, cu umor si replici spirituale (putini stiu sa scrie asa, fiindca ori nu au spirit, ori nu au cultura necesara), cu personaje atasante, povesti simple, cu cap si coada. Pentru toti cei care ies uimiti de la filmele noului val si zic ca nu mai calca in veci la vreunul tu esti singura alternativa. Cel putin in acest moment, pina cind o sa vin si eu sau o sa vina si altii din urma, sa mai crestem un pic armata de oameni care cred cu adevarat in povesti si in arta care creeaza, nu doar oglindeste.

3 intrebari pt (inteleg) un 'tinar cineast kre vine tare din urma' (?):

1) il sfatuiesti p nae sa nu 'puna botu' la critici & stuff, sa-si vada d ale lui k sa s 'vada diferenta', pt k 'lumea filmului nu e fair' etc etc... nu ti s pare k faci exact lucrul p kre-l sfatuiesti sa nu-l fak - i.e. dai in altii k sa il ridici p el??
2) ti s pare k povestea din 'restu e tacere' e 'simpla'?
3) ti s pare k a 'crea' e mai greu decit 'a oglindi'? las k cele 2 nu s opun, pt k si 'a oglindi' implik creatie - da eu zic k e taman vitzavercea, asa cum am mai explikt-o: a crea 'ex nihilo' e mai easy, pt k nu exista termen d comparatie cu realitatea (pers kre au existat etc - deci, nu e vba d filmu lu nae aici!), in timp c a 'oglindi' cva kre s-a petrecut in realitate, la kre au fost martori f multi oameni etc (d ex comunismu, trait d tot romanu kre cum a putut), este infinit mai dificil: s va compara permanent c e p ecran cu c a trait fiekre...
deci - in a nutshell: mimesis-u e mai greu decit imaginatia, pt k a 2-a nu are d dat socoteala nimanui - decit 'armoniei artistice'!

Da, ai dreptate cind zici ca nu e usor nici sa oglindesti.
Nu, nu dau in altii ca sa il ridic pe nae, nu are nevoie de ajutorul meu, deloc. Poate chiar il deranjeaza atitudinea mea, asa ca probabil o s-o las mai moale. Orice autor se sustine cel mai bine singur.
Din cite ai vazut, am laudat si operele altora. Iar, cum stii, pe acest topic am comentat mai cu patos doar cind a inceput campania anti-restul e tacere, campanie pe care o consider nenecesara si plina de parti-pris.

Chiar ma gindeam ca s-a facut noul topic, cu topul ultimelor filme. Nu cred ca e corect sa afirmam ca un film e mai bun ca altele in acest mod. Fiecare dintre ultimele filme reusite are propriile sale merite, nu concureaza deloc unul cu altul.

Asa cum ai mai vazut, perceptia spectatorului (aici ma refer strict la mine) este un proces in plina miscare, poate ca miine o sa vad alte lucruri decit azi, numai prostii sint fixisti.

Ieri nu aveam stare sa comentez mai mult la nae, cred ca cele mai la obiect comentarii le-au facut spectatorii pe blogurile personale, am citit pareri foarte pertinente despre complexitatea filmului lui. Asa e, nu e un film simplu, din contra, e probabil cel mai inteligent film romanesc de dupa E pericoloso.
Modern, plin de citate si trimiteri, amestec postmodern de tonalitati, inteligenta cit cuprinde. Cel mai mult din tot filmul mi-a placut faza cu bucata de pelicula lipita, despre, la urma urmei, efectul esential al subliminalului in film. Numai pentru asta si merita toate aprecierile mele. Este in topul meu personal de secvente, alaturi de scena cu cititul scrisorii de catre helen hunt in Mai bine nu se poate.