Turneul Forumistilor: White1 ne propune Out Of The Past

[Twinsen]

Film: Out of the Past (http://www.imdb.com/title/tt0039689/)

Propus de: White1

Perioada de votare: 1 octombrie 2012 - 6 octombrie 2012

Oricine vede filmul poate vota fie Thumbs up fie Thumbs down, cu conditia sa comenteze alegerea. Pentru Thumbs down e suficienta vizionarea primelor 60 de minute.

[oneflyride]

:-O Chiar saptamana asta voiam sa-l vad, era la descarcat . Am auzit multe laude, nu cred ca va dezamagi.

[White1]

Hmmm, e "classic Hollywood", cred ca o sa-i enerveze pe cativa cumintenia lui. L-am propus pentru ca nu puteam sa las deoparte unul din alea doua filme noir pe care le-am vazut anul asta 8-|

[robertsandu]

Hmmm, e "classic Hollywood", cred ca o sa-i enerveze pe cativa cumintenia lui. L-am propus pentru ca nu puteam sa las deoparte unul din alea doua filme noir pe care le-am vazut anul asta 8-|

Eu habar nu am ce cred alții, însă perioada '20-'50 (chiar '60) de la Hollywood este, din punctul meu de vedere, epoca de aur a cinematografiei. Nu-i de mirare că două dintre filmele realizate atunci (Vertigo și Citizen Kane) au ieșit pe primele două locuri la Sight & Sound 2012.

Așa că, cumințenia aia de care zici tu, pentru mine e un testament de stil, ceva care nu se învechește și nu se demodează niciodată. Câteodată (de f. multe ori) less is more. Știu multe filme moderniste sau post-moderniste care au eșuat lamentabil în propria lor ambiție de a fi cu orice preț diferite.

Te felicit din start pentru alegere, fie și doar pentru că Robert Mitchum e unul din actorii mei favoriți. Voi reviziona cu plăcere Out of the Past.

[Malombra]

just sayin', despre un film similar

Ozu Interior Special Edition

At first thought you’d guess that the story of film would be about scenes like this one from Casablanca, full of yearning, story and stardom. Because Casablanca’s a Hollywood classic. Ingrid Bergman’s lit like a movie star, highlights in her eyes. It’s all filmed on a studio set. But films like Casablanca are too romantic to be Classical in the true sense.

Instead Japanese films like this are the real Classical movies. Romantic films are always in a rush, but this moment in Record of a Tenement Gentleman is a pause in the story. A cat, a chiming clock, a kettle quietly coming to the boil, the almost square frame filled with smaller squares and rectangles, calm, emotionally restrained like a little Classical Greek temple. So Hollywood’s not Classical, Japan is.

Mark Cousins from part 1 of his epic 15 part TV series The Story of Film : An Odyssey !

sau poate că nu-s similare, le-am văzut pe vremea cînd eram fată tînără, nu bătrînă :))

[Liviu-]

Oh yea, i'd pick Ozu any time of the day over Casablanca and such... si nici macar nu sunt un mare fan Ozu.

Si pararea mea personala e ca cinemaul de dupa 2000 e incomparabil mai bun decat cel de pana in 60', dar deja s-ar putea sa intram pe un off-topic lung.

Ah da, Out of the past mi-a placut, i-as fi dat thumbs up daca l-as fi revazut, dar nu am energia necesara si a trecut prea mult de la vizionare.

[Malombra]

ăăă, da, mai bine să evităm offtopicul :D . filmul mut e, încă, film în stare pură. asta nu înseamnă toate filmele mute.

[robertsandu]

ăăă, da, mai bine să evităm offtopicul :D . filmul mut e, încă, film în stare pură. asta nu înseamnă toate filmele mute.

E cam greu să eviți un off topic lung după ce pui un citat atât de controversat ca cel pe care tocmai l-ai prezentat mai sus. Ar fi o grămadă de discutat pe seama lui, începând de la relația strânsă care există între clasicism și romantism și până la vasta gamă de semnificații a termenului clasic.

PS: N-a făcut nimeni generalizări. Nimeni, cu excepția tipului pe care l-ai citat.

[reivan]

nea` douglas....cand nu era cunoscut.
classssic !

[Malombra]

PS: N-a făcut nimeni generalizări. Nimeni, cu excepția tipului pe care l-ai citat.

tipul pe care l-am citat. prea tare. tipul ăsta anonim face cît un sfert de SS-işti la un loc. tipul ăsta s-a aventurat să facă o istorie a cinemaului cum puţine sunt, da nah. e doar un tip :| . are rost şi ai cu cine? să rămînă doar un tip.

[rvn]

Si pararea mea personala e ca cinemaul de dupa 2000 e incomparabil mai bun decat cel de pana in 60
e doar o chestie de generatie. in filmele de dupa 2000 te regasesti si tu, implicit toti cei care au crescut odata cu ele. te-ai gandit ca eu, pot afirma acelasi lucru despre filmele anilor '70, iar cei sexagenari, de filmele anilor 40, cand vedete incontesabile erau Garbo, Davis, Bergman sau Hepburn?

[Liviu-]

Sa inteleg ca robertsandu are vreo 60 de ani? Nu, nu e asta, faci prea multe presupuneri din start fata de mine, desi iti dau dreptate ca fenomenul exista si e vizibil. De altfel din anii 60' si 70' am cam cele mai multe filme favorite din top 10-20. Cinemaul din 60'-70' e un imens progres fata de 40'-60' si evolueaza in continuare. Cu ce e mai prejos un Bela Tarr decat cei de pana la el? Sau Malick din 98' incoace? Sau Wong Kar Wai etc. E extrem de enervant cliseul "they don't make them like they used to". Ba da, le fac, la fel de bine sau chiar mai bine, doar ca trebuie sa mai scoatem capul din nisip si sa lasam nostalgia la o parte.

[reivan]

ar trebuii , ar fii logic ca filmele de dupa 2000 sa fie peste cele din anii `40 pentru ca a existat progres sau cel putin ar fi trebuit sa existe.
Nu bag insa mana-n foc. Pana in `40 nu existau filme cu hana montana...Progresul presupune in primul rand schimbare , dar cand schimbarea reprezinta trecerea de la o arta la comedii romantice de 2 lei cu actori oribili , telenovele care prostesc copii si filme / seriale prin care se manipuleaza oamenii in masa , parca-ti vine sa mai vezi Casablanca inca o data

[Liviu-]

Dar anii aia '40 n-aveau prostiile lor? Normal ca nu mai stie mai nimeni de ele din moment ce astea nu supravietuiesc timpului. Crezi ca cineva o sa-si mai aminteasca de Montana dupa 60 de ani?

[reivan]

Dar anii aia '40 n-aveau prostiile lor? Normal ca nu mai stie mai nimeni de ele din moment ce astea nu supravietuiesc timpului. Crezi ca cineva o sa-si mai aminteasca de Montana dupa 60 de ani?

Dar bineinteles ca aveau si ei prostiile lor , dar cica am progresat.
Si acele prostii nu aduceau atatia bani in contul unor societati secrete si nu prosteau oamenii.

[rvn]

Robert, n-are 60 de ani. are doar, o preferinta aparte. eu am facut referire la o tendinta generala.
logic, progres inseamna mai bine. in cinematografie, progres a insemnat in primul rand, tehnic.
parerea mea personala, ca sa-l citez pe Liviu, este ca, lucrul acesta a schimbat mult din ceea ce se vede pe ecran si se numeste "film artistic". s-a diminuat mult aportul interpretativ al actorului, dar cel natural, harazit, fiind inlocuit cu diverse surogate. artizanatul s-a transformat, cu ajutorul tehnologiei, in diverse produse, mai putin artificiale sau nu.
exista in fiecare epoca a cinemaului, esecuri si filme care au ramas istorie. cred ca cele din a doua categorie, au ajuns sa fie numite asa, fiindca sunt esenta acestor epoci, pe care le reprezinta, au adunat in ele, tot ce-au avut acele perioade mai bun, uman si tehnic. de aceea, nu putem afirma sub nici o forma ca exista o anumita perioada in care s-au facut cele mai bune filme. fiecare decada, a fost marcata de un curent artistic asociat cu nume care l-au facut faimos, prin filme care au ramas reprezentative. ei, acelea formeaza topurile alea pentru care va tot razboiti si indiferent de parerea fiecaruia, slabiciunea si adoratia pentru un anume gen sau regizor, topurile alea raman piatra de temelie, fiindca, la randul lor, aduna tot ce a prous cinematografia de valoare,de-a lungul istoriei ei.

[Mercutio]

Si pararea mea personala e ca cinemaul de dupa 2000 e incomparabil mai bun decat cel de pana in 60', dar deja s-ar putea sa intram pe un off-topic lung.

cand faci afirmatia asta, pe ce te bazezi? cum masori valoarea unui film nou in comparatie cu unul vechi? cum masori originalitatea? tii cont de influenta pe care au filmele clasice asupra celor noi?
exista o legatura organica intre cinemaul clasic si cel actual. mie mi se pare ca e imposibil sa faci o comparatie. e ca si cum ai spune ca o ramura a unui copac e mai valoroasa decat trunchiul. ma rog, asta cred eu. dar sunt curios sa aflu ce gandesti tu.

[Twinsen]

Pai e foarte simplu. Cantitatea de talent inascut e cam egala in fiecare decada. Dar cu fiecare an care trece, cineastii beneficiaza de experienta celor dinaintea lor, de echipamente tehnice mai performante si de acces mai usor la studii de profil. Normal ca vor face filme mai bune, pe ansamblu.

[robertsandu]

Pai e foarte simplu. Cantitatea de talent inascut e cam egala in fiecare decada. Dar cu fiecare an care trece, cineastii beneficiaza de experienta celor dinaintea lor, de echipamente tehnice mai performante si de acces mai usor la studii de profil. Normal ca vor face filme mai bune, pe ansamblu.

Fals. În artă nu e valabilă teoria evoluției pozitive. Un roman polițist scris recent este mai bun decât unul marca Agatha Christie sau Arthur Conan Doyle, numai pentru că autorul a avut mai mult acces la studii de profil? Păi, stai oleacă. Judecând așa, filmele (cărțile) vor fi automat mai bune cu cât sunt mai recente, ceea ce e o elucubrație. Lucrurile nu merg automat din rău în bine sau din bine în mai bine. Da Vinci si Einstein sunt încă cele mai strălucitoare minți care au existat vreodată. Și-s morți de mult timp.

Clar, fiecare epocă are talentele sale, însă sunt anumite perioade în timp care-și pun amprenta mai mult asupra cinematografiei ca fenomen decât altele. Și revin la exemplul cu clasica epocă a Hollywood-ului, respectiv cu neorealismul italian (De Sica, Fellini), de asemenea o perioadă extraordinară. Sau cu noul val francez, care a cam preluat elemente de la ambele. Astfel de curente au stâns zeci și zeci de mari filme (majoritatea între anii '20-'60), capodopere adevărate, iar în prezent s-au stins. Americanii n-au mai avut de atunci un Orson Welles ori un Hitchcock, adevărate genii cinematografice, italienii n-au mai avut un Fellini, francezii n-au mai avut un Godard ș.a.m.d.

Fiecare crede ce vrea și, sincer, nu mă interesează nici dacă toți de pe aici minimalizează Hollywood-ul. Am propriile păreri, pe care nu mi le schimb așa ușor. Nu e vorba despre nostalgie, este vorba despre a aprecia o perioadă în care talentul cinematografic a atins înălțimi mari și a produs o serie de capodopere nemuritoare - multe dintre cele mai bune filme făcute vreodată, în opinia mea, sunt rodul acestei jumătăți de secol.

[robertsandu]

PS: N-a făcut nimeni generalizări. Nimeni, cu excepția tipului pe care l-ai citat.

tipul pe care l-am citat. prea tare. tipul ăsta anonim face cît un sfert de SS-işti la un loc. tipul ăsta s-a aventurat să facă o istorie a cinemaului cum puţine sunt, da nah. e doar un tip :| . are rost şi ai cu cine? să rămînă doar un tip.

În lumea filmului, pentru fiecare expert care afirmă ceva, există unul care sare imediat să-l contrazică. Îți găsesc zeci de personalități în materie de filme pentru care Casablanca este un clasic adevărat. Și nu e film japonez.

Cinematografia e interpretativă, așa cum sunt toate artele. Prea puțin contează ce zice x-ulescu, fie și un x-ulescu priceput. Pentru mine, Casablanca este un film mare - chiar dacă lui Ingrid îi lucesc prea mult ochii. Ah, și ce ochi frumoși, parcă ar fi și păcat să-i ascundă de cameră.

[Malombra]

haha, păi şi atunci care e problema. ţi-am adus o părere contrarie şi dacă e adevărat că toate părerile au loc sub soare, atunci ce rost are să sari dacă ţi se infirmă ce crezi tu? totul e adevăr, mai puţin ce spun alţii - ăsta e mottoul tău? eu am spus că doar spun (just sayin') . tu ai adus în discuţie o autoritate (topul SS), eu am adus în discuţie o alta - mark cousins - care , în plus, e o voce, nu o medie aritmetică ;) . e o diferenţă. nimeni nu vrea să te convingă despre nimic, iar anii 60 la care te referi cu atîta extaz sunt tocmai anii modernismului în film, la care te refereai spunînd că ai nu ştiu cîte exemple care să arate că modernismul a dat chix cu brio. să înţeleg că ai o atitudine ambiguă?

[Malombra]

ăăă, da, mai bine să evităm offtopicul :D . filmul mut e, încă, film în stare pură. asta nu înseamnă toate filmele mute.

E cam greu să eviți un off topic lung după ce pui un citat atât de controversat ca cel pe care tocmai l-ai prezentat mai sus. Ar fi o grămadă de discutat pe seama lui, începând de la relația strânsă care există între clasicism și romantism și până la vasta gamă de semnificații a termenului clasic.

PS: N-a făcut nimeni generalizări. Nimeni, cu excepția tipului pe care l-ai citat.

in the true sense, cum bine spune cousins, adică în sensul său originar, legătura strînsă a romantismului cu clasicismul este reacţia şi revolta. erau strînse ceva mai entropic, cum ar veni. că acum te uiţi în urmă şi spui că în vechime totul e o apă şi un pămînt e ca şi cum ai mulţumi evului mediu că a dat renaşterea şi lui nicolaescu că l-a dat pe puiu.

[Twinsen]

Un roman polițist scris recent este mai bun decât unul marca Agatha Christie sau Arthur Conan Doyle, numai pentru că autorul a avut mai mult acces la studii de profil? Păi, stai oleacă. Judecând așa, filmele (cărțile) vor fi automat mai bune cu cât sunt mai recente, ceea ce e o elucubrație.
Cartile sunt construite din cuvinte. Un limbaj uman nu evoluaza atat de repede. Pe de alta parte filmele sunt construite din imagine si sunet. Acum vreo suta de ani, cel mai genial regizor din lume nu ar fi putut face nimic, pentru ca nu avea acces la o camera de filmat. Astazi oricine poate sa filmeze color si cu sunet folosind aparatul lor foto sau chiar un telefon. Limbajul s-a schimbat lent, dar arta cinematografica a avut o evolutie URIASA in istoria recenta. Asa ca da, filmele sunt mai bune cu cat sunt mai recente (evident vorbesc ca medie).

[Malombra]

nu ştiu dacă sunt mai bune cu cît sunt mai recente. adică nu cred că e necesar să fie aşa, tehnologia singură şi studiul serios al înaintaşilor şi copierea trucurilor lor estetice nu generează singure valoare. dar noh, să destupăm o altă hidră cu o mie de capete - parcă mi s-a lehămetit.

am spus doar că e incontestabil că sunt filme făcute după 2000 cu o valoare umană certă, filme care încearcă să re-ierarhizeze lucrurile, să pună accent pe individ, nu pe entităţi supraindividuale oculte, fie politice, sociale sau de care or fi, să iasă din cinismul postmodernităţii, din neantul lui valoric. şi nu sunt plăcute poate aşa ca cele dinainte, dar spun uneori mai mult despre om decît mult din glamul hollywoodului. şi am mai spus că filmul mut e subapreciat. şi că.. (:| futu'i, merg să beau o cafea.

[robertsandu]

haha, păi şi atunci care e problema. ţi-am adus o părere contrarie şi dacă e adevărat că toate părerile au loc sub soare, atunci ce rost are să sari dacă ţi se infirmă ce crezi tu? totul e adevăr, mai puţin ce spun alţii - ăsta e mottoul tău? eu am spus că doar spun (just sayin') . tu ai adus în discuţie o autoritate (topul SS), eu am adus în discuţie o alta - mark cousins - care , în plus, e o voce, nu o medie aritmetică ;) . e o diferenţă. nimeni nu vrea să te convingă despre nimic, iar anii 60 la care te referi cu atîta extaz sunt tocmai anii modernismului în film, la care te refereai spunînd că ai nu ştiu cîte exemple care să arate că modernismul a dat chix cu brio. să înţeleg că ai o atitudine ambiguă?

Dragă Malombra, multe lucruri pe lumea asta sunt ambigue, iar cinemaul nu face excepție. Sunt multe filme moderniste și postmoderniste pe care le ador, la fel cum sunt multe care pur și simplu îmi displac. Eu nu fac, de obicei, generalizări. Am spus doar că, din punctul meu de vedere, Classical Hollywood Cinema este o perioadă de aur în istoria filmului, iar această perioadă se întinde din 1920 până spre prima jumătate a anilor '60 (și asta nu înseamnă că, într-o decadă, nu pot coexista două sau mai multe orientări artistice). Psycho ți se pare un film modernist? Dar The Birds?

Corect, modernismul apare în film începând cu French New Wave-ul (într-adevăr, în anii '60), care preia însă elemente, ghici de unde?, de la Hollywood. Da, da, exact! J.L Godard, un mare regizor modernist, a fost inspirat de, surpriză!, regizorii clasici de peste ocean. Nu aș vrea să intru acum în ce au însemnat nume ca Welles, Hitchcock, Ford ș.a. pentru vasta istorie a cinematografiei, dar vă zic eu că răspunsul este: enorm. Chiar și filmele astea moderniste și postmoderniste pe care le ridicați în slavi au apărut ca o reacție, un soi de contra-curent, la filmele produse de greii de la Hollywood deja amintiți (care la rândul lor au fost influențați ușor de expresionismul german).

În fine, legat de părerea acelui uriaș critic, cea pe care ai citat-o tu, nu am "sărit". Cred că acesta este un forum de comunicare pe subiecte legate de filme. Exact asta am și făcut - mi-am comunicat părerea într-un mod ușor ironic. Sigur, puteam să ignor postul tău, dar n-am vrut să o fac.

[Malombra]

(care la rândul lor au fost influențați ușor de expresionismul german)..

lol, tu de pe ce planetă scrii? te las să te mai documentezi.
da, dargă robert, în funcţie de circumstanţe ba plasezi enunţuri dogmatice, ba le nuanţezi mai apoi, ca să ieşi bine. btw, numero deux şi ici et ailleurs de la godard tot moderniste ţi se par? eu zic să cauţi mai departe de pierrot le fou, care nici ăla nu ştiu cît de modernist e. ca o mare descoperiere pentru oamenii plini de doxă ca tine, godard, ghici, nu s-a inspirat doar de la hollywood, pentru a le recrea clişeele în manieră pop şi a-i duce supoziţiile mai departe, dar s-a uitat şi pe continent, unde erau alternative destul de grele la ce lauzi tu pe acolo.

random search : Orson Welles' Citizen Kane (1941), released the same year as The Maltese Falcon (the movie usually selected to mark the beginning of the noir cycle) gleefully adopted and expanded the stylistic vocabulary of Expressionism.

[Mercutio]

Pai e foarte simplu. Cantitatea de talent inascut e cam egala in fiecare decada. Dar cu fiecare an care trece, cineastii beneficiaza de experienta celor dinaintea lor, de echipamente tehnice mai performante si de acces mai usor la studii de profil. Normal ca vor face filme mai bune, pe ansamblu.

cu fraza de mai sus cred ca ai batut in cuie subiectul. poate fi cel mult egalitate.

experienta celor dinainte? e un atu, dar poate duce in cele mai multe cazuri la imitatie, la mimetism.
echipamente tehnice? hd-ul, 3d-ul, cgi-ul si alte trucuri, in opinia ta, fac un film mai bun?
studii? lasa-ma sa rad. sunt sute cei care termina anual scoli de cinematografie si de care nu aude nimeni. toata lumea a auzit in schimb de tarantino.

deci in concluzie, doar talentul intra in calcul, dupa mine. mijloacele de expresie sunt practic aceleasi. nu vad argumente viabile pro sau contra cand vorbim comparativ de valoare in cele doua epoci.
ca voua va plac filmele mai noi. e ceva de inteles. e epoca voastra, zeitgeist-ul vostru, cu care relationati mai bine. ca sa urmaresti niste filme mai vechi trebuie depus un efort.
dar hai sa facem o diferenta intre ce ne place noua si ce e de valoare in cinema!

[Malombra]

[
ca voua va plac astea mai noi. e ceva de inteles. e epoca voastra. zeitgeist-ul vostru. cu care relationati mai bine. ca sa urmaresti niste filme mai vechi trebuie depus un efort.



anii 20 nu sunt epoca mea, totuşi ..:| eu personal am o problemă cu anii 80 şi cu unele filme din 70. la fel, filmele apărute imediat după apariţia sunetului mi se pare că aşteptau prea mult de la sunet şi atunci au avut realizări mai slabe. dar să neg toată era sunetului mi se pare anormal. nu am nimic de împărţit cu cehii anilor 60, dar filmele de atunci mi se par fenomenale. o fi zeitgeistul în priviri, dar asta nu face să te ataşez fanatic faţă de un deceniu al filmului sau altul. cel puţin eu nu cred că sunt aşa. doar că, am zic, anii 80, cu acel disaster-pop-on-heroin-feeling, mi se par în mare parte insuportabil, deşi şi acolo sunt excepţii - jarman de ex.

[Twinsen]

echipamente tehnice? hd-ul, 3d-ul, cgi-ul si alte trucuri, in opinia ta, fac un film mai bun?
Da. Evident nu prin simpla lor prezenta, ci utilizate bine. Imagineaza-ti de exemplu Lord of the Rings fara efectele speciale.
deci in concluzie, doar talentul intra in calcul
Aproape in orice domeniu, talentul nu e de ajuns. Tarantino poate ca n-a facut o scoala formala, dar a vizionat mii de filme facute de altii, inainte de a se apuca sa faca el insusi unul.Ca sa nu mia vorbim ca poti sa ai tot talentul din univers, daca pur si simplu nu ai acces la o camera de filmat.

[Mercutio]

am vazut recent un documentar din anii 20. se numeste Nanook of the North.
un explorator, Robert Flaherty, filmeaza o familie de eschimosi in mediul ei natural, pe vremea cand civilizatia abia daca ajunsese prin locurile in care traia aceasta. nu cred ca poate fi comparat cu vreun alt film. e atat de unic, atat de irepetabil. doar filmul asta pentru mine reprezinta indeajuns o epoca. daca ar fi sa impart pe epoci cinemaul dpv valoric. dar nu cred ca ar trebui facuta divizarea asta.
eu unul n-o fac.

[Mercutio]

Da. Evident nu prin simpla lor prezenta, ci utilizate bine. Imagineaza-ti de exemplu Lord of the Rings fara efectele speciale.

poate ar fi fost mai bun :). glumesc!
unele povesti, e adevarat, nu au putut fi abordate inainte, cgi-ul le-a dat posibilitatea. dar gandeste=te la cate alte aiureli de doi bani a dat nastere pe de alta parte.


Aproape in orice domeniu, talentul nu e de ajuns. Tarantino poate ca n-a facut o scoala formala, dar a vizionat mii de filme facute de altii, inainte de a se apuca sa faca el insusi unul.Ca sa nu mia vorbim ca poti sa ai tot talentul din univers, daca pur si simplu nu ai acces la o camera de filmat.
n-am zis strict talent artistic. of course ca trebuie sa ai talent si in comunicare, si in management, si in relatii cu oamenii, ca sa fii un bun autor.

[Twinsen]

am vazut recent un documentar din anii 20. se numeste Nanook of the North.
un explorator, Robert Flaherty, filmeaza o familie de eschimosi in mediul ei natural, pe vremea cand civilizatia abia daca a ajunsese prin locurile in care traia aceasta. nu cred ca poate fi comparat cu vreun alt film. e atat de unic, atat de irepetabil.
Tu vorbesti de valoarea istorica, ceea ce e altceva decat valoarea artistica. Evident ca filmele vechi ilustreaza momente care nu mai pot fi surprinse astazi.
of course ca trebuie sa ai talent si in comunicare, si in management, si in relatii cu oamenii, ca sa fii un bun autor.
Pana de curand, da. Astazi, nu. Azi ai nevoie de cateva sute de dolari ca sa iei o camera care sa filmeze cat de cat acceptabil. Iar apoi pui ce ai filmat pe Youtube si cerul e limita: poti avea milioane de oameni care se uita. Acum 20 ani nimic din lucrurile astea nu era posibil.

[reivan]

Sa o luam psihologic.
Fiecare om e subiectiv.
Este extrem de greu sa fii obiectiv intr-un subiect in care esti implicat ..
Astfel , fiecare om isi creeaza propria realitate , diferita de cea obiectiva in felul ei. Cum nu exista oameni la fel asa si parerile , gandurile , ideiile si ce mai vreti voi referitoare la filme vor fi diferite. Nu in totalitate dar atat cat sa se creeze polemici.
Deci degeaba spun eu ca x film din anii `40 e mai bun film decat y film din anul 2000 einspe aducand si argumente , pentru ca fiecare va avea ceava de spus diferit de ceea ce crezi tu,
Deaceea eu ma bucur cand vad ca parerile mele sunt oarecum asemanatoarea unor pareri ale oamenilor de aici pe care-i consider superiori din punct de vedere intelectual.
So , oricat ne certam fara ca macar sa aduc aminte ca doua perioada atat de diferite si aparent atat de indepartate pot fi comparate vreodata , degeaba ne certam pe aici .

[robertsandu]

random search : Orson Welles' Citizen Kane (1941), released the same year as The Maltese Falcon (the movie usually selected to mark the beginning of the noir cycle) gleefully adopted and expanded the stylistic vocabulary of Expressionism.

Jonathan Rosenbaum, un imens critic de film:

Citizen Kane is unmistakably an Expressionist film. And of all the German Expressionist films, it is perhaps most closely comparable to Fritz Lang’s 1931 thriller, M:

"... in spite of all the pages wasted on the alleged influence of Stagecoach or The Power and the Glory on Citizen Kane, [Fritz Lang’s] M is clearly - visibly and audibly - the major predecessor of that movie’s low and high angles, its baroque and shadowy compositions, its supple and wide-ranging camera movements, its tricky sound and dialogue transitions, and above all its special rhythmic capacity to tell a ‘detective story’ by turning most of its characters into members of a chorus, delineating a social milieu and penetrating a dark mystery at the same time - it would be very difficult to look at Citizen Kane again without thinking of M repeatedly".

Dacă tu sincer n-ai observat similarități de stil între "M" (1931) și Citizen Kane (1941), atunci înseamnă că vorbim limbi diferite.


btw, numero deux şi ici et ailleurs de la godard tot moderniste ţi se par? eu zic să cauţi mai departe de pierrot le fou, care nici ăla nu ştiu cît de modernist e.

Păi și ce facem acum, căutăm excepțiile care confirmă regula? Breathless e cel mai bun film al său, și ăla este modernism în cea mai pură formă. Numero Deux nu l-am văzut, dar am observat că e făcut în '75. Între timp s-a plictisit omul și a vrut să mai experimenteze și altceva. E de înțeles.


godard, ghici, nu s-a inspirat doar de la hollywood

Nu am zis niciodată că s-a inspirat doar de la Hollywood. Doar că am omis să spun că s-a inspirat și din altă parte. Trebuia s-o fac, aici recunosc că am greșit.

Restul sunt doar atacuri la persoană cu care deja m-am obișnuit din partea ta, așa că nu le voi comenta în niciun fel.

[Malombra]

Dacă tu sincer n-ai observat similarități de stil între "M" (1931) și Citizen Kane (1941), atunci înseamnă că vorbim limbi diferite.

e bine că începi să te dai pe brazdă, adică să citeşti ceva înainte de a arunca cu praştia pe forum. ai spus de o inflenţă uşoară a expresionismului, apoi îl citeşti pe R. şi spui că nu e aşa uşoară, că eu sunt cea care nu văd asemănările (nu crezi că discuţia a decurs invers?). văd că îţi dezvolţi un stil propriu, acela de a-ţi retuşa comentariile post scriptum. arunci cu dogme culese din pom şi pe urmă, după ce ţi se arată că nu e aşa, mai citeşti cîte ceva şi spui că ai zis altfel. aşa nu merge, copilaş. get your thing straight. ca şi cu marele regizor modernist godard. breathless e amoral. ăsta e modernism?

atacuri la persoană. la care persoană? eu am vorbit de film, nu te mai defavoriza atîta. am început cu casablanca, pentru ca să-ţi împrospătez memoria.
(:| din partea mea, potopu'. adică nu nu, tot ceva cu p
http://www.tricourifunny.ro/images/tricouri/pace-4.jpg

şi circ. sau tot ceva cu c - celuloid.

[Mercutio]

Tu vorbesti de valoarea istorica, ceea ce e altceva decat valoarea artistica.


nu e altceva. valoarea artistica e inclusa in cea istorica. valoarea istorica tine cont de originalitatea autorului, e strans legata de ea. e data de timp, e cofirmata de mai multe generatii. fenomenul se poate urmari si in alte arte. vrei sa ti-l dau exemplu pe mozart sau ceva?

hai sa incerc pe alta cale.
publicatiile de cinema din Franta, citeam intr-o carte, se impart in trei:
1. reviste care publica articole despre staruri, show-bussines, blockbustere, denumite si de "grand public".
2. reviste pentru cinefili, care se ocupa de cinemaul de autor.
3. reviste pentru specialisti, despre studii de film, analize, etc.
si pasionatii de cinema se impart la fel, cred. cei din prima categorie nu vor sa stie de cine e facut filmul. ii intereseaza eventual genul, actorul/actrita in rolul principal, efectele, etc. mi se pare normal ca acestia sa sustina ca ce e mai nou e mai bun.
daca faci parte din a doua categorie: te intereseaza autorul. fiecare autor se deosebeste prin temele lui preferate si stilul lui propriu. vei dori la un moment dat sa gasesti autori originali. nu vrei sa ai de a face cu imitatori, e plina lumea de imitatori pusi pe treaba. vrei sa gasesti autori care au ceva de spus, care au o voce proprie. ca sa faci asta trebuie sa-i raportezi la ceilalti autori. inevitabil ajungi la cei din epocile trecute. daca il iei pe Tarantino, de exemplu, vei afla ca asupra lui a avut o anumita inraurire Scorsese, care la randul lui a invatat multe de la Kubrick, care a fost influentat de Max Ophuls. in cazul asta trebuie pui altfel lucrurile in balanta. deci Tarantino nu-i Tarantino. Tarantino e Tarantino, Scorsese, Kubrick, Ophuls. poti sa compari, dar nu poti spune ca e mai bun decat ceilalti trei, pentru ca sta pe umerii lor.
dar chiar luat in detaliu, ca la un festival sau premiu al academiei, ce inseamna mai bun? la ce? la scenariu, mizanscena, imagine, montaj, interpretare actoriceasca?
"arta cinematografica a avut o evolutie URIASA in istoria recenta." zici tu.
mentioneaza, te rog, referitor la capitolele amintite aici, in ce consta evolutia asta uriasa.
niste exemple, daca se poate. sunt foarte curios sa aflu. daca ai de gand sa-mi vorbesti de hd, 3d si cgi, nu te mai obosi.

[Twinsen]

inevitabil ajungi la cei din epocile trecute. daca il iei pe Tarantino, de exemplu, vei afla ca asupra lui a avut o anumita inraurire Scorsese, care la randul lui a invatat multe de la Kubrick, care a fost influentat de Max Ophuls..
Well, tocmai ai confirmat ca filmele recente sunt mai bune. Unul din motivele pentru asta e ca cineastii pot invata de la cei dinaintea lor, iar cei talentati adauga evident propria lor contribuie.
ce inseamna mai bun? la ce? la scenariu, mizanscena, imagine, montaj, interpretare actoriceasca?
Pai asta depinde de gusturile fiecaruia. Dar eu cred filmele devin mai bune in aproape toate domeniile odata cu trecerea timpului.
"arta cinematografica a avut o evolutie URIASA in istoria recenta." zici tu.
mentioneaza, te rog, referitor la capitolele amintite aici, in ce consta evolutia asta uriasa.
niste exemple, daca se poate. sunt foarte curios sa aflu. daca ai de gand sa-mi vorbesti de hd, 3d si cgi, nu te mai obosi.
Referindu-ne doar la partea tehnica, a pornit de la ZERO (nici un film) acum vreo 120 de ani, spre filme cu sunet (90 de ani), raspandirea pe scara larga a filmelor color si continuand cu efectele speciale. Sa spui ca efectele speciale nu conteaza, e in cel mai bun caz o opinie strict personala. Efectele speciale nu inseamna doar animalute simpatice, ci iti dau posibilitatea sa obtii imagini care ar fi practic imposibil de creat in natura. Ar trebui sa-ti spuna ceva faptul ca pana si Lars von Trier, creator al Dogme 95, a hotarat in cele din urma sa foloseasca CGI in Melancholia.

[rvn]

Dar eu cred filmele devin mai bune in aproape toate domeniile odata cu trecerea timpului.

doar crezi? eu sunt sigura. ce inseamna insa, "mai bune"? un film nu este o masina de spalat sau un cuptor cu microunde. dar, daca e sa acceptam egalitate intre film si un produs de larg consum, asa cum sunt acelea date ca exemplu, sunt perfect de acord cu tine.

[rvn]

e ca si cum as nega ca s-ar putea realiza acum,mult mai bine, tehnic, cu nu stiu ce scule dirijate de computer, picturile de pe Capela Sixtina sau Palatul Dogilor.

[robertsandu]

breathless e amoral. ăsta e modernism?


În general, nu-mi place să dau citate, dar văd că mă provoci. După părerea ta, Breathless nu e un film modernist. OK; atunci să fii sănătoasă. În concepția mea, când iei o tehnică (impropriu spus tehnică) interzisă în cinemaul classic american (jump cuts) și o transformi într-o inovație, în ceva nemaivăzut până atunci, ei bine, aia este una din dovezile clare ale modernismului.

Roger Ebert, un alt critic imens de film:

"Modern movies begin here, with Jean-Luc Godard's "Breathless" in 1960. No debut film since "Citizen Kane" in 1942 has been as influential. It is dutifully repeated that Godard's technique of "jump cuts" is the great breakthrough, but startling as they were, they were actually an afterthought, and what is most revolutionary about the movie is its headlong pacing, its cool detachment, its dismissal of authority, and the way its narcissistic young heroes are obsessed with themselves and oblivious to the larger society."

Și vezi că tot nu-mi place tonul tău.

[rvn]

Tu vorbesti de valoarea istorica, ceea ce e altceva decat valoarea artistica.

nu e altceva. valoarea artistica e inclusa in cea istorica. valoarea istorica tine cont de originalitatea autorului, e strans legata de ea. e data de timp, e cofirmata de mai multe generatii. fenomenul se poate urmari si in alte arte. vrei sa ti-l dau exemplu pe mozart sau ceva?

sustin si eu punctul tau de vedere. cred ca e un mic conflict de pareri divergente din cauza eternei constientizari a valorii si a diferentierii ei, intre arta veche si cea moderna.

[Twinsen]

Scurt rezumat interventii rvn:

1. Sunt sigura ca filmele recente sunt mai bune.
2. Nu stiu ce inseamna mai bune.
3. Mercutio are dreptate, filmele recente nu sunt mai bune.

[robertsandu]

ai spus de o inflenţă uşoară a expresionismului, apoi îl citeşti pe R. şi spui că nu e aşa uşoară, că eu sunt cea care nu văd asemănările (nu crezi că discuţia a decurs invers?)

Ahaa, gata, acum am înțeles. În sfârșit! Tu, de fapt, nu m-ai contrazis pentru că credeai că German Expresionism-ul n-are nicio treabă cu Hollywood-ul anilor 1940-1950. M-ai contrazis pentru că am scris "ușoară influență", nu "mare influență". Ești incredibilă.

Clar, tu faci parte din rândul persoanelor care nu acordă Hollywood-ului niciun fel de credit. Pentru nimic. Îți transmit că Classic Hollywood nu e sinonim cu German Expressionism, influența pe care a avut-o cel din urmă curent asupra film noir-ului american fiind mai degrabă subtilă (s-a preluat mai mult darkness-ul filmelor expresioniste - de unde eticheta de "noir" - și temele predilecte, dar aproape deloc sau mai puțin simbolismul vizual).

Mi se pare aiurea să sari imediat și să spui că Godard s-a inspirat și de la europeni, nu doar de la americani, când se știe faptul că principiile editării clasice pe care le-a "răsturnat" făceau, în primul rând, legea la Hollywood (la care a și bătut apropoul, via Bogart, în Breathless). În schimb, la faza cu expresionismul german și cinematografia clasică hollywood-iană, te arăți foarte săritoare să-mi atragi atenția că, vezi doamne, americanii ar fi preluat mult mai multe de la expresioniști decât aș fi lăsat eu să-nțeleg. Nu suntem foarte corecți, nu-i așa, Malombra?

Cum vine asta, minimalizăm meritele celor care nu ne plac, ca să-i punem într-o lumină mai bună pe cei care ne plac? Hollywood-ul n-are merite prea deosebite în nașterea New Wave-ului Francez (mișcare de tip modernist), dar, în schimb, expresionismul german are merite imense în nașterea Classic Hollywood-ului. Sau poate pur și simplu îi disprețuiești pe americani și filmele lor - eu tind să aleg a doua variantă.

[robertsandu]

Scurt rezumat interventii rvn:

1. Sunt sigura ca filmele recente sunt mai bune.
2. Nu stiu ce inseamna mai bune.
3. Mercutio are dreptate, filmele recente nu sunt mai bune.

:))

[Mercutio]

inevitabil ajungi la cei din epocile trecute. daca il iei pe Tarantino, de exemplu, vei afla ca asupra lui a avut o anumita inraurire Scorsese, care la randul lui a invatat multe de la Kubrick, care a fost influentat de Max Ophuls..
Well, tocmai ai confirmat ca filmele recente sunt mai bune. Unul din motivele pentru asta e ca cineastii pot invata de la cei dinaintea lor, iar cei talentati adauga evident propria lor contribuie.

imi pare rau, dar tu nu intelegi notiunea de originalitate. parca vorbim de tras la saiba aici, nu de arta.
daca ar fi sa fac o comparatie cu pictura, e ca si cum ai spune, nu conteaza ca tablourile astea sunt facute in stilul lui picasso. sunt mai frumoase decat alea ale lui picasso. deci pictorii de azi care le picteaza sunt mai buni.

[Mercutio]

Scurt rezumat interventii rvn:

1. Sunt sigura ca filmele recente sunt mai bune.
2. Nu stiu ce inseamna mai bune.
3. Mercutio are dreptate, filmele recente nu sunt mai bune.

dovada ca e capabila sa dea dreptate interlocutorului atunci cand acesta are un argument.

[Twinsen]

imi pare rau, dar tu nu intelegi notiunea de originalitate. parca vorbim de tras la saiba aici, nu de arta. daca ar fi sa fac o comparatie cu pictura, e ca si cum ai spune, nu conteaza ca tablourile astea sunt facute in stilul lui picasso. sunt mai frumoase decat alea ale lui picasso. deci pictorii de azi care le picteaza sunt mai buni.
Hai sa-ti citez din pagina lui Wikipedia despre Picasso: "From the age of seven, Picasso received formal artistic training from his father in figure drawing and oil painting. Ruiz was a traditional, academic artist and instructor who believed that proper training required disciplined copying of the masters, and drawing the human body from plaster casts and live models. His son became preoccupied with art to the detriment of his classwork. The family moved to A Coruña in 1891, where his father became a professor at the School of Fine Arts."

E atat de greu de inteles ca Picasso a beneficiat de experienta pictorilor dinaintea sa, sub indrumarea atenta a tatalui sau? Primii pictori, aia din pesteri care desenau cu cojoacele pe ei, nu au creat nimic care sa se apropie macar de Picasso. Picturile lui Picasso sunt atat rezultatul talentului nativ cat si a unei evolutii in pictura care a avut loc de-a lungul a multe de mii de ani. Iar cinema-ul e o arta mult mai tanara decat pictura, care mai are inca mult pana a-si atinge potentialul maxim.

[rvn]

T., sa-mi dai si mie softul pe care-l folosesti pentru a face rezumat. vreau sa fac varzica la cuptor.;) :))

[Malombra]

Clar, tu faci parte din rândul persoanelor care nu acordă Hollywood-ului niciun fel de credit. Pentru nimic.
Cum vine asta, minimalizăm meritele celor care nu ne plac, ca să-i punem într-o lumină mai bună pe cei care ne plac?
Sau poate pur și simplu îi disprețuiești pe americani și filmele lor - eu tind să aleg a doua variantă.

hristoase (:| (:| . am văzut recent easy rider. am şi scris ceva despre el. poate citeşti, ca să vezi cît de habotnică sunt. fraaa... îmi plac şi regizori americani, stai flexat. alte nelămuriri? nu am minimalizat meritele nimănui, doar am spus că sunt alţii mai merituoşi sau că sunt alţii la fel de merituoşi. dacă asta înseamnă minimalizare. nu pot aşeza ciuperca numai lîngă un bondar, ca să iasă că ciuperca e mai mare. am tot dreptul să o pun şi alături de un taburet, nu? pentru că taburetul există şi are tot dreptul să stea lîngă ciupercă şi să arate că aia e mai mică. mă rog.

[Mercutio]

E atat de greu de inteles ca Picasso a beneficiat de experienta pictorilor dinaintea sa, sub indrumarea atenta a tatalui sau? Primii pictori, aia din pesteri care desenau cu cojoacele pe ei, nu au creat nimic care sa se apropie macar de Picasso. Picturile lui Picasso sunt atat rezultatul talentului nativ cat si a unei evolutii in pictura care a avut loc de-a lungul a multe de mii de ani. Iar cinema-ul e o arta mult mai tanara decat pictura, care mai are inca mult pana a-si atinge potentialul maxim.


da, si? am spus eu altceva? ce demonstrezi cu asta?

stai putin, poate de fac sa intelegi pana la urma :)


Well, tocmai ai confirmat ca filmele recente sunt mai bune. Unul din motivele pentru asta e ca cineastii pot invata de la cei dinaintea lor, iar cei talentati adauga evident propria lor contributie.


asta e! in arta doar asta se pune, daca vezi filmul ca arta si autorul ca artist, doar asta constituie atributul de "bun". intelegi?
in industrie nu conteaza. daca gandesti ca un consumator, daca vezi filmele ca produse de consum, ca pe niste masini de spalat, cum spuntea rvn, iar autorii ca niste meseriasi, "contributia proprie" n-are absolut nici o importanta. alegi un produs care sa nu trancane, lucios, colorat, si gata.
dar noi vorbim de arta, de cinema. si in ultima perioada, imi pare rau, dar "contributii proprii" remarcabile nu prea exista. tre' sa le cauti cu lupa. nu zic ca nu exista autori originali, insa originalitatea lor, pana la urma, consta intr-un amestec mai acatarii de "contributiile predecesorilor". sa-l luam iar pe Tarantino. la el gasesti un amestec de western spaghetti, kung fu, scorsese, filme italiene de razboi, etc. DAR, a reusit sa faca un amestec interesant. sa spui ca e mai bun ca predecesorii lui nu se cade. si stii ceva? el stie cel mai bine asta. stie cat le datoreaza. de aceea ii admira.

in concluzie, daca vrei sa treci la a doua categorie de pasionati de cinema, cei care pun autorul pe primul loc, trebuie sa inveti sa faci distinctie intre un artist si un artizan. artistul se bazeaza pe "contributia proprie", artizanul doar reproduce.

[Twinsen]

in ultima perioada, imi pare rau, dar "contributii proprii" remarcabile nu prea exista. tre' sa le cauti cu lupa. nu zic ca nu exita autori originali, insa originalitatea lor, pana la urma, consta intr-un amestec mai acatarii de "contributiile predecesorilor"
Da, am observat si eu ca in ultimul timp nu se mai nasc oameni talentati. A secat rezervorul. :( Cred ca s-a consumat totul la inceput cand erau atatia titani, de se impiedicau unul de altul!! Asta e, ne ramane sa traim printre palizii imitatori de azi. :-/

[Mercutio]

lasa c-o sa vezi tu peste vreo 10 ani. o sa spui la fel, dar fara ironie, pe bune, ca toti ii imita pe autorii tai de azi.

[Twinsen]

Revenind la Out of the Past, am vazut aseara prima jumatate. Mie unul mi se pare un film de consum pentru epoca respectiva. Nu am inteles ce anume avea atat ce deosebit tipa incat toti barbatii pe care ii intalnea erau pe spate. Cu siguranta nu personalitatea, din care nu aflam mai nimic, iar ca si fizic, hmm... Cum ziceam ,o fi fost o chestie in perioada aia. Un lucru interesant e ca mai toate personajele imprastie wisecracks cu darnicie. Pac, cum apare cineva in film, cum are o replica inteligenta in program (cu exceptia mutului!). Ma mai gandesc cum si daca votez, dar nu am fost prea impresionat.

[oneflyride]

L-am vazut, in sfarsit. Un noir construit cu eleganta, intepretat excelent ( Robert Mitchum este ales f. bine si aduce un mare + filmului ) . Jeff este un personaj cinic, detasat, constient de ce se intampla in jurul lui si totodata arata o anumita indiferenta .Personajele sunt impinse de un ''destin'' , fatalitate forte care nu le pot controla. Parca mai mult ca in oricare alt Film-Noir , prezenta unei femme fatale este cruciala , consecintele se dezvolta in film si sunt interesul principal. ( Titlul , de altfel, este foarte sugestiv )

Actiunea se complica din ce in ce mai mult *de asteptat la un film-noir . Sunt cateva replici excelente rostite All women are wonders, because they reduce all men to the obvious. , si multe altele, alese cu grija si pline de inteles .

Finalul este concluzia si rehash la tot ce se intampla in film. Dorinta de razbunare cucereste si , incercand inca o data sa scape de trecut, acesta il prinde din urma. He was running away , with her. Film noir-ul meu preferat ramane In a Lonely Place.



thumbs up

[reivan]

atat timp cat cei ce vad in filmele vechi niste capodopere (alea din anii `20 ) , care ce-i drept si mie-mi plac dar nu le ling in cur , si atat timp cat o sa se promoveze un sentiment pur anti-american in ceea ce priveste cinematografia , toate astea deh` in baza culturii , nu o sa inteleaga nimeni nimc pe aici.
unii considera filmele vechi niste filme culte. chiar daca nu sunt. in mintea lor ei vad in ele niste opere complexe ca un tablou de Picasso cand defapt nu e decat pura creatie de consum.
nu neg ca sunt filme din anii `20 excelente si chiar care ating nivelul de "arta / capodopera "...dar multi pe aici pupa-n cur doar sa fie-n trend cu lumea culta..
De-aia urasc eu ipocrizia.Haideti sa ne punem toti poze cu actori morti in anii `50 care au facut 2 filme si in alea au jucat slab la avatar de dragul artei...

[White1]

Twinsen, fa te rog un rezumat si la postul de mai sus ca eu nu am inteles nimic in afara de faptul ca niste actori morti in anii '50 au jucat totusi in Avatar de dragul artei.

[anaemona]

White, nici rezumatul tau nu-i rau :))

[reivan]

Twinsen, fa te rog un rezumat si la postul de mai sus ca eu nu am inteles nimic in afara de faptul ca niste actori morti in anii '50 au jucat totusi in Avatar de dragul artei.

La ce-ti mai trebuie rezumat? Ai inteles totul !

Cu greu in pauza meciului , ca doar sunt de pe stadion ( am ramas fara bilet azi ) scriu si eu 2 cuvinte ca mi-e rusine ca am facut atat off topic.

Un Robert Mitchum foarte bun , ca deobicei indiferent de film emana masculinitate prin toti porii intr-un mod elegant , parca putin superior insa are si de ce. Personjaul lui e tipul de personaj pe care-l admir cel mai mult..ala realistic ! Deasemenea toate caracterele sunt bine definite cu povesti bine conturate.
Simbolismul..misto folosit nu am ce spune , destul de surprinzator , are acel "ceva" care te face sa vrei sa vezi finalul cat mai tarziu . Poate ca acel "ceva" e Mitchum care are niste replici geniale :) .
Ce nu mi-a placut a fost insa Jane Greer , pe care o urasc. Cred ca ati mai auzit de la mine povestea cu privirea aia fada , pierduta care nu exprima nimic si da cea mai falsa senzatie de naturalete. Tipa omoara filmul . Toate femeile in anii `40 erau femei fatale?
Din lene ( si pentru ca a inceput meciul ) nu aprofundez. Spun doar ca-i un film noir complex , cu roluri bune ale unora , realizat curat , putin cliseeic dar foarte bun ! Ma face sa mai vreau filme de atunci ! Regizorii nu chinuiau scriptul filmului ca in ziua de azi cu "geniul lor , adaugau tot felul de "trick"-uri interesante care pot trece chiar neobservate de unii.
Cred ca are un remake facut undeva in anii `70...sau cel putin un film care a imprumutat multe de la creatia lui Tournour.."against all odds " parca....
Thumbs up ( si nu alea din mijloc )

[Mercutio]

atat timp cat cei ce vad in filmele vechi niste capodopere (alea din anii `20 ) , care ce-i drept si mie-mi plac dar nu le ling in cur , si atat timp cat o sa se promoveze un sentiment pur anti-american in ceea ce priveste cinematografia , toate astea deh` in baza culturii , nu o sa inteleaga nimeni nimc pe aici.
unii considera filmele vechi niste filme culte. chiar daca nu sunt. in mintea lor ei vad in ele niste opere complexe ca un tablou de Picasso cand defapt nu e decat pura creatie de consum.
nu neg ca sunt filme din anii `20 excelente si chiar care ating nivelul de "arta / capodopera "...dar multi pe aici pupa-n cur doar sa fie-n trend cu lumea culta..
De-aia urasc eu ipocrizia.Haideti sa ne punem toti poze cu actori morti in anii `50 care au facut 2 filme si in alea au jucat slab la avatar de dragul artei...


esti incoerent si grosier, amice. faci niste acuzatii si aduci niste insulte, prin expresiile pe care le folosesti, total nepotrivite. in plus o faci de parca ar fi ceva obisnuit pe aici. ai confundat forumul sau ce? cred ca e cazul sa-ti revizuiesti vocabularul. in privinta claritatii in idei, e altceva, nu-ti pot cere nimic. oricum, am spus ceva legat de picasso aici, si cred ca te deranjeaza sau ceva. din salata ta nu inteleg ce anume. poti s-o spui mai clar?

iti amintesc ca fiecare e liber, aici, sa aprecieze ce filme 'vrea muschii lui', ca sa ma exprim pe intelesul tau, atata timp cat nu ataca si nu insulta alte persone. cu ce ocazie si cu ce drept iti permiti sa vorbesti asa cum te vorbesti mai sus? te simti insultat, atacat, deranjat de faptul ca unora le plac filmele din anii 20 sau ca vorbesc despre picasso? care e problema ta? nu esti obligat sa citesti sau sa te bagi in discutiile astea.

[Twinsen]

Dincolo de stilul "de pe stadion", pe care ar face bine intr-adevar sa-l tina sub control, reivan are niste lucruri inteligente de spus, un exemplu fiind comentariul la filmul asta.

[Mercutio]

Dincolo de stilul "de pe stadion", pe care ar face bine intr-adevar sa-l tina sub control, reivan are niste lucruri inteligente de spus, un exemplu fiind comentariul la filmul asta.

si crezi ca ar trebui pentru asta sa-i trecem cu vederea grosolaniile?

[reivan]

mercurito , eu recunosc ca-s grosier , nu mi-e rusine. Recunosc ca intrec limita , dar o fac doar pentru ca nu suport ipocrizia si falsitatea pe care unii mi-o arunca cu superioritate scriind pagini intregi despre nimic . Cat despre chestia cu Picasso ... A fost chiar random , nu am avut nici cea mai mica intentie sa te jignesc...Si mie-mi plac filmele din anii '20 dar nu ma dau superior fata de altii cu asta. Scuze daca te-am jignit...

[rvn]

filmul noir este simbolul unei epoci: a stralucirii, a glamourului, a vietii usoare,a idilelor infiripate intre femeile frumoase din cluburile de noapte si gangsteri. poate lucrul acesta se datoreaza suprapunerii cu perioada de inceput a emanciparii femeii, cand trupurile incepeau sa se dezgoleasca de volanele uriase, fustele nenumarate si corsete, iar libertinajul, ca expresie a independentei femeilor in societate, familie, permitea acesteia sa demonstreze ca poate fi o partenera egala a barbatului, sau, chiar sa-l domine, cu farmecele sale.
filmul noir este un omagiu adus femeii, chiar daca, caracterul ei si moralitatea, sunt de cele mai multe ori, indoielnice, menirea ei este de a da farmec, stralucire, sustinere si echilibru, partenerului. nu toate actritele de noir sunt deosebite. multe femei frumoase au batut la usile caselor de productie care capatau notorietate si se imbogateau pe spatele lor. unele sunt celebre si astazi, inca se mai profita de pe urma numelui lor, asa cum se profita de tot ce este legat de istoria industriei americane de film.

[Mercutio]

mercurito , eu recunosc ca-s grosier , nu mi-e rusine. Recunosc ca intrec limita , dar o fac doar pentru ca nu suport ipocrizia si falsitatea pe care unii mi-o arunca cu superioritate scriind pagini intregi despre nimic . Cat despre chestia cu Picasso ... A fost chiar random , nu am avut nici cea mai mica intentie sa te jignesc...Si mie-mi plac filmele din anii '20 dar nu ma dau superior fata de altii cu asta. Scuze daca te-am jignit...

era mercutio... ma rog. faptul ca renunosti ca esti grosier nu e o scuza. sau crezi ca daca recunosti o sa trecem cu vederea peste? ca si cum ai spune "am un picior de lemn", "ah, da, are un picior de lemn, nu poate merge mai repede": e o regula a forumului sa fii civilizat in exprimare. nu respecti regulile: esti dat afara. cartonas rusu, ca la fotbal.
am impresia ca tu nici nu realizezi, acuzi de ipocrizie si falsitate, vorbesti c-o siguranta de parca ai tu un aparat cu care poti masora chestiile astea, o sfera de cristal care iti permite sa le vezi tu pe toate si prin urmare sa-i judeci pe ceilalti. o faci pe lupul moralizator de fapt. ia-o mai incet, te rog!

[rvn]

reivan si-a cerut deja scuze cu un post mai sus.
o sa votez si eu maine sau poimaine. saptamana asta m-a doborat.

[Mercutio]

reivan si-a cerut deja scuze cu un post mai sus.

care-i rostul frazei asteia?

[rvn]

reivan si-a cerut deja scuze cu un post mai sus.

care-i rostul frazei asteia?
nu unul rau intentionat. e bine sa acceptam opiniile tuturor, indiferent cum sunt spuse. avem temperamente diferite, varste la fel de diferite, iar singurul lucru care ne da intalnire in spatiul acesta virtual, este, sau ar trebui sa fie, dorinta de a discuta despre cinema si filme. e normal sa existe opinii, viziuni diferite, mai ales ca, fiecare dintre noi, am primit o anume educatie sau ne-am autoeducat. eu zic sa lasam deoparte "mustruluielile" ca la scoala si sa ignoram sau sa tratam ironic ceea ce nu ne convine si sa ne scriem in continuare propozitiile si frazele, cu relaxare, nu cu incrancenare, fiindca aici, ar trebui sa nu ne mai atinga realitatea cotidiana care ne mananca viata in fiecare zi si pentru care suntem nevoiti sa ducem adevaratele razboaie.
eu respect si accept fiecare mesaj scris aici, fie ca vine de la tine,de la Malombra, Twinsen, Liviu, MinRep, White, Robert sau Onefly, fiindca stilul personal al fiecaruia de a se exprima tine de libertatea individului si de modul cum alege sa se faca inteles. afinitatile sunt alta mancare de peste si ele, oricum, sunt prea greu sa fie unanime intr-un grup atat de eterogen.

@reivan,
eu si Mercutio am crescut uitandu-ne la filmele astea. am iubit Telecinemateca si genericul ei.

[reivan]

mercurito , eu recunosc ca-s grosier , nu mi-e rusine. Recunosc ca intrec limita , dar o fac doar pentru ca nu suport ipocrizia si falsitatea pe care unii mi-o arunca cu superioritate scriind pagini intregi despre nimic . Cat despre chestia cu Picasso ... A fost chiar random , nu am avut nici cea mai mica intentie sa te jignesc...Si mie-mi plac filmele din anii '20 dar nu ma dau superior fata de altii cu asta. Scuze daca te-am jignit...

era mercutio... ma rog. faptul ca renunosti ca esti grosier nu e o scuza. sau crezi ca daca recunosti o sa trecem cu vederea peste? ca si cum ai spune "am un picior de lemn", "ah, da, are un picior de lemn, nu poate merge mai repede": e o regula a forumului sa fii civilizat in exprimare. nu respecti regulile: esti dat afara. cartonas rusu, ca la fotbal.
am impresia ca tu nici nu realizezi, acuzi de ipocrizie si falsitate, vorbesti c-o siguranta de parca ai tu un aparat cu care poti masora chestiile astea, o sfera de cristal care iti permite sa le vezi tu pe toate si prin urmare sa-i judeci pe ceilalti. o faci pe lupul moralizator de fapt. ia-o mai incet, te rog!


Hei nu am vrut sa jignesc pe nimeni de aici , sunt un tip limitat dar drept si daca vreu s-i spun cuiva ceva o spun cu subiect si predicat.
Recunosc ca de multe ori gresesc , si nici eu nu vreu sa mai fiu asa "acid" . Eu am fost luat la misto pe aici si nu am comentat , si in continuare nu o sa o fac...

[robertsandu]

Mie, sincer, Out of the Past mi se pare un film de 10 curat, realizat în stilul clasic american, adică fără exuberanță și pretențiozitate în manevrarea camerei. De pildă, trecerea de la o secvență la alta se face prin fade-uri lungi, caracteristice Hollywood-ului anilor 1950, iar alternanta planurilor se face prin tăieri care urmăresc să redea o anumită coerență logică a acțiunii. Nuanțele vizuale sunt black & white standard, cu luminile și umbrele deja caracteristice film noir-ului, moștenite de la expresioniștii nemți și rafinate într-un nou gen.

Plot-ul, care face referire des la evenimente petrecute anterior timpului principal al acțiunii, apelează la stratageme la fel de clasice, precum flashback-ul. Așadar, ca execuție, pelicula urmează perfect rețeta arhicunoscută a filmului noir - atât ca instrumente de editare cât și ca artificii de conținut prin care se pune în valoare epicul sau povestea dacă vreți. Nu-s multe motive care te fac să spui: mamă, ce bine a filmat regizorul aici sau doamne, cât de frumos este montajul ăsta. Există, totuși, în schimb, o poveste crime captivantă de la început până la capăt, multe semnificații legate de trecut (cum acesta nu te lasă să începi o nouă viață, ci te ajunge mereu din urmă și-ți aduce aminte o vorbă pe care noi românii o știm foarte bine - "destinul e cum și-l face omul" sau "ce semeni aia culegi"). Toate acestea fac parte dintr-un stil romantico-fatalist pe care și-l asumă filmul pe tot parcursul său.

Nu aș vrea să încep o nouă polemică, dar, legat de asta, îmi aduc aminte că am citit acum ceva timp un articol al unui om de film, nu mai țin minte numele, care îi critica printre rânduri pe cei care au sărit rapid în barca stilului modern de a face film și au început să renege, rând pe rând, cinemaul clasic. S-a creat, în timp, această falsă elitizare a publicului, care a luat forma unei stratificări sociale pe două niveluri: cei cunoscători și avizați, care pot să înțeleagă un film și cei care sunt prea dobitoci ca să facă asta. Nu pot zice că sunt întru totul de acord cu el, dar îmi amintesc că Herzog a spus la un moment dat: "film is not the art of scholars, but that of illiterates".

Când spui film de consum, nu spui automat film prost. Eticheta de bun sau rău o atribui unei pelicule care reușește (sau nu reușește) să atingă ce-și propune (fie că este vorba despre o motivație exclusiv artistică, de una pur comercială sau de un mix între cele două). Un film de consum înseamnă o creație artistică care poate fi înțeleasă de un număr mai mare de indivizi. Să-mi explice și mie cineva cum naiba poate fi acesta un dezavantaj. Da, poate fi un minus atât timp cât considerăm că o peliculă este cu atât mai bună cu cât e mai greu de înțeles. Însă un astfel de raționament ne-ar face snobi - iar acesta este, de altfel, principalul lucru pe care mai marii specialiști în cinematografie l-au reproșat stilului modern de a face film.

Revenind la Out of the Past - un mândru reprezentant al film noir-ului clasic american -, eu unul nu cred că s-a dorit vreodată ca această peliculă să fie realistă. Personajele nu sunt nici ele realistic conturate - niciodată, de exemplu, o conversație dintre doi oameni nu va conține în proporție de 80% replici și contra replici memorabile. Există o anumită fâstâceală care se manifestă din plin atunci când doi necunoscuți discută pentru prima dată. Aici însă, parcă fiecare replică a unuia este așteptată de către celălalt pentru a răspunde la rândul lui/ei cu câte o vorbă romantică sau vreo expresie de mare rafinament. Scenele par staged, neautentice. Cu mențiunea că, la mine, acesta nu este nicidecum un drawback. Un film care se vrea a fi autentic, dar nu este, are o problemă. Dar un film care nu se dorește a fi 100% credibil poate fi savurat pur și simplu ca o poveste fără legături instant recognoscibile cu viața reală. Strict la un nivel pur ficțional.

Eu sunt de acord cu rvn, cred că laitmotivul femeii fatale, atât de activ în cinemaul noir, provine și dintr-o emancipare a femeii. De ce doar bărbații să fie mari și tari? O femeie cu inteligență și voința de a acționa poate fi, foarte bine, cel puțin la fel de letală ca un purtător de cromozom y. A, că cu timpul ceea ce era revoluționar la un moment dat a devenit, în mod inevitabil, un clișeu (vezi Basic Instinct - Sharon Stone + Swordfish - Halle Berry, sau alte blockbustere mainstream), asta e altceva. În acel moment însă, femeia fatală era o apariție minunată, un contrast extraordinar între aparența de păpușă barbie și sângele rece pe care doar cele mai strălucite minți criminale îl arată în momentele cheie (ca-n Double Indemnity, de pildă).

Evident, Thumbs Up

[Twinsen]

Scurt rezumat robertsandu:

1. Out Of The Past e filmat banal, dar asta e un simbol a lipsei de pretentiozitate americane.
2. E un film de consum, dar trebuie sa-l apreciem pentru asta ca sa nu fim snobi.
3. Sustine emanciparea femeii (??) ceea ce e un cliseu, dar la vremea aceea nu era un cliseu, asa ca ar fi bine sa gandim ca acum 60 de ani si sa-l consideram de nota zece.

[robertsandu]

Scurt rezumat robertsandu:

1. Out Of The Past e filmat banal, dar asta e un simbol a lipsei de pretentiozitate americane.
2. E un film de consum, dar trebuie sa-l apreciem pentru asta ca sa nu fim snobi.
3. Sustine emanciparea femeii (??) ceea ce e un cliseu, dar la vremea aceea nu era un cliseu, asa ca ar fi bine sa gandim ca acum 60 de ani si sa-l consideram de nota zece.

Apreciez încercarea, dar n-ai nimerit-o aici:

1. N-am spus că e filmat banal, asta-i o deducere venită de la tine. Out of the Past este un film clasic motiv pentru care filmarea nu atrage atenția asupra sa (ceea ce este chintesența ideii de clasic cinema).

2. Nici vorbă. De ce ții morțiș să răstălmăcești ceea ce spun? Am zis că nu trebuie să dăm în cap unui film doar pentru că X îl etichetează ca fiind de consum. Atât. Contrariul nu este valabil. Adică nu orice film de consum e bun, ca să lămurim și problema asta.

3. Filmele trebuie judecate în contextul istoric, tehnologic sau artistic în care apar. La acea dată femeia fatală nu era un stereotip de personaj - a devenit ulterior din cauza sutelor de producții de mâna a doua care au tot copiat noir-ul anilor '40-'50.

[Twinsen]

1. N-am spus că e filmat banal, asta-i o deducere venită de la tine. Out of the Past este un film clasic motiv pentru care filmarea nu atrage atenția asupra sa (ceea ce este chintesența ideii de clasic cinema).
Oh, deci chintesenta ideii de clasic cinema e ca toate filmele genului sa fie identice ca stil? Citind ce ai spus: "trecerea de la o secvență la alta se face prin fade-uri lungi, caracteristice Hollywood-ului anilor 1950, iar alternanta planurilor se face prin tăieri care urmăresc să redea o anumită coerență logică a acțiunii. Nuanțele vizuale sunt black & white standard, cu luminile și umbrele deja caracteristice film noir-ului". vad ca totul e standard si nimic deosebit fata de alte filme de genul lui.

2. Nici vorbă. De ce ții morțiș să răstălmăcești ceea ce spun? Am zis că nu trebuie să dăm în cap unui film doar pentru că X îl etichetează ca fiind de consum. Atât. Contrariul nu este valabil. Adică nu orice film de consum e bun, ca să lămurim și problema asta.
Hotaraste-te, Out Of The Past e sau nu e un film de consum?

3. Filmele trebuie judecate în contextul istoric, tehnologic sau artistic în care apar. La acea dată femeia fatală nu era un stereotip de personaj - a devenit ulterior din cauza sutelor de producții de mâna a doua care au tot copiat noir-ul anilor '40-'50.
Exact la acea data, femeia fatala era foarte departe de a fi o idee originala, ba chiar poate un cliseu a genului. De exemplu vedem pe IMDB o gramada de filme noir anterioare lui Out Of The Past care contineau tema asta: http://www.imdb.com/list/RIZDJGo09Cc/

Si in esenta e pur si simplu absurd cum filmul sustine ca toti barbatii ramaneau trazniti de fulger cand o vedeau pe Kathie, fara nici un motiv veridic.

[robertsandu]

1. N-am spus că e filmat banal, asta-i o deducere venită de la tine. Out of the Past este un film clasic motiv pentru care filmarea nu atrage atenția asupra sa (ceea ce este chintesența ideii de clasic cinema).
Oh, deci chintesenta ideii de clasic cinema e ca toate filmele genului sa fie identice ca stil? Citind ce ai spus: "trecerea de la o secvență la alta se face prin fade-uri lungi, caracteristice Hollywood-ului anilor 1950, iar alternanta planurilor se face prin tăieri care urmăresc să redea o anumită coerență logică a acțiunii. Nuanțele vizuale sunt black & white standard, cu luminile și umbrele deja caracteristice film noir-ului". vad ca totul e standard si nimic deosebit fata de alte filme de genul lui.

2. Nici vorbă. De ce ții morțiș să răstălmăcești ceea ce spun? Am zis că nu trebuie să dăm în cap unui film doar pentru că X îl etichetează ca fiind de consum. Atât. Contrariul nu este valabil. Adică nu orice film de consum e bun, ca să lămurim și problema asta.
Hotaraste-te, Out Of The Past e sau nu e un film de consum?

3. Filmele trebuie judecate în contextul istoric, tehnologic sau artistic în care apar. La acea dată femeia fatală nu era un stereotip de personaj - a devenit ulterior din cauza sutelor de producții de mâna a doua care au tot copiat noir-ul anilor '40-'50.
Exact la acea data, femeia fatala era foarte departe de a fi o idee originala, ba chiar poate un cliseu a genului. De exemplu vedem pe IMDB o gramada de filme noir anterioare lui Out Of The Past care contineau tema asta: http://www.imdb.com/list/RIZDJGo09Cc/

Si in esenta e pur si simplu absurd cum filmul sustine ca toti barbatii ramaneau trazniti de fulger cand o vedeau pe Kathie, fara nici un motiv veridic.


Repet, cinemaul clasic are niște reguli stricte care țin de menținerea coerenței logice a acțiunii. Deci se bazează pe principiul editării continue, așa numitul continuity editing. Asta înseamnă că, în mare, filmele noir folosesc aceleași tehnici vizuale. Nu se permit, de exemplu, montaje (cut to an idea), care încalcă atât continuitatea spațială, cât și pe cea temporală.

Însă, în pofida acestor asemănări clare de stil vizual, nu toate filmele seamănă între ele. Sigur că există și deosebiri, fiecare film vine cu semnificațiile lui, cu mesajele lui dacă vrei. Out of the Past ne vorbește despre trecutul întunecat care vine să te muște de fund când ți-e lumea mai dragă. Nu face greșeala de a considera că filmele au ceva de spus doar la un nivel de aspect. Pentru că, din câte știu eu, nu ăsta e spiritul clasic.

Nici nu are importanță dacă e sau nu e film de consum, pentru că cuvântul "de consum" nu spune nimic despre calitatea unui film. Nici că e bun, nici că nu e bun. Spune doar că se adresează unui număr mai mare de oameni. Majoritatea filmelor clasice sunt de consum, asta pentru că fac parte din așa-zisa artă populară, cea pe care o poate înțelege aproape toată lumea. Sigur, asta nu înseamnă că putem pune un semn egalitate între Casablanca și Twilight, doar pentru că ambele ar fi filme de consum. Se cuvine să luăm în calcul mai multe elemente atunci când asemănăm două filme.

Adevărat, însă eu privesc Out of the Past ca un membru al familiei noir, iar orice curent are și el anumite elemente definitorii. Femeia fatală este unul dintre personajele care au făcut cinste genului - așa că, în mod evident, ocupă un loc important.

[robertsandu]

Si in esenta e pur si simplu absurd cum filmul sustine ca toti barbatii ramaneau trazniti de fulger cand o vedeau pe Kathie, fara nici un motiv veridic.

Acum ceva timp, ai propus în turneu El Metodo. Și țin minte că filmul nu a dus lipsă de scene absurde (a.k.a toilett sex scene). Vorbim acolo tot de un soi de femme fatale, să știi. Chiar dacă e versiunea bussiness.

[Twinsen]

Acum ceva timp, ai propus în turneu El Metodo. Și țin minte că filmul nu a dus lipsă de scene absurde (a.k.a toilett sex scene). Vorbim acolo tot de un soi de femme fatale, să știi. Chiar dacă e versiunea bussiness.
Te rog spune-mi alt film care are o scena similara cu cea din El Metodo.

Later edit: E o diferenta intre a a avea o scena de 2 minute care e neveridica, dar relativ distractiva si originala si a avea o tema care suna fals.

Even later edit: Motivul pentru care nu am votat thumbs down e ca il consider un film bun in genul sau, dar care nu ma atrage si e invechit. Apreciez filmele dupa ele insele nu dupa curentul artistic si genul din care faceau parte. Mai exact judec un film din anii '40 aproximativ la fel ca unul din 2012, ma intereseaza ce transmite la nivel uman.

[reivan]

3. Filmele trebuie judecate în contextul istoric, tehnologic sau artistic în care apar. La acea dată femeia fatală nu era un stereotip de personaj - a devenit ulterior din cauza sutelor de producții de mâna a doua care au tot copiat noir-ul anilor '40-'50.
Exact la acea data, femeia fatala era foarte departe de a fi o idee originala, ba chiar poate un cliseu a genului. De exemplu vedem pe IMDB o gramada de filme noir anterioare lui Out Of The Past care contineau tema asta: http://www.imdb.com/list/RIZDJGo09Cc/

Si in esenta e pur si simplu absurd cum filmul sustine ca toti barbatii ramaneau trazniti de fulger cand o vedeau pe Kathie, fara nici un motiv veridic.

il sustin pe Twinsen , in anii `40 era in cinematografia americana un curent pro-feminitate resimtit in multe filme , iar in Out of the Past , Kathie , interpretata de tanti Greer chiar nu are calitatile necesare pentru a se incadra in tipologia femeii fatale .
Deasemenea nu inteleg nici de ce in film toti barbatii erau "lesinati" dupa personajul interpretat de ea avand in vedere ca nu era nici o femeie foarte frumoasa , nici senzuala . Avea genul ala de frumuseste fada ..nimic special la ea.Nici macar talentata nu era , dar asta-i doar opinia mea. Un minus al filmului alegerea ei in acest rol.

[rvn]

"Out of the Past" este, daca se poate spune asa, un noir prin excelenta. abunda in cliseele specifice acestui gen de film: intriga incalcita, o intamplare intuncata din trecutul unui fost detectiv, care, se reia, odata cu inceperea actiunii propriu-zise din film, trunghi de personaje clasice ale noirului :o femeie frumoasa,fosta amanta a unui om periculos, detectivul particular angajat s-o caute si evident, amantul care-l angajeaza pe detectiv, miza ascunsa fiind banii.
am vazut sute de astfel de filme in copilaria mea si tin minte ca m-au fascinat intotdeauna personajele feminine, deci, nu intamplator am scris mesajul acela despre importanta femeii fatale in noir si faptul ca prezenta ei este definitorie pentru el, ingredientul fara de care, efectiv, acest gen de film, n-ar fi putut exista. "Out of the past" nu are nimic deosebit in afara de statura impunatoare si sarmul lui Robert Mitchum, aflat, se pare, in plin avant al carierei sale de actor, consacrat prin noir si devenit legenda dupa roluri care i-au solicitat mai mult decat aici, calitatile interpretative, ma refer la "Promontoriul groazei".deci, revenind la filmul in cauza: exista un Jeff Bailey reprofilat, atragator in trench-coatul specific macho-manului din noir, rapus de farmecele, greu definibile, ale blondinei Jane Greere,care seduce doar cu aparitia sa. cliseul nelipsit din orice noir, nu putea lipsi nici aici, nu? intr-adevar, totul este nerealist, dar, asta este un element definitoriu si logic al femeii fatale, caci altfel, n-ar fi fost numita asa. fatalitatea ei consta in acest amestec de sexualitate, senzualitate, eleganta, rafinament (latura pozitiva) si interesul ei material, pentru care este in stare sa ucida, manipuleaza si cucereste barbatii din jur (latura negativa). filmul noir nu prezinta fapte si personaje care au legatura cu realitatea, lucru valabil si pentru "Out of the past", fiindca perioada cand el era pe val, realismul nu prea avea ce sa caute in filme. noirul este un film clar de consum. marile studiouri americane lucrau la foc continuu, fiindca marea masa a proletariatului american avea nevoie de distractii ieftine, iar cinematograful era unul dintre ele.
totusi, am observat faptul ca, "Out of the past", la nivel de imagine nu exagereaza in cadrul ambiental al noptii, asa cum face noirul, de regula. am fost placut surprinsa de o imbinare a momentelor cand actiunea purta personajele alternativ, la lumina zilei si la umbra noptii, fie ca era vorba de un decor natural (plaja si muntii Mexicului), fie ca era vorba de barurile unde, toata lumea fuma si bea alcool, simbol al uzantelor sociale ale vremii.
mi-a facut deasemenea placere sa-l revad pe Kirk Douglas, chiar daca, rolul sau, n-a fost unul de anvergura. chipul lui Jane Greere nu-mi spune nici mie nimic. frumoasa, perfect fardata, cu un corp frumos,o femeie ca sute altele care se inghesuiau sa devina actrite.

Thumbs Down.
in afara de figura Robert Mitchum, nu prea impresioneaza nimic in filmul asta.

[robertsandu]

Fiecare cu părerea lui până la urmă. Nu o să scriu acum zeci de rânduri de forum pentru a apăra un gen de film - și anume film noir-ul. Cui îi place foarte bine, cui nu îi place la fel de bine, din punctul meu de vedere. Există filme pentru toată lumea.

[robertsandu]

Kathie , interpretata de tanti Greer chiar nu are calitatile necesare pentru a se incadra in tipologia femeii fatale .

Există o vorbă care zice că "frumusețea este în ochiul privitorului". Înseamnă că fiecare vede frumusețea în mod diferit. Pentru mine, Kathie este arhetipul femeii fatale: frumoasă, seducătoare și perfidă. Dar alții pot să vadă lucrurile în mod diferit.

[Mercutio]

am observat spunandu-se ca la femme fatale este un cliseu. trebuie tinut cont ca noir-ul este un gen si ca toate genurile au conventiile lor proprii. femeia fatala este o coventie a noir-ului, asa cum cowboy-ul este o conventie a filmului western. nu suna bine sa spui ca un cowboy intr-un film western e un cliseu. un film de gen, de la bun inceput, apeleaza la conventiile genului respectiv cu scopul de a se incadra in categoria lui, pentru a capata denumirea lui, in ideea de a raspunde asteptarilor spectatorului. mai bine spus asteptarilor fanilor genului. exista, deci, o idee comerciala aici.
in noir avem ca si conventii principale stilul vizual, cu imagine low-key, personajele specifice, in primul rand femeia fatala, care apare aproape mereu, detectivul loser, gangsterul, etc. nu cred ca e corect sa se afirme ca, din cauza conventiilor, genul e lipsit de creativitate. exista creativitate si in filmele noir, dar ea este redusa la cateva elemente. in primul rand la poveste: intrigile ajung cateodata sa fie imbarligate, trebuie sa le urmaresti cu atentie, dar si fascinante in acelasi timp. iar in al doilea rand la jocul actoricesc: filmele noir se bazeaza pe staruri de obicei. in cazul de fata avem de a face cu un noir bine realizat, cu o poveste bine inchegata si o interpretare fara excese, moderata. asta da un anume realism. realism la care contribuie si mizanscena. majoritatea filmelor noir au putine locatii in care se filmeaza: un apartament, un bar, cateva filmari pe strada noaptea sau in masina. ori in Out of the past avem mult mai mult decat atat: scene, filmate in detaliu, in orasel, in San-Francisco, la Alcapulco, la exterior, la interior, in padure, in vila de la marginea lacului, pe plaja oceanului, etc. aceasta diversitate devine interesanta si da o nota de exotism filmului.


tumbs up

[rvn]

imi place si mie filmul noir. nu este vorba de a apara ceva, ci, de a privi putin in urma. este laudabil ca, unii dintre voi, cum esti tu si White, va intereseaza si apreciati acest produs al cinematografiei de consum, intrat demult in desuetitudine. revederea unor astfel de filme este un prilej de a ne reaminti chipurile unor actori din epoca de aur a Hollywoodului si de a ne reintoarce un pic in istorie. dar, ca sa fim realisti, valoarea acestor filme la momentul acesta, este una simbolica, sentimentala, istorica, drept pentru care,astazi,nu le mai putem numi "de consum". asta nu inseamna ca sunt ieftine, din contra. numai ca, rolul lor initial a fost cu totul deteriorat. la fel si valoarea de piata. e o realitate, iar "out of the past" nu este o exceptie, atata vreme cat nu a avut nimic original sau inovativ pentru vremea lui.

[robertsandu]

@Mercutio

Sută la sută de acord cu tine la remarca cu femeia fatală. O componentă a unui gen NU poate fi numită un clișeu. Un trademark nu e niciodată un clișeu, e un element definitoriu.

De acord și cu observația ta vis-a-vis de acest low-key la nivel de filmare. Asta am spus și eu, cinemaul clasic mizează pe un tip de filmare care nu atrage atenția asupra lui, ci pune excelent în valoare epicul, povestea. Cu alte cuvinte, tăieturile trec oarecum neobservate, dacă nu te concentrezi exclusiv asupra lor. Editarea este smooth cum s-ar zice, nu-ți ia ochii. Acest lucru te ajută pe tine ca privitor să intri mai ușor în atmosfera filmului.

Legat de realismul filmului, eu cred că ce se câștigă pe o parte (filmarea on location - nu numai on set -, cum bine ai zis tu), se pierde pe cealaltă parte. Eu mă refer la stilul în care vorbesc personajele noir și care nu e deloc realistic, din moment ce aproape toate replicile sunt de efect. Tocmai acest dialog după mine separă acțiunea filmului noir de zona realismului. Pur și simplu oamenii nu vorbesc așa în realitate.

[Mercutio]

imi place si mie filmul noir. nu este vorba de a apara ceva, ci, de a privi putin in urma. este laudabil ca, unii dintre voi, cum esti tu si White, va intereseaza si apreciati acest produs al cinematografiei de consum, intrat demult in desuetitudine. revederea unor astfel de filme este un prilej de a ne reaminti chipurile unor actori din epoca de aur a Hollywoodului si de a ne reintoarce un pic in istorie. dar, ca sa fim realisti, valoarea acestor filme la momentul acesta, este una simbolica, sentimentala, istorica, drept pentru care,astazi,nu le mai putem numi "de consum". asta nu inseamna ca sunt ieftine, din contra. numai ca, rolul lor initial a fost cu totul deteriorat. la fel si valoarea de piata. e o realitate, iar "out of the past" nu este o exceptie, atata vreme cat nu a avut nimic original sau inovativ pentru vremea lui.


cred ca e important sa se stie putina istorie. istoria care te face sa intelegi mai bine prezentul. ma refer la cinefili. noir-ul e un gen simplu ca structura si conventii: o poveste criminala, cateva personaje tipice, atmosfera specifica. dar te face sa intelegi bine de unde se inspira multe din filmele actuale (exista azi un gen sau subgen denumit neo-noir), iti da niste repere de comparatie. in plus, au un caracter de noutate pentru noi, adica descoperi o alta epoca: cum gandeau, cum traiau, cum se imbracau oamenii, pe atunci. este altceva, este incomparabil mai autentic, din acest punct de vedere, decat daca urmaresti un film actual despre epoca respectiva.

[rvn]

cred ca e important sa se stie putina istorie. istoria care te face sa intelegi mai bine prezentul. ma refer la cinefili. noir-ul e un gen simplu ca structura si conventii: o poveste criminala, cateva personaje tipice, atmosfera specifica. dar te face sa intelegi bine de unde se inspira multe din filmele actuale (exista azi un gen sau subgen denumit neo-noir), iti da niste repere de comparatie. in plus, au un caracter de noutate pentru noi, adica descoperi o alta epoca: cum gandeau, cum traiau, cum se imbracau oamenii, pe atunci. este altceva, este incomparabil mai autentic, din acest punct de vedere, decat daca urmaresti un film actual despre epoca respectiva.

sunt intru totul de acord. imi pare bine ca ai completat ceea ce trebuia sa scriu eu, de fapt, cand am spus ca valoarea unor astfel de filme, este acum, una istorica.

@robert, actorii din vremurile acelea nu aveau alta sursa de inspiratie decat Broadwayul. multi incepeau ca actori de teatru. la fel si ceilalti: scenaristi, regizori. este normal ca efectul de "nerealistic" sa fie atat de pregnant, fiindca, in teatru nu se vorbeste cum o fac oamenii in realitate, nu?
sa stii ca tocmai intonatia si dialogul din aceste filme contrubuie la farmecul lor aparte.cel putin, asa cred eu...

[robertsandu]

@robert, actorii din vremurile acelea nu aveau alta sursa de inspiratie decat Broadwayul. multi incepeau ca actori de teatru. la fel si ceilalti: scenaristi, regizori. este normal ca efectul de "nerealistic" sa fie atat de pregnant, fiindca, in teatru nu se vorbeste cum o fac oamenii in realitate, nu?
sa stii ca tocmai intonatia si dialogul din aceste filme contrubuie la farmecul lor aparte.cel putin, asa cred eu...

Chiar nu am spus-o ca un reproș. Am dat 10 filmului, tocmai pentru că nu mă deranjează deloc aceste dialoguri nerealistice. Din contră, le savurez.

[rvn]

Din contră, le savurez.
asta inseamna intelegere pentru spiritul filmului noir, ceea ce este destul de rar pentru o persoana de varsta ta.

si mai voiam sa adaug ceva, legat tot de perioada cand filmul noir era rege.
anii 40 au fost anii cand marile staruri feminie ale Hollywoodului straluceau. Mercutio a spus un lucru mai sus si anume ca succesul la public al filmului noir se datora prezentei starurilor vremii. corect, lucru valabil si astazi cu blockbusterele.
actrite ca Ingrid Bergman, Katharine Hepburn, Bette Davis, Rita Hayworth, Veronica Lake, capatasera atata notorietate, incat, prezenta lor pe afisul filmului, insemna succes de casa garantat. este epoca "actritelor". cred ca am scris mai demult despre George Cukor. el a fost supranumit "regizorul actritelor", fiindca, a regizat filme in care au jucat toate aceste nume care astazi, sunt legende, fac parte din patrimoniul cultural hollywoodian. rolurile erau scrise special pentru ele, iar unele, cu o frumusete aparte, au facut ca filmele sa ramana de neuitat. "Lumina de gaz" e unul dintre ele, de exemplu. cu ocazia asta mi-am adus aminte de el.

[reivan]

E firesc sa ai conventii intr-un gen de film , dar cand acestea se repeta si nu aduc mai nimic nou nu e ok. Trademark-ul da , dar cand nu mai aduci nimic nou respectivul gen se stinge. Asa cum s-a si intamplat in western , film-noir.
Mie-mi pare ca sa creea un fel de iluzie in "noir" , toate personajele feminine erau frumoase , destepte , senzuale , puternice si reuseau sa se descurce singure , de cele mai multe ori ele fiind vaduve.
Apoi apare un moment in care ele se intalnesc cu un detectiv sau cu un barbat atragator , puternic , foarte calm si care stia cum sa cucereasca orice fel de femeie.
Nu e cam mereu aceeasi poveste? Mie-mi place noir-ul doar pentru ca au un parfum anume , au ceva misterios pe undeva , dar toate povestile incep si se termina la fel ( ma refer la filmele americane ).
Eu am dat thumbs up pentru ca mi-a placut desfasurarea actiunii si misterul filmului , pentru ca ma asteptam datorita perioadei sa nu aibe o idee care sa fie considerata originala in prezent.
Cateodata ma gandesc , aproape tot ce putea fii facut in materie de film a fost facut...O sa existe un moment in care nu o sa mai apara nimic original?

[Mercutio]

E firesc sa ai conventii intr-un gen de film , dar cand acestea se repeta si nu aduc mai nimic nou nu e ok. Trademark-ul da , dar cand nu mai aduci nimic nou respectivul gen se stinge. Asa cum s-a si intamplat in western , film-noir.
Mie-mi pare ca sa creea un fel de iluzie in "noir" , toate personajele feminine erau frumoase , destepte , senzuale , puternice si reuseau sa se descurce singure , de cele mai multe ori ele fiind vaduve.
Apoi apare un moment in care ele se intalnesc cu un detectiv sau cu un barbat atragator , puternic , foarte calm si care stia cum sa cucereasca orice fel de femeie.
Nu e cam mereu aceeasi poveste? Mie-mi place noir-ul doar pentru ca au un parfum anume , au ceva misterios pe undeva , dar toate povestile incep si se termina la fel ( ma refer la filmele americane ).
Eu am dat thumbs up pentru ca mi-a placut desfasurarea actiunii si misterul filmului , pentru ca ma asteptam datorita perioadei sa nu aibe o idee care sa fie considerata originala in prezent.
Cateodata ma gandesc , aproape tot ce putea fii facut in materie de film a fost facut...O sa existe un moment in care nu o sa mai apara nimic original?

povestea nu e aceiasi. am putea spune ca povestile sunt foarte asemanatoare. in general avem de-a face cu un tip, detectiv sau nu, implicat intr-o afacere in care o femeie fatala, de obicei, incearca sa-l traga pe sfoara. dar afacerea difera, desi este mereu implicat ceva de natura materiala, o suma de bani, un obiect de valoare, etc., pentru care femeia tradeaza pe oricine.
am putea spune ca universul in care se desfasoara povestea e acelasi, de asemenea structura narativa. dar structura narativa e cam aceiasi in toate filmele narative, indiferent ca sunt noir sau altceva. aceaisi si in romane si alte povestiri scrise, de pe vremea lui Aristotel, cel putin asa sustin unii.
cat despre originalitate. eu zic ca exista o multitudine de mijloace de expresie, de teme, de subiecte, care pot produce multiple combinatii originale, asa cum ii spuneam si lui Twinsen. unii resuscita vechi genuri, ziceam mai inainte de neo-noir. se filmeaza si astazi westernuri, putin diferite, evident. am vazut o varianta asiatica la Cel bun, cel rau si cel urat, de-a dreptul extravaganta, bizara, fantastica aproape. totusi interesanta. unii combina genuri, vezi filmul acela aparut recent cu extraterestri si cowboy, insa nu mereu cu rezultate de apreciat.
eu as zice ca va exista tot timpul ceva nou de scos la iveala si de pus in filme, doar ca pentru noi, astia mai batrani, filmele respective nu vor mai avea originalitatea aceea pura, pe care o regasim doar in filmele vechi.

[Mercutio]

Eu mă refer la stilul în care vorbesc personajele noir și care nu e deloc realistic, din moment ce aproape toate replicile sunt de efect. Tocmai acest dialog după mine separă acțiunea filmului noir de zona realismului. Pur și simplu oamenii nu vorbesc așa în realitate.

asa e, exista o emfaza, mai ales in genul noir si criminal de pe vremea aia, pusa pe replici. replici citabile, cum se spune, replici tari, specifice mediului gangsteresc. totusi, am vazut filme (am o colectie destul de mare de noir), in care aceste dialogurile, replicile, erau mult mai exagerate in privinta asta. in Out of the past am remarcat o anume moderatie, nu textuala, ci mai degraba in ton si in atitudinea interpretarii. de aceea mi s-a parut mai realist decat altele.

[Twinsen]

Final de vot

Thumbs up: 4
Thumbs down: 1

[anaemona]

Mi s-a parut overrated filmul, nu neaparat aici, cit pe imdb. Cel mai bun rol si cel mai interesant personaj e cel interpretat de Douglas. Mitchum nu mi-a placut niciodata si in rolul asta e la fel de previzibil si plat ca tot ce am vazut eu cu el de-a lungul anilor, e adevarat, cu foarte multi ani in urma. Nu vreau sa spun ca nu mi-a placut filmul, dar mi-a placut tocmai pentru ceea ce-l deosebeste de noir-urile clasice, adica locurile de filmare, nu atit de multe interioare, strazi neluminate din orase, cit filmari in plina zi, chiar punctele culminante ale actiunii desfasurindu-se tot in plina zi. In contrast, filmarile de noapte sint strins legate de implicarea emotionala a celor 2 si doar sporadic intervine un element de suspans , gen usa care se deschide trintita de vint dupa ce tocmai asistasem la o scena romantica, in care el ii usuca parul. O scena ca asta e cireasa de pe tort, dupa ce te-ai relaxat crezind ca esti intr-un all time romance, te readuce violent pe firul care te tine in priza. Dar altfel, scenariul mi s-a parut fortat, introducind la fiecare noua aparitie a femeii fatale o noua schema care o facea mai diabolica. Da-o incolo, cit de machiavelica era femeia aia? :)) mai ales ca interpretarea ei nu tine scenariul in picioare. Iar finalul e destul de penibil. In general noir-urile se termina violent, dar superioritatea unora in fata altora e data de emotiile celor implicati in scena finala, ori scena din masina parca a fost facuta de amatori. Se poate discuta ca scena e fara emotie pentru ca ea il omoara cu singe rece, dar in acelasi timp scena e teatrala, ceea ce, din punctul meu de vedere, ii scade valoarea, in loc s-o ridice.