Cristi Puiu nu e idiot! [Archive]

Federico

19 Oct 2011, 13:48

Tare titlul, nu?
Sunt curios ce-o sa va treaca prin cap prima oara cand il vedeti, inainte de a citi postul. :D

In primul segment dedicat lui Cristi Puiu, din demersul sau istoric, publicat in numarul 11 al revistei Film Menu, Andrei Gorzo il citeaza la un moment dat pe regizorul roman:
Mi-a spus cineva ca filmele mele nu seamana cu picturile. Pai, pentru ca nu sunt idiot. Daca eram idiot, semanau. Si daca eram bijutier, trebuiau sa semene cu o bijuterie, sau ce? Ma intereseaza sa speculez specificitatea domeniului. Interviul sursa se gaseste aici: http://altmariusfilm.weblog.ro/2008/03/04/eliterebelle-in-dialog-cu-cristi-puiu-3/

Prima mea intrebare este daca omul asta tocmai a spus ce cred eu c-a spus? Adica filmele trase in carti postale sunt pentru aia saraci cu doxa?
Articolul il stiu de mult dar mi-am amintit de el dupa numeroasele ocazii in care este mentionata sublimitatea picturala a unor filme din competitia noastra, dar in special de primul mesaj al luI Twinsen din meciul de saptamana asta. Am ajuns sa ma satur pana peste cap de banalitatile astea create de dragul imaginii

Si acum lasand la o parte umila si geniala parere personala a lui Puiu, intrebarea mea este daca in general, atat autorii cat si spectatorii care se raporteaza la un film abordand frumusetea sa fotografica ca pe un scop in sine (fie unul secundar fie, in cazuri mai radicale, ca pe principalul obiectiv al filmului - vezi Terrence Malick) au o atitudine puerile si ingusta. Ah? Ce ziceti?

Desi a facut unele dintre cele mai frumoase filme din pdv-ul asta, Tarkovski era un dusman destul de iversunat al fenomenului, fiind intr-un timp chiar si impotriva cinemaului color, fiindca cica distrage inutil atentia spectatorului de la ce conteaza cu adevarat. In sensul asta se referea la Desertul Rosul ca fiind cel mai prost film al lui Antonioni (dupa Il Grido) din cauza preocuparilor italianului pentru pretty pictures. Iar ca tot veni vorba de Antonioni, la polul atitudinal opus al discutiei, L' Avventura a fost premiat la Cannes, specific pt asta: pentru frumusetea lui vizuala (si pt revolutionarea limajului cinematografic).

Opinii...?

varu

19 Oct 2011, 14:32

Pai cartea postala nu-i pictura. Cartea postala e imagine. Fotografia e tot imagine.
Orice pictura e si o imagine, dar nu orice imagine e neaparat o pictura.
M-am scos? :D

Federico

19 Oct 2011, 15:10

Pai yeah! Stricto sensu, cred ca stie toata lumea ca fotografie e una si pictura e alta. Doh!! :P
Dar ce am inteles eu de la Puiu, e ca el sa referea la acea trasatura a picturii (care e comuna si fotografiei si cartilor postale) care consta intr-o compozitie foarte foarte atent (si evident) studiata - tinerea cont de simetrii, de proportia culorilor, de relatia dintre piesele importante (nu in sens dramatic ci doar vizual). Mai pe sleau, adica , io cand aud ca filmul ala are o imagistica picturala ma gandesc la frumusete vizuala - ca la o floare, la un curcubeu, sau la un rasarit de soare.
La asta se refera el? Sau la alte laturi ale picturii? Scenografia care sfideaza de multe ori realitatea, de ex... ?

varu

19 Oct 2011, 15:35

Chambord

19 Oct 2011, 15:38

Windom

19 Oct 2011, 15:44

Sau face ca Lynch, care a fost atit de impresionat de noua camera digitala incit s-a lasat de meserie. Amu numa predica, fumeaza si ciupeste la balalaika...

E drept, decit s-o iei pe ulei pe ecran, mai bine la caldurice, in intimitatea propriului birlog.

Federico

19 Oct 2011, 16:32

Trei replici mai sus in acelasi interviu zice asta:

"Interesul pentru film a venit dupa ce am vazut filmul Stranger of the Paradise (?!?) . Imaginea avea o asemenea forta, era un film alb-negru."

Presupun ca se refera la Stranger than Paradise al lui Jarmusch, pe care eu nu l-am vazut. Asta ce fel de film e? "Cu picturi" sau "fara picturi"? :(
Ca daca e "cu picturi", atunci pana si Cristi Puiu s-a apucat de film pornind de la o atitudine puerila si ingusta.

Pai daca asa sta treaba cu filmul ala, atunci de ce a mai zis Puiu chestia ulterioara?
Nu stie ce vorbeste? Sau se referea la altceva?

Mie-mi plac supermult tablourile in miscare, uneori e de-ajuns sa fie doar atat ca sa ma multumeasca un film... dar eu n-am increderea in gusturile mele, si de-aia vroiam sa ridic intrebarea asta.
Sa fie iarasi vorba de vechea problema a raportului proportional dintre forma si fond?

Eu cred ca Puiu n-are bani sa-si cumpere o camera mai buna. Daca se da iar drumu la credite sau ii aduce Mosh Guerilla una o sa-i placa sa faca filme frumoase va zic io. O sa zica da-te bah mosh Lazarescule din cadru ca-mi blochezi lumina care cade pe floarea din mana la robotzelu ala gri perlat.
:P http://en.wikipedia.org/wiki/Poe%27s_law

varu

19 Oct 2011, 17:36

Federico

19 Oct 2011, 22:39

Mie-mi plac supermult tablourile in miscare, uneori e de-ajuns sa fie doar atat ca sa ma multumeasca un film...

Si mie la fel. Cu accent pe uneori. Exista filme care ajung sa ma emotioneze primordial prin imagine de tip tablou. Si nu ma simt rusinat sau ingust la minte pentru asta.
Filmul e in primul rand o arta vizuala, prima si prima data vezi, deci daca ajunge sa te emotioneze un film prin imaginile sale asta nu inseamna ca esti pueril. E deja truism treaba asta.

Pai tablourile au doua laturi: au o componenta (semi-)inteligibila care spune o poveste si mai au si o componenta abstracta, neprocesabila: culoare, lumina, compozitie, unghiuri, simetrie, geometrie & shit... Ultimul cadru din "Husbands" cu fata lui Cassavetes privindu-si copilul si pregatindu-se sa intre in casa are o valoare de tip 2 egala cu zero. Cassavetes nu da doi bani pe tehnica si manierisme (8 bani de fapt! :D - spunea ca partea tehnico-formala conteaza 8%) dar primul aspect e extrem de puternic; expresia actorului spune "o poveste". Tot apropo de JC – daca imgaginile (in sens pictural de tip 2) sunt totul inseamna ca filmele sale sunt... nimic? :-/
Retusarile astea expresionisto-impresioniste pot fi vazute si ca un fel de carja, iar asta nu e ceva laudabil. De exemplu, "Husbands" n-a functionat pt. mine. Dar daca as fi vazut acelasi film trecut prin filtrul stilistic al unui, sa zicem, Scorsese, si m-ar fi dat pe spate? N-ar fi parut ca s-a petrecut ceva fraudulos? Sau: dezbraca Godfather-ul de tot ce inseamna muzica, lumina nenaturala inutila, miscari de camera inutile, si vezi daca mai tine. Nu cumva asa functioneaza manevrele astea, ca un praf in ochi? Si oare nu cu atat mai admirabili sunt autorii realisti, care prefera sa lucreze pe fata, cu materia prima dezgolita complet de carje stilistice, atunci cand reusesc? Cu cat ma gandesc inclin tot mai mult sa cred ca da. La asta se referea Puiu?
Sigur ca se poate obiecta consistent. Se poate vorbi de idealism (desi chiar exista astfel de filme!). Sau se poate pleda vinovat din start :D : cinemaul chiar e prestidigitatie si manipulare (cum ii placea sa zica lui als). Manipulare pt. ca orice eveniment poate fi adus prin slefuire silistica sa inspire sentimente total opuse celor pe care le-ar provoca in conditii naturale. Deci masinatiunile astea iti pot inculca senzatii gratuite, deci au si componenta mincinoasa.

De exemplu, eu cred ca "El espiritu de la colmena" al lui Victor Erice este cel mai frumos film facut vreodata in primul si in primul rand datorita imaginilor de tip tablouri in miscare. Imaginile definesc stilul, definesc povestea, imaginile sunt tot.
L-am vazut acum vreo doua luni si m-a uluit. E una dintre cele mai pretioase descoperiri pe care le-am facut anul asta! Insa nu l-as incadra la filme cu o latura foto-picturala (foarte) impresionanta si cu atat mai putin la cele care se sprijina fundamental pe asta; mie povestea mi-a acaparat atentia fara rest, vizualul mi s-a parut discret si justificat; imi vine sa spun ca filmul asta nu putea fi filmat altfel. Sau poate a fost autorul prea subtil. Sau poate... Nu stiu ce altceva dar nu-mi amintesc sa-mi fi stat gandul la cat de frumoase-s pozele. Chiar am fost absorbit total de spiritul filmului.
Presupun (poate ca e chiar gresit sa presupun :-/ ) ca vrei sa zici "n-am incredere in gusturile mele" raportat la ceva si atunci trebuie sa definesti ceva-ul. Raportat la ce zicem noi astia ceilalti de pe forum? Raportat la ce zice Cristi Puiu? Raportat la ce zic 15 critici? Raportat la imdb?
Raportat la canonul cinematografiei (= se zice ca un anumit film clasic e o capodopera)?
Si daca aia ar zice ceva ce ar contrasta cu ce simti tu, ce o sa faci? O sa-i crezi si or sa ti se schimbe automat gusturile?
Nu prea stiu ce sa zic la treaba asta.
Gusturile exista pur si simplu. Ai gust sau n-ai gust. Sau mai bine zis 'sunt gusturile tale'. Iti place sau nu iti place ceva. Nu poti sa zici "n-am incredere in gusturile mele punct". E ca si cum ai zice "am o erectie, dar nu sunt asa de sigur ca e erectie, intreb si eu in jur daca e erectie, e erectie?" Ar fi cam ... :)
Raportat la ipoteticele gusturi bune obiective. Nu crezi ca gusturile se pot educa? Anything goes? Esti un nihilist? Daca tot ce conta erau gusturile mele, probabil ca acum as fi fost la cinema cu popcornul si nachosul in poala belind ochii la ultima cretinatate hollywoodiana. :( Asta daca numva ma tinea lipit de tv un film cu Steven Segal. Dar nu, in schimb am incercat si lucruri care in prima instanta nu-mi placeau de nicio culoare (doar pt ca altii mai destepti ca mine ziceau ca-s bune), am ascultat opiniile altor cinefili, am discutat, am urmarit comentariile criticilor, am urmarit comentariile autorilor insisi si chiar am citit si cateva carti de cinema. Nota bene: eu inca consider ca sunt in perioada de formare si definire a gusturilor. (desi ceva-mi spune ca procesul asta nu se termina niciodata). Sigur, de la un anumit punct al experientei in colo tre’ sa-ncepi sa-ti pui intrebari daca nu stii, inca, nici tu, ce-ti place.
Gusturile exista pur si simplu
Un titlu de articol dintr-un numar recent al Dilemei Vechi pe tema asta: Gusturile nu se discuta. Se invata! ;)

varu

20 Oct 2011, 00:59

Insa nu l-as incadra la filme cu o latura foto-picturala (foarte) impresionanta si cu atat mai putin la cele care se sprijina fundamental pe asta; mie povestea mi-a acaparat atentia fara rest, vizualul mi s-a parut discret si justificat; imi vine sa spun ca filmul asta nu putea fi filmat altfel. Sau poate a fost autorul prea subtil. Sau poate... Nu stiu ce altceva dar nu-mi amintesc sa-mi fi stat gandul la cat de frumoase-s pozele. Chiar am fost absorbit total de spiritul filmului.

Pfooooa aici suntem deja pe pozitii antagonice si ma tem ca ireconciliabile. Nu-i bai, asta e frumusetea privirii filmelor, fiecare vede altceva. :)
Am bolduit ce ai scris ca sa isi dea si altii cu parerea dintre cei care au vazut filmul. Mie mi se pare unul dintre cele mai picturale filme facute vreodata. Am simtit ca arata ca niste picturi, am facut printscreenurile alea fix dupa terminarea vizionarii, mai puteam sa mai fac 10-15 si as fi creat o galerie de picturi. Nu stiam din ce curent artistic ar face parte, de care pictor e mai apropiat, am simtit doar ca e aproape de pictura.
Asta am simtit cand l-am vazut.
Pe urma am mai citit despre filmul asta ca actorul care l-a jucat pe tatal n-a inteles nimic din scenariu, in schimb operatorul a orbit in timp ce lucra intens cu lumina ca sa creeze cadrele alea perfecte din casa, desprinse parca din picturile lui Vermeer. N-am descoperit eu asta, ca scenele din film seamana cu picturile lui Vermeer, n-am eu cultura necesara sa fac astfel de asocieri, am mai citit, vazut filmulete explicative etc. etc.

Gasesti foarte putine interviuri cu Erice, a fost un om foarte discret si misterios chiar, dar o zice el cu cuvintele lui:
http://www.bfi.org.uk/features/interviews/erice.html
GA: The other thing that's immediately obvious about this film is that you have a visual style, which is meticulously beautiful and very like paintings. One thinks of Vermeer or Velazquez and other great painters. How do you approach the images of your films? Do you use a lot of storyboarding and do you plan it very much in advance?

VE: I believe very much in the actual experience. Although I have thought a lot about it, I don't really consider myself an intellectual. The little I have done has always come from experience. I believe in the less conscious - in other words, the subconscious or unconscious - experiences and feelings that gradually build up in our minds without our being too aware of it. Because the problem in art isn't only to have ideas, but how to express them and give them body and life - that is the difficulty. Obviously, in this film [The Spirit of the Beehive] my love of painting comes out. I went to Madrid to study things you can only study in Madrid, to find something that would appeal to my parents and allow me to go to Madrid, because in 1957 there were more than 200 cinemas and the Prado Museum. And, to be honest, I probably spent more time in the cinemas and in the Prado than I did in my classes.

N-am ce sa mai adaug la subiectul asta.

Mercutio

20 Oct 2011, 04:29

In primul segment dedicat lui Cristi Puiu, din demersul sau istoric, publicat in numarul 11 al revistei Film Menu, Andrei Gorzo il citeaza la un moment dat pe regizorul roman:
[I]Mi-a spus cineva ca filmele mele nu seamana cu picturile. Pai, pentru ca nu sunt idiot. Daca eram idiot, semanau. ...

Am pus mana recent pe dvd-ul cu Nosferatu de Murnau. Contine un material suplimentar foarte pus la punct. Printre alte documentare si analize exista si o rubrica in care sunt prezentate toate picturile din care s-a inspirat Murnau pentru acest film. Opere ale expresionistilor germani in principal. Foarte multe scene seamana cu picturile respective: o pictura cu cladirea de vizavi in care se mutase Nosferatu, o alta cu o tipa pe un fotoliu in care recunoastem atitudinea personajului feminin intr-o scena, precum si altele.
Oameni de film si critici se zgaiesc la Nosferatu cu mirare si admiratie de aproape un secol. Filmul e considerat o capodopera. Acuma ma intreb, oare Puiu o fi stiind? O fi auzit de filmul acesta, o fi auzit de Murnau? Daca da, il considera pe Murnau un idiot? Asta e inca o dovada a unei idei pe care o intretin de ceva vreme, mai precis de cand vad filme minimaliste romanesti, anume ca minimalistii nu iubesc cinemaul. Nu sunt cinefili baietii. Sunt cam filistini.

Windom

20 Oct 2011, 07:39

LvT anyone? „Evolutia” sa, de la Idiots la Antichrist (si Melancholia, dar nu-l bag in discutie, pentru ca nu l-am vazut inca). A reusit omul sa impace si capra si varza? Fond SI forma? Mi se pare cel mai bun exemplu din punctul asta de vedere...
Referitor la Scorsese, parerea mea e ca a „prins”, in primul si in primul rind, pentru ca e un formidabil povestitor. Stilul sustine povestea...

MinRep

20 Oct 2011, 07:41

Acuma ma intreb, oare Puiu o fi stiind? O fi auzit de filmul acesta, o fi auzit de Murnau? Daca da, il considera pe Murnau un idiot?
Yup, cred ca raspunsul s-ar putea sa fie un ”da categoric” la toate intrebarile tale...

„Aurora” mea este o contrapondere obligatorie la „Aurora” lui. Pentru că a fost un survolaj ce-a făcut el acolo, pentru că momentul în care protagonistul are sa prise de conscience e de un prost gust cum rar am văzut în cinema. Pentru că Murnau n-a ştiut să rezolve situaţia. Cum, dintr-o dată, realizează personajul ce face şi nu mai face? Adică ce l-a determinat? Nu l-a determinat nimic. L-a determinat regizorul: Acum faci aşa. Şi noi înţelegem că el a scăpat de demonul femeii în negru.
And he elaborates... http://regizorcautpiesa.ro/stiri/Cristi-Puiu-Cei-mai-multi-dintre-noi-ne-comportam-ca-si-cum-universul-s-ar-termina-la-marginea-satului-686.html

P.S.: Also, cand regizorii incep sa vorbeasca despre filme (mai ales despre filmele facute de ei) in general nu prea trebuie luati foarte in serios.

Liviu-

20 Oct 2011, 11:02

Eu cred ca uneori filmul poate vorbi mai mult prin stil decat prin dialog, exemplu fiind The Tree of Life. Si cand zic ca poate vorbi mai mult vreau sa spun ca forma ii poate da si fond intr-o anumita masura. Acelasi lucru se intampla si la Tarkovsky, doar ca la el, fata de Malick, exista un echilibru intre imagine si ceea ce fac personajele in film, astfel incat cele doua insumate ii dau o profunzime mult mai mare filmului. Tot in aceeasi categorie as zice ca intra si Bela Tarr, doar ca-i departe de a-i iesi ca rusului.

Apropo de ce zicea Twinsen ("Am ajuns sa ma satur pana peste cap de banalitatile astea create de dragul imaginii"), eu ma indoiesc ca un Kiarostami face filme de dragul imaginii. Inca nu am vazut Life and nothing more, dar cunosc A Taste of Cherry si Close-up. Orice film poate parea banal, depinde de ochii cu care-i vazut. Kiarostami pur si simplu are un alt mod de a-si exprima ideile decat prin naratiunea clasica si cred ca-ti trebuie ceva antrenament (apropo de gusturile nu se discuta) ca sa poti aprecia frumusetea, nu doar stilistica, a unui astfel de film, oricat de simplu ar parea a fi ca idee. Inainte si pe mine ma plictiseau ingrozitor filmele de genul asta, iar altele inca o mai fac si acum (Aurora lui Puiu ca tot se vorbea de el), dar cu timpul am incercat sa ma mulez pe fiecare film astfel incat sa extrag ce are el de oferit si de obicei ies castigat din chestia asta.

Apropo de topic, e interesant titlul, dar n-ar trebui unul mai sugestiv? Ma gandesc ca ar putea fi ocolit mult mai usor decat cu unul care ar sugera mai bine despre ce ar fi vorba de fapt.

Windom

20 Oct 2011, 11:18

Apropo de topic, e interesant titlul, dar n-ar trebui unul mai sugestiv? Ma gandesc ca ar putea fi ocolit mult mai usor decat cu unul care ar sugera mai bine despre ce ar fi vorba de fapt.
Las' ca-i bine asa, e mai...dandiaconescian. 225 de accesari de ieri pina azi stau marturie.:D

bremen1980

20 Oct 2011, 14:45

Titlul topicului e din aceeasi categorie din care face parte si melodia :''Dan Spataru n-a murit '':(

Chambord

20 Oct 2011, 15:38

Eu cred ca Puiu n-are bani sa-si cumpere o camera mai buna. Daca se da iar drumu la credite sau ii aduce Mosh Guerilla una o sa-i placa sa faca filme frumoase va zic io. O sa zica da-te bah mosh Lazarescule din cadru ca-mi blochezi lumina care cade pe floarea din mana la robotzelu ala gri perlat.
:P http://en.wikipedia.org/wiki/Poe%27s_law

Treaba de filosof. Cand nu-ti dai seama care-i stanga si care-i dreapta zi-i lege si da-i numele tau. Aa, si sa nu uit sa scot limba. There it is: :P

Alrite, lemme just break it down 4 ya all:

Cristi Puiu, asa ne-idiot cum e el, e si el om. Deci tre sa manance si el. Pentru asta tre sa aiba bani. Deci tre sa vanda ceva. Ce poate el sa vanda ? Filme. Cui ? Pai nu romanilor, in nici un caz, lor nu le trebuie filme romanesti, viata lor e un film romanesc. Atunci strainilor ? Da, dar de care filme le plac strainilor ? Paaai, cu bataie, cu actiune, cu FX, cu de astea. Da, dar astea presupun niste production values iar Cristi Puiu (si altii ca el) nu au bani sa faca din astea. Atunci filme frumoase, malickiste, tralala. Pentru astea tre sa ai echipament iar asta dracu sa-l ia costa si el bani nenorocitu. Ex ipotetic din viata de zi cu zi: Eu, userul Chambord am facut niste poze. A facut si userul varu niste poze si le-a postat pe blogul lui. Cand te uiti la ale lui iti vine sa plangi (nu, e de bine), la ale mele nu iti vine sa plangi. Sa zicem ca am pozat acelasi lucru si l-am incadrat la fel. De unde diferenta de efect ? Culorile in pozele lui spun mult mai multe, sunt mult mai alive, te atrag inauntrul imaginii, te cuceresc. Parca esti colo. La ale mele parca te uiti la televizor. Deci echipamentul conteaza foarte mult si asta costa iar Cristi Puiu nu are bani. Pentru ca e un roman sarac ca si noi toti (mai putin varu care isi ia aparate k lumea >:P ) Atunci ce ar putea sa atraga un strain la film ? Sa-l faci sa se simta bine cumva, sa-i gadili ego-ul. Si te apuci frumusel si faci un film minimalist si mizerabilist care se petrece pe vremea comunismului sau imediat dupa, si filmezi tot felul de ready-made-uri ca alea oricum nu costa, ca porcul de strain capitalist sa fie miscat si sa zica: Uite dom'le romanii ajtia saracii ce viata grea au avut si au si ce suflet sensibil sunt eu ca ma uit la filmul asta plicticos si mi-e mila de ei. Problema lui Cristiu Puiu e ca el nu e idiot. Si din cauza asta dupa ce a facut un film si a vazut ca a tinut si toti criticii straini l-au aplaudat, s-a apucat sa faca altul aproape la fel, numai ca de 2 ori mai lung si cu el insusi in prim plan ca sa mai faca niste economii. Si surpriza ! Mai putin de jumatate din criticii aia care i-au dat standing ovation la primul au mai pus botul.

Intrebare: ia ghiciti cum va fi urmatorul film al lui Cristi Puiu si ce receptare critica va avea ?

Left or right ?

Federico

20 Oct 2011, 15:59

Oameni de film si critici se zgaiesc la Nosferatu cu mirare si admiratie de aproape un secol. Filmul e considerat o capodopera. Acuma ma intreb, oare Puiu o fi stiind? O fi auzit de filmul acesta, o fi auzit de Murnau? Daca da, il considera pe Murnau un idiot? Asta e inca o dovada a unei idei pe care o intretin de ceva vreme, mai precis de cand vad filme minimaliste romanesti, anume ca minimalistii nu iubesc cinemaul. Nu sunt cinefili baietii. Sunt cam filistini.
Sa nu ne pripim. Nici macar nu s-a stabilit inca daca Puiu chiar se referea la semnficatia aparenta a vorbelor sale: ca aia care vaneaza pretty pictures sunt idioti. Plus ca autorii romani nu sunt primii sau singurii care vad lucrurile asa. Cassavetes (cel care l-a inspirat decisiv pe Puiu), Leigh, Matteo Garrone, Jacque Audiard, Laurent Cantet, fratii Dardenne Iata cateva nume chiar mai grele decat ale noastre si care, la fel, nu umbla cu floricele tehnice: fara muzica, fara lumini si culori nenaturale indulcitoare, fara acrobatii de camera, ci lucreaza cat mai din topor posibil. Totul concentrandu-se pe actor si scenariu. Or fi si astia filistini? Acum: eu nu vreau sa pun problema daca au si acestia dreptul lor sa fie apreciati de o anumita nisa... Problema pe care o pun eu daca nu cumva astia sunt superiori esteticienilor care isi asigura prin diferenta asta de atitudine o plasa de siguranta comerciala in fata publicului? Gusturile mele personale sunt irelevante pt. discutie, dar eu nu sustin punctul asta de vedere. Doar imi pun intrebari pt ca o parte din mine are senzatia asta ca retusarile tehnice sunt un semn al imaturitatii si superficialitatii (atat din parte celui care le produce cat si a celui care le cere). Comparand The Godfather cu doua productii europene recente cu care a fost comparat in numeroase randuri (Gomorra si Un Prophete), mai are cineva dificultati in a lua in serios demersul metrosexual al lui Coppola? Sau nu se pot compara?
Eu cred ca uneori filmul poate vorbi mai mult prin stil decat prin dialog
In primul rand, nu vad prea bine de ce dialogul ar fi cel mai opus stilului. Daca n-ai stil tre’ sa ai dialog neaparat? Sunt sigur ca mai sunt momente in filmelele lui Cassavetes in care nu vorbeste nimeni...
In al doilea rand: stilul vorbeste? Ce spune? Cum se schimba perceptia asupra unei scene in functie de unghiul din care e surprinsa, miscarile camerei, compozitia cadrului, lumina, cromatica (muzica de fundal – dar aici e cam evident)? Cand atentia pt. elementele astea depaseste cantitatea strict necesara transmiterii intr-un mod inteligibil a continutului scenei ce se intampla de fapt? De ce sa mai faci vreun fel de ajustare daca doza de informatie obiectiva transmisa nu creste cu nimic? Ca s-o faci mai digerabila, mai atragatoare? Astea nu-s doar niste gimmick-uri superficiale si pt superficiali atunci? "Valoarea" comerciala a acestor manevre se vad cel mai bine in filmele cu intentii comerciale clare: multe taieturi, multe miscari de camera, imagini impecabil sharf-uite samd.

Apropo de topic, e interesant titlul, dar n-ar trebui unul mai sugestiv? Ma gandesc ca ar putea fi ocolit mult mai usor decat cu unul care ar sugera mai bine despre ce ar fi vorba de fapt.
Unul politically correct? :D
Bine, de acord.
Dar doar dupa ce ajunge topicul la 100 de pagini. >:)

LE:
Chambord, eu tot nu pot sa te iau in serios.
Tu vrei sa spui ca cineastii romani sunt niste impostori?
Nu-ti plac MDL, 432, Politist, adj. , Boogie etc? :-/
Sau doar Cristi Puiu?

Chambord

20 Oct 2011, 16:32

Federico, nu stiu ce sa ma fac cu tine. Sincer, nu stiu. Daca din ce am zis atat ai inteles incat sa vii cu intrebarile alea, eu zic hai s-o lasam la punctul mort. Ce sa mai explic mai mult de atat ? Puiu face un anumit tip de film pentru ca atat ii permit restrictiile de ordin exterior. Asta cu Nu sunt idiot, ce, daca eram bijutier si nu stiu ce sunt niste ifose. Nu are skills-urile, experienta si banii necesari pentru a face alt tip de film. Si isi da si el seama foarte bine.

Federico

20 Oct 2011, 17:09

Bine, scuze ca am inteles din asta
Cristi Puiu, asa ne-idiot cum e el, e si el om. Deci tre sa manance si el. Pentru asta tre sa aiba bani. Deci tre sa vanda ceva. Ce poate el sa vanda ? Filme.
ca Puiu e un impostor care nu lucreaza din convingerea propriului crez estetic ci doar din oportunism mercantil.

varu

20 Oct 2011, 18:23

.........
(mai putin varu care isi ia aparate k lumea >:P )
.........

E cel mai ieftin DSLR de la Nikon. Sub 20 de milioane nou. Destul de multi romani si-l permit. Deci argumentul asta nu sta in picioare.
Eu zic ca si in cazul meu ca si la Puiu e vorba de talent.
Ca altfel v-as invita, dom' Chambord, in loja de onoare la premiera filmului meu maximalist. :D :P :D

Mercutio

21 Oct 2011, 04:53

Sa nu ne pripim. Nici macar nu s-a stabilit inca daca Puiu chiar se referea la semnficatia aparenta a vorbelor sale: ca aia care vaneaza pretty pictures sunt idioti. Plus ca autorii romani nu sunt primii sau singurii care vad lucrurile asa. Cassavetes (cel care l-a inspirat decisiv pe Puiu), Leigh, Matteo Garrone, Jacque Audiard, Laurent Cantet, fratii Dardenne Iata cateva nume chiar mai grele decat ale noastre si care, la fel, nu umbla cu floricele tehnice: fara muzica, fara lumini si culori nenaturale indulcitoare, fara acrobatii de camera, ci lucreaza cat mai din topor posibil. Totul concentrandu-se pe actor si scenariu. Or fi si astia filistini?
Ma uimesti prietene Federico. Il pui pe Puiu (suna interesant nu?) in categoria lui Cassavetes, Leigh, Matteo Garrone, Jacque Audiard, Laurent Cantet, fratii Dardenne. Filmele lor sunt realizate intr-o nota mai realista, intr-adevar, nu sunt stilizate, dar asta nu inseamna ca-s minimalisti. Nici pe departe. Ii stiu pe toti si filmele lor. Mai vizioneaza-le odata si vei vedea compozitie de imagine, montaj, lumini, culori, toate ca forme semnificative. Ei nu filmeaza cu camera plantata intr-un colt de incapere si tremurata, ca la nunta sau botez, si in cadre secventa tot filmul.

In al doilea rand: stilul vorbeste? Ce spune? Cum se schimba perceptia asupra unei scene in functie de unghiul din care e surprinsa, miscarile camerei, compozitia cadrului, lumina, cromatica (muzica de fundal – dar aici e cam evident)? Cand atentia pt. elementele astea depaseste cantitatea strict necesara transmiterii intr-un mod inteligibil a continutului scenei ce se intampla de fapt? De ce sa mai faci vreun fel de ajustare daca doza de informatie obiectiva transmisa nu creste cu nimic? Ca s-o faci mai digerabila, mai atragatoare? Astea nu-s doar niste gimmick-uri superficiale si pt superficiali atunci? "Valoarea" comerciala a acestor manevre se vad cel mai bine in filmele cu intentii comerciale clare: multe taieturi, multe miscari de camera, imagini impecabil sharf-uite samd.

Ce sustii tu aici, ca sa fac o comparatie, e ca si cum ai spune ca nu trebuie cumva cantat cu toata orchestra, ca e prea comercial, ci sa se cante numai la fluier, ca e mai natural.
Minimalistii, cum e Puiu, canta doar fluier. E adevarat ca o piesa la fluier, mai ales o doina, cum e cea cu Moartea domnului Lazarescu, poate fi impresionanta. Totusi, o simfonie e o simfonie. Si un autor bun stie sa foloseasca fiecare instrument, cu registrul lui propriu, atat cat trebuie si cand trebuie.

Chambord

21 Oct 2011, 07:36

Bine, scuze ca am inteles din asta

ca Puiu e un impostor care nu lucreaza din convingerea propriului crez estetic ci doar din oportunism mercantil.

Objection your honor ! Speculation !
Nici vorba. Am spus doar ca "crezul estetic" al lui Puiu este modelat constient sau inconstient de cateva constrangeri, pe care le-am enumerat. Nu e oportunism mercantil dar te rog frumos, nu veni in secolul 21 cu sugestia ca : "convingerea propriului crez estetic" tine de foame. Puiu impaca (si foarte bine face) si capra si varza, si sufletelul lui si cerintele pietei de film de arta (presupun ca nu ii negi existenta). Nu vreau sa spun a 4-a oara ca n-ar avea cum sa faca altfel de filme decat minimalist tremurate chiar daca "convingerea propriului crez estetic" ar cam vrea. Nu stie si nu poate. Si 2, a ajuns si cu astea la fundul sacului, unless schimba ceva. Hai sa revenim amandoi aici dupa ce Puiu isi va lansa urmatorul film si va primi receptarea critica sa vedem daca predictia mea s-a bazat pe ceva sau nu. Cum indemna si brother Mercutio, e bine sa luam ce zic regizorii si mai ales cei romani, with a grain of salt. Daca ne uitam prea mult in gura lor, pericolul OTV-ismului apare la orizont (tip from Windom baci)

Credeti ca Cristi Puiu e idiot ? Dati SMS la 1234
DA 35 % NU 84 % :P

Federico

21 Oct 2011, 10:57

Ma uimesti prietene Federico. Il pui pe Puiu (suna interesant nu?) in categoria lui Cassavetes, Leigh, Matteo Garrone, Jacque Audiard, Laurent Cantet, fratii Dardenne.
n-am timp acum sa intru-n detalii dar eram in trecere si vroiam sa las doar asta: :D
http://www.top10films.co.uk/archives/1148
Film director Mike Leigh’s Top 10 Films
1. The Tree of Wooden Clogs
2. Tokyo Story
3. I Am Cuba
4. The 400 Blows
5. The Death of Mr Lazarescu
6. Songs From The Second Floor
7. Some Like It Hot
8. Radio Days
9. Seven Chances
10. How A Mosquito Operates

Federico

21 Oct 2011, 17:07

Ma uimesti prietene Federico. Il pui pe Puiu (suna interesant nu?) in categoria lui Cassavetes, Leigh, Matteo Garrone, Jacque Audiard, Laurent Cantet, fratii Dardenne. Filmele lor sunt realizate intr-o nota mai realista, intr-adevar, nu sunt stilizate, dar asta nu inseamna ca-s minimalisti. Nici pe departe. Ii stiu pe toti si filmele lor. Mai vizioneaza-le odata si vei vedea compozitie de imagine, montaj, lumini, culori, toate ca forme semnificative. Ei nu filmeaza cu camera plantata intr-un colt de incapere si tremurata, ca la nunta sau botez, si in cadre secventa tot filmul.
Ba da, sunt minimalisti. :D Nu neaparat in ceea ce priveste continutul (desi Entre les murs, L’Enfant, Le silence de lorna, Faces, pot fi incadrate aici) dar ca stilistica cu siguranta. Fara muzica (doar la Leigh) fara pretty pictures. Tot ce conteaza e informatia intrinseca a imaginii si aceasta e redata cat mai direct, cat mai obiectiv.
Ce sustii tu aici, ca sa fac o comparatie, e ca si cum ai spune ca nu trebuie cumva cantat cu toata orchestra, ca e prea comercial, ci sa se cante numai la fluier, ca e mai natural. Minimalistii, cum e Puiu, canta doar fluier. E adevarat ca o piesa la fluier, mai ales o doina, cum e cea cu Moartea domnului Lazarescu, poate fi impresionanta. Totusi, o simfonie e o simfonie. Si un autor bun stie sa foloseasca fiecare instrument, cu registrul lui propriu, atat cat trebuie si cand trebuie.
Nu e buna comparatia. :D In muzica, suratele de orchestra ale fluierului sunt obiecte de aceeasi categorie, din acelasi regn. In cinema, nu poti sa pui pe acelasi plan actorul si scenariul pe de o parte, iar de celalalta felul in care sunt filmati acestia. Ce aduc nou adaosurile acestea (la film) in afara de un strat de coolness care seduce usor multimea? Nu e pe principiul ambalajului stralucitor menit sa fure ochii naivilor si superficialilor? Reiau comparatia mea. De ce filme ca Un Prophete si Gommora n-au avut nici macar o sutime din succesul lui The Godfather? Nu din motive de superficialitate? Fara vedete, limba straina, fara pretty pictures, fara muzica pe care s-o asculti pana la slagarizare pe Youtube dupe ce te intorci de la cinema…

@Chambord: e o diferenta mare intre a fi restrictionat de disponibilitatile buzunarului, si a lucra doar pt a-ti umple buzunarul. Cazul lui Puiu cred ca e o ironie a sortii. Interesul sau pt filmul realist s-a aprins inca din Elvetia, cand studia meseria si i-a descoperit pe Jarmusch si Cassavetes, lucrarea sa de diploma intitulandu-se chiar "Note despre filmul realist" (informatii tot din articolul lui Gorzo). Intamplator, traieste intr-o tara in care chiar daca si-ar fi dorit sa faca altceva nu ar fi putut. :D Ma refer la un atlceva radical diferit.(blockbustere &shit) Pt ca altceva decat ce face el s-a facut si inainte de revolutia pe care a starnit-o primul sau film, si se face inca (Nae Caranfil si nu numai). Dar oricum, sa tragi pretty pictures sau sa maresti viteza de montaj, nu cred ca ar fi un vis imposibil chiar si in conditiile prapadite din Romania. Eu cred ca cinemaul lui Puiu nu ar diferi foarte tare daca s-ar trezi peste noapte bilionar in euro. Cred asta din impresia pe care mi-a lasat-o in zecile de intervirui in care l-am vazut sau citit. Omul chiar crede in ceea ce face, nu sunt ifose.

O explicatie pt sila lui Puiu pt cinemaul pictural poate fi extrasa si din faptul ca el fiind un pictor la origine, considera ca ar fi redundant sa-si propuna obiective de genul asta si in cinema. :))

LvT anyone? „Evolutia” sa, de la Idiots la Antichrist (si Melancholia, dar nu-l bag in discutie, pentru ca nu l-am vazut inca). A reusit omul sa impace si capra si varza? Fond SI forma? Mi se pare cel mai bun exemplu din punctul asta de vedere...
Referitor la Scorsese, parerea mea e ca a „prins”, in primul si in primul rind, pentru ca e un formidabil povestitor. Stilul sustine povestea...
Da, Antichrist e un mare pas inainte fata de ce facuse anterior, dar cu exceptia prologului, epilogului si a catorva momente intermediara, mi se pare ca omul a lucrat destul de ciobaneste si aici. In plus nu stiu daca rezolvam atat de lejer problema fondului si a formei. Da prologul e cool, pe mine m-a vrajit si m-a naucit, dar: la ce-a folosit ca l-a filmat asa?

Cum indemna si brother Mercutio, e bine sa luam ce zic regizorii si mai ales cei romani, with a grain of salt
Cred ca te referi la MinRep. :D

Revenind la tema topicului care nu se reduce numai la Cristi Puiu:
http://www.guardian.co.uk/film/2011/sep/01/days-of-heaven-beautiful-film

Windom

21 Oct 2011, 17:48

Da prologul e cool, pe mine m-a vrajit si m-a naucit, dar: la ce-a folosit ca l-a filmat asa?
(Ne) foloseste fiindca exista.:D

Liviu-

21 Oct 2011, 18:01

Federico

21 Oct 2011, 18:46

Ok, fuck "arta este o forma a adevarului"!

Ma duc sa ma uit la Crazy Stupid Love.

Serios!

Liviu-

21 Oct 2011, 18:57

Mie mi-a placut Crazy, Stupid, Love :)) Multe clisee, dar pentru mine a functionat si chiar m-a distrat si bine dispus :P

Revenind la topic, nici chiar asa, ceea ce vroiam sa zic e ca oricat de mult am vrea noi sa credem ca ne place arta pentru ca transmite cine stie ce idei complexe nu se poate sa trecem cu vederea peste unul din principalele si cele mai simple scopuri ale sale: esteticul. Bineinteles ca esteticul poate fi folosit pentru intarirea unor idei, dar nu-i putem nega importanta primordiala in arta ca obiect de sine-statator.

Mercutio

22 Oct 2011, 01:23

Nu e buna comparatia. :D In muzica, suratele de orchestra ale fluierului sunt obiecte de aceeasi categorie, din acelasi regn. In cinema, nu poti sa pui pe acelasi plan actorul si scenariul pe de o parte, iar de celalalta felul in care sunt filmati acestia.
Ce aduc nou adaosurile acestea (la film) in afara de un strat de coolness care seduce usor multimea? Nu e pe principiul ambalajului stralucitor menit sa fure ochii naivilor si superficialilor? Reiau comparatia mea. De ce filme ca Un Prophete si Gommora n-au avut nici macar o sutime din succesul lui The Godfather? Nu din motive de superficialitate? Fara vedete, limba straina, fara pretty pictures, fara muzica pe care s-o asculti pana la slagarizare pe Youtube dupe ce te intorci de la cinema…

Scenariu, actori, decoruri, lumini exista si in teatru. Exista si tot felul de muzici si efecte sonore in teatru. Filmul face vreo diferenta? Tocmai felul in care e filmata o scena, miscarile si unghiurile camerei si montajul fac diferenta. Deci acestea nu sunt adaosuri, asa cum spui tu, ci reprezinta elementele care caracterizeaza filmul ca arta.
Unui spectator ii place o scena, o gaseste impresionanta, dar nu stie exact de ce. Miscarea de la stanga la dreapta e fireasca, e similara scrisului, miscarea de la dreapta la stanga e stanjenitoare, anormala, intr-un plan. In filmele lui Hitchcock baietii buni intra prin stanga, ce rai prin dreapta. Un personaj privit de sus pare mic, neajutorat, unul privit de jos e amenintator, puternic. Un close-up transmite emotiile personajului mai intens decat un un plan general. O focala lunga da impresia de ingramadeala, o focala scurta creaza spatiu. O profunzime mica concentreaza atentia asupra detaliului, un unghi oblic transmite confuzie, ambiguitate, etc., etc., efectul kuleshov, si altele. Toate astea apartin limbajului cinematografic, esteticii filmului. Nu e gaselnita, nu e ambalaj stralucitor, nu e spoiala. Sunt elemente prin care filmul transmite spectatorului semnificatii. Tine de psihologia omului, pentru ca de cele mai multe ori mesajul, codul, e perceput la nivel inconstient. Filmele comerciale sunt slabe pentru ca utilizeaza doar cateva din aceste tehnici cinematice, cele mai eficiente in a transmite emotii de baza: reaction shot, close-up, montaj rapid.
Chiar si Puiu al tau foloseste estetica filmului, nu e asa de obiectiv cum crezi tu. Camera care nu se deplaseaza, ramane la distanta, incat nu poti vedea prea bine fizionomiile personajelor, transmite frustrare. Tremuratul ei sugereaza nesiguranta. Filmarea in spatii inguste - constragere (closed form se mai spune). Adica sentimente de care are nevoie pentru a spune istoria deprimanta a lui Lazarescu. Asta inseamna estetica de film, nu estetica in sensul termenului vulgar, cum e folosit de omul de pe strada. Fa rost de o carte de limbaj cinematografic sau estetica a filmului si o sa te lamuresti.

varu

22 Oct 2011, 01:52

Total Off Topic

De ce filme ca Un Prophete si Gommora n-au avut nici macar o sutime din succesul lui The Godfather? Nu din motive de superficialitate? Fara vedete, limba straina, fara pretty pictures, fara muzica pe care s-o asculti pana la slagarizare pe Youtube dupe ce te intorci de la cinema…

... fara acelasi buget de marketing si strategie de promovare. Cred ca 80% din succesul unui film ca numar de spectatori tine de marketing si promovare

Chiar daca ramanem in zona auteur, tu chiar crezi vreodata ca filme ca alea de mai sus sau si mai rau, filme de Kaurismaki, Dardenne, Tarr etc. se vor apropia ca numar de spectatori de un film al lui Scorsese?
In cate cinematografe si de cate proiectii ale filmelor regizorilor de genul asta ai auzit tu prin Romania?
Tu unde ai vazut toate filmele astea, pe ecran la cinema? :-/

Federico

22 Oct 2011, 10:39

Fa rost de o carte de limbaj cinematografic sau estetica a filmului si o sa te lamuresti.
Adineauri am terminat capitolul "Montajul" din "Limbajul cinematografic" al lui M.Martin
:D http://www.cinemagia.ro/forum/showpost.php?p=1525068&postcount=204
Am mai citit si Grid Modorcea. :D Se pune?
Miscarea de la stanga la dreapta e fireasca, e similara scrisului, miscarea de la dreapta la stanga e stanjenitoare, anormala, intr-un plan. In filmele lui Hitchcock baietii buni intra prin stanga, ce rai prin dreapta. Un personaj privit de sus pare mic, neajutorat, unul privit de jos e amenintator, puternic. Un close-up transmite emotiile personajului mai intens decat un un plan general. O focala lunga da impresia de ingramadeala, o focala scurta creaza spatiu. O profunzime mica concentreaza atentia asupra detaliului, un unghi oblic transmite confuzie, ambiguitate, etc., etc., efectul kuleshov, si altele. Toate astea apartin limbajului cinematografic, esteticii filmului
WOW! Suna oribil! Ce clisee ingrozitoare!!! Iti dai seama ce s-ar intampla daca chiar ar asculta lumea de ele?! Toata lumea?! Sa le ia ca litera de lege? Moartea termica cinemaului! :( Eu am mai spus-o: nu sustin problema pe care-o discutam aici! Mie-mi place estetica in general, doar ca nu sunt un dogmatic, imi pun intrebari. Iar in legatura cu cele enumerate de tine mai sus nu sunt de acord de nicio culoare. Daca e ca estetica sa aiba un rol meritoriu in cadrul filmului ea trebuie sa fie neaparat originala. Cele enumerate de tine or fi mers cand erau proaspete, dar nu se poate sa ne mai agatam de ele si astazi. Auzi: baietii buni intra prin dreapta!! Dumnezeule, ce preposterozitate!!! @-) Cum sa iei de bune enormitatile astea?!
Puiu al tau
Repet: unde am spus eu ca sunt fan Puiu?!

.. fara acelasi buget de marketing si strategie de promovare. Cred ca 80% din succesul unui film ca numar de spectatori tine de marketing si promovare

Chiar daca ramanem in zona auteur, tu chiar crezi vreodata ca filme ca alea de mai sus sau si mai rau, filme de Kaurismaki, Dardenne, Tarr etc. se vor apropia ca numar de spectatori de un film al lui Scorsese?
In cate cinematografe si de cate proiectii ale filmelor regizorilor de genul asta ai auzit tu prin Romania?
Pai de ce nu sunt promovate?! :D
Se stie ca nu merita. Si cu o campanie agresiva gen Avatar, receptia nu ar spori cantitativ intr-un grad considerabil. Pt ca n-au ambalaj stralucitor, nu sunt frumoase in sensul omului sarac cu doxa, sunt incofortabile, daca nu chiar dureroase.
Tu unde ai vazut toate filmele astea, pe ecran la cinema?
Oui. <:-P

PS: Mercutio, sper sa nu te deranjeze modul meu de a intra mai tare la minge. Stii ca nu-i nimic personal. Never was. Never will be. :)

LE:
(Ne) foloseste fiindca exista.:D
Ain't that the truth?! :)

Twinsen

22 Oct 2011, 11:28

Federico, de ce ne tot invartim in jurul cozii cu the higher meaning, cu ideea filmului. De cele mai multe ori ne place arta pentru ca-i estetica, pentru ca-i frumoasa, imaginea si muzica ne gadila simturile intr-un mod ce depaseste cerebralul. Uneori o poate face si prin profunzimea ideilor, dar estetica ramane o chestie de baza a artei oricat de inteligenti ne-am da noi.
Asta e abordarea ta si n-ar trebui sa o generalizezi. Sigur ca estetica e importanta, dar pentru mine tocmai acel "higher meaning" si "ideea filmului" conteaza cel mai mult. Si nu le pierd aproape niciodata din vedere, oricat de mult mi-ar placea o imagine sau un actor. E vorba cum ziceam de abordari diferite, poti sa privesti un Ferrari si ca o bijuterie estetica si ca un triumf al ingineriei.

Federico

22 Oct 2011, 11:54

Discutia a ajuns intr-un punct in care pur si simplu nu pot sa m-ambtin sa-l citez (din nou) pe Pitbull. http://www.cinemagia.ro/forum/showpost.php?p=1313155&postcount=203

Lectia Number One:
"Despre ce e vorba în filmul cutäricä" e un tip de întrebare pe care trebuie s-o lasi în urmä. Asa-l întrebam eu pe tata, la 4 ani, când îi ceream sä-mi explice fiecare film, dupä ce se termina.
In orice film, dar mai ales în alea importante, "este vorba despre" multe: despre temä, despre idee, despre subiect - sau, mai clar: un film DEZBATE (sau "trateazä") o TEMA, prin intermediul unui SUBIECT, pentru ca în final sä COMUNICE o IDEE (sau mai multe!).

Exemplu (tratat foarte simplificat):
"Otto e mezzo", ("8 1/2" sau "Opt si jumätate"), de Federico Fellini.
TEMA: conditia artistului (despre asta vorbeste)
SUBIECTUL: criza de creatie a unui regisor, inspiratä din propria situatie a lui Fellini, care dupä ce fäcuse opt filme si jumätate în cheie neorealistä, simtea nevoia sä-si gäseascä alt drum (ceea ce a si fäcut).
IDEEA: (sistemul de idei al acestui film e atât de complex, încât comitem aproape un sacrilegiu comprimându-l într-o singurä frazä, dar sä încercäm, totusi...) Orice artist se regäseste pe sine însusi în oamenii care l-au fäcut sä fie ceea ce este (de la nastere si pânä în prezent); un fel de: "eu sunt voi".

Prin urmare, de fiecare datä când te incitä un film despre care se sugereazä cä e "mare", pregäteste-te pentru o adeväratä aventurä a descoperirii si cunoasterii!
Iar acum, fä bine si buchiseste acest topic paginä cu paginä. Vei gäsi multe îndrumäri în acelasi sens.

Liviu-

22 Oct 2011, 11:58

Asta era un raspuns la ideea lui Federico cum ca daca am dezbraca unele filme de estetic n-ar mai fi foarte diferite de altele. Vezi si completarea adusa dupa mesajul pe care l-ai citat. Nu ma uit la filme neaparat pentru a vedea imagini frumoase, ci mai degraba pentru idei, dar pur si simplu ador cand vad un film extrem de frumos vizual. Si cand zic frumos vizual nu ma refer la Sucker Punch sau Transformers, alea sunt spectaculoase vizual, imaginile alea nu-mi transmit frumusete. Nu ma refer nici la ineptii de genul Enter the void, nici pe ala nu-l consider frumos, pentru ca estetica la care ma refer eu transmite ceva, dar apeleaza la receptorii senzoriali, ii gadila, descarca dopamina (sigur ati simtit cum se descarca dopamina in momente artistice intense) si e peste cerebral in sensul ca e inexplicabil. Oricum nu cred ca am vazut vreun film in care cele doua elemente, esteticul si povestea, sa nu se completeze intr-o anumita masura. Pana la urma un film estetic transmite acel "higher meaning", acea idee, intr-o forma mai mult sau mai putin cerebrala. Exprimarea mea a fost foarte nefericita mai inainte. Vroiam sa fac o diferentiere si am scris prostii.

LE: raspuns la mesajul lui Twinsen.

Federico

22 Oct 2011, 12:33

Tot fiind pe profilul lui Gorzo din 24 Fun am aruncat un ochi si peste artioclasul despre Drive. Si ia-u' ce spune:
Cea mai buna regie, westernul urban Drive (Cursa), al carui public ideal poate fi impartit in doua categorii situate la capete opuse ale scarii educationale: cei care apreciaza la un film simpla prezenta a unor ingrediente precum masinile rapide, interlopii duri, eroul taciturn si puternic, razbunarile sangeroase etc.; si cei care apreciaza finetea in chestiuni tinand de constructia cadrelor, de folosirea luminii, de alternarea miscarii cu nemiscarea, a linistii cu zgomotul etc.[
http://bucuresti.24fun.ro/articol/premiul_pentru_regie_la_cannes-10752.html

Mercutio

22 Oct 2011, 13:06

WOW! Suna oribil! Ce clisee ingrozitoare!!! Iti dai seama ce s-ar intampla daca chiar ar asculta lumea de ele?! Toata lumea?! Sa le ia ca litera de lege? Moartea termica cinemaului! :( Eu am mai spus-o: nu sustin problema pe care-o discutam aici! Mie-mi place estetica in general, doar ca nu sunt un dogmatic, imi pun intrebari. Iar in legatura cu cele enumerate de tine mai sus nu sunt de acord de nicio culoare. Daca e ca estetica sa aiba un rol meritoriu in cadrul filmului ea trebuie sa fie neaparat originala. Cele enumerate de tine or fi mers cand erau proaspete, dar nu se poate sa ne mai agatam de ele si astazi. Auzi: baietii buni intra prin dreapta!! Dumnezeule, ce preposterozitate!!! @-) Cum sa iei de bune enormitatile astea?!

Nu stiu, am senzatia ca nu intelegi. E adevarat, felul in care sunt folosite in unele procedee in filme devine un cliseu. Dar tot ce am spus tine de psihologie, de perceptie, sunt realitati despre natura omului si functioneaza si asupra ta, chiar daca zici tu ca nu. Daca ii prezinti unui om o imagine cu niste personaje intr-o incapere, o percepe imediat. Daca intorci camera invers, spectatorul nu intelege din prima imaginea, e putin socat, trebuie sa intoarca capul, recunoaste mai greu. Imaginea intoarsa sugereaza altceva intr-un film decat o imagine normala. Un delfin sau alt animal poate nu ar avea probleme, dar omul are felul lui anume, totusi limitat, de a percepe lucrurile. Nu stiu daca ma fac inteles.

Si de altfel, vrand-nevrand, odata ce a inceput sa filmeze cu o camera, autorul devine subiectiv.
Transmite ceva prin felul in care filmeaza, bine sau prost, ce filmeaza, cat filmeaza, etc.
Problema care ce se pune, zi eu, nu tine de aceste elemente de estetica, care sunt aceleasi de la inceputul cinemaului si o sa fie la fel, pentru ca aparatul de filmat are si el limitele lui.
Cum am mai spus, modul in care un autor stie sa foloseasca aceste tehnici cinematice, cand si cat. In asta consta arta, in asta consta talentul unui autor. Nu toata lumea e Kubrick sau Tarkovski. Sigur ca pot aparea noi mijloace de expresie, noi formule artistice, insa vor fi tot combinatii sau variante ale elementelor de baza.
De exemplu m-a impresionat o scena in Audition de Miike. O formula interesanta de a tranmsite un mesaj. Scena din hotel, in care el intra, ea asezata pe pat, cu spatele, intr-o camasa de noapte, si intoarce capul cand el intra. La fel ca in celebra secventa din The Exorcist. O modalitate de a transmite un mesaj despre tipa, ca e diabolica, printr-o referinta la un film celebru. Excelent.

varu

22 Oct 2011, 13:09

Nu ma refer nici la ineptii de genul Enter the void, nici pe ala nu-l consider frumos,

De ce e Enter the void ineptie?

Federico

22 Oct 2011, 17:37

Nu ma refer nici la ineptii de genul Enter the void, nici pe ala nu-l consider frumos,

De ce e Enter the void ineptie?
E o poveste lunga, dar daca nu ma-nsel, tot din acelasi motiv pt care considera The Tree Of Life o capodopera... :D :P

Liviu-

22 Oct 2011, 22:35

Not really. Esteticul in filmul asta consta in imagini de tip Windows Media Player. Nu exista nicio emotie in ele, nu e vorba de frumusetea lumii, e doar un experiment de lumini, scenariul nu ca ar fi ceva mai subtirel cum se zice despre ToL, ci e de-a dreptul inexistent. Cred ca era mai bine daca il prezenta direct ca un film experimental si scoatea de tot "scenariul" ca sa nu ne induca in eroare si sa ne distraga atentia cu personaje.

varu

23 Oct 2011, 11:01

Not really. Esteticul in filmul asta consta in imagini de tip Windows Media Player.
Hai mai ca nu tot filmul, doar cand se drogheaza ala la inceput. :)

Nu exista nicio emotie in ele, nu e vorba de frumusetea lumii, e doar un experiment de lumini,
Pai nu e vorba de frumusete, e chiar contrariul, Gaspar nici nu isi propune sa iti arate frumusetea lumii. Gaspar Noe da cu tine de toti peretii. Experienta totala. Faptul ca da cu tine de toti peretii e cel mai bun lucru. Nu vii la cinema sa te destinzi, sa te relaxezi ca la piscina. Vii sa traiesti. M-am sculat de pe scaun buimac, cu broboane de sudoare pe frunte si mi-a picat restul de guma din mana. Nu-i putin lucru sa faci prin film acelasi efect ca si cum te-ai da cu rollercoasterul. Nu stiu daca e bine sau nu (eu zic ca e de bine), dar asta va fi cinemaul viitorului si din cauza asta "Enter the void" e o borna in istoria cinematografiei.
Zici ca n-are scenariu. Mie filmul asta mi s-a parut despre fluxul memoriei. Cum faci un 'scenariu' despre fluxul memoriei? N-ai cum. Are fluxul memoriei un scenariu sau e o curgere continua? Eu spun ca raspunsul la intrebarea asta e cheia in care trebuie sa citesti structura filmului asta.
Am simtit nevoia sa il apar un pic pentru ca senzatia pe care mi-a lasat-o a fost cutremuratoare, eu il consider unul dintre cele mai mari filme din ultimul deceniu.

Liviu-

23 Oct 2011, 11:29

Hai mai ca nu tot filmul, doar cand se drogheaza ala la inceput. :)

Parca era mai mult, poate ma insel eu. Oricum scena de inceput e destul de lunga, mult peste cat trebuia sa fie.

Pai nu e vorba de frumusete, e chiar contrariul

Era un raspuns pentru Federico, cum ca mi-ar fi displacut pentru acelasi motiv pentru care mi-a placut ToL :P Sunt de acord cu tine ca vrea sa socheze.

Gaspar Noe da cu tine de toti peretii. Experienta totala. Faptul ca da cu tine de toti peretii e cel mai bun lucru. Nu vii la cinema sa te destinzi, sa te relaxezi ca la piscina. Vii sa traiesti. M-am sculat de pe scaun buimac, cu broboane de sudoare pe frunte si mi-a picat restul de guma din mana. Nu-i putin lucru sa faci prin film acelasi efect ca si cum te-ai da cu rollercoasterul.

Doar ca pentru mine nu a avut efectul asta, desi in primele 5 minute fusesem incantat de vizualul din film. Dupa devine extrem de repetitiv. Scena de inceput e parca mult prea lunga. Devine repetitiv si mai tarziu cu acele treceri prin pereti care ne duc de la un personaj la altul. Cand am ajuns la sfarsit nici vorba de sudoare pe frunte, ci poate cadea saliva din gura si nu din motivele potrivite, ci de plictiseala ingrozitoare. A dat asa de tare de pereti cu mine incat aproape ca m-a dus intr-o stare de inconstienta, adica eram aproape adormit la sfarsit, sfarsit care mi s-a parut de-a dreptul penibil, dar pe atunci chiar nu mai aveam forta sa gandesc acel "the higher meaning".

dar asta va fi cinemaul viitorului si din cauza asta "Enter the void" e o borna in istoria cinematografiei.

God i hope not! (uite ce-mi faci, trebuie sa-l invoc pe cel al carui nume nu trebuie rostit)

Zici ca n-are scenariu. Mie filmul asta mi s-a parut despre fluxul memoriei. Cum faci un 'scenariu' despre fluxul memoriei? N-ai cum. Are fluxul memoriei un scenariu sau e o curgere continua? Eu spun ca raspunsul la intrebarea asta e cheia in care trebuie sa citesti structura filmului asta.

E despre fluxul memoriei si doar atat a putut face? Nu putea gasi ceva mai interesant sa ne arate? Ceva mai relevant? A invocat fluxul memoriei ca sa ne arate cum se fut si se drogheaza unii? Genial!

Am simtit nevoia sa il apar un pic pentru ca senzatia pe care mi-a lasat-o a fost cutremuratoare, eu il consider unul dintre cele mai mari filme din ultimul deceniu.

Ce sa zic, traim filmele diferit si practic nu esti singurul care il considera un film foarte bun. Mie mi se pare extrem de superficial si inutil, dar il consider cu atat mai nociv cu cat pare a se considera film de arta. Macar un Saw 7 e pe fata, stii ca-i superficial, stii ca-i violent de dragul violentei, ca-i stupid, ca actorii sunt slabi (la fel ca in Enter the void), ca scenariul e aproape inexistent si e acolo doar pentru a da nastere imaginilor "senzationale". Aici toate stau sub pretextul artei. In fine, e doar parerea mea, ia-o ca atare.

varu

23 Oct 2011, 12:22

E despre fluxul memoriei si doar atat a putut face? Nu putea gasi ceva mai interesant sa ne arate? Ceva mai relevant? A invocat fluxul memoriei ca sa ne arate cum se fut si se drogheaza unii? Genial!

Fluxul memoriei e ceva pe care il avem toti, cum curg amintirile, gandurile etc, chiar si drogatii au un flux al memoriei. Nu e ceva 'intelectualist' in fluxul memoriei.

:) :)
Gaspar Noe e un cineast instinctual, nu intelectual. Instinctual de la instinct. Cam ce au toti oamenii cand se f*t sau vor sa se f**a.
Deci da, intr-un film al lui Noe oamenii se fu*. In toate filmele lui Noe oamenii s-au f***t si sunt sigur ca se vor f**e si in filmele viitoare. Asa ca din punctul asta de vedere n-ar trebui sa te mai uiti la niciun film al lui Noe :) :) :) :)
Nu e un regizor cerebral, nu e regizor intelectual, nu vrea sa fie genial. E 'provocator senzorial si vizual', nu 'provocator intelectual'. Nu vrea sa iti tina prelegeri de filozofie sau sa-ti transmita mari idei. Cred ca nici macar nu vrea sa faca filme 'de arta'. N-are pretentii din astea. Asta a facut si un videoclip porno la o piesa a lui Placebo daca nu ma insel unde a continuat cu cinemaul acolo unde Kubrick s-a oprit in Eyes Wide Shut la aratat 'grozavii'. Nu e nimic de arta acolo.
Parca a si zis ca viitorul lui film va contine scene explicite ca in porno. Nu i se pare o bariera de netrecut.

De citit si asta ca mie mi-a placut, mai ales primul paragraf:
http://www.guardian.co.uk/film/2010/sep/16/gaspar-noe-enter-the-void
"Before being humans with morals, people are mostly animals, fighting for domination and survival," he says, between mouthfuls of steak. :)

Mercutio

23 Oct 2011, 18:39

Federico

23 Oct 2011, 20:09

Mercutio

23 Oct 2011, 22:05

Aici era vorba despre despre forma, nu despre continut, despre discurs, nu despre naratiune.

Ai dreptate dar uita-te mai atent la contextul in care l-am invocat eu pe Pit. Nu era la adresa temei topicului, ci vizavi de discutia dintre Twinsen si Liviu care era despre finalitatea obiectului artistic: idee vs. simpla satisfactie estetica.

Dar daca tot veni vorba...
Ce anume din ce spune Pit nu se aplica filmului?

PS: Citatul din Gorzo ti-a placut? :D
Se aplica filmului tot ce spune el, dar se aplica in acelasi timp si oricarei productii literare.
Daca vorbim despre film, trebuie analizat si faptul cum naratiune, tema, subiectul, ideea sunt transpuse in film prin mijloacele specifice filmului. Asta mi se pare important cand analizezi un film. Aici se vede valoarea cineastului. Din cate vad se sustine (chiar tu sustii) ideea ca aceste mijloace sunt doar ceva de spoiala, de fatada, de luat ochii. Daca imi spui despre un film ca trateaza o tema majora, ca subiectul e extraordinar, ca ideea e geniala nu-mi spui nimic despre film. Ci despre scenariu. Ori un scenariu poate fi ruinat de un autor sau pus in lumina de un altul. Pe mine nu ma intereseaza prea mult tema si subiectul, ci felul in care autorul mi le "povesteste" cinematic.

PS: Citatul din Gorzo ti-a placut? :D
Adica ce spune Puiu: "Mi-a spus cineva ca filmele mele nu seamana cu picturile. Pai, pentru ca nu sunt idiot. Daca eram idiot, semanau. Si daca eram bijutier, trebuiau sa semene cu o bijuterie, sau ce? Ma intereseaza sa speculez specificitatea domeniului"?

Ce pot comenta? "Specificitatea domenilui" nu tine, daca ar fi sa ma iau dupa ce spune Puiu, de compozitia de imagine, de lumina, de culoare, de decoruri, adica de elemente ce provin din pictura. E asa cum afirma nu stiu care doamna critic de pe la noi - se pare ca aceasta idee s-a impamintenit - ca filmul este tot o specie literara. Well, eu nu sunt de acord. De aceea ii prefer pe Saucan, Pintilie, Pita, oricarui minimalist.

Federico

23 Oct 2011, 23:02

Se aplica filmului tot ce spune el, dar se aplica in acelasi timp si oricarei productii literare.
Daca vorbim despre film, trebuie analizat si faptul cum naratiune, tema, subiectul, ideea sunt transpuse in film prin mijloacele specifice filmului. Asta mi se pare important cand analizezi un film. Aici se vede valoarea cineastului. Din cate vad se sustine (chiar tu sustii) ideea ca aceste mijloace sunt doar ceva de spoiala, de fatada, de luat ochii. Daca imi spui despre un film ca trateaza o tema majora, ca subiectul e extraordinar, ca ideea e geniala nu-mi spui nimic despre film. Ci despre scenariu. Ori un scenariu poate fi ruinat de un autor sau pus in lumina de un altul. Pe mine nu ma intereseaza prea mult tema si subiectul, ci felul in care autorul mi le "povesteste" cinematic.
Pai, asta-i alta mancare de peste.
Pit trebuia sa lamureasca strict problema existentei ideii ca finalitate a filmului... acel higher meaning de care se-ndoiau unii. :P (inclusiv eu, de altfel)
(chiar tu sustii)

Nope! Chiar am specificat asta de vreo 4 ori! :D
In general ma dau in vant dupa filmele lustruite.
Insa asta nu inseamna ca nu imi pun intrebari. Acum ma pusese pe ganduri Puiu. Si Twinsen. :D

Adica ce spune Puiu:
Nu! :D
Adica asta (mesajul #36) : Tot fiind pe profilul lui Gorzo din 24 Fun am aruncat un ochi si peste artioclasul despre Drive. Si ia-u' ce spune:
Cea mai buna regie, westernul urban Drive (Cursa), al carui public ideal poate fi impartit in doua categorii situate la capete opuse ale scarii educationale: cei care apreciaza la un film simpla prezenta a unor ingrediente precum masinile rapide, interlopii duri, eroul taciturn si puternic, razbunarile sangeroase etc.; si cei care apreciaza finetea in chestiuni tinand de constructia cadrelor, de folosirea luminii, de alternarea miscarii cu nemiscarea, a linistii cu zgomotul etc.[
http://bucuresti.24fun.ro/articol/pr...nes-10752.html

Mercutio

24 Oct 2011, 00:43

Adica asta (mesajul #36) : Tot fiind pe profilul lui Gorzo din 24 Fun am aruncat un ochi si peste artioclasul despre Drive. Si ia-u' ce spune:
Cea mai buna regie, westernul urban Drive (Cursa), al carui public ideal poate fi impartit in doua categorii situate la capete opuse ale scarii educationale: cei care apreciaza la un film simpla prezenta a unor ingrediente precum masinile rapide, interlopii duri, eroul taciturn si puternic, razbunarile sangeroase etc.; si cei care apreciaza finetea in chestiuni tinand de constructia cadrelor, de folosirea luminii, de alternarea miscarii cu nemiscarea, a linistii cu zgomotul etc.[
http://bucuresti.24fun.ro/articol/pr...nes-10752.html
Nu-mi merge linkul, nu gasesc pagina pe site-ul 24fun sa citesc in intregime articolul.
Ma intrebi ce parere am despre citatul acesta? Iti raspund doar referindu-ma strict la el.
In primul rand eu nu fac parte din publicul ideal al acestui film, nici din prima categorie, nici dintr-a doua, asa cum le defineste Gorzo. Cica a doua categorie e reprezentata de "cei care apreciaza finetea in chestiuni tinand de constructia cadrelor, de folosirea luminii, de alternarea miscarii cu nemiscarea, a linistii cu zgomotul". Nu ma mir ca citind cronici sau reviewuri dintr-astea se propaga si sa se mentina ideea (falsa) ca estetica este ambalajul, lustruirea unui film. Ca si cum toate astea pot fi apreciate in mod separat, intrisec, intr-un film. Ok, prima categorie exista si e reala, adica unora le plac filmele doar pentru masini, efecte, femei frumoase, un anumit tip de personaj, etc., dar as vrea sa vad si eu unul dintr-a doua categorie. Cineva care se duce la film si spune "vai ce lumini agreabile, vai ce alternare frumoasa intre liniste si zgomot!". Ma repet ca un papagal, dar asta e: lumina intr-un film (ca si orice alt element de estetica) este apreciata cand semnifica ceva, cand accentueaza un sentiment transmis intr-o scena, cand creeaza o atmosfera necesara actiunii din film. Ce rol are alternanta miscare-nemiscare sau zgomot-liniste in Drive? Cum se leaga de naratiune? Contribuie cu ceva? Au vreo conotatie? Asta as vrea sa-mi spuna un expert. Gorzo nu-mi spune.

Liviu-

24 Oct 2011, 06:25

Ce rol are alternanta miscare-nemiscare sau zgomot-liniste in Drive? Cum se leaga de naratiune? Contribuie cu ceva? Au vreo conotatie? Asta as vrea sa-mi spuna un expert. Gorzo nu-mi spune.

Ti-am spus eu si nu sunt niciun fel de expert...

Federico

24 Oct 2011, 13:16

...
Oaah, nici asta nu-ti convine. :P Nu spuneai ca nu-ti pasa de ce ti se povesteste ci de cum se povesteste? Dar, o precizare: Gorzo nu avea in vedere toata masa publicului de film cand a facut clasificarea aia, ci doar acel sector caruia i se adreseaza filmele din acelasi camp lexical cu Drive. Alea mai mult de entertainment daca nu ma-nsel (n-am vazut filmul).
lumina intr-un film (ca si orice alt element de estetica) este apreciata cand semnifica ceva
Pai da. Asta nu cred ca-l contrzice pe Gorzo. Lumina e apreciata cand semnifica ceva dar, la urma urmei, tot lumina conteaza, faptul ca semnifica ceva dpdv dramaturgic e doar un pretext al existentei ei, o conditie necesara. Nu vreau sa zic ca eu accept filozofia asta, doar incerc sa explic intentia autorului citat.
as vrea sa vad si eu unul dintr-a doua categorie. Cineva care se duce la film si spune "vai ce lumini agreabile, vai ce alternare frumoasa intre liniste si zgomot!"
De ce pui la indoiala buna-credinta sarmanului recenzent? :( Nu crezi ca pt Gorzo aspectul asta a fost cel mai interesant lucru din film?

PS: Mai incearca o data pt articol aici: http://bucuresti.24fun.ro/articol/premiul_pentru_regie_la_cannes-10752.html
Si vezi ca a scris si in Dilema, mai pe larg: http://www.dilemaveche.ro/sectiune/film/articol/o-chestiune-forma