Turneul Forumistilor: marcusARCUS ne propune White Material

[Twinsen]

Film: White Material (http://www.imdb.com/title/tt1135952/)

Propus de: marcusARCUS

Perioada de votare: 15 iulie 2012 - 22 iulie 2012

Oricine vede filmul poate vota fie Thumbs up fie Thumbs down, cu conditia sa comenteze alegerea. Pentru Thumbs down e suficienta vizionarea primelor 60 de minute.

[rvn]

Huppert este una dintre frantuzoaicele mele preferate. e pe val! o sa ma uit cu placere la film.
nu sunt sigura, dar cred ca am mai avut o tentativa de a-l vedea. inca un motiv in plus ca sa nu-l ratez.

[Twinsen]

Mda, dupa o ora de vizionare din filmul asta nu am inteles nimic din conflictul armat, cine l-a inceput, care e scopul, care sunt combatantii nici in ce tara africana se petrece. Avem in schimb ca personaj principal o femeie alba caracterizata prin faptul ca nu vrea sa plece si nu vrea sa plece si nu vrea sa plece. Peisajele sunt frumoase.

Thumbs down.

Later edit: Am incercat din greu sa ma abtin, totusi nu imi pot imagina prin ce proces intelectual s-a ajuns la concluzia ca asta e un film cu sanse sa placa tuturor. Nu stiu, poate sunt eu pe alta lungime de unda, dar sunt convins ca daca as iesi chiar acum in centrul Sibiului si as lua la intamplare 50 de oameni carora sa le pun filmul asta, nici macar 5 dintre ei nu ar fi dispusi sa-l revada vreodata. Aici fiind o concentrare mult mai mare de cinefili sansele sunt mai bune, dar totusi... In fine, sper ca celelalte voturi sa-mi arate ca ma insel. :|

[rvn]

poti face experimentul si cred ca va fi distractiv. de fapt, mai greu ar fi sa-i convingi sa-l voteze inca o data pe Base, nu crezi?

[Liviu-]

T. eu observ ca tu ai votat pozitiv un singur film. In rest ai fost contra, dar cu toate astea multi au sustinut filmele pe care le-ai criticat. Deci nu ma mir ca tu nu intelegi, dar sa-i lasam si pe ceilalti, ca aici nu propunem oamenilor de pe strada, ci forumistilor. Chiar vroiam sa vad filmul asta, acum sper sa nu se repete istoria cu Spirit of the beehive (care desi nu mi-a placut cred ca a fost o propunere buna) sau cu Santa Sangre.

[rvn]

2, nu 1.
observ ca ma copiezi cand i te adresezi...

[Twinsen]

T. eu observ ca tu ai votat pozitiv un singur film. In rest ai fost contra, dar cu toate astea multi au sustinut filmele pe care le-ai criticat. Deci nu ma mir ca tu nu intelegi, dar sa-i lasam si pe ceilalti, ca aici nu propunem oamenilor de pe strada, ci forumistilor.
Liviu, nu prea inteleg ce vrei sa spui. Eu mi-am exprimat parerea despre film si am subliniat chiar ca sper ca alti forumisti sa voteze altfel decat mine. Ce anume ai vrea, sa spun ca-mi place? Sa nu mai votez?

In al doilea rand, revizuieste-ti statisticile. Din cele 7 runde terminate, am votat pozitiv pentru 2 filme. La doua filme pentru care am votat negativ am facut parte din majoritate. A existat doar un singur caz in care sa ma aflu intr-o minoritate mai mica de 33%

[Liviu-]

Liviu, nu prea inteleg ce vrei sa spui.

Iar batem apa in piua, dar fie. Cand o sa treaca ideea ca ce considera unul ca e recomandabil poate fi total diferit de ce considera altul. La fel de valabil si invers. Lasati oamenii sa propuna ce cred ei si nu va mai dati cu parerea ca asta se propune, asta nu se propune. Cand o sa vada ca primesc voturi negative nu o sa mai propuna genul ala de film. Nu de asta sunt voturile negative? (singura obiectie legat de propuneri pe care o am e ca filmul sa nu fie prea popular)

Cu faptul ca ai o parere despre film nu am nimic. E parerea ta, e foarte ok, dar ca un film face parte din ceea ce consideri tu ca trebuie sau nu propus e altceva.

[Twinsen]

Liviu, ca organizator in turneul asta nu am respins niciodata un film propus de cineva. Stii ca am avut o discutie pe PM despre un film si ti-am spus ca alegerea finala e a ta. A existat un singur caz in care filmul nu exista nicaieri pe torentii publici si forumistul a fost de acord sa il schimbe, pentru simplu motiv ca o parte din participanti nu ar fi avut de unde sa-l ia. Deci intodeauna pana acum forumistii au ales ce film sa intre si eu am acceptat.

Ca si participant la turneu, am sa-mi spun intotdeauna parerea sincera despre film si despre modul in care se potriveste la specificul turneului. E dreptul fiecaruia sa faca asta.

Later edit: Acum mi-am amintit ca a fost si un caz in care s-a propus un film pe care forumistul nu-l vazuse. Daca nu-l vazuse de unde putea sa stie ca va placea altora sau chiar lui? Acela nu l-am acceptat, dar nu a avut absolut nici o legatura cu filmul in sine.

[MinRep]

Despre filmele lui Claire Denis (cele pe care le-am vazut) se pot spune doua lucruri:

1. cele mai importante evenimente din film tind sa fie lasate in afara montajului...
Astfel, in "White Material", secvente care conteaza in economia filmului precum intalnirea fiului cu doi rebeli adolescenti, cateva morti si confruntarea finala intre "militie" si Boxer sunt trunchiate, incat vedem adesea doar concluzia acestor scene.

2. datorita si acestor elipse, cateodata nu e foarte clar de ce filmul e bun chiar de la inceput...
Recunosc ca nu mi-a placut foarte mult filmul pe parcurs. Am fost destul de anxios (dar nu plictisit) pe masura ce evenimentele se derulau si filmul incepea sa se inscrie intr-un fir narativ linear (spre deosebire de naratiunea in flashback-uri din primele secvente). Insa modul in care finalul este orchestrat, cu cateva executii sumare, repetarea unor cadre din deschidere pe care doar acuma le intelegem (precum casa fumeganda) si o secventa de razbunare care pare sa vina de nicaieri, a fost mai mult decat satisfacator si, cu toate elipsele, se creaza astfel un cadru in care filmul poate deveni coerent.
Foarte poignant mi s-a parut cadrul final, in care un tanar se opreste intr-un camp dupa confruntarea finala, tinand in mana un pistol si basca Boxerului (liderul rebelilor, proaspat eliminat), apoi iese din cadru, aparent in aceeasi directie din care a venit, sugerand ca lupta din fundalul acestei povesti va continua.
"White Material" este un film foarte frumos, dar cred ca imi vor trebui mai multe vizionari pentru a-i descalci sub-plot-urile.

THUMBS UP

[White1]

Alt festin cinematografic pentru persoanele care se ghideaza dupa dictonul "daca filmul nu are o poveste, aceasta ar trebui inventata". Si filmul asta nu are. Nici poveste si nici personaje. Doar o serie de intamplari mai mult sau mai putin interesante prin care se perinda o multime de fantome carora le-as face o favoare daca le-as numi "personaje unidimensionale". De ce? Pentru ca, in general, personajele nu au nici macar o singura dimensiune. Cu doua exceptii, dar ajungem si la asta.
Asa...avem o tara nenumita din Africa, macinata de eternul razboi civil dintre rebeli si fortele guvernului, razboi in care singura diferenta dintre taberele combatante e faptul ca grupul din urma poarta uniforme. Apoi avem familia de albi, detinatoarea unei plantatii de cafea, pe cale sa fie (a)prinsa in focul incrucisat cauzat de situatia incediara din respectiva tara. Si femeia, capul familiei, care refuza sa paraseasca plantatia pentru o viata cel putin linistita in Franta.
Punctele de interes ale filmului ar trebui sa fie tocmai intelegerea motivatiei femeii de a ramane (pentru ca situatia politico-socialo-militara cade in plan secund) si masacrul de la plantatie pe care il anticipezi inca de la inceputul filmului. Cumva, regizoarea te lasa cu buzele umflate in ambele cazuri. Motivatia femeii de a ramane? Ceva legat de faptul ca familia a "prins radacini" si alimentarea propriei imagini de luptatoare. Se pare ca e suficient pentru a-ti pune intreaga familie in pericol.
Cat despre masacru, aici lucrurile sunt satisfacatoare din cel putin un punct de vedere: situatia care se dezintegreaza destul de lent pe parcursul filmului explodeaza atat de violent incat daca nu esti atent poti pierde amanunte importante dintr-o drama care te-ar cutremura daca te-ai fi atasat macar putin de unele personaje. Din pacate nu e cazul.
Ziceam ca sunt doua personaje ceva mai rasarite. Al doilea e fiul femeii, singurul personaj care beneficiaza de un "character arc" destul de anemic Iese in evidenta fata de restul, dar prea putin.
Bottom line, filmul nu e prost, dar nu e pentu gusturile mele.
Thumbs Down

[oneflyride]

Thumbs up.

Mi-au placut locatiile, atmosfera si ritmul lent, hipnotic .A avut un efect relaxant.. Sigur, are cateva probleme , dar pentru mine a fost indeajuns de bun.

7/10

[Twinsen]

oneflyride, de data asta o sa-ti iau in considerare votul dar te rog ca la filmele viitoare sa faci o descriere mai detaliata a motivatiei tale.
Deci nu ma mir ca tu nu intelegi, dar sa-i lasam si pe ceilalti, ca aici nu propunem oamenilor de pe strada, ci forumistilor. Chiar vroiam sa vad filmul asta, acum sper sa nu se repete istoria cu Spirit of the beehive (care desi nu mi-a placut cred ca a fost o propunere buna) sau cu Santa Sangre.
Well?
Huppert este una dintre frantuzoaicele mele preferate. e pe val! o sa ma uit cu placere la film.nu sunt sigura, dar cred ca am mai avut o tentativa de a-l vedea. inca un motiv in plus ca sa nu-l ratez.
Well?

[Mercutio]

Inca de la debutul ei ca autor Claire Denis a ramas fidela catorva teme pe care le regasim si in filmul de fata: colonialism, raporturi de forta, inversare de roluri, ambiguitate. Ambiguitate in primul rand. Haos mai bine spus. Avem de a face aici cu istoria unui haos care se sfarseste cu un masacru. Haos la nivel politic si social in tara respectiva, haos si in familia destramata de albi colonialisti. Iar acest haos este redat de autoare printr-un discurs ne-linear, cu flashback-uri, cu secvente sub forma de piese de puzzle ce trebuiesc potrivite pentru a intregi povestea. Poveste care e simpla ca actiune dar complexa ca semnificatie. In afara de naratiune tip puzzle un alt aspect care deranjeaza spectatorul antrenat sa vada filme dupa modelul clasic e aparenta lipsa de motivatie a personajelor. Intr-un sens asta da realism filmului. In realitate motivatiile oamenilor sunt foarte greu de dedus, mai ales in situatii complexe ca cea din film. Behaviorism-ul e mort si ingropat de mult, cu toate ca-l mai reagasim inca in filmele de actiune hollywood-iene, unde personajele sunt ca niste bile intr-un joc de biliard. Actioneaza, cu alte cuvinte, in mod unilateral determinati de o singrua cauza exterioara. Nu in filmele lui Claire Denis. Autoarea a cultivat mereu un cinema apropiat de documentar, de cine-verite. In plus a trait o parte din copilarie in Africa, de aici acuratetea cu care reada colonialismul, justetea raporturilor intre albi si negri.
Merita amintit si jocul remarcabil al actritei Isabelle Huppert, rezervat, subtil, cum il stim. Inainte de a distinge actrita, vedem personajul, femeia hotarata, care nu vrea sa cedeze nici un metru din teritoriul ei, care vrea sa arate ca simpatizeaza cu negrii, ca e la fel ca ei, cand de fapt nu e.

Thumbs up

[Malombra]

primele 60 minute


într-un interviu cu mark cousins, claire denis spunea cît este de greu pentru o albă care a crescut în africa, cu sentimentul mereu prezent că e greşit să se afle acolo, să dea lecţii, să judece categoric, intransigent. în acelaşi timp, denis mărturiseşte pasiunea sa pentru cinemaul african şi spune despre touki bouki, remarcabilul film al lui Djibril Diop Mambéty, că este unul din cele mai bune filme pe care le-a văzut vreodată.
filmul începe şi el cu o posibilă trimitere la filmul african : măşti aliniate care par să amintească de black girl al lui sembene, unde masca, iniţial dar al prieteniei, devine la sfîrşit o armă a culpabilizării, un reproş coşmaresc pentru sinuciderea fetei de culoare, care se angajează ca bonă într-o familie franceză. deşi face această trimitere, filmul pare să renunţe la dreptul de mai gîndi lucrurile în perechi de contrarii atît de precis demarcate, aici sunt bunii, dincolo sunt răii, mai ales că filmul se face din perspectiva intrusului, a celui care şi aşa nu prea are ce căuta acolo.
ce mi-a plăcut foarte mult la acest film este tonul semi-documentar, observator. filmul nu e ilustrarea unei maxime care îi precede, nu are agresivitatea didactică a unei teze politice sau sociale. e poate ceva specific cinemaului feminin, în frunte cu hogg, antoniak, coppola, deşi nu e o lege. îmi place că se joacă cu aşteptările spectatorului, îi arată doar concluziile dureroase, nu şi poveştile minuţios reconstituite, ale unor scenarii africane mereu repetate, pentru că nu doreşte să ofere spectatorului conştiinţa împăcată a faptului că tocmai a văzut un film ce serveşte o cauză bună. a vedea un film militant şi a te entuziasma este o falsă participare, nu schimbi nimic prin faptul că îl vezi, aşa cum şi după hotel rwanda s-au schimbat puţine. în plus, de multe ori explicaţia legitimează, ceea ce are o cauză raţională, are şi un efect justificabil.
supereroii aparţin altor vremuri, iar fiilor lor dezabuzaţi le-a rămas doar aşteptarea şi soarele negru al melancoliei. aşteptarea interzice scenariile pompoase, în măsura în care nu ştii ce va fi în următoarele două ore. refuzînd să plece, femeia intră pentru prima oară în pielea băştinaşilor. o aşteptare fără obiect şi o grijă modestă pentru organizarea treburilor zilnice. denis îşi face filmul pe calapodul personajului său central: femeia nu are acces decît la fragmente de situaţii, la indivizi care îi ies în cale de nicăieri, la efluvii de panică ce pun pe fugă muncitorii, şi nu are habar de tranzacţiile soţului său. de ce şi-ar permite denis aroganţa dramaturgului omniscient cînd nici unul din personajele sale nu are această capacitate implauzibilă?
minutul 23 nu i-a amintit nimănui de virgin suicides? muzica, adolescenţii a căror viaţă e infiltrată de violenţă în ambele filme, pare să anuleze barierele de clasă şi societate, generaţiile sunt rătăcite şi debusolate atît într-un mediu atent igienizat şi plivit moral al americii anilor 70, cît şi într-o africă atemporală a războaielor fără sfîrşit.
nu ştiu dacă femeia vrea să fie eroină. dincolo, în minunata lume albă, nu e ca în posterele sovietice, nu te aşteaptă nimeni cu pîine şi sare , doar pentru că eşti de-al lor. inerţia relocării e o chestie normală, readaptarea cere efort, cei ce susţin contrariul susţin implicit şi faptul că un român ce a stat 20 de ani în state nu ar trebui să aibă probleme de reacomodarea în românia în virtutea unor structuri interioare durabile, care îl fac român, structuri valabile transglobal şi genetic. nu cred că există un spirit nomad obligatoriu care se activează automat în situaţii de criză, ca un airbag, şi îţi face plecarea mai uşoară.
nu înţeleg nici de ce se plînge lumea că filmul i-a lăsat cu buza umflată. cei doi copii negri tot oameni sunt, nu sălbăticiuni care ucid fără a second thought . un film ideal ar fi fost cel în care manuel ar fi fost înjunghiat, pentru ca dreptatea marxistă, ca răzbunare împotriva exploatatorului, şi ideile noastre inculcate, inclusiv cinematografic, despre o africă semi-animală, ar triumfa? nu-i musai să fii creştin european, ca se te minuneze bizara varietate şi coloratură a unor obiecte înşirate pe noptieră, căci nici în africa, oricît de violentă, nu se trece peste stadiul de curiozitate infantilă care preferă se cerceteze nişte cîini de porţelan, uitînd pe moment de jocul pervers de adulţi în care e implicată. fură o găină şi o taie, pentru că dubiul că trebuie să ucizi nu numai în nordul mediteranei s-a cultivat. bine, după aia...
____________

după încă 45 de minute, în care încerc să pricep dacă huppert e un fel de scarlett o'hara, cu amestecul ei impur de lăcomie, încăpăţînare şi iubire pentru pămînt, ca Ion al nostru autohton, lipsindu-i însă cochetăria dixielanderiţei.

în fine, thumbs up, deşi nu m-a dat pe spate. prefer US go home.

[marcusARCUS]

Can't find US go home.

[Malombra]

a fost pe youtube pînă ieri sau azi, pentru că spurcaţii au desfiinţat contul. acum am văzut. :( ce împuţiţi.

[Liviu-]

Well?

Well... am avut o gramada de invatat pana vineri, apoi am ajuns acasa, am facut bagajul si am plecat la mare. De la mare m-am intors acum 30 minute, deci nu o sa pot vota (mai ales ca somn pe bune n-am mai cunoscut de vreo saptamana), dar tot vreau sa vad filmul si probabil o sa revin cu un comentariu.

[Twinsen]

minutul 23 nu i-a amintit nimănui de virgin suicides? muzica, adolescenţii a căror viaţă e infiltrată de violenţă în ambele filme, pare să anuleze barierele de clasă şi societate, generaţiile sunt rătăcite şi debusolate atît într-un mediu atent igienizat şi plivit moral al americii anilor 70, cît şi într-o africă atemporală a războaielor fără sfîrşit.
Nu, dar in schimb mie minutul 34 secundele 14-18, in care vedem fugitiv un tufis pipernicit, simbol ontologic ( şi axiologic!) al omului negru asuprit mi-a readus instantaneu in constiinta imaginea ineludabila (din italianul ineludibile) a vikingilor strabatand un ocean ca o oglinda valurita a propriului lor destin.

[rvn]

abia acum ma uit la el. am lucrat toata ziua.

[White1]

Nu am zis ca in Franta ar fi primita cu bratele deschise, ci ca o asteapta o viata cel putin linistita, unde prin linistita inteleg ca nu trebuie sa treci in fiecare zi printr-un baraj de negri inarmati pana in dinti care te pot impusca fara ezitare daca nu le platesti 100 de dolari taxa de trecere in drumul spre farmacie.
Da, da, avem inculcate idei marxisto-leniniste care ne impiedica sa ne bucuram de un film care indrazneste sa sparga tiparele cu care suntem obisnuiti 8-|

[Twinsen]

Da, da, avem inculcate idei marxisto-leniniste care ne impiedica sa ne bucuram de un film care indrazneste sa sparga tiparele cu care suntem obisnuiti 8-|
Mi-e teama ca e vorba mai degraba de disonanta culpabilizanta cu etosul leaganului civilizatiei, sau ca sa fiu sincer un adevarat complex oedipian fata de mama Africa mascat intr-un thumbs down.

[Malombra]

Nu, dar in schimb mie minutul 34 secundele 14-18, in care vedem fugitiv un tufis pipernicit, simbol ontologic ( şi axiologic!) al omului negru asuprit mi-a readus instantaneu in constiinta imaginea ineludabila (din italianul ineludibile) a vikingilor strabatand un ocean ca o oglinda valurita a propriului lor destin.

ai fumat ceva? ce bine că nu vedem aceleaşi filme, m-aş îngrozi să avem lucruri în comun. minutul 23 se referea la trupa de copii înarmaţi.

Da, da, avem inculcate idei marxisto-leniniste care ne impiedica sa ne bucuram de un film care indrazneste sa sparga tiparele cu care suntem obisnuiti 8-|

n-am zis nimic nici de lenin, nici de tipare. :-?

[Twinsen]

Malombra, te rog sa revezi minutul 34 (nu cel eronat 23) si cu siguranta ai sa intelegi ce vreau sa spun. Nu imi imaginez ca cineva ar putea interpreta altfel imaginea acelui tufis, probabil ca nu l-ai vazut fiind usor ascuns de personajului principal, in coltul stanga jos. Pentru Dumnezeu, e primul tufis din film care intra in cadru prin partea stanga jos, de parca focalizarea neclara n-ar fi fost un indiciu suficient ca e vorba de vikingi!

[Malombra]

desigur.

[Malombra]

eu mai cred că părul deseori în dezordine al huppertei face aluzie la reprezentarea antică a discului solar. e imposibil să nu fii de acord, twinsen, părerea ta de specialist îmi e indispensabilă.

[Twinsen]

Stiam ca ai sa intelegi. Malombra. Exista filme care necesita o sensibilitate inefabila si care nu se preteaza la interpretari vulgare ca a lui White care are asteptari anacronice, as zice chiar retrograde cum ar fi poveste rationala sau personaje dezvoltate. Cand poti vezi vikingii din tufisul african, thumbs up-ul devine inevitabil.

[Malombra]

iarăşi ai dreptate. eşti ca un oracol în seara asta.

[Mercutio]

e adevarat ca Malombrei ii place sa voiajeze pe terenurile alunecoase ale interpretarii. dar in cazul asta, Twinsen, sa fii ironic nu prea se potriveste. tu nici n-ai urmarit filmul pana la capat. zici de exemplu ca nu intelegi despre ce coflict armat e vorba. daca te uitai pana la sf. intelegeai. intelegeai si multe alte detalii si imagini care nu se explica decat catre sfarsit. sorry, dar eu nu sunt de acord cu regula de vota negativ filmul fara sa-l fi vazut in intregime. sau vrei ca aici sa ruleze doar binecunoscutele movies in care in primele 10 minunte personajele si miza sa fie clare? de ce atata caz despre un film cu naratiune in puzzle? cel putin de la Pulp Fiction incoace s-au turnat o gramada. ca si cinefil trebuie sa faci un efort sa vezi un film pana la capat. lucru ce ar trebui incurajat aici, zic eu.

[Twinsen]

Final de vot.

Thumbs up: 4
Thumbs down: 2

[Malombra]

:-bd <:-P <:-P

[rvn]

Final de vot.

Thumbs up: 4
Thumbs down: 2
thumbs up si de la mine. motivez maine. fa o concesie, ca nu e foc..

[Twinsen]

rvn, votul va fi luat in considerare daca dai o motivatie maine (adica azi mai exact).
e adevarat ca Malombrei ii place sa voiajeze pe terenurile alunecoase ale interpretarii. dar in cazul asta, Twinsen, sa fii ironic nu prea se potriveste. tu nici n-ai urmarit filmul pana la capat. zici de exemplu ca nu intelegi despre ce coflict armat e vorba. daca te uitai pana la sf. intelegeai.
Mercutio, s-a discutat deja pe larg despre regula asta pe threadul turneului, s-a si votat si parerile au fost impartite egal prin urmare a ramas. Orice as fi inteles, nu m-ar fi interesat. Conflictul ala e un pretext. Personajele sunt nedezvoltate. De ce m-ar interesa ce fac niste personaje de carton intr-un conflict fara sens?

Eu sunt interesat de o poveste care sa-mi spuna ceva si personaje complexe, asa cum fiecare om real e complex. Nu ma prea intereseaza in ce ordine se petrec evenimentele, unde e amplasata camera, cum cade lumina, ce premii a luat regizorul etc.

[Malombra]

personaje carton
Marie
-o femeie hotărîtă, decisă să nu plece dintr-un loc de unde ar fugi oricine, care administrează o proprietate dată ca monedă de schimb pentru două paşapoarte de partenerul ei de viaţă.
- se bucură din plin de libertatea oferită de natură , într-o ţară cu o grămadă de issues, mai ales într-o ţară unde ca femeie şi ca albă e periculos să fii. e de o feminitate destul de bine echilibrată încît nici să nu genereze un asalt sexual, nici să se camufleze într-un hermafrodit.
- suficient de curajoasă ca să-şi facă singură comisioanele, deşi fragilitatea ei se simte la fiecare pas. am stat să văd pînă la sfîrşit dacă e o naivă ce dă în gropi şi nu e. să o vezi expunîndu-se continuu, ziua pe drum, şi noaptea, în curtea prost luminată, e de ajuns ca să te crispeze. dar tipa asta înţelege că nici o baricadare fizică nu te scapă de inevitabil şi de aceea forţa şi calmul cu care merge în întîmpinarea evenimentelor , fără a le declanşa,este impresionantă.
- deşi îndeajuns de flexibilă ca să nu pară sfidătoare în relaţiile cu oamenii, e o fire conservatoare. îşi face datoria la plantaţie oricare ar fi starea naţiunii, îşi cicăleşte fiul pentru că nu e cetăţean model, are un simţ acut al proprietăţii. cu toate astea, e destul de tînără ca să încalece o motocicletă şi destul de nepupincuristă faţă de autorităţi, ca să nu-l dea în gît pe un rebel care se adăposteşte în casa ei.
- o individă lucidă, care îşi dă seama că chestia aia cu 'if you can do it there, you can do it anywhere' e o scorneală de doi lei, că un loc e ireductibil la altul, că nu în orice parte a lumii rezistenţa ei ar avea un sens, iar personalitatea ei ar fi adecvată. spune la un moment dat că franţa nu i-ar prii, ar sucomba confortului de acolo, unde instituţiile îşi fac treaba, unde rolurile sunt definite în alt fel. într-o societate aproape perfectă ea nu ar mai funcţiona perfect, nu ar mai funcţiona deloc. e de apreciat faptul că îşi conştientizează această limită, raportul intim dintre om şi loc.

[White1]

Mda, un peronaj pe jumatate autist care se agata prosteste de rutina administrarii plantatiei in timp ce totul se duce la dracu' in jurul ei, inclusiv (si in primul rand) propria familie. E drept ca la sfarsit face un pas induiosator in reglemantarea relatiilor familiale si isi omoara socrul pentru ca...pentru ca...De fapt nu stiu de ce il ucide, dar sunt sigur ca aveti voi o idee sau doua.

[Malombra]

Mda, un peronaj pe jumatate autist care se agata prosteste de rutina administrarii plantatiei in timp ce totul se duce la dracu' in jurul ei

şi ce opţiuni avea? să aterizeze în aeroport în paris şi să înceapă să cerşească?
l-a omorît pentru că a trădat-o, pentru că a lăsat-o pe drumuri, pentru că şi-a pus semnătura pe o hîrţoagă ce o deposeda de tot ce avea. nimeni nu a spus că a procedat corect, nimeni nu a spus că gagica is easy to swallow. făcea deja munca unui bărbat pe plantaţie, e şi ea responsabilă pentru degradarea familiei, dar mă îndoiesc că doar ea. again, aici nu facem procesul ei, ci dacă filmul stă sau nu în picioare. pentru unii nu stă. atîta pagubă.

[Mercutio]

Orice as fi inteles, nu m-ar fi interesat. Conflictul ala e un pretext. Personajele sunt nedezvoltate. De ce m-ar interesa ce fac niste personaje de carton intr-un conflict fara sens?

Eu sunt interesat de o poveste care sa-mi spuna ceva si personaje complexe, asa cum fiecare om real e complex. Nu ma prea intereseaza in ce ordine se petrec evenimentele, unde e amplasata camera, cum cade lumina, ce premii a luat regizorul etc.

trebuie sa definesti intai ce intelegi tu prin personaj complex. eventual sa dai si niste exemple in comparatie cu Marie. please, mentioneaza cand afirmi ceva ca e strict parerea ta, referitor la personajele de carton si nedezvoltate, si ca n-ai urmarit filmul pana la capat. ca sa-ti mai dau un exemplu: in ultima scena personajul principal Marie comite o crima. in opinia ta, o crima iti spune ceva despre un personaj, despre caracterul lui? cum il face, de carton sau mai complex?
daca pleca in franta, adica asa cum te-ai fi asteptat tu, devenea un personaj mai interesant, mai complex? tocmai faptul ca ramane acolo, intr-un loc periculos, o face personaj complex. cum spunea cineva pe undeva, o poveste interesanta nu e despre un om muscat de un caine, ci despre un om care musca un caine.

apoi spui ca nu te intereseaza in ce ordine se petrec evenimentele. pai te intereseaza.
vrei sa fie in ordine cronologica. altfel nu te mai uiti pana la capat ca n-ai inteles ce se intampla. apropo, ai vazut memento?

@ White1
reiese destul de clar din film de ce Marie l-a omorat pe socru-sau. pentru ca el a informat armata ca seful rebelilor se ascunde la ferma. iar armata a venit, i-a macelarit pe rebelii-copii, dar si pe fiul Manuel si pe Andre. singurul care a scapat macelului era mosul. evident, el era informatorul.

[Twinsen]

ca sa-ti mai dau un exemplu: in ultima scena personajul principal Marie comite o crima. in opinia ta, o crima iti spune ceva despre un personaj, despre caracterul lui? cum il face, de carton sau mai complex?
Nu il face nici mai complex nici mai putin complex. Depinde de context. In filmele de actiune vedem 100 de crime pe ora, dar asta nu inseamana character development.

trebuie sa definesti intai ce intelegi tu prin personaj complex. eventual sa dai si niste exemple in comparatie cu Marie.
Un personaj care fie are niste resorturi interioare complexe, fie e un exponent a unui conflict sau a unui curent de idei complex. Poate "complex" nu e neaparat cel mai bun termen, nu ma refer ca trebuie sa fie un cifru sau un puzzle. Referitor la Marie, simplul fapt ca vrea sa ramana acolo nu inseamna nimic. Mai important e de ce vrea sa ramana acolo. E o exilata care incearca sa-si uite trecutul sau dimpotriva a venit in Africa ca sa-si gaseasca adevarata patrie spirituala? Apoi orice varianta ar alege filmul sa sustina, trebuie sa o faca convingator. Nu poti sa ai un personaj care fuge de viata din Franta fara sa prezinti intr-un anumit detaliu viata sa din Franta. Nu poti sa ai un personaj care vine in Africa fiindca e atras de cultura africana, dar filmul in sine sa nu prezinte intr-un anumit detaliu cultura africana. Cateva exemple de personaje excelent dezvoltate: To Live a lui Yimou, Au revoir l'enfants a lui Malle, L'amour L'apres-midi a lui Rohmer.

[White1]

Nu am nevoie de personaje easy to swallow si nici de personaje care fac totul cum trebuie. Nu faptul ca nu a procedat corect ma deranjeaza pe mine, ci faptul ca nu inteleg de ce nu a procedat corect. Poate de vina e faptul ca sunt mai greu de cap, sau poate ca regizoarea se preocupa prea putin de aspectul asta, pentru ca are alte prioritati. No problem, doar ca atunci filmul nu o sa fie pe placul meu. Fara empatie, cu un grad foarte scazut (spre zero) de implicare emotionala filmul e o experienta destul de seaca. Ia-l si pe fiul ei, de exemplu. Are o schimbare de atitudine brusca, in urma unui eveniment...sa-i zicem inedit. Dar tu nu stii prea multe despre cum era el inainte de eveniment(lenes, apatic si cam atat) , nici nu-i intelegi prea bine schimbarea radicala de comportament. Ca sa nu mai zic de restul personajelor care-s aproape degeaba in poveste: Boxer, sotul, socrul...
Mercutio, reiese atat de clar din film incat nici macar unul din userii care i-a dat Thumbs Up nu a inteles exact despre ce e vorba. Dar ai dreptate.
(si cred ca Marie e prea blonda ca sa creada ca cersitul e singura posibilitate de a supravietui in Franta).

[Liviu-]

Am sa fiu scurt pentru ca am prea multe lucruri de facut si vacanta e prea scurta :P Nu m-a dat pe spate, dar mi-a placut cum a fost facut, in special atmosfera. Nu se poate sa nu-mi placa Huppert chiar daca joaca (sau poate pentru ca joaca atat de bine), dupa parerea mea, un personal destul de detestabil (un cuvant poate prea puternic) prin prisma incapacitatii de acceptare a realitatii. La un moment dat chiar vorbeste despre "meseria" ei de mama si nu ma mir ca a dat rateu avand in vedere ca ea insasi are probleme serioase, chiar daca aparent e o persoana decenta. De altfel intreg filmul parca da o senzatie de psihoza prin haosul si absurdul unei lumi care poate de mult nu mai e considerata astfel.

Thumbs up, dar cu o singura mana.

[rvn]

rvn, votul va fi luat in considerare daca dai o motivatie maine (adica azi mai exact).

merci. acusica scriu si cred ca, iarasi inutil,fiindca deja vad ca tastaturile computerelor voastre au fost exploatate din plin...
un film interesant ca idee si realizare la reusita caruia a contribuit si interpretarea destul de convingatoare a Huppertei, ale carei calitati n-are rost sa le contestam.desi lentoarea in care intrase desfasurarea actiunii dupa debut,cand practic, luam cunostinta cu secventele "agitate", premergatoare finalului,ma facea sa cred ca Marcus n-a facut o alegere tocmai buna, uite ca, tocmai rememberul de care am avut parte in timpul calatoriei cu autobuzul care aproape ca se dezmembra la fiecare hop, mi-a adus acea dorinta de a afla povestea femeii blonde si slabute, care voia cu tot dinadinsul sa-si apere plantatia de cafea.
mi se pare simplu: drama unui om (femei, in cazul nostru), a unei familii, care refuza sa inteleaga ca n-au fost acceptate niciodata intr-o tara straina, decat din postura de colonialisti.
este remarcabila incapatanarea de care da dovada Huppert in a convinge ca diferentele rasiale sunt lucruri care nu conteaza si ca ea a "prins radacini". bastinasii n-o mai vor, descatusati de rebeli. motiv pentru regizoare de a ne arata putin din talentul ei in cateva secvente care, cel putin pe mine, m-au trezit din amorteala, facandu-ma sa ma gandesc la semnificatia lor: "vizita" nepermisa a celor doi copii in casa, gestul de a murdari cada alba cu picioarele "negre" de noroi, scena taierii suvitei din parul fiului ( ca trofeu), umilirea lui lasandu-l gol, indesarea parului tuns in gura negresei si apoi pe final, scena cand servitoarea apare ca o fiara cu pusca in mana si cu bijuteriile stapanei la gat...
"reglarile de conturi" au salvat destul de mult din liniaritate, fiindca, dupa cum stiti si voi, de multe ori, cand calatorim, tindem sa tragem un pui de somn.
mi s-a parut exagerata dorinta ei de a se intoarce pe plantatie dupa fiul ei, in conditiile in care, relatia lor a fost prea putin prezenta si descrisa prin imagini si dialog ca una apropiata, din contra, mama, tatal si fiul, formau un triunghi "dureros". era clar ca fiul era nemultumit si clar, ca si tatal sau, nu se putea adapta intr-un loc unde nu erau doriti. finalul, previzibil dealtfel, n-a putut decat sa completeze ceea ce era de asteptat de la inceput: intr-un razboi, fie el si de gherila, toti mor, cu exceptia aceluia care trebuie sa fie sol.

LE; ceea ce m-a determinat sa votez pozitiv a fost si faptul ca am avut ocazia sa-mi reamintesc lucruri despre cultura africanilor si faptul ca, pe vremea cand studiam istoria si economia, despre colonialism si tarile lumii a treia nu se spuneau minciuni. acelea erau despre comunism.

[Mercutio]

Referitor la Marie, simplul fapt ca vrea sa ramana acolo nu inseamna nimic. Mai important e de ce vrea sa ramana acolo. E o exilata care incearca sa-si uite trecutul sau dimpotriva a venit in Africa ca sa-si gaseasca adevarata patrie spirituala? Apoi orice varianta ar alege filmul sa sustina, trebuie sa o faca convingator. Nu poti sa ai un personaj care fuge de viata din Franta fara sa prezinti intr-un anumit detaliu viata sa din Franta. Nu poti sa ai un personaj care vine in Africa fiindca e atras de cultura africana, dar filmul in sine sa nu prezinte intr-un anumit detaliu cultura africana. Cateva exemple de personaje excelent dezvoltate: To Live a lui Yimou, Au revoir l'enfants a lui Malle, L'amour L'apres-midi a lui Rohmer.

...Nu faptul ca nu a procedat corect ma deranjeaza pe mine, ci faptul ca nu inteleg de ce nu a procedat corect. Poate de vina e faptul ca sunt mai greu de cap, sau poate ca regizoarea se preocupa prea putin de aspectul asta, pentru ca are alte prioritati. No problem, doar ca atunci filmul nu o sa fie pe placul meu. Fara empatie, cu un grad foarte scazut (spre zero) de implicare emotionala filmul e o experienta destul de seaca. Ia-l si pe fiul ei, de exemplu. Are o schimbare de atitudine brusca, in urma unui eveniment...sa-i zicem inedit. Dar tu nu stii prea multe despre cum era el inainte de eveniment(lenes, apatic si cam atat) , nici nu-i intelegi prea bine schimbarea radicala de comportament. Ca sa nu mai zic de restul personajelor care-s aproape degeaba in poveste: Boxer, sotul, socrul...
...

avem tendinta de a judecata in genul "ce-as fi facut eu in locul ei", dar in realitate oamenii actioneaza de multe ori in mod diferit decat am crede noi. ganditi-va la cei care in timpul razboiului nu si-au parasit casele in vremea bombardamentelor. mie mi s-a parut ca Marie are totusi o motivatie si, relativ, aceasta se explica. la un moment dat, dintr-un dialog, aflam ca fiul cel mare e nascut acolo. deci parintii lui, Andre si Marie erau stabiliti in acel loc de vreo douazeci de ani, tinand cont de varsta baiatului. asta explica foarte multe. in primul rand de ce Marie nu voia sa plece. nu e usor sa pleci dintr=un loc in care ai investit jumatate din viata, singura ei sansa era sa sa puna pe roate ferma. atitudinea fiului cel mare, la fel, se explica, fiind crescut toata viata acolo, singurul copil alb printre negri. se vede cum era tratat de ceilalti din secventa in care se intalneste pe camp cu cei doi rebeli. dar dincolo de plauzibilitatea personajelor, ceea ce cred eu ca face filmul bun, e modul in care e redata povestea. nu e o reprezentare deloc confortabila, cu imagini clare si frumoase, cu scene in care se explica totul ca la teatru, pentru ca ceea ce se intampla nu e deloc confortabil. e vorba de tragedia unei familii si a unei populatii. iar evenimentele de felul acesta nu sunt si nu au fost nicidata limpezi. nici cauzele, nici rolul participantilor, nimeni nu stie exact ce vrea, nici macar Marie. ea vrea sa ramana, dar nu e sigura ca face bine ceea ce face. ca sa fac o comparatie, ganditi-va putin la revolutia din Ro. nici acuma nu se stie ce si cum.

[Twinsen]

marcus, pe tine nu pare sa te intereseze filmul asta, nu? :-?

[White1]

Imi pare rau ca am sters azi filmul din PC, era o replica a lui Marie (cea in care explica unui politist legaturile dintre ea si Manuel) care cred ca sintetizeaza cel mai bine spiritul filmului. Da, surprinde intr-un mod destul de inteligent degringolada din tara africana, desi nu cred ca e obligatoriu ca un film despre haos sa fie haotic. Chiar pot intelege de ce le-a placut multora filmul asta, dar eu as fi preferat ca Denis sa se fi concentrat pe alte aspecte. Nu am zis ca Marie nu ar avea nici un fel de motivatie, am mentionat in primul post despre film momentele in care se abordeaza direct chestiunea asta (o data cand pomeneste de "radacini" si a doua oara cand explica de ce nu s-ar simti la locul ei in Franta). Doar ca nu mi se pare suficient.
Nu sunt un consumator "profesionist" de filme, nu le pot judeca obiectiv, ce primeaza pentru mine sunt povestea si personajele, si la capitolele astea filmul lasa de dorit.

[Twinsen]

Nu sunt un consumator "profesionist" de filme, nu le pot judeca obiectiv, ce primeaza pentru mine sunt povestea si personajele, si la capitolele astea filmul lasa de dorit.
Judecatul obiectiv al filmelor nu exista.

[rvn]

apropos de motivatia ei, ca toata lumea incearca sa dea o explicatie incapatanarii cu care ea refuza sa-si paraseasca ranch-ul: pe la inceputul filmului este o secventa foarte frumos filmata. Marie pe motocicleta, desfacandu-si parul, ridicand mainile in sus si tragand aer in piept. obiectivul i-a surprins privirea si in ochii ei se vedea clar cum privea locurile pe langa care trecea: cu multa dragoste. pe langa faptul ca abandonarea muncii de o viata si intoarcerea in Franta ar fi insemnat pentru ea infrangerea si incapacitatea de a face altceva in tara natala, Marie ar fi pierdut ceva la care tinea cu sufletul. cred ca asta conta mai mult decat plantatia in sine, adica averea.