Na srebrnym globie (On the silver globe) (1988) - Andrzej Zuławski

[Mercutio]

http://www.sci-fi-o-rama.com/wp-content/uploads/2009/06/na_srebrnym_globie_2.png

http://www.imdb.com/title/tt0093593/

Sistemul de notare:
4 stele = 4 puncte - excelent
3 stele = 3 puncte - bun
2 stele = 2 puncte - merita incercat
1 stea = 1 punct - slab
1 bila neagra = 0 puncte - groaznic

In afara de cei inscrisi cu un film oricine are dreptul sa participe la comentarii si poate nota un film, cu conditia de a argumenta, macar in cateva fraze, nota acordata.

[MinRep]

Am vazut mai multe filme de Zulawski si, asa incomod cum este, in linii mari imi place cinema-ul polonezului. Preferatul meu nu este "Possession", film cu care cred ca se identifica cel mai bine, ci "Diabel", unul dintre primele sale lungmetraje, un film destul de dur, in care asa-zisul Diavol este doar un servitor, cu adevarat malefici fiind oamenii si sistemele lor politice. Daca filmele frantuzesti/occidentale ale lui Zulawski abordeaza probleme "de cuplu", cele poloneze sunt adevarate declaratii politice.

"On the Silver Globe", din pacate, este un film care a fost... hai sa zicem compromis de la nivel inalt. Asa cum ne spune si Zulawski in deschiderea filmului, cenzura a oprit filmul, acesta nefiind disponibil decat dupa 10 ani, cu 20% din material ramas nefilmat. In locul acestuia, Zulawski ne citeste din scenariu, in timp ce pe ecran apar imagini din (banuiesc) Polonia contemporana. S-ar putea ca autorul sa nu fi dorit sa taie nimic din ceea ce a filmat si, astfel, sa nu aplice niciun fel de auto-cenzura. De aceea, "On the Silver Globe" pare necizelat, lungit si, sincer, cam trei filme bagate intr-unul singur, constituindu-se drept o foarte complexa alegorie politica si religioasa.

Cel putin din punct de vedere al imaginilor, filmul trebuie laudat. Prima ora din film este filmata aproape in intregime din perspectiva unuia dintre personaje, care inregistreaza straniile evenimente la care este partas: alaturi de alti cosmonauti, esueaza pe o alta planeta, unde generatii succesive de urmasi de-ai lor - care imbatranesc mult mai repede - construiesc o civilizatie primitiva, dar cu o mitologie bogata, ruda a schizofreniei. A doua parte a filmului este dedicata unui alt cosmonaut care ajunge pe aceeasi planeta dupa cateva decenii si razboiului la care acesta ia parte. Aceasta parte culmina in doua secvente prin excelenta vizuale care te lasa fara rasuflare: un ansamblu de trasi in teapa care l-ar face de ras pe Vlad Tepes si o rastignire ca la carte.

Din nefericire, in ansamblul sau de peste doua ore si jumatate, intrerupte adesea de voice-over, "On the Silver Globe" este confuz, greu de urmarit, iar dialogurile/monologurile sunt adesea incomprehensibile sau incoerente. Nu cred ca filmul si-ar fi pierdut substanta, mesajul si scope-ul daca Zulawski ar fi redus din durata si ar mai fi inchegat un pic naratiunea.

2 stele (cu oarecare indulgenta)

[White1]

Eu, unul, am mari indoieli legate de substanta si mesajul filmului. Exista substanta? Exista mesaj? Unde-i substanta si care e mesajul? Da, premisa filmului e excelenta, mi-a adus aminte de ceva romane SF citite acum ceva ani (de Victimile Novei a lui John Brunner in primul rand). Degeaba, elementele SF sunt ca si inexistente si deloc exploatate. Nasterea unei societati, cu randuielile ei politice si religioase suna destul de interesant? Sa zicem, dar nici latura asta nu e dezvoltata aproape deloc in film. Avem in schimb costume grotesti care nu stiu cu ce ajuta filmul...poate la capitolul exotism si dialoguri pseudo-filosofice care nu imi spun nimic. Ahh, si mult laudatele "mijloace de exprimare artistica" specifice celei de-a 7 arte dar am zis deja ca nu prea ma pricep la capitolul asta. Poate de asta ratez esenta filmului.
Cred ca cel mai potrivit unghi din care as putea sa privesc filmul asta e cel al alegoriei religioase. Ceva similitudini cu Vechiul si Noul Testament sunt, unele mai subtile, altele mai putin. Grupul de astronauti care pleaca de pe Pamant (ori sunt exilati?), femeia-mama tuturor copiilor care vor forma noua societate, aparitia unui fel de Mesia (tot astronuat) ceva mai razboinic care atunci cand e rastignit se plange de "Forta" care l-a parasit. Dar nici asta nu e suficient ca sa vad filmul asta ca pe o opera coerenta (nu neaparat ca fir narativ) si cu ceva important/interesant de zis.
Ahh, si ma scoate din sarite cand pe la jumatatea filmului Mesia mai sus-amintit incepe sa isi urle replicile. Polonezii astia (astia din turneu adica) au senzatia ca urlatul dialogurilor le confera acestora mai multa greutate?
O sa ii acord circumstane atenuante pentru ca e un film incomplet (ma indoiesc ca bucatile lipsa i-ar fi dat mai mult sens totusi) si pentru ca in prima ora mi-a tinut destul de treaz interesul (pentru ca speram totusi sa se intample ceva interesant).
O stea

[Mercutio]

filmul are stil, e adevarat, nu se poate spune ca e banal in privinta asta: maniera de a filma, cu focala mica care permite claritatea de aproape si de departe si care accentueaza miscarile si deformeaza putin fizionomiile, dand un aer straniu; travelling-urile dinamice, ideea ca un personaj filmeaza (inainte de The Blair Witch Project); montajul, interesant de asemenea, cu mici elipse (salturi in timp) creand o stare de alerta. chiar si interpretarea gen tragedie greaca da o nota aparte stilului. toate aceste elemente sunt menite sa dea intensitate unei actiuni, dar problema e ca actiunea e de-a dreptul incoerenta. am impresia ca romanul dupa care a fost facut filmul era genul sf poetic, nu-mi vine in minte nici un exemplu acum, de alfel n-am fost in stare sa citesc asa ceva. as zice ca genul acesta nu prea se preteaza la o adaptare. iar in cazul de fata parca nici nu exista o adaptare. e ca si cum ai citi dintr-un roman doar dialogurile sarind peste descrieri. foarte greu sa legi faptele, sa distingi personajele si sa afli ce vor, ce le framanta, de ce se agita si pentru ce sufera. de aceea nici nu poti simpatiza sau antipatiza cu ele. scenariul mi se pare vraiste. pacat de mizanscena si de imagine.
o stea

[MinRep]

Eu, unul, am mari indoieli legate de substanta si mesajul filmului. Exista substanta? Exista mesaj? Unde-i substanta si care e mesajul? Da, premisa filmului e excelenta, mi-a adus aminte de ceva romane SF citite acum ceva ani (de Victimile Novei a lui John Brunner in primul rand). Degeaba, elementele SF sunt ca si inexistente si deloc exploatate. Nasterea unei societati, cu randuielile ei politice si religioase suna destul de interesant? Sa zicem, dar nici latura asta nu e dezvoltata aproape deloc in film.
Mie cel mai interesant - la nivel de dezbatere, nu neaparat al executiei - este perspectiva asupra acestei civilizatii tribale, primitive si a modului in care iau nastere legendele ei, in conditiile in care ea reprezinta defapt involutia unei civilizatii relativ avansate. Mai mult, filmul sugereaza ca aceasta involutie se intampla si pe alte planete (inclusiv pe Batranul Pamant). "On the Silver Globe" este un film (anti-)politic, dar nu neaparat in sensul in care a fost interpretat de comunisti. Mai degraba, mi se pare ca exprima absurditatea oricarei forme de organizare umana, in cel mai pesimist mod cu putinta. Si simpatizez cu aceasta abordare...

[White1]

Poate ca asta e cea mai mare problema a filmului, ca sugereaza prea multe fara sa adanceasca nici un subiect intr-un mod cat de cat inteligibil. Si e la fel de absurd ca "orice forma de organizare umana" (interesant punct de vedere dar nu cred ca sunt de acord cu el).
Mercutio, daca elipsele la care te referi sunt cele pe care le foloseste Trier in filmele lui (cel putin in alea pe care le-am vazut eu, Antichrist si Dogville) mie nu imi plac. Poate ca accelereaza actiunea, dar pe mine ma obosesc. Si din cate tin minte le foloseste putin doar la inceputul filmului, apoi dispar.

[Mercutio]

nu-mi amintesc sa le fi remarcat in filmele lui trier. dar aici sunt observabile, mai ales in prima parte a filmului. planul e bucatelit. sunt niste salturi scurte, de o fractiune de secunda, a imaginii. din loc in loc lipsesc o serie de fotograme. efectul e interesant, inca nu-i dibuiesc semnificatia prea bine. aici in filmul de fata vrea sa trasmita probabil o stare de alerta, cum am spus, de neliniste, de incertitudine.
e destul de folosit in prezent prin filme. chiar amicul nostru de pe site, cel cu filmul postatomic il foloseste.

[White1]

Da, alea sunt. Pai in filmele lui Trier sunt mult mai evidente pt. ca sunt salturi mai mari.

[MinRep]

nu-mi amintesc sa le fi remarcat in filmele lui trier. dar aici sunt observabile, mai ales in prima parte a filmului. planul e bucatelit. sunt niste salturi scurte, de o fractiune de secunda, a imaginii. din loc in loc lipsesc o serie de fotograme. efectul e interesant, inca nu-i dibuiesc semnificatia prea bine..
Cred ca se numesc jump cuts (http://en.wikipedia.org/wiki/Jump_cut). In "On the Silver Globe" eu le-am interpretat ca fiind rezultatul felului in care Jerzy isi edita amintirile si, posibil, vor sa sugereze fragmentarea progresiva a psihicului sau. De ce apar si in partea a doua a filmului, nu imi este foarte clar... Probabil pentru consistenta...

[Mercutio]

da, exact, asta e termenul, jump cuts. nu se respecta regula montajului continuu. intr-o secventa, cu camera filmand din acelasi unghi, daca un personaj intr-un plan are o pozitie, iar in urmatorul plan pozitia e schimbata, apare efectul de salt. care dispare daca in urmatorul plan unghiul camerei se schimba cu vreo 30 de grade parca, asta fiind regula montajului continuu.

[SoricicaMov]

Andrzej Zulawski oglindeste in On the Silver Globe viziunea asupra evolutiei unui model de civilizatie conturata de bunicul sau, Jerzy Zulawski in The Lunar Trilogy, o opera science-fiction care trateaza filozofic refuzul unei comunitati de a-si accepta propria libertate, de a-si implini destinul prin propriile forte si prin ratiune, alegand sa-si proiecteze temerile si sperantele intr-un abis cosmic si sa-si consolideze credinta ca mantuirea poate veni numai sub forma unor evenimente miraculoase generate de divinitati salvatoare
Dincolo de dialog care este intr-o permanenta efervescenta filozofica, cantarind notiuni morale in meditatii spasmodice si realizand adevarate labirinturi de idei ce impovareaza vizionarea filmului dar care in acelasi timp ii ofera profunzimi extrem de interesante, firul povestii este cursiv si urmareste intamplarile unor cosmonauti care esueaza in misiunea lor de a cerceta conform planurilor un taram extraterestru lunar; naufragiaza obligati fiind sa supravietuiasca intr-un mediu ostil si sa se adaptaze atat fizic cat si mental; actiunile lor devin din ce in ce mai nebunesti, fiecare dezvoltandu-si propriul sistem de aclimatizare; sfarsesc prin a fi inghititi si regurgitati de urmasi sub forma unor zeitati primare, neintelese, ramanand enigme si in felul acesta atribuindu-li-se calitatea de fiinte supraomenesti; pentru noile generatii de seleniti puterile lor sunt germinative, Martha si Peter sunt perceputi ca zei organici, ai fertilitatii, ai naturii, in timp ce George devine un invatat, un zeu batran, intelept care refuza sa dispara, oferind astfel si mai multa substanta noilor mituri ce sunt pe cale a fi create
A doua parte continua cu odiseea unui alt cosmonaut, Marek, primit de comunitatea ce populeaza acum Luna ca un mesia venit sa o salveze de sub dominatia unor fiinte telepatice, jumatate oameni jumatate pasari, un fel de demoni ce tortureaza selenitii omorandu-i in razboaie, furandu-le femeile si supunandu-le structurile unor constante reorganizari ideologice intre preoti si conducatorii armatelor; Marek realizeaza ca exista diverse factiuni care ii confirma si reneaga in acelasi timp calitatea de mantuitor, acest lucru ii influenteaza diferite metamorfoze in procesul adaptarii la noua realitate: va purta un razboi mental cu unul dintre cei mai puternici Sherni, se va indragosti, si va porni un razboi impotriva demonilor-pasari pentru ca in final sa fie dezgolit, blamat si crucificat de acelasi popor ce i-a oferit rolul de salvator
Un al treilea pamantean, Jack asista la tragedia din final, si prin prezenta si actiunile sale intelegem ca de asemenea situatia de pe Vechiul Pamant e departe de a fi ideala
Concluzia pare a fi ca o societate isi creeaza zeitati si religii intr-o etapa initiala, credinte ce sunt hranite si consolidate de-a lungul timpului pentru a fi sacrificate intr-un final in incercarea brutala si egoista a comunitatii de a se salva pe sine, de a se redefini, incheindu-se in felul acesta un ciclu de evolutie caruia i se vor suprapune numeroase altele, fiecare cu propriul set de divinitati si ritualuri de sacrificiu si autoconservare
(3 stele)

[Mercutio]

Incheiere vot:

MinRep - 2
White1 - 1
Mercutio - 1
SoricicaMov - 3

Total 7 puncte
Medie 1.75