Kids return (Kidzu ritan)

Poveste despre maturizarea a doi liceeni, merele stricate din liceul lor. Previzibil, unul din ei trece de la terorizarea colegilor si gainarii marunte la a deveni un membru a lumii interlope. Celalalt are o sansa de a ajunge cineva datorita talentului deosebit de boxer.

Kids return ar putea fi considerat un film gen Hallmark, dar Kitano tine la protagonistii sai si refuza sa-i judece. Viata e grea pentru toata lumea, intr-o Japonie prezentata ca o tara cu probleme sociale si economice. Chiar si cei care invata si muncesc din greu pot sa rateze, asa ca in atmosfera pluteste o melancolie adanca. In pofida simplitatii, atat personajele cat si povestea suna autentic. Kitano pare sa spuna ca pana la urma ceea ce conteaza e sa fii tu insuti si sa-ti pastrezi simtul umorului. Pentru el asta pare a fi reteta supravietuirii intr-o lume dura care altfel te-ar distruge.

.....
 

haidetzi mey chiar nu shtie nimeni de filmu de care v-am povestit? :((
:(( shi mia plaqt atat de mult ....:(( da aqm ash vrea sa il mai vad da nush qm se numeshte:(( shi vad k nimeni nu shtie :(( va rog dak shtitzii pplss

Oare in ce limba vorbeste -=xXx=-? :? Parca seamana un pic cu romana, dar e greu de inteles si se pare ca nici el nu prea pricepe ce-i zic altii.

PS: ONG BAK!

ce glumetz eshti ... nu am intzeles prima oare ...
aa shi mai am o intrebare :D
vreau sa vad shi eu un fil shi nush qm se numeshte ... mia povestit cnv de spre el shi yo va intreb pe voi poate ma ajutatzi.. sal iau sal vad
ii depsre un baiat care creshte un pui de elefant.....shi dupa un timp vin uni shi ia elefantzii sai duk la un abator shi baiatu asta merge in cautarea lui....q un thailandez.... sper sa shtie cnv... plsss:P ms mult :) :hmm:

Dorm (Dek hor)

Nu sunt genul de spectator care se lasa usor impresionat de un film, dar atunci cand te astepti sa vezi un horror cu 80% sanse sa-l opresti dupa primele 10 minute si te alegi in schimb cu un film remarcabil, nu poti sa nu fii entuziasmat. O scoala bantuita e departe de a fi o tema originala, insa in Dorm e mai degraba un pretext pentru regizorul Songyos Sugmakanan de a crea o atmosfera unica.

Nou venit la internatul scolii, Ton se confrunta atat cu dificultatile integrarii cat si cu teama de a da peste una din fantomele care, conform povestirilor noilor sai colegilor, se gasesc din belsug in preajma. Intr-un mod interesant insa, filmul se metamorfozeaza intr-o vizune fantastica (la propriu si la figurat) asupra maturizarii si prieteniei. Sugmakanan creaza o lume la limita subconstientului, privita simultan prin ochii unui copil si prin prisma experientei. Daca povestea, altfel destul de reusita, ar fi fost la nivelul imaginilor si atmosferei, atunci as fi riscat sa zic ca Dorm e o capodopera. Chiar si asa, mi-a amintit ce simteam cand am devenit prima data interesat de filme asiatice de calitate - senzatia de imprevizibil, bucuria de a descoperi o lume intreaga de imagini si senzatii noi. :)

Made in Hong Kong

Unul din foarte putinele filme care m-au facut sa raman fara cuvinte, privind in gol la final. Inca nu pot sa-l comentez, poate dupa ce se vor mai aseza un pic scenele in minte. Exceptional.

din selectia NYAFF 2007, unde filmul japonez a fost king of the hill :)

Freesia: Bullets Over Tears, Furîjia (2007)
nihilistic prin decoruri si atmosfera, rece ca o sala de cinematograf unde au uitat sa dozeze A/C-ul, dar numai la suprafata, actiunea intr-un in viitor apropiat, o societate in care statul lichideaza pe condamnati trimitand echipe de asasini cu permis sa lichideze infractorii, un asasin ramas cu sechele din nui experiment militar in copilarie - devenit aproape masina de ucis, singura licarire care il lumineaza si il mentine uman este imaginea unei fetite pe care, el insusi copil fiind a salvat-o de la inghet in cursul aceluiasi experiment, acum ea e sefa agentiei care se ocupa cu lichidarile, he is the most important asset. Cand echipa de asasini esueaza, si se lasa cu un macel in masa, vina cade pe umerii ei si el trebuie sa o protejeze. Detalii minimaliste mai sugestive decat o mie de cuvinte, coolness chiar si in agonie, si suficient de violent cat sa nu bata pasul pe loc;


Retribution, Sakebi (2006)
tema grudge refurbished in maniera detectivista - cu Koji Yakusho in rolul de detectivului surmenat care ancheteaza o serie de crime, in care cel putin una din ele pare comisa de el insusi. Chilling prin atmosfera de realism indusa de ancheta politiei interpusa cu manifestarile stafiei victimei;

Nightmare Detective, Akumu tantei (2006)
la fel, combinatie de film politist si horror, in regia lui Shinya Tsukamoto, ancheta politiei intr-un lant de crime provocate prin sugestie..asasinul-linie-fierbinte isi convingea/hipnotiza victimele sa se sinucida, vorbiind la telefon iar sinuciderea avea loc in somn - apucau ce nimereau si isi faceau harakiri. Un personaj care are capacitatea sa intre in visele oamenilor este convins de politis-ta din rolul principal sa descopere asasinul.Confruntarea dintre killer si dream detective in visul detectivei, devenita urmatoarea victima potentiala - asasinul care castiga puteri noi cu fiecare nou victima - este golit pur si simplu de energia negativa, printr-un sir de mutari ca la sah...;

...and the absolute winner of hearts and minds,
Memories of Matsuko, Kiraware Matsuko no isshô (2006)
:love:
Ce se alege dintr-o viata de om, irosita din preaplinul iubirii, Matsuko o fiintza care a stralucit in tinerete dar care a avut parte numai de ghinioane -- devenita la un corp diform si abrutizat, obiect al oricarui dezgust, while still alive - si pana la urma gasita moarta pe maidan, dupa ce ajunsese in ultimul grad al decaderii sociale, traind intr-o camaruta mizera, inconjurata de gunoaie, nespalata si neingrijita, ostracizata si rupta de lume...;

cu o asemenea perspectiva a ratarii si degradarii umane expusa inca din inceputul filmului, pentru eliminarea din start a oricarei sperante de redemption si de simpatie cu eroina, greu de imaginat ca se mai poate construi din flashbackuri o poveste altfel decat demna poate de cel mai trist personaj care a trait vreodata.

dar nu patetismul e speciaitatea lui Tetsuya Nakashima, terificul autor al Kamikaze Girls de acum doi ani, mai profund de aceasta data, dar cu acelasi stil demential de de combinatie j-pop mtvist+ musicall + decoruri mirobolante stilizate in imagini ultra-pastelate si saturate la maxim, postprocesate cu, fluturi, pasarele si gladiole pe firmament, perspective obtuze transition cameras din toate directiile. Fotografie de basm, secvente de vis cu electro-socuri de cosmar, pitoresc, agonie si sublim inlantuite pe aceeasi linie melodica, muzica si coreagrafia top-notch 8).

life's a bitch pentru eroina Matsuko (Miki Nakatani) si nu e clar daca latura instant comica pe care o adauga autorul filmului in orice moment de tragism aduce usurare inimii, sau adauga la tragedia personajului.

asemanarea cu Vivien Leigh, pictoriale si opening titles&credits ca in Gone with the Wind mai mult decat un tribut adus filmului ca fabrica de vise, leitmotivul pantofilor fermecati si a cararii catre taramul fericirii si nostalgia intoarcerii acasa din Wizard of Oz, versul "reach out, stretch up high" , alte influente ca Amelie, Moulin Rouge si chiar Citizen Kane;

actul recuperatoriu nu putea sa lipseasca totusi, pentru a implini dreptatea si se releva ca un as din maneca regizorului-scenarist doar catre sfarsitul filmului sub forma unei carti de vizita pe care nefericita eroina o avea in mana in momentul cand si-a gasit sfarsitul - povestea si semnificatia acelui petic de hartie este si mesajul filmului, la fel precum fostul partener abrutizat in inchisoare descopera credinta, anume ca dincolo de orice ironie si deznadejde exista prieteni pe lume si speranta unui nou inceput.

Li Gong se marita cu un barbat pe care nu-l cunoste in "Red Lantern":
http://www.youtube.com/watch?v=LanZThe-ehY
Aici ea canta in "Shanghai 's Triad":
http://www.youtube.com/watch?v=B8R-pE8OQ_A
Fool moon ,beautiful flower...
http://www.youtube.com/watch?v=5LKxTDXBOgU
Andy Lau:

Kazunari Miyomia

Leslie Cheung:

Tatsuya Fujiwara

Ken Watanabe

Takeshi Kitano,cineast complet,regisor,scenarist,si interpret,japonezul e deja un nume de referinta.Plimbat si pe la festivaluri di filme,internationale.Vazut un film extrem de violent,"Brother", despre gangsteri,yakuza,subcultura moderna americana,cu un finale care aminteste cumva de Ghost Dog.

de Kitano am vazut Hana-Bi (care m-a bagat in ceata) si mai accesibilul si mai recentul Zatoichi ... m-au facut sa-mi dau seama ca il prefer totusi pe Kim Ki-Duk :)

A Better Tomorrow:

http://www.imdb.com/title/tt0092263/

Ati vazut Gwoemul? Eu l-am vazut prima oara la TIFF si l-am revazut la TV.
http://www.imdb.com/title/tt0468492/
Cum vi s-a parut?

Foarte misto.

in Asia extrema mai intra si Indonezia, Thailanda, Malaezia (nu cred ca am scris corect da mi-e lene sa caut).....e un regizor foarte tare acum in Indonezia, foarte pe val, voi comunica numele mai tarziu il am scris pe o foaie acasa :) care are un film de tip docudrama despre problema poligamiei la musulmani :)

de asemenea stiu si de existenta unor regizori thailandezi (tot imi scapa numele dar il aflu mai pe seara)

voi aveti ceva informatii in zona asta?

Apichatpong Weerasethakul si Pen-Ek Ratanaruang sunt 2 tineri regizori tailandeji buni

şi Nonzee Nimibutr şi Wisit Sasanatieng sunt foarte buni

Apichatpong Weerasethakul nu-mi place de nicio culoare.

Regizorii cunoscuti thailandezi fac de obicei filme interesante din punct de vedere vizual,dar cu scenarii proaste. N-am reusit inca sa rezist pana la sfarsitul vreunui film de Apichatpong Weerasethakul sau Pen-Ek Ratanaruang. Syndromes and a Century mi sa parut in particular unul din cele mai plicticoase filme pe care am incercat vreodata asa le vad. Si Last life in the Universe a lui Nonzee Nimibutr a avut viata scurta pe hard-disk-ul meu. :p

De fapt, dintre regizorii mentionati nu vazut pana la final decat The Unseeable a lui Sasanatieng. Un horror destul de banal, dar cu elemente traditionale thailandeze care ii dadeau o nota de originalitate pentru mine. Cred ca singurul film thailandez care mi-a placut vreodata a fost Dek Hor (Dorm)

Last Life in the Universe e al lui Ratanaruang. şi acesta şi altele din filmele lui (le-am văzut pe toate) pe mine m-au ţinut cu respiraţia tăiată. unele le-am şi revăzut (Invisible Waves, 6ixtynin9).
iar de Nonzee Nimibutr, OK Baytong m-a impresionat profund, mi se pare o capodoperă, de la idee la rezultat, totul e genial.

The scent of green papaya, am auzit multe multe lucruri bune de filmul acesta vietnamez http://www.imdb.com/title/tt0107617/

nominalizat in 94 la Oscar si are de asemena cateva premii castigate.


multumex pt numele de regizori Thailandezi, incerc sa vad ca gasesc.