(Wim Wenders) Palermo Shooting vs. Life and Nothing More… (Abbas Kiarostami) [Archive]

Twinsen

17 Oct 2011, 20:29

Life and Nothing More

Boring movie is boring. Am ajuns sa ma satur pana peste cap de banalitatile astea create de dragul imaginii. Macar asta nu contine nimic jignitor sau exagerat de stupid.

Dupa un cutremur devastator in Iran, un regizor si fiul sau de vreo 10 ani calatoresc spre un sat pierdut in munti ca sa vada ce s-a intamplat cu un baiat de acolo, care jucase intr-un alt film, banuies ca tot a lui Kiarostami. Prima jumatate a filmului e dedicata mersului cu masina, se opresc ca sa urineze fiul, apoi ajung la un blocaj rutier, apoi se opresc sa urineze tatal, apoi se opresc sa cumere un suc. In urmatoarea jumatate a filmului, intalnim multi oameni care zic fiecare pe rand "a cazut casa, mi-au murit rudele". La final urmarim timp de cinci minute cum masina se chinuie sa urce un drum de munte.

Federico

18 Oct 2011, 12:20

Twinsen, legenda spune ca dupa ce-au vazut Avatar, fanii care au fost atat de socati de senzationalismul si frumusetea exorbitanta a lumii create de Cameron si-au depus candidatura pt premiile Darwin. ;)
Daca o sa-nvatam sa nu ne plictisim la "zerourile" astea barate, cine stie - la un moment data viata reala o sa ni se para raiul pe pamant. (oops! la mine s-antamplat deja asta! :"> )

Glumesc (un pic). Parca pt asta il vituperam si eu pe Cassavetes deunazi...
Offf, stramta mai e aurita cale de mijloc! :)

Windom

18 Oct 2011, 17:56

Life and Nothing More

Primele 30 de minute mi s-au parut destul de...aride. Dupa bogatul schimb de idei din 10, ceea ce se petrecea pe ecran mi se parea extrem de domol (sa nu zic plictisitor). Apoi, dupa ce ajung la prima asezare si-l iau in masina pe batrinul ala, totul se schimbă. Semnificatia titlului ni se dezvaluie si ea, incet incet. Viata bate filmul. Omul a fost prin partile alea cu ceva vreme in urma si a facut un film. Era regizor, avea sub control intregul proces al vietii fabricate, realitatea era „domesticita” in slujba efortului artistic (marfa replica batrinului, convins ca arta reprezinta frumosul si complet nedumerit ca i-au pus o cocoasa in spate, desfigurindu-l pentru cele 5 minute de faima:)) ).
Iar acum, regizorul devine observator. Nu mai controleaza nimic, because this is LIFE, and nothing more... Eroii au fost inlocuiti cu oameni, resemnati cu gindul ca sint condusi de „regizorul” de Sus (aici merita amintita inca o replica sublima, pe care doar inocenta copilariei o putea coace - the Lord does like to kill his servantsB-) ). Ranile se vor inchide treptat, antenele se ridica din nou, fiindca e un campionat mondial de fotbal de urmarit...

La final urmarim timp de cinci minute cum masina se chinuie sa urce un drum de munte.
Daca doar atit a reusit sa-ti comunice scena respectiva, I really feel sorry for you. Si nu o spun deloc cu condescenta.:)

Twinsen

18 Oct 2011, 18:19

Probabil ca incep sa-mi fac o imagine de om caruia ii plac filmele usoare sau de entertainment, ceea ce e complet fals. Repet, ma intereseaza ce vrea sa transmita un film, nu ca e de arta sau comercial, sau ca e rapid sau lent.

Uita-te de exemplu la "To Live" a lui Zhang Yimou. Cand se termina ai senzatia ca ai trait o intreaga viata in doar doua ore si ca personajele iti sunt prieteni sau macar cunostiinte apropiate. Si apoi uitate la Life and Nothing More ca sa vezi cum niste tarani, pe care nu ajungi deloc sa-i cunosti spun "Mi-a cazut casa. Asa a vrut Dumezeu. Hai ca incepe meciul...".

Windom

18 Oct 2011, 18:46

Probabil ca incep sa-mi fac o imagine de om caruia ii plac filmele usoare sau de entertainment, ceea ce e complet fals.
Nu usoare sau de entertainment, mie mi-ai facut impresia unui om care apreciaza filmele in care mesajul iti este adus de regizor si lasat undeva la jumatatea drumului, pentru a nu te deplasa tu pina la capat. Ti-e greu sa treci de aparente si de multe ori consideri ca nu merita efortul. Mesajele prea „ermetice” te instraineaza si astfel intervine antipatia...

Twinsen

18 Oct 2011, 19:16

Mesajele prea „ermetice” te instraineaza si astfel intervine antipatia...
Nu ma instraineaza, dar trebuie sa merite descifrate. O idee banala, cum ar fi cea ca dupa o tragedie viata merge inainte, oricat de artistic ar fi incifrata, ramane banala. Ca sa o faci sa mearga, ai nevoie de personaje. Kirostami foloseste timpul sa ne arate ca ca fiul urineaza, tatal urineaza si e fascinat de faptul ca si oamenii pe care ii intalnesc poarta un vas de toaleta. Exciting. Ba chiar se uita si la fotbal. Woooow.

Regizorul devine doar observator, filmeaza doar viata zici? Cati copii de zece ani ai intalnit in viata asta care spun asa ceva: "I believe that if the people die, and then resurrect, they will appreciate life better. And also I believe that all the children that have survived, will appreciate life more.". Un copil nu se gandeste sa "aprecieze viata", el de abia face cunostiinta cu ea! Asta e esential un gand de adult. Ca sa nu mai vorbim ca orice incercare de a filma "doar viata" e absurda. A cui viata? Fiecare personaj traieste in medie zeci de ani, cum alegi cel mult doua ore din ea? Sigur, poti sa te rezumi la toate platitudinile, exact cum face Kiarostami si sa le intersectezi cu cateva pareri (tot ale regizorului) despre viata si gata capodopera! (:|

MinRep

18 Oct 2011, 19:56

Palermo Shooting

Wow... Cata pelicula irosita! Avem un fotograf aterizat parca direct "Blow-Up", numai ca lipsit de carisma (de fapt, chiar posesor de anti-carisma), care vrea sa fie artist, da' vrea si sa o pozeze pe Milla one-on-one, are flash-back-uri in urma unui accident de masina si viziuni in care e urmarit de moartea cu coasa. Dupa care se duce la Palermo, unde face niste poze, mai are niste viziune si se combina cu o tipa care restaureaza ceva fresce, moment in care ne dam seama ca nu ne uitam la un rip-off dupa "Blow-Up", ci la unul dupa "Don't Look Now". In final, apare Dennis Hopper in sfarsit, chel si imbracat in alb (asa cum se prezinta, de obicei, Moartea cu Coasa) si pare ca in sfarsit filmul o sa fie mai bun... Dupa care Dennis incepe sa vorbeasca... si, printre altele, deplange epoca imaginilor digitale... Dupa care Wim face un film in HD si 3D... "Palermo Shooting" e plictisitor in mare, dar unintentionally hilarious din cand in cand.

Life and Nothing More

Eu am fost prins de film de la inceput. "Life and Nothing More..." anticipeaza elemente din cele mai bune filme ale lui Kiarostami, care urmau sa vina in anii urmatori: "Taste of Cherry" si "The Wind Will Carry Us" (sau chiar si "Ten", dar acela e un pic mai radical). Folosindu-l pe Farhad Kheradmand ca alter-ego, Kiarostami examineaza raporturile dintre cinema/fictiune destul de grosier, dar cu o oarecare melancolie care atinge o coarda sensibila. In urma unui cutremur, un regizor si fiul sau pornesc inspre zonele cele mai afectate, in cautarea unui actor-copil dintr-un film al sau. Pe drumul plin de obstacole vor intalni mai multe personaje, fosti actori de ocazie si ei, iar raporturile dintre realitate si fictiune sunt mai deformate ca niciodata (batranul din film nu e chiar asa de batran in realitate, dar acum locuieste in casa goala construita pentru filmari pentru ca locuinta sa a fost distrusa in cutremur). Pe de alta parte, vedem si clash-ul dintre oraseni si provinciali, iar Kiarostami face un portret foarte frumos al oamenilor din Iran-ul rural, pe care personajele sale din Bagdad (nu doar in acest film...) ii privesc cu usoara superioritate.
Se pare ca tema filmului (si a filmelor urmatoare ale lui Kiarostami) ar fi the preciousness of life. Este foarte interesant ca tonul lui Kiarostami se schimba pe parcurs: daca "Life and Nothing More..." afirma viata chiar in fata dezastrelor naturale, "Taste of Cherry" este un film despre un barbat care doreste sa isi asigure un suicid reusit, iar finalul sau pare sa fie o negatie atat a vietii, cat si a cinema-ului (e un citat de Godard la care as putea apela, dar sa ramanem cu picioarele pe pamant...) In "The Wind Will Carry Us", lucrurile devin ceva mai complicate, dar putem vorbi despre asta cand va intra si el in turneu :D

Vot: Kiarostami

Twinsen

18 Oct 2011, 20:12

Se pare ca tema filmului (si a filmelor urmatoare ale lui Kiarostami) ar fi the preciousness of life.
De ce crezi asta? Referindu-ne strict la filmul asta.

MinRep

18 Oct 2011, 23:14

Nici eu nu sunt foarte sigur ca sunt de acord, dar se pare ca afirmatia ii apartine lui Kiarostami insusi: http://www.criterion.com/current/posts/55-taste-of-cherry. Asa ca m-am gandit si la perspectiva asta.

Twinsen

18 Oct 2011, 23:26

Hmm. Spuneai ca "eu am fost prins de film de la inceput". Ce ti-a placut in primele 30 de minute ale filmului?

MinRep

18 Oct 2011, 23:35

Cele doua personaje principale mi s-au parut interesante de la inceput. M-a prins jocul lor si reactiile pe care le aveau (copilul cam hiperactiv, tatal vizibil preocupat de altceva). Plus, nu stiam nimic despre film si fiecare detaliu mi se parea ca ar putea sa fie important (inclusiv conversatia despre meciul de fotbal). Daca e vreun moment in care filmul e mai putin interesant si prea static, este secventa mai extinsa din mijlocul filmului, in satul in care locuieste batranul, cand deja stim cine sunt personajele si ce vor de fapt sa faca. Dar in prima jumatate a filmului, cat timp lucrurile ies incet-incet la iveala, n-am fost deloc plictisit.

Edit: Si mai este strania secventa cu bebelusul in padure, destul de nelinistitoare...

Federico

19 Oct 2011, 13:17

Probabil ca incep sa-mi fac o imagine de om caruia ii plac filmele usoare sau de entertainment, ceea ce e complet fals. Repet, ma intereseaza ce vrea sa transmita un film, nu ca e de arta sau comercial, sau ca e rapid sau lent.

Imi dai voie sa te judec putin?
Eu cred ca tu ai o problema cu arta elitista. Tie-ti place arta de bun simt, ortodoxa, care te rasplateste destul de imediat, palpabil si fara prea multe echivocuri. Filmele care reusesc sa impace si capra si varza. (Scorsese, Coppola, Kubrick, Park Chan Wook etc. - nu neaparat astia, dar genul asta) Uitat-te o secunda pe mesajul asta al lui Pitbull: http://www.cinemagia.ro/forum/showpost.php?p=1506040&postcount=139. Cu cele pe care Pit le pune pe a treia treapta cred ca nu rezonezi tu. Ia spune, cate din filmele urmatoare le consideri capodopere? - Blowup, La Notte, L' AVvventura, Persona, L' Anne Derniere a Marienbad, Hiroshima Mon Amour, Stalker, Eraserhead, Citizen Kane, Seven Samurai, Tokyo Story?
Cred ca mai ai o problema si cu filmele vechi in general. Poti sa-mi spui, te rog, care sunt cele mai vechi 5 filme pe care le consideri capodopere?
Nu ma instraineaza, dar trebuie sa merite descifrate. O idee banala, cum ar fi cea ca dupa o tragedie viata merge inainte, oricat de artistic ar fi incifrata, ramane banala.
Orice idee care incape intr-o fraza nu poate fi decat banala. Sa iei filmul doar ca pe un mijloc pt a ajunge la o idee e destul de trist. Asa poti mai bine sa astepti vreo 3-4 critici sa analizeze ei filmul in profunzimea pe care numai eruditia lor o poate atinge, si dupa ce isi publica rezultatele culegi lejer insiruirea de 5-6 cuvinte. Nu se poate asa.
Ca sa o faci sa mearga, ai nevoie de personaje
Cum adica sa o faci sa mearga? Si cu personaje si fara personaje ideea ramane aceeasi.
Ce vrei tu sa zici de fapt - cred eu - e ca ideea e de fapt mijlocul, iar experienta e scopul. Nu invers. Autorul se foloseste de o ideea pt a-ti transmite niste sentimente, nu se foloseste de sentimente pt a-ti transmite o idee. Cred eu.

Wow... Cata pelicula irosita! "Palermo Shooting" e plictisitor in mare, dar unintentionally hilarious din cand in cand.
Eu mi-am zis din capul locului ca nu m-apropii de un film de 5.9 imdb al unui Wenders care si-a reglat de mult conturile cu doamna arta, nici sa ma tai! Poate doar ca studiu de caz vizavi de cum sa nu faci un film.

Twinsen

20 Oct 2011, 09:07

Tie-ti place arta de bun simt, ortodoxa, care te rasplateste destul de imediat, palpabil si fara prea multe echivocuri. Filmele care reusesc sa impace si capra si varza. (Scorsese, Coppola, Kubrick, Park Chan Wook etc.
Not at all. Nici unul din regizorii pe care i-ai mentionat nu imi place prea mult si nici stilul lor. Imi plac filmele care au ceva interesant (pentru mine) de transmis. Nu ma intereseaza ca e simplu, complicat de bun simt sau nu. Nu imi plac filmele create de dragul imaginii sau de dragul unei originalitati care nu are nimic de zis. Regizori preferati: Shunji Iwai (care cu siguranta nu trebuie judecat doar dupa Love Letter, saptamna viitoare All About Lily Chou Chou o sa lasa multi oameni scratching their heads), Il-gon Song (un necunoscut :p), Jin-ho Hur (al semi-necunoscut), Kar Wai-Wong, Eric Rohmer. Dupa cum se vede, prefer asiaticii.
Cred ca mai ai o problema si cu filmele vechi in general. Poti sa-mi spui, te rog, care sunt cele mai vechi 5 filme pe care le consideri capodopere?
Fanny & Alexander (1982)
L'amour, l'apres midi (1972)
Au Revoir Les Enfants (1987)
Burnt by the Sun (1994)
Swallowtail (1996)

Da, se pare ca in general prefer filmele mai noi. Dar pe de alta parte, foarte putine filme le consider capodopere, deci nu prea am avut de unde alege.
Cum adica sa o faci sa mearga? Si cu personaje si fara personaje ideea ramane aceeasi.
Nu, problema e ca ideea in sine e simpla - dupa un dezastru viata merge inainte. Daca era o ideea complexa, de exemplu ca efectele unui dezastru sunt deseori mai mari decat ar trebui din cauza lipsei de pregatire, atunci ai putea face un film care sa demonstreze ideea asta. Dar cand ideea in sine a filmului e banala, atunci iti mai ramane sa faci ceva cu personajele sau cu stilul. Si dupa cum am spus, eu sunt mai interesat de fond decat de stil, asa ca de asta ziceam de personaje.

Liviu-

20 Oct 2011, 10:32

Nu, problema e ca ideea in sine e simpla - dupa un dezastru viata merge inainte. Daca era o ideea complexa, de exemplu ca efectele unui dezastru sunt deseori mai mari decat ar trebui din cauza lipsei de pregatire, atunci ai putea face un film care sa demonstreze ideea asta. Dar cand ideea in sine a filmului e banala, atunci iti mai ramane sa faci ceva cu personajele sau cu stilul. Si dupa cum am spus, eu sunt mai interesat de fond decat de stil, asa ca de asta ziceam de personaje.

A doua idee e la fel de banala ca prima. De altfel orice simplificare, orice rezumare a unei idei o banalizeaza intr-o anumita masura. Ideea e importanta atunci cand i se da un context in care sa i se arate intensitatea, puterea, veridicitatea. Conteaza mai mult modul in care e tratata ideea, nu ideea in sine. Daca ideea e buna, dar e tratata prost si filmul va fi prost pentru ca nu va reusi sa transmita nimic. Daca ideea e tratata bine poate sa fie ea oricat de banala cand o scrii pe hartie, dar prin experimentarea ei capata un sens mult mai profund. Cand am spus tratare nu am intrat la stil, ci sunt inca la fond.

Twinsen

20 Oct 2011, 10:48

Daca ideea e tratata bine poate sa fie ea oricat de banala cand o scrii pe hartie, dar prin experimentarea ei capata un sens mult mai profund.
Ok, si cum o tratezi bine?Nu prin intermediul unor personaje bine dezvoltate? Ca daca ideea in sine e banala ce altceva poti sa faci cu ea?

Liviu-

20 Oct 2011, 11:30

Da, prin personaje bine dezvoltate, dar cred ca asta e cel mai facil mod de a o face, de asta si recurg la el multe filme, fiind de altfel si modul clasic de a face filme bune. Pe de alta parte, la aceasta dezvoltare, care poate exista in diferite masuri, i se mai adauga si o amprenta regizorala. Stilul poate ajuta mult la transmitarea unei idei, iar unul din cei mai mari regizori cu stil e chiar Wong Kar-Wai. El se foloseste de imagine, se foloseste de muzica, se foloseste de slow-motion pentru a surprinde trairile personajelor sau anumite caracteristici de-ale lor. Un regizor foarte bun stie sa surprinda personajele intr-un mediu inconjurator pentru ca personajele traiesc in el, acesta le influenteaza, asa cum ne influenteaza si pe noi, si nu trebuie ignorat asa cum o face Cassavetes de exemplu. Stilul ajuta si la crearea unei atmosfere care sa sustina personajele, care sa le amplifice trairile lor, crescand astfel intensitatea resimtita de spectator.

Simt ca m-am indepartat putin de ideea ta si ca am trecut mai mult pe subiectul din topicul deschis de Federico. Revenind la filme in stilul celui facut de Kiarostami (nu ma refer neaparat la filmul de fata pentru ca inca nu l-am vazut), dupa cum am spus si dincolo, cred ca imaginea, uneori, poate avea forta de a ilustra destul de profund o idee, chiar daca aparent personajele par slab dezvoltate. Problema in acest caz e faptul ca spectatorul trebuie sa incerce sa inteleaga personajele fara sa-i fie prezentate direct multe lucruri despre ele, ci prin ceea ce i se sugereaza prin imagini. Desigur, de cele mai multe ori ne sunt sugerate lucruri diferite sau chiar nimic, depinde de efortul fiecaruia de a incerca sa intelega si implicit de experienta noastra de viata si artistica, de modul in care ne raportam la lume si la film.

Twinsen

20 Oct 2011, 18:36

Am apucat sa vad prima jumatate de ora din Palermo Shooting si pana acum imi place! Acum trebuie sa plec de acasa, poate il termin la noapte, dar deocamdata voiam doar sa va zic sa nu va feriti de el.

Twinsen

20 Oct 2011, 22:02

Palermo Shooting poate ca e uneori "unintentionally hilarious", vorba lui MinRep, dar mi-a placut poate si pentru asta. E Wenders oarecum candid si de fapt daca privim bine are asemanari cu Kings of the Road - criza existentiala, o calatorie departe de casa, o prietenie care te ajuta sa treci peste probleme. Ei bine atunci de ce am detestat Kings of the Road si mi-a placut Palermo Shooting, desi in general e invers? In primul rand pentru ca in Palermo Shooting tonul nu e atat de arogant. In Kings of the Road il simteai oarecum pe Wenders foarte satisfacut de el insusi - aici il simti cam ezitant in cea ce priveste abilitatile sale artistice si probabil ingrijorat pe bune de moarte. In al doilea rand nu exista gramada de personaje superficiale din Kings of the Road. Avem practic doar doua personaje si Moartea, ceea ce face filmul mult mai concentrat. In al treilea rand faptul ca e color si nu alb-negru, personal prefer asta, cu unele exceptii. In al patrulea rand soundtrack-ul divers, nu mi-a venit sa cred cand am auzit exact fragmentul meu preferat din The Rip a lui Portishead. Palermo Shooting il vad ca art-house entertainment, un film minor si oarecum lipsit de originalitate, dar nici pe departe prost.

Vot: Palermo Shooting

Windom

21 Oct 2011, 18:59

Palermo Shooting

Jesus, what a snorefest.(:| Dezastru.:)) Cine-ar fi crezut ca un auteur ar putea coace asa ceva? Sa mai mergi si la Cannes cu el.:"> Probabil cu capul sus. Nu inteleg, pur si simplu, cum un artist se poate ramoli in halul asta. Macar sa-l traga cineva de mineca, sa-i zica ca se face de kkt, sa-i arate niste brosuri cu Florida, something...
Cum poti sa iei in serios un film purtat in intregime pe umeri (vorba vine) de un gagiu cu carisma de Rocco Siffredi, lacrimi in ochi si dileme existentiale? Ce incrunta din sprinceana pentru a parea profund? Apoi se intilneste cu o gajica destul de futabila si incepe schimbul de platitudini. La un moment dat am vrut sa renunt, dar zicea MiniRep ceva de Hopper. Asa ca am mai rezistat un pic, sa vad daca si asta se poate face de cacat. Si poate sa se faca. E alb si ridicol.:-& Cea mai mare ineptie din turneu, pina acum...
Prin urmare, daca nu se simte, hai sa-i dam noi un sut in cur lui Wenders (bintuit prematur de albinosul Hopper, se pare) si sa-l scoatem pe linie moarta.

Vot: Kiarostami

Chambord

22 Oct 2011, 14:20

un gagiu cu carisma de Rocco Siffredi, lacrimi in ochi si dileme existentiale?

:)) Pare arhetipul la care nu rezista nici o femeie. Stati sa vadeti cand incep ele sa voteze la meciul asta. :P Kiarostami is virtually out.

Federico

22 Oct 2011, 17:32

Palermo Shooting – stiu c-am zis ca nu-l vad dar cum pt mine fenomenul auto-contrazicerii se manifesta mai abitir ca-n sfanta scriptura am ajuns sa ma razgandesc. Nu ca aveam vreo speranta, dar cum spuneam… ca studiu de caz. Desi consider filmul complet ratat, de-a lungul si de-a latul, de sus si pana jos, n-as putea sa pun degetul cu precizie pe bubele sale. Ma gandeam doar de multe ori ce inseamna sa vorbesti ca sa te afli in treaba, sa te exprimi cand nu te arde nimic pe dinauntru ajungand sa bati campii cu atata gratie. Filmul lui Wenders e ca o maioneza taiata. Nu de multe ori am avut ocazia sa vad ceva mai lipsit de spirit, sa simt vidul de dincolo de ecran atat de acut ca acum. Intr-adevar alegerea actorului e de o lipsa de inspiratie admirabila, chiar are ceva obscen in el, cu sprincenele alea macho-iste si beckam-iste ridicate de coada si aplecate de cap si cu tatuajele alea cocalaresti. N-am putut sa-l iau in serios nicio clipa. Ideea cu sagetatorul tanatic semi-imaginar nu functioneaza. Momentele dupa care se intalneste cu sosia italiana a lui Emily Blunt si in care discuta cu atata gravitate dilema sa metafizica e ridicola. S-am pomenit de Blowup pe topic si am vazut si pe credite la sfarsit mentionate numele lui Antonioni si Bergman; se pare ca PS s-a vrut a fi o incrucisare intre filmul lui Antonioni si A Saptea Pecete. Sa fie oare aerul de puerilitate al filmului o replica intentionata la felul in care lucreaza cu moartea Bergman in filmul sau? Ar fi bine, ca daca Wenders s-a luat in serios e grav. E enervant sindromul asta care apare la un moment dat in cariera unor regizori: un impuls de nestavilit de a da piept fara ocolisuri cu marile teme ale preocuparilor intelectuale umane, si de a si-l concetiza intr-un amalgam prolix si incomprehensibil ce se vrea a fi culmea profunditatii (Jarmusch cu The Limits of Control, Kaufman cu Synechdoche, Aronosfsky cu The Fountain, Malick cu Tol, von Trier cu Antichrist – nu ma leg de gradul de reusita la care au ajuns fiecare din ei, ci ii dau doar ca idee). Se poate spune ca metafizica dauneaza grav artei. Ar trebui sa stea departe de ea cineastii. Imi vine in minte o vorba a lui Chabrol (citat de Puiu intr-un articol scris de el in Dilema) si spre deosebire de MinRep eu nu vreau sa ramanem cu picioarele pe pamant:P : cu cat regizorul este mai mic, cu atat mai mari sunt temele pe care si le alege...

Zendegi va digar hich – nici cu asta nu mi-e rusine dar e la ani lumina distanta. N-am putut sa ma bucur nici macar de pretty pictures ca se vedea foarte naspa versiunea mea. Mi-a placut mult cum "a jucat" barbatul. Da am pus ghlimele pt ca ma tem ca in mare a fost el insusi, dar daca e vorba de mana lui Kiarostami in mare, reusita lui e infricosatoare. Mi-a placut si momentele alea in care a aterizat asa nitam nisam bucata aia de Vivaldi (cred ca el era; apropo, cum se numeste piesa?) aducand o briza de aah-ce-frumoasa-i-viata... Mi-a placut si subtilul aer de optimism si speranta care nu s-a evaporat inca de tot din ruinele alea, cu oamenii care raspundeau amabili la cererile de indicatii turistice ale soferului si la ajutorul de transport pe care il punea si el la dispozitie; scena cu gasirea unei tejghele de racoritoare coclite si avariate in care baiatul lasa banii ca un bun si civilizat cumparator ce este, scena in care face o transfuzie a lichidului impricinat prin geamurile deschise ale masinilor blocate-n trafic; tipul acostat tot pt indicatii rutiere cu inimioara sagetata desenata pe bratul gipsat... (de final nu mai zic). E ok filmul. Nu pierzi absolut nimic daca nu-l vezi, dar daca te tot pui ca n-ai ce face, nu te lasa cu buza umflata.

Vot: Kiarostami

aniela07

22 Oct 2011, 17:47

:)) Pare arhetipul la care nu rezista nici o femeie. Stati sa vadeti cand incep ele sa voteze la meciul asta. :P Kiarostami is virtually out.

Eu sunt la minutul 3 cu prim-plan pe tatuajul de pe bratul gagiului. Deja STIU cu cine voi vota in runda asta, oricat mi-a placut Kiarostami!

Windom

22 Oct 2011, 17:57

Mi-a placut si momentele alea in care a aterizat asa nitam nisam bucata aia de Vivaldi (cred ca el era; apropo, cum se numeste piesa?)
Da, e unul dintre concertele lui Vivaldi, pentru orchestra de coarde, dar nu-i stiu numarul.:">

Twinsen

22 Oct 2011, 22:35

MinRep

22 Oct 2011, 23:24

Iar acum brusc nimeni nu mai observa ca imaginile din Palermo Shooting arata excelent.
Sincer, din punct vedere vizual, mie mi se pare ca "Palermo Shooting" e undeva intre o revista glossy si o reclama turistica pe care o vezi in pauza unui meci de tenis pe Eurosport.

Nici selectia fantastica de muzica.
Aici sunt de acord. "Palermo Shooting" e mai bun ca soundtrack decat ca film...

Twinsen

23 Oct 2011, 01:22

Sincer, din punct vedere vizual, mie mi se pare ca "Palermo Shooting" e undeva intre o revista glossy si o reclama turistica pe care o vezi in pauza unui meci de tenis pe Eurosport.
Parerea mea e ca Wenders a anticipat prin intermediul personajului sau ca genul asta de film ii afecteaza imaginea in lumea artei. Mie unul imi vine greu sa cred ca un om care are un mare talent vizual il pierde peste noapte. Si fara a fi vreun expert in domeniul fotografiei, nu-mi amintesc sa fi vazut pe Eurosport imagini ca cea atasata de exemplu.

MinRep

23 Oct 2011, 08:25

"Palermo Shooting" e plin de imagini "frumoase", dar nu exista o coerenta vizuala. Si dincolo de imaginile astea mistice, sclipicioase, filmul nu are nimic de zis. E foarte superficial si foarte kitschos...

aniela07

23 Oct 2011, 08:35

Filmul lui Kiarostami surprinde modul implacabil in care viata merge mai departe, chiar si dupa cele mai mari tragedii. Detaliile care sugereaza restaurarea normalitatii sunt neasteptat de umane: un wc (pana la urma, nevoile umane de baza nu sunt schimbate de suferinta), un meci de fotbal, spalatul rufelor etc. Filmul pare sa se desfasoare in acelasi timp in care cei 2 isi termina calatoria, timp in care sunt surprinse diverse scene minore, dar pline de umanitate. Un film sincer.

Desi ideea din Palermo Shooting, cu procesul de constiinta pe care si-l face fotografulsi intalnirea cu moartea, ar putea da un film bun, nu stiu ce naiba a fost in capul lui Wenders cand a facut Palermo Shooting... In afara de muzica, nimic nu a iesit bine in filmul asta: personajele sunt lesioase, dialogurile, mai mult decat plictisitoare, relatiile dintre personaje, fara substanta. Wenders era posedat de demonul neinspiratiei cand a filmat asa o bazaconie. Dar, pentru Paris, Texas si Alice in den Staedten, l-am iertat si am dat shift del la chestia asta. A trebuit chiar sa verific pe youtube daca nu cumva am download-at eu altceva, ca nu-mi puteam crede ochilor...

Vot, clar: Kiarostami.

Twinsen

23 Oct 2011, 08:59

Si dincolo de imaginile astea mistice, sclipicioase, filmul nu are nimic de zis.
Cand un personaj din Kings Of the Road se intoarce in casa copilariei, filmul e profund. Cand un personaj din Palermo Shooting se intoarce in casa copilariei, filmul nu are nimic de zis. Deh...

varu

23 Oct 2011, 09:30

Nu pot sa ma bag prea mult in discutie ca am vazut Palermo Shooting pana la minutul ... nici macar nu stiu ce minut (pana cand ii explica un mos fotografului fashionist ca Palermo vine din greaca) si am inchis mizeria. Asa ca va rog sa nu imi dati contraargumentul "nici macar nu l-ai vazut pana la capat si vorbesti". Stiu si eu ca nu l-am vazut pana la capat. Am avut asa o senzatie de fals si de gaunos si de kitsch ca n-am mai putut sa continui.
Mie nu imi vine sa cred ca acelasi creier care a facut "Kings of the road" a putut sa faca "Palermo shooting". Eu l-am propus pe Wenders, eu am propus "Palermo Shooting" fara sa il vad inainte pe principiul care s-a urmarit cand s-a facut turneul asta "sa vedem si filme mai putin cunoscute ale marilor regizori". In cazul "Palermo Shooting" am cam dat-o in bara.
Mie nu mi s-a parut ca seamana cu o brosura turistica. Mie primele xx minute mi s-au parut ca seamana cu un videoclip al lui Pitbull. E adevarat ca nici macar n-am ajuns pana in Palermo. :P
Dar fashionistul ala cu figuri de discoteca si aere de mare patron care cica are crize existentiale mi s-a parut de un umor penibil involuntar. Asta e echivalentul masculin al lui Jenny Lopez cand isi arunca bratara, se urca in decapotabila si se gandeste la ce-i cu viata asta. Manechin chinuit.

Twinsen, altfel nu stiu cum sa-ti explic ce am simtit, poate prin analogia asta:
Diferenta dintre "Kings of the road" & "Palermo Shooting" e ca diferenta dintre "In the mood for love" si un film romantic cu Jennifer Lopez. In ambele filme e vorba de romantism, daca e sa reduci filmul la idee si sa extragi ideea din film si sa dezbraci filmul de stilistica si de nuante si de 'atacul' filmului asupra sensibilitatii tale.
Poti sa explici clar, coerent de ce ti-a placut "In the mood for love"?
Eu zic ca poti, dar nu ai fi 100% sincer pentru ca exista si niste nuante subtile care ti-au atins niste zone sufletesti care tin de inexplicabil. Pentru alea e greu sa folosesti cuvinte. La fel a fost si cu "Kings of the road" pentru mine. In schimb inexplicabilul magic nu exista in "Palermo Shooting" pentru ca nu ar avea cum. E plat, fals, imbecil, artificial, necredibil etc etc etc. Ca un videoclip al lui Pitbull.

Da stiu, vorbesc cam mult despre un film pe care nu l-am vazut pana la capat, am recunoscut asta de la inceput ca sa preintampin teme de discutie de genul asta.

Twinsen

23 Oct 2011, 10:12

exista si niste nuante subtile care ti-au atins niste zone sufletesti care tin de inexplicabil.
Sincer la mine gradul de "inexplicabil" din filme e semnificativ mai redus decat vad in general la altii. Nu fiindca as fi eu mai destept, ci pentru ca am o fire extrem de analitica care imi domina impulsurile emotionale (fara a le bloca insa). Da, exista filme care nu stiu de ce imi plac, dar sunt extrem de rare si pe acelea le revad ad infinitum pana cand ori dispare senzatia, ori o inteleg si atunci filmul devine foarte important pentru mine.

Parerea mea e ca va erau simpatici actorii din Kings Of The Road. Ca imaginile alb-negru dau deseori impresia de clasic, de film de arta. Ca un film care arata niste proiectoare de cinema va avea un aer mai profund decat unul care arata un fashion show. Dar eu am vazut exact acelasi core in Palermo Shooting ca in Kings of The Road. Doar mai multa incertitudine si mai multa disponibilitate de a se abandona clipei, cu riscul de a fi ridicol. Ceea ce e un lucru excelent pentru Wenders, care n-a fost nici pe departe asa profund cum se credea.

Federico

23 Oct 2011, 10:19

Sincer nu ma pot abtine sa nu ma amuz cum il desfiintati pe Wenders. Cand ziceam in Kings of The Road...

Twinsen, nu vreau deloc sa fiu rautacios dar...

looks like the shoe is on the other foot... :D

*Revin mai tarziu cu un comentariu serios

Federico

23 Oct 2011, 15:44

Sincer nu ma pot abtine sa nu ma amuz cum il desfiintati pe Wenders. Cand ziceam in Kings of The Road ca e superficial si arogant, mi-a sarit lumea in cap. S-a ramolit Wenders? Nu prea cred, a facut doar greseala sa arate mai mult din el insusi asa cum este de fapt. Si sa aiba un macho-man tatuat ca personaj principal. Iar acum brusc nimeni nu mai observa ca imaginile din Palermo Shooting arata excelent. Nici selectia fantastica de muzica. Nici ceea ce e autentic uman din filmul asta.
Sa arate mai mult din el insusi?? Cred ca pe mine asta m-a deranjat cel mai tare. Am spus ca in afara de actor si alte cateva chestii, mi-e greu sa diagnostichez precis de ce nu functioneaza filmul, dar intuitiv, ce mi-a dat mie de inteles PS e ca Wenders n-a varsat nici o singura molecula de lichid sudoripar cand l-a turnat. :( E un film - asa cum l-am resimtit eu – gol pe dinauntru, fara suflet.
Iar acum brusc nimeni nu mai observa ca imaginile din Palermo Shooting arata excelent. Nici selectia fantastica de muzica.
Am vrut sa ma leg de asta in comentariul meu, dar mi-am amintit la sfarsit si mi-a fost lene sa mai continui in punctul ala. Nu pot sa evaluez valoarea obiectiva a imaginilor si muzicii (muzica oricum nu e genul meu) dar ce pot sa spun e ca privindu-le prin prisma vidului de noima si relevanta a restului de film, acestea m-au iritat si mai tare. Pt ca mai repugnant decat un prost este un prost care se da destept. Sau: prostul nu e prost destul daca nu e si fudul. Sau (cum spunea cineva): mai vulgar decat un ragait e sa zici pardon dupa ce ai emis unul. :D Deci m-a enervat gratuitatea si inutilitatea incercarilor lui Wenders de a-si cosmetiza produsul, mi-a dat senzatia de impostor care vrea sa se scoata prin portitele astea laturalnice.
Parerea mea e ca Wenders a anticipat prin intermediul personajului sau ca genul asta de film ii afecteaza imaginea in lumea artei. Mie unul imi vine greu sa cred ca un om care are un mare talent vizual il pierde peste noapte.
Nici eu nu cred ca talentul se pierde. Dar capacitatea de a-l incorda, poate.
Cand un personaj din Palermo Shooting se intoarce in casa copilariei, filmul nu are nimic de zis. Deh...
De bine ce m-a captivat filmul sau de coerent ce-a fost, nici n-am habar la ce te referi… :-/
Ceea ce e un lucru excelent pentru Wenders, care n-a fost nici pe departe asa profund cum se credea.
Nu stiu daca ai mai vazut si altceva de Wenders in afara de Im Lauf Der Zeit, dar daca n-ai vazut, iti recomand sa incerci si: Paris, Texas, Der Himmel Uber Berlin, Der Amerikanische Freund. Eu le-am vazut si stiu ca Wenders chiar poate fi profund cand vrea. Chiar si cu metafizica cu tot (vezi DHUB).
"care si-a reglat de mult conturile cu doamna arta". Deh
Mda, s-ar putea sa fi facut si afirmatii mai profunde la viata mea, :)) dar nu e departe de adevar ce-am spus mai sus. Toate cele 4 filme enumerate anterior si care il definesc cel mai bine pe Wenders, au fost facute intre '76 si '87. Deci...
Astea sunt si toate filmele lui WW pe care le-am vazut, si toate m-au dat pe spate, pe toate le plasez infinitezimal de aproape de limita capodoperei. Doua din ele chiar o depasesc! :D

Twinsen

23 Oct 2011, 20:13

Nu stiu daca ai mai vazut si altceva de Wenders in afara de Im Lauf Der Zeit, dar daca n-ai vazut, iti recomand sa incerci si: Paris, Texas, Der Himmel Uber Berlin, Der Amerikanische Freund. Eu le-am vazut si stiu ca Wenders chiar poate fi profund cand vrea.
Am vazut acum catia ani Der Himmel Uber Berlin si mi s-a parut un film bun, dar nu dadea pe dinafara de profunzime. Oricum e mult peste ce-a intrat in turneu. Poate ca ar fi mai bine sa ne concentram pe filme bune a unor regizori mai putin cunoscuti, decat pe filme secundare a unor regizori faimosi.

Federico

23 Oct 2011, 20:36

Poate ca ar fi mai bine sa ne concentram pe filme bune a unor regizori mai putin cunoscuti, decat pe filme secundare a unor regizori faimosi.
Si asta in conditiile in care e multa lume care n-a vazut destule filme faimoase ale unor regizori faimosi. Eu, de exemplu, m-am simtit un pic frustrat cand pierdeam vremea cu Ensayo de un Crimen, cand era abia al doilea film al lui Bunuel pe care il vedeam...

Da, e o idee buna, dat fiind ca nivelul mediu de connaisseur-ism al cinemagiei nu e unul atat de exorbitant (no offense) incat sa se recurga la filme slabe [cele mari, se intelege, fiind deja (ras)fumate de mult. ]

Liviu-

23 Oct 2011, 20:50

Data viitoare am putea vota in asa fel incat sa ia parte si filmele de top ale regizorilor mai cunoscuti. Chiar mi-ar placea sa revad multe filme de Bunuel, Bergman, Fellini... cu atat mai mult sa le si comentam ceva mai detaliat. In functie de ce vor si ceilalti voi permite posibilitatea de a vota toate filmele lor, iar daca vor iesi cele mai importante titluri nu e nicio problema. La Bunuel a fost si ceva ghinion, din celelalte 4 filme cel putin doua sunt extrem de bune (Viridiana si Los olvidados). Am auzit cuvinte de lauda si despre Nazarin, dar pe ala inca nu l-am vazut. Ideea nu era sa se recurga la filme slabe oricum, in unele cazuri a fost mai mult un pariu. Nu cred ca vreo cineva vazuse inainte filmul lui Bunuel si probabil mai toti ne-am luat dupa nota eronata de pe imdb si premisa interesanta. La Wenders nu-mi dau seama cum a scapat Palermo Shooting, dar la Bergman de exemplu, unde am aplicat aceeasi tactica, filmul inca a fost foarte bun, asa cum probabil va fi si cel din runda asta. De altfel "tactica filmelor secundare" a mai fost aplicata doar la Tarkovsky prin eliminarea lui Stalker (dar ce a ramas e inca foarte consistent), la Wong Kar Wai prin eliminarea In the mood for love (as zice ca filmele ramase sunt de la minim bun in sus), Wenders (Paris, Texas si der...), Herzog (Aguirre, Fitzcarraldo), Lang (M, Metropolis) si, desigur, Bunuel & Bergman de care am zis mai sus. Per total nu au fost scoase foarte multe filme mari, iar din cele scoase cred ca majoritatea au fost deja vazute de multi, de altfel unele chiar au fost votate negativ (Stalker, In the mood for love, Aguirre).