Turneu Iconoclast II - La prisonnière (1968) Henri-Georges Clouzot

[Mercutio]

http://24.media.tumblr.com/tumblr_m4d5k523Bg1qznq61o1_500.jpg

http://www.imdb.com/title/tt0063458/

Bande annonce (http://www.youtube.com/watch?v=QIYBL5OIbwE)

Saptamanal se trage la sorti un film ce va fi afisat intr-un topic propriu. Topicul ramane deschis pentru votare doua saptamani.
Oricare membru cinemagia e invitat la discutii si poate vota, cu conditia de a-si justifica votul printr-un comentariu.
Sistemul de votare:
4 stele = 4 puncte - excelent, 3 stele = 3 puncte - bun, 2 stele = 2 puncte - merita incercat, 1 stea = 1 punct - slab, 1 bila neagra = 0 puncte - foarte slab
Se pot da si note intermediare, de exemplu 2.5 puncte.

[Twinsen]

Un film subtirel, care mi-a retinut totusi atentia pana la final datorita subiectului incitant si a patinei timpului.

Josée, sotia unui artist, se indragostete fara vreun motiv aparent de un sadic, propietarul unei galerii de arta moderna. Filmul tatoneaza zona sado-maso mai degraba superficial, fiind mai interesat de stil decat de substanta. Avem cateva scene fierbini, iar actrita e buna si la propriu si la figurat, ceea ce ajuta mult. Sadicul nostru se dovedeste a fi pana la urma doar un sensibil, cu o problema erectila care e vindecata instantaneu de Josée intr-o escapada la mare. In una din scenele cele mai ridicole din tot filmul insa, Josee pastreaza o fotografie luata cu sadicul sensibilos, impotriva vointei lui si e surprins de acesta cu o ilustrata in care promitea unei prietene ca ii va povesti totul despre ce fac ei doi acolo. Relatia are de suferit si apare si sotul gelos si sadicul vrea sa se sinucida dar nu poate si Josée vrea sa se sinucida si aproape poate. Fin.

2 stele

[Mercutio]

Filmul e bogat din punct de vedere vizual. Toate acele obiecte de arta moderna, abstracta, care aparent isi schimba forma datorita efectelor optice, sunt fascinante. Scena visului, la fel, e una dintre cele mai bizare scene onirice pe care le-am vazut vreodata. Insa istoria sado-maso dintre tanara burgheza si proprietarul galeriei de arta, desi consternanta, imi inchipui, la vremea aparitiei filmului, vazuta actualmente sufera de banalitate. La Prisonniere e apraope un esec in raport cu celelalte filme ale lui Clouzot: Le Corbeau, Le salaire de la peur, Les diaboliques.

2 stele

[MinRep]

"La prisonniere" este ultimul film pe care Clouzot l-a terminat (cu aproape zece ani inainte de moartea sa). Nu se ridica la inaltimea capodoperelor sale (in special "Le salaire de la peur") si asta poate fiindca este un film "prea reprezentativ" in decada din care face parte. Sunt ecouri din "Peeping Tom" si "Blow-Up" (printre altele), dar daca aceste filme au reusit sa treaca testul timpului si sa se impuna ca filme clasice, "La prisonniere" este prizonierul anilor '60 (sorry about that pun). Cu toate acestea, are o intriga destul bunicica, un personaj feminin central interesant, multe efecte optice interesante si cel putin doua secvente uluitoare, hitchcockiene: plimbarea pe malul marii involburate si visul din final.

2.5 stele

[Mercutio]

final votare

Total 6.5 puncte
Medie 2.17