Turneu Iconoclast III - Kin-dza-dza! (1986) Georgiy Daneliya

[Mercutio]

Pentru tema de saptamana asta, SF Rusesc (http://en.wikipedia.org/wiki/Category:Soviet_science_fiction_films), SoricicaMov ne propune filmul Kin-dza-dza! (1986) (http://www.imdb.com/title/tt0091341/) de Georgiy Daneliya


http://www.gaite-lyrique.net/en/sites/default/files/imagecache/560x320/kin--dza--dzaweb.jpg

Link-uri youtube cu subtitlu in engleza:
http://www.youtube.com/watch?v=I47CNxwlt9U
http://www.youtube.com/watch?v=eti9Qn4bZDg

Se poate vota pana pe 12 Decembrie.

Saptamanal se trage la sorti un film ce va fi afisat intr-un thread propriu. Thread-ul ramane deschis pentru votare doua saptamani.
Oricine poate participa la discutii si poate vota, cu conditia de a-si justifica votul printr-un comentariu.
Sistemul de votare:
4 stele = 4 puncte - excelent, 3 stele = 3 puncte - bun, 2 stele = 2 puncte - merita incercat, 1 stea = 1 punct - slab, 1 bila neagra = 0 puncte - foarte slab
Se pot da si note intermediare, de exemplu 2.5 stele.

[MinRep]

Am vazut cateva filme fantastice SF si sovietice pana acum, iar "Kin-dza-dza!" nu se indeparteaza prea mult de la formula acestora, care de obicei includ un erou din clasa muncitoare, o lume fantastica de descoperit si o elaborata alegorie politica. In acest caz, filmul poate fi interpretat, dupa voia spectatorului, fie ca un denunt al capitalismului, fie ca un denunt al comunismului. Pentru prima interpretare avem mai multe dovezi. Planeta pe care se petrece actiunea este un loc desertic, ai carui locuitori, desi avansati tehnologic, sunt niste salbatici obsedati de bani, impartiti in "clase", cei "inferiori" fiind obligati sa cante sau sa danseze in custi pentru cei "superiori". Pe de alta parte, cei doi "eroi" pamanteni - un muncitor sovietic si un cleptoman din Georgia - in ciuda defectelor, ajung sa devina busola morala a povestii si cei care decid sa isi ia soarta in propriile maini si sa nu isi abandoneze noii tovarasi, chiar daca acestia din urma sunt adesea niste netrebnici. Insa filmul ar putea fi la fel de bine un denunt al statului sovietic: conducatorii ignora problemele oamenilor de rand, a caror supravietuire depinde de comertul la negru si diferite trocuri, iar in unile luni ale anului un chibrit poate face diferenta intre viata si moarte. De asemenea, ultima secventa, in care cei doi eroi fac o plecaciune in fata unui utilaj de deszapezire, sugereaza similaritati intre URSS si planeta Pluke.

Tocmai fiindca filmul poate fi interpretat in mai multe feluri, prefer sa il vad mai degraba ca pe o aventura, decat ca pe o alegorie politica. Din acest punct de vedere, este interesant faptul ca lipseste un antagonist principal, un fel de Big Brother care sa le puna bete in roate celor doi protagonisti. Din contra, personajele pe care le intalnesc ii ajuta adesea (chiar daca in scena urmatoare s-ar putea sa ii insele, pentru bani). Nu vreau sa uit sa mentionez ca apreciez foarte mult modul in care realizatorii s-au straduit sa creeze o lume aparte - este de neuitat peisajul desertic care lasa sa se intrevada, din cand in gand, o gura de canal care deschide o intrare catre un "zgarie-nor" subteran sau o masinarie zburatoare ciudata facandu-si aparitia amenintator in zare. Efectele speciale sunt relativ rudimentare, dar surprinzator de eficiente si inteligent folosite (de ex: intrarea primilor doi extraterestri se face printr-un zoom in urmat de un zoom out, intre care trecem de la un model sau un decor in marime naturala).

Singura problema a filmului este durata - peste doua ore, in care, e drept, ajungem sa ii cunostem si sa ii intelegem foarte bine pe cei implicati in poveste. Poate ca este un schimb echitabil, chiar daca face ca a doua parte a filmului sa fie mai greu vizionabila (cel putin pentru mine).

3 stele

[Mercutio]

Un omulet pe o strada din Moscova pretinde ca este extraterestru si ii intreaba pe trecatori numarul planetei lor. Un maistru in constructii plecat sa cumpere paine si un student georgian care se indrepta spre gara, incearca sa-l ajute, avand impresia ca omuletul trebuie transportat la spitalul de boli mentale. Acestia se trezesc deodata teleportati (sau ceva), din greseala, de aparatul de calatorie al omuletului, pe o planeta desertica din galaxia Kin-Dza-Dza. Din acest moment incepe o lunga si anevoiasa aventura, prin care cei doi sunt nevoiti sa treaca pentru a se intoarce acasa. Planeta Pluke, pe cat de ciudata in unele privinte, e pe atat de asemanatoare in altele. Genul acesta de poveste, descriind calatorii pe alte taramuri si in alte lumi, pune in evidenta cu usurinta anumite aspecte umane prin comparatie cu cele descoperite in acele lumi. Calatoriile lui Guliver nu este doar o fantezie, este in acelasi timp si o critica a epocii in care a trait Jonathan Swift. Aceiasi modalitate se regaseste si in acest film, care trezindu-ne curiozitatea de a afla cum stau lucrurile pe o alta planeta, ne face in acelasi timp sa luam in considerare situatia din lumea noastra.
Pe planeta Pluke, de exemplu, sunt doua clase sociale, Chatlanii si Patsakii. Chatlanii reprezinta clasa privilegiata, iar Patsakii sunt obligati sa urmeze o serie de ritualuri pentru ai onora pe primii: sa salute intr-un anumit mod, sa poarte un mic clopotel in nas, sa apara in fata lor intr-o cusca, etc. Practic nu exista nicio diferenta intre cele doua categorii si nu pot fi deosebiti unii de altii decat cu un mic aparat indicator. Detaliul acesta, comic, ridicol, face inevitabil referinta la rasismul si la discriminarea din societatea noastra, atat de lipsite de ratiune.
Este primul film SF rusesc pe care il vad, exceptand filmele lui Tarkovski, si pot spune ca mi-a facut o impresie buna. In afara de valoarea ca parabola a filmului, cred ca trebuie mentionate, legat de realizare, imaginea si mizanscena, care, nefiind extraordinare, sunt totusi remarcabile.

2.75 stele

[Mercutio]

MInRep = 3
Mercutio = 2.75

Total 5.75
Medie 2.87