View Full Version : The Tree of Life - Pomul vietii (2011)
copila_satanista
24 Sep 2011, 08:40
The Tree of Life - Pomul vietii (2011) (http://www.cinemagia.ro/filme/the-tree-of-life-32669/) a fost unul dintre cele mai asteptate filme ale acestui an, inclusiv eu mi-am pus toate sperantele ca va fi un film de toata frumusetea. Am observat ca nu doar eu l-am asociat imediat cu "The Fountain", crezand ca se va apropia cu siguranta de profunzimea acestuia si asteptand cu infrigurrare sa imi provoace adevarate furtuni de ganduri.
Incercand sa il vad, am avut o cumplita dezamagire. Chiar as vrea sa trezesc ceva reactii cu parerea mea poate cineva imi va spune si imi va explica cum defapt sunt eu proasta si filmul asta a fost cu adevarat deosebit. Am fost deranjata inca de la inceput de filozofia generala a filmului mirosind grav a un soi de fanatism religios. M-am simtit de parca ar fi venit la usa mea vreo tanti d-aia cu pliante religioase si ar fi inceput sa imi debiteze in stilul caracteristic de parca ar fi luat vreun drog sau ceva. Desi am incercat cu disperare sa ii dau totusi ceva credit, nu am rezonat absolut deloc cu intreaga atmosfera a filmului, chiar daca s-a muncit ceva la toata treaba asta. Luate separat, pot spune ca am admirat coloana sonora si multitudinea de peisaje superbe insirate in film, dar nu m-am putut abtine de la gandul ca ar fi fost bune pentru a scoate o adevarata colectie de wallpapere din ele ori de la senzatia ca am dat cumva pe Discovery. Nu am deloc o problema cu filmele care adopta un stil lent, greoi si atmosfera euforica, meditativa etc, dar acestea pot trece usor limita dintre interesant si stupid. Intreaga idee a filmului mi s-a parut aproape puerila si oarecum destinata unor oameni prea simpli, superficiali.
Acestea fiind spuse , din pacate "The Tree of Life" a trecut de la cea mai mare asteptare a mea pe anul acesta fix la cea mai mare dezamagire...
N-am fost niciodata un mare fan Malick, am constientizat ca e un regizor bun, dar n-a reusit sa ma atinga si asta pentru ca nu eram eu pregatit. Pe cand vedeam Badlands si Days of Heaven nu stiam inca sa apreciez forta imaginilor, vroiam sa ma impresioneze in primul rand narativ. Intre timp am luat contact cu Tarkovsky, poetul suprem al marelui ecran, si am inceput sa vad lucrurile cu alti ochi, de fapt pot spune ca abia atunci am inceput sa vad filmul cu adevarat, ca pe o arta vizuala inainte de toate. Mi-e imposibil sa nu-l mentionez pe rus pentru ca asemanarile sunt numeroase, iar numele sau va fi repetetat de mai multe ori in randurile ce urmeaza. Am dat apoi si peste celelalte doua filme ale lui Malick, iar ambele mi-au placut destul de mult, americanul a crescut in ochii mei, dar nu intr-atat incat sa-l consider cu adevarat mare. Am inceput sa ma indragostesc de stilul sau, de combinatia intre imagini superbe, muzica pe masura si personajele care-si expun constant gandurile pe fundal prin intrebari retorice venite din adancul sufletului. In The Tree of Life toate aceste elemente reapar, diferenta fiind ca Malick le impinge mai departe si le imbina perfect.
The Tree of Life e un film cu mari pretentii si cu siguranta nu poate functiona pentru oricine din moment ce incearca sa treaca prin multe teme intr-un timp atat de scurt. Adesea il vad comparat cu Odiseea lui Kubrick, dar filmul lui Malick e mult diferit, iar apropierea de Tarkovsky e cea mai evidenta. Motivul pentru care are loc aceasta comparatie nefericita e reprezentat de scenele evolutiei vietii pe Terra, dar ceea ce face Malick, si ceea ce diferentiaza filmul de simplele documentare, e faptul ca acesta impregneaza emotia. La Kubrick evolutia e prezentata cerebral, dur, lipsita de frumusete si emotie, in timp ce in The Tree of Life se insista pe frumusetea procesului, pe minutiozitatea si eleganta sa, parca incercand sa dea acesteia un aer divin. Vedem cum iau nastere primele forme de viata, vedem meduze si pesti care inoata elegant, lin, in armonie cu mediul iluminat splendid de soare, imagini pentru care Malick gaseste de fiecare data unghiurile potrivite pentru a le arata frumusetea, vedem maretia procesului in timp ce se evolueaza mai departe pana la un dinozaur acvatic naufragiat pe o plaja, nasterea florei terestre si salbaticia nederanjata a aceseteia. Dar inainte de toate acestea e ilustrata nasterea universului si, vazand acele imagini de o asemenea frumusete si magnitutidine, nu poti sa nu te simti minuscul, sa nu simti ca oamenii sunt pentru univers ceea ce cea mai neinsemnata forma de viata este pentru noi, sa nu simti ca am putea disparea cu totul, iar maretia universului sa nu fie in niciun fel atinsa. Acest proces indelungat al creatiei e acompaniat musical de Lacrimosa, melodie care-i da o alta dimensiune, o voce divina pe masura vizualului, creand astfel poate cele mai impresionante imagini din filmografia americanului.
Filmele lui Malick au fost dintotdeauna frumoase vizual, tot timpul a avut un ochi pentru a surprinde frumosul din lume, pentru a crea fotografie dupa fotografie in filmele sale. Cred ca tehnica asta a dus-o mai departe cu fiecare film ajungand acum la apogeu. Cadrele surprinse sunt de o frumusete inexplicabila, el recurge foarte mult la elementele naturii asa cum face si Tarkovsky, principalele fiind apele, copacii, iarba, cerul, lumina Soarelui, elemente care induc o stare intre vis si realitate. Malick alege unghiuri de filmare excelente prin care surprinde mediul natural si personajele intotdeauna iluminate splendid, de parca Dumnezeu si-ar intinde bratele spre propria creatie, culmea, toate acestea intamplandu-se in momentele de indoiala ale personajelor, poate incercand sa arate cumva incapacitatea lor de a-l simti sau pur si simplu incapacitatea de a vedea frumusetea lumii. Este cu siguranta punctul de vedere al unui credincios si desi nu pot vedea lucrurile din aceeasi perspectiva ca Malick, frumusetea lumii e tot acolo, indiferent ca-i creatia lui Dumnezeu sau nu. Ce-i drept insista destul de mult pe aspetul religios, lucru care ar putea fi extrem de deranjat pentru un ateu ca mine, dar lucrul asta nu se intampla tocmai pentru ca ma rasplateste enorm prin modul in care surprinde viata.
In film sunt recurente imaginile din interiorul unei ape strapunse splendid de razele soarelui care jongleaza si printre plantele acvatice, undeori aducandu-mi aminte de Tarkovsky, existand o scena in special care parca-i desprinsa din Solaris. Asemanator vedem soarele printre crengile copacilor sau modul in care aceasta ilumineaza armonios casa, uneori cazand pe fetele personajelor.
Unul din cele mai importante motive pentru care iubesc filmul asta e modul in care trateaza copilaria. Aceasta e prezentata undeva intre vis si realitate, sau mai exact e vorba de acea stare de nostalgie in incercarea de amintire a propriei copilarii, aici realizata din perspectiva personajului interpretat de Sean Penn. Iubesc filmul pentru ca imi retraiesc copilaria, pentru ca aceasta se deruleaza fara voia mea prin fata ochilor in acelasi timp cu evolutia celor trei fii. Singurul film care a mai reusit sa faca lucrul asta atat de real si de intens e Oglinda lui Tarkovsky. Lui Malick ii iese tocmai pentru ca nu pune accentul pe evenimente mari, nu se intampla nimic cu adevarat spectaculos, dar el stie sa insiste tocmai pe micile evenimente, pe cele care definesc viata, care-i surprind frumusetea, o frumusete in care sunt inglobate iubirea, bucuria, dar si suferinta. Il vedem astfel pe Brad Pitt tinand in mainele sale fragilul piciorus al primului nascut, modul in care acesta din urma descopera lumea inconjuratoare si incearca sa o inteleaga, bucuria infinita a parintilor, jocurile copilariei, nazbatiile, accidentele, primul contact cu moartea. Regizorul suprinde extraordinar esenta copilariei si asta se datoreaza intr-o mare parte faptului ca stie sa integreze perfect personajele in cadrul natural, intotdeauna prezent, martor static al evolutiei noastre, dar care are un impact atat de important in viata.
O alta tema importanta e viziunea asupra vietii, impartita de Malick in doua si atribuind fiecaruia dintre parinti una dintre cele doua viziuni antagonice. Tatal reprezinta “natura”, o adevarata forta, dura, care doreste autosatisfactia, iar mama este “gratia”, “eleganta”, cea definita de iubire, blandete, frumusete, dar si de suferinta in numele celorlalti. Din punctul meu de vedere e o viziune oarecum simplista, dar intr-o anumita proportie destul de aproximativa. Spre deosebire de”natura”, care vede doar raul din lume si cauta motive pentru propria nefericire, “eleganta” intelege frumusetea lumii si o admira, iar regizorul nu face un secret din sustinerea celei din urma intrucat ne prezinta pe tot parcursul filmului tocmai aceasta frumusete. De asemenea, aproape de finalul filmului este prezentata concluzia mamei: “The Only way to be happy is to love. Unless you love, your life will flash by.”. Iubirea este cel mai intens sentiment, cel care poate provoca cea mai mare bucurie, dar si cea mai mare tristetete, in cele din urma e cea care da sens vietii noastre.
Ziceam ca The Tree of Life isi propune multe, iar poate cea mai importanta tema e surprinderea vietii, asa cum si Tarkovsky facea adesea. Ca reuseste sau nu ramane la latitudinea fiecaruia, dar eu ma declar mai mult decat multumit. Pentru mine filmul e un enorm succes prin care Malick a surprins emotii puternice si frumusetea unei lumi fata de care de cele mai multe ori suntem indiferenti. A surprins frumusetea propriei vieti, a lucrurilor marunte, a celor peste care trecem cu vederea fara sa ne dam seama, pe care ar trebui sa le apreciem mai des pentru ca la un moment le vom regreta absenta asa cum Pitt regreta ratarea carierei de muzician: “If you’re looking for something to happen, that was it. Life, lived it.”.
Un alt element care mi-a placut foarte mult la filmul asta e modul in care Malick integreaza perfect vocea de fundal a personajelor. Desigur, nu-i nimic nou aici, dar parca ii iese si mai bine, vocea lor se aude lin, iar cuvintele alese sunt atat de melodioase incat parca fac parte din imagine si din coloana sonora parand inseparabile. Intrebarile adresate sunt profunde, desi pentru unii pot parea pretentioase, si sunt spuse in asa fel incat par a fi cele mai adanci ganduri, cele mai macinatoare dileme ale personajelor.
Malick reuseste sa creeze o atmosfera extraordinara prin combinarea perfecta a imaginilor superbe, a muzicii pe masura, a unghiurilor alese extrem de bine incat sa surprinda esenta imaginilor, a miscarii camerei care urmareste atat de natural personajele incat da impresa ca pur si simplu curge printre acestea, a vocii de fundal si a jocului actoricesc solid. Toate se imbina intr-o armonie perfecta, iar rezultatul este pura poezie.
Am observat ca nu doar eu l-am asociat imediat cu "The Fountain", crezand ca se va apropia cu siguranta de profunzimea acestuia si asteptand cu infrigurrare sa imi provoace adevarate furtuni de ganduri.
Consider ca am raspuns cumva pentru ideea asta, dar o sa o reformulez prin comparatie. Nu mai tin foarte bine minte The Fountain, stiu ca mi-a placut si m-a pus pe ganduri, dar nu cred ca se compara ca profunzime cu ToL. Diferenta intre cele doua e ca The Fountain vorbeste mai mult prin glasul personajelor, iar ToL prin imagini. Eu aici cred ca se afla frumusetea cinemaului si de aici ii reiese profunzimea, adica din imagini, nu din dialog. Cred ca cel mai bine simti ceva prin vizual, prin ceea ce ti se sugereaza, nu prin ceea ce ti se spune direct. Puncteaza si The Fountain la capitolul asta, dar mult prea putin prin comparatie.
Intreaga idee a filmului mi s-a parut aproape puerila si oarecum destinata unor oameni prea simpli, superficiali.
Ai putea elabora putin? Nu stiu exact in ce directie vrei sa mergi si de asta n-as putea da un raspuns.
N-as zice ca Odiseea e lipsita de frumusete. Ea exista din plin, doar ca-i dezbracata de acel ton elegiac intilnit la Malick. Un interior aseptic de nava spatiala poate fi la fel de frumos ca orice peisaj natural. Poate nu atit de poetic, dar exista frumusete si frumusete...
Eu ma refeream strict la scena evolutiei pentru ca asta e cea mai mare apropiere dintre filmee... si cam singura. S-ar mai putea spune ca exista unele asemanari si cu scenele din finalul Odiseei, dar personal nu prea sunt de acord. Oricum, ce ai zis tu ramane valabil si pentru acea scena, poate cu atat mai mult pentru ea.
In alta ordine de idei, acum ca am vazut filmul realizez cu adevarat ce mare pacat e ca nu a trecut prin cinema. Vizual e poate cel mai frumos film al ultimilor... al ultimelor decenii? Sper ca de data asta sa intru la vizionarea din cadrul retrospectivei Cannes.
copila_satanista
28 Sep 2011, 16:10
Intreaga idee a filmului mi s-a parut aproape puerila si oarecum destinata unor oameni prea
simpli, superficiali. Ai putea elabora putin? Nu stiu exact in ce directie vrei sa mergi si de asta n-as putea da un raspuns.
Scuze Liviu, am uitat sa iti mai raspund desi vazusem intrebarea ta.
Nu stiu daca am exprimat foarte bine ce am gandit. Problema este ca daca dezbraci filmul pana la baza lui, trebuie sa il dezbraci cam mult si ramai cu prea putin. Apoi spiritul puternic religios si halucinogen tradeaza simplitatea si superficialitatea de care spuneam, instigand la ganduri si sentimente prea mult euforice si prea putin filozofice. In ciuda dozei mari de subiectivitate, punctul meu de vedere cred ca este totusi destul de solid.
Cred defapt ca un mare procent din cei care l-au urmarit se imparte in doua majoritati aflate la extreme, filmul asta ori te prinde ori te pierde total. Intr-o masura inteleg ce au vazut in el cei care l-au apreciat, am reusit sa ma pun destul de mult si in pielea ta citindu-ti cronica, dar ma incadrez cu siguranta in randul celor care nu s-au putut lasa purtati de acest val / film. L-as accepta ca pentru ambianta, undeva pe un ecran putin mai indepartat ruland in timp ce preocuparea mea este diferita de acceea de a urmari filmul.
cosminlipsa
04 Oct 2011, 23:45
Nu o sa dezbat f mult despre acest film, ca nu-si mai are rost, dar mie mi-a placut, un film asteptat de mine cu mult interes cu putina tenta de film psihedelic.
Eu l-as pune pe locul I la cel mai bun film din 2011 pana acum in octombrie.
Nu e nevoie sa dezvolti foarte mult, dar trebuie sa spui ceva despre film in afara de faptul ca-ti place. Oricum filmul e de asa natura incat sa poti vorbi despre el zile intregi...
PS: De asta a disparut mesajul de la Drive.
Mercutio
06 Oct 2011, 00:03
The Tree of Life - Pomul vietii (2011) (http://www.cinemagia.ro/filme/the-tree-of-life-32669/) a fost unul dintre cele mai asteptate filme ale acestui an, inclusiv eu mi-am pus toate sperantele ca va fi un film de toata frumusetea. Am observat ca nu doar eu l-am asociat imediat cu "The Fountain", crezand ca se va apropia cu siguranta de profunzimea acestuia si asteptand cu infrigurrare sa imi provoace adevarate furtuni de ganduri.
Incercand sa il vad, am avut o cumplita dezamagire. Chiar as vrea sa trezesc ceva reactii cu parerea mea poate cineva imi va spune si imi va explica cum defapt sunt eu proasta si filmul asta a fost cu adevarat deosebit. Am fost deranjata inca de la inceput de filozofia generala a filmului mirosind grav a un soi de fanatism religios. M-am simtit de parca ar fi venit la usa mea vreo tanti d-aia cu pliante religioase si ar fi inceput sa imi debiteze in stilul caracteristic de parca ar fi luat vreun drog sau ceva. Desi am incercat cu disperare sa ii dau totusi ceva credit, nu am rezonat absolut deloc cu intreaga atmosfera a filmului, chiar daca s-a muncit ceva la toata treaba asta. Luate separat, pot spune ca am admirat coloana sonora si multitudinea de peisaje superbe insirate in film, dar nu m-am putut abtine de la gandul ca ar fi fost bune pentru a scoate o adevarata colectie de wallpapere din ele ori de la senzatia ca am dat cumva pe Discovery. Nu am deloc o problema cu filmele care adopta un stil lent, greoi si atmosfera euforica, meditativa etc, dar acestea pot trece usor limita dintre interesant si stupid. Intreaga idee a filmului mi s-a parut aproape puerila si oarecum destinata unor oameni prea simpli, superficiali.
Acestea fiind spuse , din pacate "The Tree of Life" a trecut de la cea mai mare asteptare a mea pe anul acesta fix la cea mai mare dezamagire...
Citind interventia ta am impresia ca am vazut alt film. Ce anume iti sugereaza fanatismul religios si, dupa tine, care e "ideea generala" a filmului?
Chambord
06 Oct 2011, 10:36
In timp ce asteptam ca acest film sa apara, la un moment dat apare stirea ca Malick mai are inca un film la care a inceput deja sa lucreze. Ceva romantic, cu Ben Affleck. In clipa aia am luat o fatza trista si mi-am zis: "It's happening ! The damage is done !". Era clar ca ceva s-a rupt, trecerea era prea brusca de la un film pe deceniu la 2 pe an. In Malick intrase frica ca e in criza de timp. Si ca mai are multe lucruri (imporante!) sa ne spuna inainte. Sub zodia asta cred ca s-a nascut TOL: a fricii si a grabei. A disparut imaginea ca oglinda a unor intrebari, a intrat in scena imaginea ca mitraliera de raspunsuri. Daca n-ar fi avut cuvinte, imaginea singura ar fi putut face acest film memorabil. Cuvintele insa il tin prizonier intr-o aura de carte postala, de brosura sectanta, cum zicea cineva. Nu mai e loc de intors, nu mai e loc de visat, intrebarile sunt de fapt raspunsuri, momente extraordinar de naturale, de nefardate, de viata pura sunt inecate in voice-over si muzica simfonic-corala. Nu faptul ca regizorul priveste spre cer e wrong in acest film ci faptul ca ne spune de o suta de ori “Stiti, eu privesc la cer !” Vazut fara subtitrare si cu sonorul la 0 e ca aurul, extras din minereu.
nota: 8 / 10 (bun)
copila_satanista
06 Oct 2011, 10:47
Mercutio dupa tonul intrebarii tale ;) stiu de acum ca orice as raspunde este foarte probabil ca imi vei sari in cap. Si Liviu a avut o nelamurire similara. Ca sa te lamuresc deja simt nevoia sa ma repet prea tare cu ce am spus pana acum si consider ca am explicat destul de bine ce senzatie mi-a produs filmul, mai departe cred ca ramane pur si simplu problema daca esti sau nu pe lungimea mea de unda. Cat despre ideea generala .. mi-e lene sa spoilaresc cu un rezumat de clasa intai cand deja ai vazut si tu filmul oricum. Uite e si aici (http://www.imdb.com/title/tt0478304/synopsis).
Federico
08 Oct 2011, 11:57
L-am vazut azi-noapte si, daca nu ma-nseala menomosina, cred ca vizual e cel mai frumos film pe care l-am intalnit vreodata. O aspirina de sublim. Si nu atat fortografia in sine, cat dansul camerei, cu tot cu unghiurile alese si ritmul schimbarii lor. N-am putu pt momente bune sa aduc la lumina conceptului senzatiile neobisnuite pe care mi le trimiteau manevrele lui Malick, dar acum io zic: ce face el acolo se numeste tehnica fluxului constiintei din perspectiva lui dumnezeu. Omniprezenta fara efort si fluiditatea gratioasa a locomotiei Ochiului lui Malick, m-a impins la concluzia asta. Primele 10 mintue le-am traversat cu parul maciuca si pielea de gaina de emotie, pana m-am obisnuitt cu atmosfera. Ce-i drept, am fost si foarte vulnerabil ca o un entuziasm straniu m-a cuprins cu minute bune inainte de inceperea filmului.
Nu m-a deranjat absolut deloc naratorul si asa-zisul susceptibil ton predicator. Malick nu incearca sa faca prozeltism aici, nu vrea sa-ti vare nimic pe gat; io zic ca fimul e adresat in primul rand celor care... l-au vazut deja. Totul e doar o confesiune amicala calduroasa si o invitatie la sarbatoare si ek-stasis.
Totusi, finalul l-am primit cu un usor nod in gatlej, pe care nu sunt sigur ca-l interpretez corect, dar parca simtea cu se scurge rapid, alunecos si inexorabil, printre degetea o parte consistenta a experientei. Asta-i riscul poeziei. Sau poate a fost The Tree of Life prea poezie. Am resimtit un pic lipsa unei povesti ceva mai bine conturate, sau a unui conflict ceva mai nervos decat ce-avem aici.
Oricum: nota 10/10. Nu la modul absolut, ci pt ce se vrea a fi.
O sa se lase cu revizionari.
Ce anume iti sugereaza fanatismul religios?
Cred ca se referea la cat de frumos e prezentata abiogeneza si evolutia speciilor. :-?
Am observat ca nu doar eu l-am asociat imediat cu "The Fountain", crezand ca se va apropia cu siguranta de profunzimea acestuia si asteptand cu infrigurrare sa imi provoace adevarate furtuni de ganduri.
Ouch! Pai daca The Fountain ti-e etalonul, ai toata compasiunea mea. :( Si pe mine m-a vrajit la vremea lui Aronosfsky (ajutat din plin de snobismul meu si auto-sugestia vehementa si apriorica ca fimul tre' sa-mi placa, ca deh, cica-i din cale-afara de profund) dar m-am lepadat de el pana la urma. Ala chiar e un film care se ia prea in serios si face prea mult pe desteptul. Malick-ul de aici, prinde mai bine la o anumita categorie de oameni, insa e accesibil pt oricine il abordeaza cu inima deschisa pt ca nu-i nimic de inteles (desigur, nu inseamna ca tre sa-i dea pe spate pe absolut toti) . La Aronofsky din contra, daca nu petreci doua saptamani in prealabil prin anticariate obscure si esoterice, te simti ca un idiot uneori in timpul filmului.
Cat despre furtuna de ganduri, iarasi esti amuzanta. Tu n-ai mai vazut un Malick pan-acum? El vrea sa-ti stinga furtunile stupide de ganduri inutile care ne duc cu capul in nori si cu picioarele-n gropi, si sa-ti zica: Bah, opreste-te, ia o gura de aer si mai uitate-n jur! ... nu sa tulbure apele si mai abitir.
Malick-ul de aici, prinde mai bine la o anumita categorie de oameni, insa e accesibil pt oricine il abordeaza cu inima deschisa pt ca nu-i nimic de inteles
Aici cred ca in acelasi timp ai dreptate si nu ai dreptate. Ai in sensul in care cu siguranta ai vrut sa folosesti cuvantul, adica cel conform careia nu exista un substrat ascuns, ceva care sa tina de substanta cenusie, sa cauti tot felul de simboluri si sa-l intorci pe toate fetele din punctul asta de vedere. Pe de alta parte cred ca mai e un anumit tip de intelegere a filmul, acel care tine de simturi, de estetica, de frumos. E, bineinteles, o chestie mult mai subiectiva, dar mult folosita expresia "nu ai inteles filmul" ramane aplicabila din punctul asta de vedere, doar ca de data asta se refera mai putin la o eventuala superficialitate cu care a fost vazut filmul, adica la lenea de interpretare, ci la diferenta de simt estetic a fiecaruia, pur subiectiva, in care n-as spune ca spectatorul are vreo vina. Pana la urma as spune ca e totusi ceva de inteles, forta imaginii e in sine cheia spre intelegerea filmului, pentru ca Malick arata frumusetea lumii prin imagini si muzica mai mult decat prin dialog sau monolog.
Federico
08 Oct 2011, 12:35
Da, ma refeream la intelegerea logico-matematica. Altfel daca n-ar exista nimic de-nteles nici cu alte organe, ce rost ar mai avea filmul? Doar entertainment efemer.
Mai întîi de toate, sînt de părere că acel citat din Biblie cu care începe filmul a fost o alegere neinspirată, pentru că-l împinge în zona mlăştinoasă a dogmatismului aparent de unde, chipurile, i-ar fi imposibil să mai iasă cu faţa curată. Şi atunci e clar, eşti convins că ştii la ce să te aştepţi, mai ales dacă ai şi citit cîte ceva despre film înainte de vizionare. Aveam şi eu destule temeri în acest sens şi mă aşteptam la o liturghie de două ore jumătate, la pilde servite pe atrăgătoare pagini de broşură iehovistă. Spre surprinderea mea, n-am avut nici o clipă senzaţia că Malick încearcă să-i toarne în urechi predici cu forţa. În cel mai rău caz, îl pot „acuza” de o naivitate a discursului. Şi într-adevăr, de la naivitate la religie e doar un pas, pe care Malick nu-l face, pentru că posedă inteligenţa (şi discreţia) necesară pentru a nu interveni la nivel declarativ. Spiritualitatea în The Tree of Life ţine de concepţiile personajelor, Dumnezeul înfăţişat este acela al soţiei naive ori al copilului inocent. Malick ne prezintă Creaţia (teoria evoluţiei, for fuck sake), nu şi Creatorul. Acesta este adus în scenă, în primul și în primul rînd, prin acel voice over naiv al personajelor. Care voice over reprezintă o altă bulină neagră pentru film, din păcate. Pur şi simplu este nelalocul lui, în cazul de faţă şi sfîrşeşte prin a sîcîi precum o muscă în camera în care-ţi faci siesta. Nu are impactul pe care-l avea în The Thin Red Line, de exemplu. Acolo toate acele întrebări erau justificate de atrocităţile războiului, constituind un respiro binevenit între două măceluri. Aici, din păcate, voice overul nu mai susţine povestea, o înlocuieşte de-a dreptul. Şi ajung acum la al treilea neajuns, pentru mine cel puţin, al filmului. Şi ultimul. Lipsa unui discurs narativ coerent. Practic, n-avem un plot care să ancoreze toate acele idei, toată acea frumuseţe care ne dansează atît de elegant în faţa ochilor. Şi, în aceste condiţii, toată această operă de artă (pentru că ESTE o operă de artă, no doubt about it), sublimă din punct de vedere audio-vizual (segmentul „Lacrimosa” mi-a făcut pielea de găină), riscă, la un moment dat, datorită lungimii, dacă nu să plictisească (e un cuvînt prea dur în cazul de faţă), să te sedeze.
Dincolo de aceste cusururi însă, avem de-a face cu un film unic, un film de o monumentalitate neegalată în ultimii 20 de ani, cel puțin, a cărui importanță și impact se lasă încă descoperite în plenitudinea lor.
Federico
12 Oct 2011, 00:58
Mai întîi de toate, sînt de părere că acel citat din Biblie cu care începe filmul a fost o alegere neinspirată, pentru că-l împinge în zona mlăştinoasă a dogmatismului aparent de unde, chipurile, i-ar fi imposibil să mai iasă cu faţa curată.
Haida de! De la un amarat de motto?! :P Nu cred ca-i primul film care face asta. Raging Bull se termina cu unul. Se pune? :P
(teoria evoluţiei, for fuck sake)
Probleme?! :D
acel voice over naiv al personajelor
Ce-i naiv acolo?
Dar oricum: mai important decat continutul voice-over-ului pt mine a fost to functia sa poetica, muzicalitatea sa. Atat de frumos se-aud "rugile" soptite ale femeiii; atat de fragil, de plapand, de diafan...:x
Practic, n-avem un plot
Da, aici il suspectez si eu de un calcai. Dar nu m-a deranjat prea tare.
datorită lungimii
Un alt calcai - nu susceptibil, de data asta, ci cert (pt mine) - insa dintr-un pdv opus: mie chiar mi s-a parut revoltator de scurt. Trebuia sa-l egaleze macar pe TTRL (2h 50) . Montajul a fost mai vertiginos decat m-as fi asteptat si nu am simtit ca pot sa execut o imersiune completa in pulsul filmului.
Raging Bull se termina cu unul. Se pune? :P
Nu se pune, avînd în vedere faptul că filmul lui Scorsese doesn't knock on Heaven's door every 5 minutes.;) În cazul de faţă pericolul de a se isca confuzii e mult mai mare, la fel şi miza. După cum s-a observat, de altfel, oamenii lu' Dumnezeu l-au şi apucat de coarne să-l tragă în ograda lor.
Probleme?! :D
Yeah. Dacă Malick e de-al Domnului şi a dorit cu orice chip să ne îndoctrineze, de ce n-a încropit o facere a lumii în 7 zile, în dulcele său stil. Ce-i cu teoria evoluţionistă în mijlocul unei oaze de spiritualitate?:-/
Ce-i naiv acolo?
Atitudinea personajelor în faţa necunoscutului, confundată, din păcate, cu aceea a regizorului.
Federico
12 Oct 2011, 10:16
Raging Bull se termina cu unul. Se pune? :P
Nu se pune, avînd în vedere faptul că filmul lui Scorsese doesn't knock on Heaven's door every 5 minutes.;) În cazul de faţă pericolul de a se isca confuzii e mult mai mare, la fel şi miza.
Mda, aici cam asa e.
După cum s-a observat, de altfel, oamenii lu' Dumnezeu l-au şi apucat de coarne să-l tragă în ograda lor.
Da?
Mai era nevoie?! :))
Anyway, e interesant cum filmele lui Malick s-au spiritualizat (dpdv formal) tot mai intens de la film la film. Cu o ruptura destul de abrupta intre Days of Heaven si Thin Red Line, si cu apogeul la Tree of Life. Sa speram ca se va opri aici. :-?
Ce-i cu teoria evoluţionistă în mijlocul unei oaze de spiritualitate?:-/
Vezi ca nu stii cu cine te certi? :P
In afara de cei care le stiu pe toate si deja si-au dat (ritos) raspunsul (negativ) la problema de fata, si de habotnicii trepanati care dorm cu scripturile "sfinte" (=)) ) sub perna si le iau ad litteram, mai exista si o cale de mijloc care face casa buna cu evolutia naturala a bioticului (fie prin mutatiile oarbe si selectie naturala, fie dirijata discret din umbra ) .
I.A.O.D.I. ... e interesant cum cei care au asteptat cu sufletul la gura de vreo doi ani incoace opusul lui Malick, au ramas cu un colt de buza umflata, iar io (si chiar si Liviu-, care se pare ca nu fusese mare fan pan-acum) care m-a durut in cot de film pana la Cannes si chiar si dupa, si care pana acum juma' de an nu vazusem niciun film de Malick, am ramas lovit. De-asta nu-i bine sa astepti filmele si sa stai cu ochii pe trailere si "ultimele noutati" legate de un proiect. :)
bremen1980
12 Oct 2011, 10:41
I.A.O.D.I. ... e interesant cum cei care au asteptat cu sufletul la gura de vreo doi ani incoace opusul lui Malick, au ramas cu un colt de buza umflata, iar io (si chiar si Liviu-, care se pare ca nu fusese mare fan pan-acum) care m-a durut in cot de film pana la Cannes si chiar si dupa, si care pana acum juma' de an nu vazusem niciun film de Malick, am ramas lovit. De-asta nu-i bine sa astepti filmele si sa stai cu ochii pe trailere si "ultimele noutati" legate de un proiect. :)
La pomul laudat sa nu te duci cu sacul ci cu toporul.
Eu am filmul asta de citeva saptamini pe hard .1080p -adica se vede belea .Am avut rabdare si mi-am zis sa-l vad totusi la cinema . Si cu Melancholia sau Drive o sa fac la fel
Fericiti cei ce aleg "calea de mijloc", crestini luminati si semi-schismatici. A cosy purgatory awaits!
@bremen, si eu am tot asteptat, dar cum cinematograful local putrezeste in miros de urina si fecale, am tras si eu un 1080p pentru ToL. Si l-am proiectat pe perete. Not quite the same, but close...
Federico
12 Oct 2011, 13:35
Fericiti cei ce aleg "calea de mijloc"
Nuuuu, nuuu... esti in eroare!
Astia-s laodiceenii, caldiceiii - iar de ei e cel mai rau!
Pt ca conform sacroissantelor si incontestabileor scripturi cu a caror cunostinta ne-a invrednicit atottziitorul, astia - pardon my french! - au belit-o!! :D
La pomul laudat sa nu te duci cu sacul ci cu toporul.
:)) Cool!!
Iti apartine expresia? :)
LE: Am inceput o pagina noua, cu un offtopic. Bleah! :">
Am avut rabdare si mi-am zis sa-l vad totusi la cinema . Si cu Melancholia sau Drive o sa fac la fel
Cum de nu vazusi pe alea doua pana acum? Sau nu intri deloc in cinemaul de mall? :P La Melancholia cred ca o poti face cu incredere, eu am fost in prima zi si era putina lume dintre care doar vreo 2-3 mestecau porumb, dar o faceau decent. Cred ca-i destul de sigur si la Drive acum.
Am fost ieri pe la Studio si cica nu vand bilete la ToL pana inainte de spectacol (30 min - 1 ora inainte). Poate fac ca la NCRR cand am ajuns cu o ora inainte si cica nu mai erau ca au inceput sa se vanda cu nu stiu cate zile inainte (desi anuntasera initial acelasi lucru). Parca vad ca o patesc iar...
Legat de ToL, nu eram fan Malick, dar imediat ce am vazut trailer-ul a fost primul pe lista de filme pe care vroiam sa le vad.
bremen1980
12 Oct 2011, 18:07
Nu le-am vazut pentru ca am un prieten (mare cinefil ) care ma tot abureste ca merge cu mine la cinema sa le vedem impreuna .Insa cind am fost eu liber a fost el la serviciu si invers .
Federico expresia nu stiu daca-mi apartine .In postmodernismul asta ciupim de peste tot ,bricolam si scoatem o ''chestie'' . Ma trezesc ca stiu tot felul de prostii despre domenii care nu ma privesc ( despre Botezatu ,Monica Columbeanu , Patruleasa ) si ma intreb cum de am aflat de ele .Un titlu de ziar citit pe furis in metrou ,30 de secunde pe Antena 3 ,etc . si gata ti-ai umplut capul de timpenii.
Am fost ieri la Studio. M-am convins ca publicul de arta nu e foarte diferit de cel de multiplex. La intrarea lumea se imbulzea ca la galuste gratis sau icoanele facatoare de minuni, toata lumea intra in mica incapere in care se vand bilete, desi usa nu era inca deschisa. Ecranul e foarte mic, poate jumatate din cel de multiplex, sunetul e foarte prost, iar subtitrarea a fost execrabila (nu ca aveam nevoie, dar imi distragea atentia). Cine a facut-o traducea in plus chestii care nu se auzeau, iar alea care se auzeau le traducea gresit uneori. Sa nu mai zic de faptul ca uneori era decalata, iar la inceput nici n-a mers. Pentru cei care nu stiu engleza probabil n-a fost o experienta prea placuta, desi filmul asta vorbeste prin imagini mai mult decat prin dialog. Era sa uit, am fost si la Arirang si am avut acelasi scaun cu o alta persoana asa ca a trebuit sa-mi caut scaun liber foarte in fata (nu m-a deranjat), iar un alt tip a facut un mare scandal pentru aparent acelasi motiv, pentru ca era trimis de pe un scaun pe altul. Geniala organizare... Ok, dupa ce am zis aceste doua cuvinte mi-am amintit de inca o chestie. Am fost marti dupa-amiaza sa cumpar bilete la ToL si mi s-a zis ca se vand doar inainte cu 30 min -1 ora inainte de film. Sun vineri seara la cinema ca sa intreb pentru siguranta la ce ora se vand biletele sambata si aflu ca de fapt au mai ramas doar 13. Acelasi lucru l-am patit si cand a fost dat la NCRR, iar eu, in naivitatea mea, am zis ca nu se poate intampla acelasi lucru de doua ori, la acelasi film, in decurs de doar doua luni si la cinematografe de "arta". Macar de data asta am prins bilete pentru ca i-am zis tipei sa-mi pastreze si m-am urcat imediat in metrou cu directia Piata Romana. Penibil de-a dreptul...
Filmul a fost destul de misto pe un ecran mai mare, mai mult de jumatate din film aveam ochii umezi datorita frumusetii de pe ecran si a celei sonore. Despre film am tot zis mai in alte mesaje, vroiam sa zic ca am stat si la o parte din dezbaterea de dupa film. Doar la o parte pentru ca bateau in asa hal campii incat n-am rezistat mult peste jumatate de ora. Dupa o mare perioada de timp in care s-a vorbit despre asemnarea intre cinema si psihanaliza s-a trecut si la film. Prima parere a fost cea a lui Ujica care a spus ca a vazut doua filme, ca imaginile din spatiu n-au nicio legatura cu cele de pe pamant, ca "Malick nu s-a uitat niciodata pe Discovery?!" (citat aprox) Iar apoi ca imaginile din spatiu sunt amatoricesc montate. Cum a ajuns la concluzia asta? Pentru ca nu au continuitate, pentru ca sare de la un moment al creatiei/evolutiei la altul. Imi pare rau ca nu se puteau pune intrebari atunci, pentru ca as fi vrut sa stiu cum ar fi redat el o perioada de miliarde de ani astfel incat sa-i dea continuitate. Si cred ca am sa rad sanatos cand filmul o sa castige Oscar-ul pentru montaj sau macar o sa primeasca nominalizare. Cat am stat Anca Gradinariu mi s-a parut cea mai ok, ea a prins si asemanarea cu Oglinda si a parut sa intelegea mai bine filmul. Observatia ei negativa s-a referit la final, care i s-a parut cam kitchos. Mi se pare o observatie mult mai pertinenta decat cea a lui Ujica, si, desi personal nu-i impartasesc parerea, inteleg cum cineva ar putea avea impresia asta. In cele din urma am plecat pentru ca incepuse sa se abereze iar dupa parerea ei. Eu asteptam sa se discute putin despre modul in care a fost filmat, despe frumusetea filmului (ai in fata, oricat de subiectiv ai fi, minim unul din cele mai frumoase filme ale ultimilor ani ... eu zic ca mai mult), despre modul in care Soarele ilumina aproape toate cadrele filmului si alte lucruri care-i confera unicitatea filmului de fata. Poate s-a discutat dupa ce am plecat, dar nu cred ca pot fi invinovatit dupa ce prostii a trebuit sa ascult in prima parte.
anaemona
16 Oct 2011, 21:27
De asemenea, aproape de finalul filmului este prezentata concluzia mamei: “The Only way to be happy is to love. Unless you love, your life will flash by.”.
Am vrut sa vad filmul la cinema, il asteptam si eu la fel ca altii, dar soarta a facut sa nu pot merge cind a aparut si deja in satul meu nu mai ruleaza, nici el nici Melancholia ~X( Asa ca m-am hotarit sa-l vad aseara in conditii inferioare marelui ecran, pentru ca oricum nu stiu daca o sa pot sta cu ochii pe toate evenimentele din zona ca sa-l vinez cu alte ocazii. In general n-am asteptari sau dezamagiri de la filme, dar de filmul asta citesc de mai bine de jumate de an, in general numai de bine si as fi vrut sa am o revelatie, asa cum am inteles ca au avut altii. Sa n-o mai lungesc. Filmul nu m-a impresionat. Sint imagini frumoase, muzica frumoasa si cam atit. Scria Liviu de Odiseea, ca acolo era o frumusete cerebrala pe cind filmul lui Malick emotioneaza. Mie mi s-a intimplat exact pe dos. Odiseea m-a emotionat, e-adevarat ca ultima oara am vazut-o acum mai bine de 20 de ani, pe cind filmul lui Malick mi se pare o insiruire de imagini fara substanta. Pentru asta nu pot sa-l iert, pentru ca un artist total e in primul rind sincer si eu nu vad sinceritate in imaginile lui. Mai degraba vad ca el s-a conformat la ceea ce se cere, adica oamenii au nevoie de un anumit fel de emotie si el a fabricat-o. Ca o paranteza, scuze, dar scenele cu dinozaurii mi s-au parut de-a dreptul penibile, dar as fi trecut cu vederea peste orice daca gaseam simburele de la care s-a nascut acest film si din pacate mie nu mi s-a dezvaluit.
Am lasat din ce a scris Liviu ce m-a intrigat cel mai tare. M-a intrigat pina la cer acea concluzie a mamei. O concluzie vine pe baza unor experiente, emotii si mie mi s-a parut extrem de falsa in context. Nimic prezentat anterior nu a pus baza acelei declamatii; as fi vrut sa simt iubirea mamei pentru copii, pentru sot, pentru Dumnezeu? dar nu am simtit nimic, imaginile au fost frumoase, oarecum emotionante luate una cite una fara a reusi sa dea viata unui intreg. Filmul Signs of life al lui Herzog mi se pare mult mai onest si mi se pare a avea cu mult mai multa viata in el decit filmul lui Malick.
Am cunoscut, fata in fata, 2 persoane care ar fi putut sa-mi spuna cuvintele de mai sus si nu le-as fi intrebat nimic altceva, as fi simtit exact substratul lor. Amindoua emanau iubire prin toti porii si amindoua erau femei singure, trecute de 50 de ani. Daca Malick ar fi reusit sa ma faca sa simt macar a zecea parte din ce am simtit in prezenta femeilor astora as fi zis ca filmul e genial.
As vrea sa-mi explice cineva ce baza are concluzia asta a mamei. Nu sint o persoana nihilista si o sa incerc sa-l revad, sper pe marele ecran, am pornit cu inima cit se poate de deschisa in intimpinarea filmului asta, dar, poate e trist pentru mine, nu a reusit sa ma emotioneze.
Mercutio
16 Oct 2011, 23:15
....as fi vrut sa simt iubirea mamei pentru copii, pentru sot...
...o sa incerc sa-l revad, sper pe marele ecran, am pornit cu inima cit se poate de deschisa in intimpinarea filmului asta, dar, poate e trist pentru mine, nu a reusit sa ma emotioneze.
Iarasi am impresia ca am vizionat alt film. Doar la trailer daca te uiti vei vedea cateva imagini de care filmul este plin: mama imbratisandu-si copiii, sotul, sau pe toti impreuna, mama jucandu-se cu copiii, stropindu=se cu apa, dandu-se in scranciob alaturi de ei... Ce pot transmite imaginile acestea? Apoi actrita e atat de bine aleasa, cu o infatisare si o privire atat blande, visatoare, ca ai impresia ca iubeste pe toata lumea nu doar pe ai ei. Pe un alt topic cineva spune ca filmul are imagini cliseistice. Dimpotriva, aici nu vedem asa cum se poate vedea intr-un film american de duzina cum mama le spune copiilor sau sotului in mod banal de nu stiu cate ori "I love you". Dragostea e transmisa altfel aici. As fi vrut sa spun mai multe despre filmul asta, dar ma descurajeaza modul total diferit in care se percepe. E un film confidential, asta e, nu vorbeste tuturor. Oricum cred ca trebuie vazut macar de doua ori. Uite, si Christopher Nolan spune ca nu deloc evident filmul.
http://www.youtube.com/watch?v=UVUXDn6hCY4
anaemona
17 Oct 2011, 03:04
Nu cred ca am vazut alt film, cred ca am vazut filme diferite, cu alti ochi, inainte de filmul asta.
Tot ce-ai scris tu ca pozitiv de fapt pe mine ma face sa fiu mai circumspecta in a-i acorda valoarea pe care mi-o scoate in fata, parca ma impunge cu ea regizorul. Iubirea, in general, nu sta in scene ca alea. N-am cerut declaratii de dragoste, am cerut ceva personal, ceva ce n-am vazut si n-am simtit. Poti sa vezi profesori si educatori jucindu-se si avind acealeasi gesturi ca ale mamei, ii iubesc oare ei pe toti copiii din scoala, ii iubesc ei ca pe copiii lor? In fine, perceptia asta e foarte personala, simti sau nu simti ca ceva e adevarat, nu exista cale de mijloc.
Pentru ca mi-am amintit in seara asta, ceva mai devreme, de Cassavetes si A woman under the influence, m-a socat sa-mi dau seama ce rol a facut Gena Rowlands acolo. Scenele cu copiii, tot 3 erau la numar, se poate spune ca erau asemanatoare cu ToL, se alergau prin curte, in casa, in plus ii astepta sa vina de la scoala, wow ce scena a fost aia, in care arata si se comporta ca o nebuna. Ei bine, da, era nebuna, nebuna de dragoste pentru copiii ei. Am simtit ca-i iubeste, am simtit ca si tatal lor ii iubeste. Nu pot explica, sau pot, dar mi se pare fara rost sa iau la disecat diverse scene, se transmitea iubirea adevarata in niste scene absolut banale, pina la triviale. Aia e sinceritatea regizorului, asa cum il apreciez si pe Leigh. Nu ma intereseaza scene de vis cu personajele plutind in aer, chiar daca sint cele mai frumoase imagini vazute de mine vreodata. Daca imaginile alea sint golite de sentimente pot foarte bine sa fie ilustrate cu flori de cimp. Eu vreau sa traiesc impreuna cu personajele alea si sa simt odata cu ele. :)
Federico
17 Oct 2011, 14:12
Am lasat din ce a scris Liviu ce m-a intrigat cel mai tare. M-a intrigat pina la cer acea concluzie a mamei. O concluzie vine pe baza unor experiente, emotii si mie mi s-a parut extrem de falsa in context. Nimic prezentat anterior nu a pus baza acelei declamatii; as fi vrut sa simt iubirea mamei pentru copii, pentru sot, pentru Dumnezeu? dar nu am simtit nimic, imaginile au fost frumoase, oarecum emotionante luate una cite una fara a reusi sa dea viata unui intreg.
De acord, silogismul lui Malick nu prezinta sustenabilitate stiintifica iar pe de-asupra produsul sau nu a fost supus deloc unui peer-review. :D
Nu pe bune acum, cred ca dai prea multa importanta unei biete lozinci (cum a facut Windom cu motto-ul) si inevitabil dai la fel de multa importanta prezentei unui context solid care sa o propulseze. Dar daca ar fi totusi sa explic cumva momentul asta, as zice ca se potriveste cu pretentiozitatea de alfa si omega a proiectului lui Malick, iar un citat care in ochii tai are o asemenedea greutate e la locul lui din start. (Dar bine'nteles, cel mai bine pica la final :D )
In plus la fel cum fiecare pata de culoare din filmul asta si fiecare decibel itit, au rol in primul rand poetic meditativ, muzical and shit like that. La fel ca si citatul, nu tre' sa-l gandesti, nu tre' sa reactionezi la continut... e ca o mantra, lucreaza subliminal. In plus la in plusul precedent: tematica Frumusetii (sustinuta vizula) abordata cu asupra de evidenta e inextricabil legata de te tematica Iubirii; nu exista una fara alta. Prin simpla si devastator de puternica senzatie de frumos pe care ti-o inspira filmul (vizual) orice are legatura cu iubirea se potriveste manusa. Cassavetes, ca-l pomenesti, iti transmite asta "argumentat" , mai cerebral, punand personajele la munca... Malick o face mai poetic, mai muzical; "mesajul" sau nu e palpabil logic, ci contemplativ. But anyway, ia non-sequitur-ul asta logic ca pe o licenta poetica/artistica. :) Zic si eu.
As fi vrut sa spun mai multe despre filmul asta, dar ma descurajeaza modul total diferit in care se percepe
Serios? :-/ Eu credeam ca chiar pentru asta suntem aici. Ti-ar placea sa cantam toti in cor ca papagalii? Sunt sigur ca absolut toata lumea ar fi bucuroasa sa-ti asculte parerea despre film. Oricare-ar fi ea. :)
LE: . Eu vreau sa traiesc impreuna cu personajele alea si sa simt odata cu ele. :)
In every single movie? Nu e loc pt ambele genuri?
Inotdeauna tre' sa fie filmul centrat pe actor? Sau pe poveste?
Filmul asta a fost compus aproape exlusiv din senzatii, povestea in sine fiind aproape inexistenta...la final am simtit nevoia de closure care nu s-a concretizat :( i like stories, can you blame me?
M-am lasat purtata de valul imaginilor impresionante si bine puse la punct din prima parte si nu m-am simtit coplesita de vreo "predica" religioasa a regizorului, oricare ar fi fost ea 'cause i didn't see it.
Apropo de iubirea mamei, eu am "vazut-o" atat prin mangaierea copiilor ei cat si din privirea ei. 2 imagini m-au lasat fara grai: cea in care bebelusul somnoros sta cu capul pe umarul mamei - stupefiant de adorabila imaginel!!, si cea in care se vede mana mamei mangaind crestetul fiului ei - pt o clipa am fost chiar invidioasa pe aceasta iubire sincera materna. Am ramas fara grai deoarece regizorul a reusit sa-mi duca simturile in alte dimensiuni cum alti regizori n-au putut face acest lucru. Emotional, m-am implicat cu mare usurinta pe parcursul filmului, poate si pt ca am fost in the right mood.
Cred ca regizorul a prezentat cu succes familia obisnuita a anilor '50 in care tatal munceste pt a-si sustine sotia si cei 3 copii; mama fiind casnica statea cel mai mult cu copiii si mi s-a parut normal ca legatura dintre ei sa fi fost atat de puternica, acest lucru se vede atat din imaginile in care acestia se joaca impreuna cat si din momentele in care copiii cauta refugiu in bratele mamei.
Mi-ar fi placut sa vad exploatata mai mult relatia dintre cei 2 soti care oricum parea rece, iar iubirea lor era canalizata exclusiv asupra copiilor; din moment ce povestea este prezentata din perspectiva fiului cel mare poate este de inteles...nush
aniela07
17 Oct 2011, 14:58
Si eu am vazut ToL tot la filmele de la Cannes. Dar problema biletelor mi-am pus-o abia la 1 fara 5 minute in ziua filmului cand am vazut afisul de la casa. Asa ca m-am postat langa usa, ca o adevarata lady ce sunt, si am facut puppy eyes pana cand s-a milostivit cineva de mine si mi-a dat un bilet. Urata organizare. Si m-am enervat ca celalalt ToL de la 11 noaptea e numai pe baza de invitatie ! Foarte urat !
Filmul nu mi-a placut. Nu mi-a placut cum a fost realizat, ideea mi s-a parut foarte buna. Suntem cu totii in cautarea unui paradis pierdut, ne este greu sa ne impacam cu o conditie imperfecta, marcata de neputinte, esecuri, nedreptati. Copilaria construita pe modelul complexului lui Oedip unde imaginea paradoxala a tatalui, in acelasi timp plin de dragoste (ca si parinte) si insensibil, cu puterea de a pedepsi, este o miniatura a divinitatii, a unui Tata atotcreator, dar care starneste aceleasi neintelegeri atunci cand vine vorba de a pedepsi (pedepsele sunt lipsite de sens, nedrepte –cum e cazul mortii unuia dintre frati). Disperarea existentiala a unui baiat care se lupta cu intelegerea propriilor simtaminte (el este cel mai important, pe primul loc, el merita tot –chiar si dragostea mamei, pe care refuza sa o imparta cu un tata care ii stirbeste mereu suprematia si fata de care nu poate decat sa se revolte), cu iesiri violente marunte, inexplicabile, dar totusi dureroase.
Din modul de realizare a filmului, mi-a placut naturaletea luminii folosite si modul in care au fost filmate multe scene, din perspectiva unei fiinte nevazute care pluteste deasupra tuturor, ca un fel de inger. Si toata poveste se desfasoara in ritmul un « stream of consciousness » ca la Faulkner si Joyce, asa ca nu am putut sa fiu complet negativista in legatura cu filmul (desi nu ar trebui sa ma las asa usor cand e vorba de santaje emotionale).
Daaaar, scenele « creatiei » au fost dezamagitoare pentru mine. Compozitia mi s-a parut complet nespectaculoasa –Big Bang-ul era o balta de un rosu intens, niste spirocheti aurii se balaceau intr-o magma galben-fosforecent, apareau si niste meduze de inotau pe-acolo, dinozaurii de desene animate de o compasiune care-ti inmuia inima (« grace »)… nimic din toate acestea nu a fost pe gustul meu. In concordanta cu imaginea unui Tata-Dumnezeu fascinant, dar de neinteles, m-as fi asteptat la o creatie a universului cu imagini mai deranjante, cu un amestec din acea combinate de « nature-grace » pe care se construiesc relatiile dintre personaje si realitate. Asa, am avut parte de o tentativa de « nature » cu o turma de rechini-ciocan care, pe mine, nu m-au impresionat absolut deloc. Eu sunt convinsa ca a fost mult mai urata crearea universului, cu tot felul de ciudatenii si monstruleti (de ex. genul meu de creare de univers e cel din videoclipul Right Here, Right Now). Imaginile Big Bang-ului nu ar trebui sa semene cu zeci de mii de alte imagini la care toata lumea da like pe FB si si le pune ca wall paper.
Iar uneori simbolismul mi se pare foarte simplist. De exemplu, Sean Penn care este intr-un desert emotional in mediul rece si neprimitor al zgarie-norilor apare deodata intr-un desert propriu-zis. As fi preferat ceva mai subtil decat plasarea lui intre niste stanci rosietice intr-un canion la care toata lumea ramane cu gura cascata, vai ce frumos e !
hellsteed
17 Oct 2011, 15:21
http://ebiri.blogspot.com/2011/10/growing-tree-of-life-editing-malicks.html
Chambord
17 Oct 2011, 16:51
Total review-ul anielei :)) cel putin secventele cu puppy eyes si monstruleti sunt irezistibile :P
Cu riscul de a fi calcat in picioare de pantofi cu toc sau de a-mi lua posete in cap mi-ar placea sa vad o fata .. una doar .. sau un tanar / adolescent sub 17-18 ani care sa aprecieze in totalitate filmul.
Spun asta pt ca din 4 domnisoare/doamne care au postat aici, daca am numarat bine, toate considera ToL un film over hyped, simplist ca story, pompos ca imagini sau chiar propaganda religioasa. Iar un numar dublu de barbati (nu am verificat dar cred ca toti au peste 20-22 de ani) gasesc ToL un film fantastic.
De ce zic de femei si adolescenti .. The Tree of Life este un film facut de un barbat (Malik) care, desi nu e confirmat, vorbeste in filmul acesta, la un nivel foarte intim, de propria copilarie, el fiind copil in anii redati in film, dar pt ca Malik este si un regizor ambitios duce lucrurile mult mai departe chiar pana la crearea universului. Asta ar explica alienare publicului feminin .. repet, nu e nevoie sa aruncati cu rosii si oua stricate, este doar o observatie :) Iar cu adolescentii chiar si baieti nu cred ca pot sa aiba acea senzatie de nostalgie fata de copilarie pt ca sunt prea tineri pt un astfel de sentiment.
Sunt filme care pot sa-ti trezeasca un sentiment de nostalgie fata de copilarie dar sunt departe nivelul de intenstiate dat de ToL care din punctul asta de vedere este incredibil .. cu adevarat ceva nou in lumea filmului. Nou si cu toate acestea foarte familiar .. cum poate ceva atat de intim si personal (pt Malik) sa fie in acelasi timp atat de universal.
omudindulap
17 Oct 2011, 17:51
Spun asta pt ca din 4 domnisoare/doamne care au postat aici, daca am numarat bine, toate considera ToL un film over hyped, simplist ca story, pompos ca imagini sau chiar propaganda religioasa. Iar un numar dublu de barbati (nu am verificat dar cred ca toti au peste 20-22 de ani) gasesc ToL un film fantastic.
Hmm, pai chiar e simplist ca story (familia tipica a anilor 50 si problemele/conflictele inerente, nimic din ce n-am vazut), pompos ca imagini (asta spus la fel de simplist, caci filmul e mult mai complex). Cred ca toti cei care au comentat pe aici au ajuns la aceasta concluzie, si anume ca avem de a face cu o simfonie vizuala (nu stiu unde am citit chestia asta, dar suna bine), dar filmul schioapata putin prin modul in care este construita si redata povestea; mi-ar fi placut ca Malick sa-i acorde o mai mare atentie si poate ca filmul ar fi fost perfect. In schimb, personajele sunt bine construite, le simtim trairile.
Cat despre nostalgie, nici vorba, si asta pentru ca a noastra/a mea copilarie a aratat altfel. Nostalgie i-a provocat lui Ebert, care a trait acele vremuri.
Federico
17 Oct 2011, 17:56
Nu confundati simplismul cu simplitatea.
Cat despre nostalgie, nici vorba, si asta pentru ca a noastra/a mea copilarie a aratat altfel. Nostalgie i-a provocat lui Ebert, care a trait acele vremuri.
Cred ca e o afirmatie hazardata. Eu, de exemplu, chiar am insistat in primul mesaj din topic pe nostalgia provocata, si asta la varsta de doar... de acum 22 de ani. Uite ce a zis Anca Gradinariu: "Eu am avut o copilarie idilica, desi s-a desfasurat intre betoane, si, desi n-am avut nicio experienta comuna cu Malick, am rezonat la film. E ceva arhetipal în el.” Eu am copilarit si intre blocuri si in mijlocul naturii, iar filmul lui Malick, la fel ca si Oglinda, mi-a adus aminte mai ales de perioada din mijlocul naturii.
omudindulap
17 Oct 2011, 18:27
Eu nu am avut niciun fel de tresarire de acest gen, nereusind sa ma identific cu nimic din acel peisaj, nu am gasit nimic care sa declanseze emotii de genul carora zici tu. Nu am fost pe acea unda, probabil.
Da, si mie mi-a trezit nostalgii, nu trebuie neaparat sa fi trait in perioada aia, filmul e de o asemenea universalitate (sic!) incit are cite ceva pentru fiecare. Automat, cind i-am vazut pe frati zbenguindu-se prin iarba, mintea mi-a zburat la propria copilarie. Si nici macar n-am frati.:))
bremen1980
17 Oct 2011, 18:41
S-au chinuit astia in ultima suta de ani sa ne scoata arhetipili din cap dar tot n-au reusit . Ce existentialism ,ce ''existenta precede esenta'' ,noi vrem arhetipuri ,paterrnuri ,modele ,rondele: v-ati ascunselea ,gemul bunicii ,cheia de git ,pocnitorile cu carbid ,Mos Gerila (Craciun ) mirosind a trascau .Asta e omu'-nu se poate desprinde de istorie ,nu poate construi de la zero.
By the way inca nu am apucat sa vad filmul. :((
aniela07
17 Oct 2011, 21:08
Singurul sentiment de nostalgie l-am avut atunci cand topaiau pustii in DDT. Era panaceu veterinar DDT-ul ala in copilaria mea.
Mercutio
17 Oct 2011, 21:35
Oricare-ar fi ea. :)
Pentru mine e unul dintre acele filme care te lasa mut dupa ce-l vezi. Trebuie sa lasi putin timp sa treaca, sa te departezi, pentru a capata perspectiva. Doar asa, mi se pare, il poti distinge mai bine. Dupa vizionare am avut o senzatie greu de definit, dar cumva inaltatoare. E un film cu un discurs destul de solemn. Dar cred ca e plin de semnificatii filozofice. Intrebari, dar si raspunsuri in acelasi timp, despre viata. Incepand chiar cu titlul: care e originea vietii, suntem rezultatul gratiei divine ori al evolutiei? Apoi o tema care revine mereu la Malik e aceea a panteismului, al comuniunii cu natura, viata vazuta ca un flux care cuprinde tot universul. Idee sugerata de inserarea de cadre cu elemente din natura, copaci, ape, apoi miscari ale camerei spre inaltimi, spre soare.
Citeam pe Liternet o cronica in care autorul sustinea ca indreptarea camerei spre cer are sens religios, adica vechea idee crestina ca dumnezeu e in ceruri, iar imaginile cu maini care se cauta si se ating sugereaza crearea lui Adam. Eu nu am vazut camera miscandu-se doar spre cer, ci in toate directiile, sugerand un flux al vietii, o dinamica, nu am vazut doar maini care se se ating ci si oamenii care se imbratiseaza, mama cu copiii, mama cu tatal, imagini ce denota uniune, comuniune.
S-a amintit de complexul lui Oedip aici. Mie mi se pare o gaselnita chestia asta. Nu se poate ca intr-un film relatia mama-fiu sa fie putin mai apropiata ca imediat apare Oedip. Daca si aici putem vorbi de complexul lui Oedip, in filmul Ma mere cu Isabelle Huppert despre ce mai vorbim? Eu vad altfel. Toate secventele de familie sunt in fapt amintirile lui Jack adultul pe care il regasim in prezent. Se vede ca e bine asezat din punct de vedere material, insa nu pare a fi prea fericit. E la varsta crizelor existentiale. Si toata rememorarea vietii lui de copil, in familie, mi se pare, iarasi , ca o chestionare a vietii: ce reprezinta, ce inseamna, cum ar trebui traita? Trebuie sa te lasi purtat de ea, asa cum era felul mamei lui,care se bucura de orice moment, care traia intens orice clipa, care era complicea copiilor, sau sa incerci s-o controlezi, asa cum facea tatal lui?
Am apreciat in mod deosebit felul in care sunt redate amintirile lui Jack. Scenele din copilarie, daca incercati putin sa va amintiti, nu va apar clare si din punctul de vedere al copilului care erati pe atunci. Apar ca si cum ar fi privite de alta persoana, ca ceva vazut de sus, parca survoland, cu imagini neclare si miscate, exact in felul in care Malick le filmeaza.
Vreau sa mai spun doar ca filmul e "deschis", cu alte cuvinte poate da loc la interpretari multiple, nu are un mesaj direct, explicit.
anaemona
18 Oct 2011, 05:46
Dar daca ar fi totusi sa explic cumva momentul asta, as zice ca se potriveste cu pretentiozitatea de alfa si omega a proiectului lui Malick, iar un citat care in ochii tai are o asemenedea greutate e la locul lui din start. (Dar bine'nteles, cel mai bine pica la final :D )
Daca era la inceput cred ca nu-i ceream justificare :) Oricum, nu vreau sa ma mai leg de citatul ala, las timpul sa mai treaca, sa ma mai modeleze si o sa vad mai incolo cum o sa mi se mai para.
In plus la in plusul precedent: tematica Frumusetii (sustinuta vizula) abordata cu asupra de evidenta e inextricabil legata de te tematica Iubirii; nu exista una fara alta. Prin simpla si devastator de puternica senzatie de frumos pe care ti-o inspira filmul (vizual) orice are legatura cu iubirea se potriveste manusa. Cassavetes, ca-l pomenesti, iti transmite asta "argumentat" , mai cerebral, punand personajele la munca... Malick o face mai poetic, mai muzical; "mesajul" sau nu e palpabil logic, ci contemplativ. But anyway, ia non-sequitur-ul asta logic ca pe o licenta poetica/artistica. :) Zic si eu.
Eu nu prea iti dau dreptate aici. Poate asta e si ce ma impiedica sa asimilez filmul. Eu nu vad iubirea ca pe o frumusete exterioara, tocmai ca o vad intuitiva si cu manifestari multiple, chiar in cazul iubirii materne, paterne, fraterne si nu mi se pare Cassavetes cerebral, cel putin nu in filmul amintit. In cazul lui nu am compilat informatia, ea s-a sedimentat intuitiv si abia gindindu-ma la ToL am avut revelatia.
LE: . Eu vreau sa traiesc impreuna cu personajele alea si sa simt odata cu ele. :)
In every single movie? Nu e loc pt ambele genuri?
Inotdeauna tre' sa fie filmul centrat pe actor? Sau pe poveste?
Haha, m-a cam luat valul pe sus aici, adrenalina la maxim. Nu, nu in fiecare film si nu trebuie sa fie centrat nici pe actor, nici pe poveste. In functie de film, de stare, ma las purtata pe aripile lui sau nu, dar pot foarte bine sa vad filme contemplative, fara pic de actiune, uite 5 dedicated to Ozu ar fi un exemplu destul de drastic, m-am lasat purtata de camera aia unde a vrut ea de parca ar fi fost un film facut chiar de mine si doar il revedeam si rememoram. In cazul lui ToL ori el nu m-a ridicat ori eu n-am avut puterea sa ma desprind de canapea :)
Federico
18 Oct 2011, 11:53
Eu nu prea iti dau dreptate aici. Poate asta e si ce ma impiedica sa asimilez filmul. Eu nu vad iubirea ca pe o frumusete exterioara, tocmai ca o vad intuitiva si cu manifestari multiple, chiar in cazul iubirii materne, paterne, fraterne
Nici eu nu vad iubirea numai ca pe o frumusete exterioara.
Dar cred ca asta poate fi considerata una din fatetele ei.
si nu mi se pare Cassavetes cerebral, cel putin nu in filmul amintit. In cazul lui nu am compilat informatia, ea s-a sedimentat intuitiv si abia gindindu-ma la ToL am avut revelatia.
N-o fi A Woman Under The Influence cerebral ca JFK sau Zodiac, da' sigur e mai cerebral decat The Tree of Life. :D
S-a amintit de complexul lui Oedip aici. Mie mi se pare o gaselnita chestia asta. Nu se poate ca intr-un film relatia mama-fiu sa fie putin mai apropiata ca imediat apare Oedip. Daca si aici putem vorbi de complexul lui Oedip, in filmul Ma mere cu Isabelle Huppert despre ce mai vorbim?
Cred ca lumea avea in minte cealalta fata a complexului cand a pomenit de Oedip: resentimentele si frustrarea in fata severitatii si autoritarismului tatalui.
Se vede ca e bine asezat din punct de vedere material, insa nu pare a fi prea fericit. E la varsta crizelor existentiale.
Eu cred ca Jack adultul "simbolizeaza" (detest cuvantul asta!) starea de fapt a epocii moderne in viziunea lui Malick, care in esenta se reduce la faptul ca: reusitele exterioare si progresul tehnologic nu reusesc sa compenseze alienarea de sacru a omului, pe care au adus-o colateral.
Si totusi hai sa nu punem deasupra fiecarei idei cite o cruce si sa confundam implinirea cu sacrul. V-am zis sa nu deturnati filmul asta.X(
Federico
18 Oct 2011, 12:26
Pai eu am zis "in viziunea lui Malick" (desi sunt de acord! :D - dar daca eram doar eu nu pomeneam). Negi faptul ca Malick zice ca de-asta e nefericit/neimplinit Jack-cel inconjurat-de-cutiile-de-sticla-beton-si-metal si ca nu dupa spiritualitate/sacru/natura tanjeste?! :-/
spiritualitate/sacru/natura. Una nu se potriveste cu celelalte doua. Guess which one.:D Revenind la Jack, lucrurile dupa care tinjeste se afla/aflau in interiorul sau, nu trebuie sa-si indrepte privirile spre cer pentru asta. Iar faptul ca intr-un final pare a se impaca cu sine n-are de-a face cu dumnezeirea desi Malick iar da cu bota-n balta la final, accentuind ideea asta. Deh, licenta poetica...
Federico
18 Oct 2011, 12:58
Ba cum sa nu se potriveasca!
Tot pomenea Mercutio de panteism - el chiar asta inseamna: spiritualizarea naturii si naturalizarea spiritualului. Asta in panteism. In transcendentalism sacrul este aceea zona a realitatii in care transcenentul si imanentul se intersecteaza. Natura virgina face parte din zona aia. Zic eu.
Federico
22 Oct 2011, 11:39
Tocmai cand ma pregateam sa-i zic ceva de dulce * lui Gorzo in subsolul locului sau de joaca din Dilema pt ca a preferat sa scrie despre Loverboy in dauna lui ToL, mi-am adus aminte ca el mai haladuieste si prin 24 FUN. La fel a facut si cu Antichrist, s-a rezumat la un blitz-review. In fine, here it goes (nici macar nu i-a placut filmul :-& ).
http://bucuresti.24fun.ro/articol/totul_e_iluminat-10881.html
* glumesc desigur
LE: Nu stiu ce mortii ma-sii are da' nu merge sa lipesc si textul. X(
aniela07
22 Oct 2011, 13:11
:"> mie mi-a placut cum a spus-o Gorzo cu antologie de reclame Kodak :P
Federico
22 Oct 2011, 17:49
da, cred si io
cum sa nu-ti placa daca-ti canta-n struna... :P
Federico
28 Oct 2011, 13:55
Andrei GORZO | Dilematograf
DE ACELASI AUTOR
Totul e o grație
Plenitudinea luminoasă a revelației nihiliste
Disaster-movie tehnocratic
O chestiune de formă
(Nu ai autorizarea necesară pentru a accesa această pagină.)
Yep, it's finally happening. B-)
Federico
29 Oct 2011, 12:31
Slab. Povesteste filmul pe 70% din spatiu. Roger Ebert ar fi mandru. (:|
http://www.dilemaveche.ro/sectiune/film/articol/totul-e-gra-ie
Da' stiti ca are dreptate cu Kodak-ul? :D Infricosator de mult. Eu credeam ca-i doar o figura de stil...
Ian de zvarliti un ochiu aci:
http://www.youtube.com/watch?v=UkG18KiSMGk&feature=related
:))
Slab. Povesteste filmul pe 70% din spatiu. Roger Ebert ar fi mandru. (:|
http://www.dilemaveche.ro/sectiune/film/articol/totul-e-gra-ie
Asta m-a dezamagit si pe mine. Pana la urma e de asteptat, critica nu se face in presa din cate se pare, poate doar in cea de specialitate (nu stiu, nu citesc foarte multe chestii de genul). Acolo se face un fel de review in care se povesteste despre ce-i vorba in film in linii mari, unele chestii pozitive si altele negative, dar nu se intra cu adevarat in tema filmului, nu e tratata serios. Si review-ul la Melancholia parea interesant, dar parca n-a zis mai nimic despre film, la fel ca la Drive. Si e pacat ca Gorzo trebuie sa scrie in stilul asta, limitat de faptul ca cititorii poate n-au vazut filmul, pentru ca-i un critic talentat si priceput din ce am observat pana acum.
Slab. Povesteste filmul pe 70% din spatiu. Roger Ebert ar fi mandru. (:|
http://www.dilemaveche.ro/sectiune/film/articol/totul-e-gra-ie
Asta m-a dezamagit si pe mine. Pana la urma e de asteptat, critica nu se face in presa din cate se pare, poate doar in cea de specialitate (nu stiu, nu citesc foarte multe chestii de genul).
Da si pe mine m-a deranjat asta. ALS zicea undeva ca un critic nu trebuie sa povesteasca filmul in mai mult de doua fraze
M.I.: 3 ponturi pentru cei care fac/ incep sa scrie critica de film (desi reviste nu prea exista, e – cel putin din exterior – una dintre meseriile cele mai cool, ergo ravnite). Care e biblia criticului de film (agnostic, ma rog…)? Si care sunt, dupa gustul tau, cei mai buni 3 critici contemporani la nivel mondial?
a.l.s.: Ponturi: 1. Sa uite de cronica pe care urmeaza s-o scrie cand incepe filmul; 2. Sa nu-si ia notite intr-un carnetel: daca unele chestii iti ies din cap e pentru ca nu erau destul de importante sa ramana acolo; 3. Sa-ncerce ca nu povesteasca actiunea in mai mult de doua fraze. Carte: Hitchcock-Truffaut. Critici: J. Hoberman, A.O.Scott, Antoine de Baeque.
http://revistacultura.ro/blog/2010/04/interviu-cu-alex-leo-serban-3-ce-ar-alege-intre-o-apocalipsa-nucleara-una-eco-ce-personaj-negativ-i-ar-placea-sa-fie-intr-un-film-clasic-3-ponturi-pentru-criticii-de-film-alex-leo-serban-in/
Pai GORZO chiar reprezinta presa de specialitate.
Nici eu nu citesc pe alti critici de la noi care comenteaza filmele la zi ca nu stiu care sunt, unde scriu si nici nu stiu calitatea lor. GORZO mi se pare high class, in sensul de om care a vazut multe filme si a citit mult despre cinema.
Mai citesc revista aia Film Menu cand apare sub forma de PDF la ei pe site.
Apropo, am descoperit azi ca o sa scoata CTP-ul la Polirom carte de cinema: "Filmul surd in Romania muta. Politica si propaganda in filmul romanesc de fictiune"
Tare, nu? :)
r.samoilescu
17 Nov 2011, 15:58
Eram curios ce opinii sunt despre acest film... Pe lângă atâtea comentarii pline de ,,trebuie-să-arăt-că-știu-să-spun-ceva-despre-acest-film-" , pe lângă imbecilitățile acestui Gorzo, cred că se uită faptul că domnul Mallick este absolvent de filozofie la Harvard, cu o teză despre Heidegger. Nu trebuie să uităm că tot domnul Mallick s-a întâlnit personal cu Heidegger, a purtat o corespondență cu acesta și i-a tradus o ,,carte". Eu cred că, pentru a înțelege ce a vrut regizorul cu acest film, trebuie să mergem la conceptul heideggerian de Dasein. Aici e miza filmului. Nu mă credeți? Faceți vreo 5 ani de filozofie, audiați (1 an-2) cursurile domnului Liiceanu pe Ființă și timp a lui Heidegger, revedeți filmul și apoi scoateți ceva pe gura aia.
:))
Si pe tine cu ce te-au ajutat anii aia? Tot un necioplit ai ramas. Scuzati off-topicul.
Sau ai putea sa te faci util si sa spui tu cate ceva despre asta. Ca nu toti ne permitem sa citim filosofie 5 ani si sa audiem 1-2 ani cursurile lui Liiceanu. Ai impresia ca pe aici se gasesc mari filosofi? Nu inteleg de ce esti atat de acid si vrei sa arati ca stii despre ce-i vorba ironizandu-i ieftin pe ceilalti. Bravo! Si ce? Greu mai e sa fii construnctiv...
PS: Nu ma intelege gresit. Nu ma ajuti cu nimic prin ce mi-ai spus. De faptul ca nu pot zgaria decat suprafata sunt constient si eu. Ca imi arunci un nume de filosof iar nu ma ajuti cu nimic. Daca tu stii de ce sa arunci cu pietre si pleci? Pentru ce-ti mai pierzi timpul degeaba? (si pe al meu de altfel)
Federico
17 Nov 2011, 18:50
. Faceți vreo 5 ani de filozofie, audiați (1 an-2) cursurile domnului Liiceanu pe Ființă și timp a lui Heidegger, revedeți filmul și apoi scoateți ceva pe gura aia.
Ok. Multumim pentru sfat.
Dar, intre timp,... (;) ) ce-ar fi sa mai faceti un mic efort si sa ne impartasiti si noua o fractiune din revelatia la care ati avut acces gratie expertizelor dvs. colosale?
Eram curios ce opinii sunt despre acest film... Pe lângă atâtea comentarii pline de ,,trebuie-să-arăt-că-știu-să-spun-ceva-despre-acest-film-" , pe lângă imbecilitățile acestui Gorzo, cred că se uită faptul că domnul Mallick este absolvent de filozofie la Harvard, cu o teză despre Heidegger. Nu trebuie să uităm că tot domnul Mallick s-a întâlnit personal cu Heidegger, a purtat o corespondență cu acesta și i-a tradus o ,,carte". Eu cred că, pentru a înțelege ce a vrut regizorul cu acest film, trebuie să mergem la conceptul heideggerian de Dasein. Aici e miza filmului. Nu mă credeți? Faceți vreo 5 ani de filozofie, audiați (1 an-2) cursurile domnului Liiceanu pe Ființă și timp a lui Heidegger, revedeți filmul și apoi scoateți ceva pe gura aia.
Vezi ca pana sa te dai mare invatat cu conceptul heideggerian tu nu stii sa scrii corect numele regizorului. "Domnul Malick" cu un singur l.
Chambord
19 Dec 2011, 14:01
Nick James, "seful" revistei britanice Sight&Sound, in introducerea la Topul anului (au participat 101 critici), unde TOL a iesit pe primul loc:
Impressed though I was by Malick’s overwhelming spectacle, I had some doubts about it as a work of art: about the awe-inspired voiceover, about Sean Penn’s nebulous role, about the afterlife scene on the beach and about the dinosaur’s moment of compassion. That so many critics this year were prepared to accept these flaws surprised me. It seemed in a lot of reviews of the film as if critical distance vanished and was replaced by a form of fan worship. Whether or not this is a consequence of what we might call the electronic-media age of criticism is unclear, but I am concerned that, in a time when the professional critic is under so much pressure to entertain, so many critics should be so unconcerned with maintaining anything like an objective viewpoint.
Surprinderea lui e reflexia uneia pe care am avut-o si eu: Inainte de a-l vedea eram destul de sigur ca va fi o revelatie pentru mine, ceva ca un boboc de floare pe care criticii in cinismul lor il vor fi calcat in picioare si eu il voi fi ridicat de jos si pus la presat intr-o carte. Dupa, totul s-a rasturnat. Eu am deschis cartea si am dat drumul bobocului sa pluteasca pe lac, criticii au plonjat infrigurati dupa el si l-au recuperat, punandu-l pe un piedestal.
Have I been dreaming ? Have they been dreaming ?
" ... on such a winter's day"
aniela07
24 Dec 2011, 15:34
.....but I am concerned that so many critics should be so unconcerned with maintaining anything like an objective viewpoint.
:-? Asta nu prea suna bine. E o concluzie cu un oarecare aer de ingrijorare. Hm. Faptul ca iti place un film in ciuda punctelor lui slabe, fara un motiv clar pentru care se intampla asa ceva, asta e putin suspect.... Irationalitatea pasiunilor pentru acest film incepe sa-mi formuleze niste ipoteze paranoice despre subliminalitatea obiectului in chestiune si sub/in-constientul victimelor neajutorate prada unui act cinematografic inexplicabil (pana acum).
Chambord
26 Dec 2011, 15:14
Dap. Incep sa ma gandesc ca poate Malick a pactizat cu o rasa extraterestra (prea o da cu Universu, cu astea) si a inserat mesaje subliminale in film pentru a dociliza pamantenii in vederea unei viitoare alien invasion. Da' cu mineee nu le merge B-) Mam prins io ce vor sa faca bagabontzii si nu-i las sa ne ia planeta, asa without a fight
unleasheD
29 Dec 2011, 01:14
Am citit doar primul articol care a fost cel mai bine realizat tintind mai multe puncte sensibile ale filmului. Precizez inainte de a incepe ca acest post va fi unul scurt si la obiect , nu am sa scriu 2 pagini dintre care 1 pagina jumate legata de regizor si nu de film!
The Fountain , evident este mult peste acest film complex , religios , controversat The Tree of Life dar nu vedeti imaginea de ansamblu pe care Malick vrea sa o exprime. In The Fountain (filmul dupa care Malick , probabil , s-a inspirat) era simplu ... fantana tineretii . Aici e altfel , nimeni nu cauta tinerete ci mai degraba iertare , alinare pentru anumite fapte comise in trecut sau actiuni pe care regreta ca nu le-au intreprins la momentul oportun! Spre deosebire de The Fountain acest Copac al Vietii este un monolog al diferitelor pesronaje , din perspectiva lor asupra vietii (de aici si numele "...of life"). Fiecare prezinta prin propria viziune evenimente ce au marcat viata lor , ce au ratat in viata , ce nu au putut schimba , cat au suferit. Poate ca Malick nu ales la intamplare idea religioasa. Ganditi-va cat de simplu se ajunge de la o discutie despre viata al teme religioase. Religia este , consider eu , o problema a vietii moderne deoarece o parte dintre noi ne calauzim dupa anumite concepte religioase. Dar Malick nu abordeaza asa tema religiei ci mai degraba o rafineaza intr-o forma placuta ce nu te face sa te gandesti la Vatican sau Crestinism in general. "In God we thrust" ! Acest film prezinta viata unei familii din AMerica , ati scapat din ochi acest detaliu se pare.Statele unite ale Americi desi prin conceptul de "antidisestablishmenterianism" se considera a fi un stat separat de Biserica (ca si concept religios) pe monedele (de 5 centi de exemplu) apre gravat "In God we thrust!" . Malick a observat acest lucru si a asociat intuitiv familia americana cu religia. Nu il consider un plagiat pentru ca e total diferit de capodopera "The Fountain" , ii lipseste actiunea dar are acelasi efect "de ganditor filosofic" asupra celui ce il vizioneaza . Malick nu incearca , prin abordarea temei religioase , sa "spele mintile" celor ce ii vizioneaza filmul ci mai degraba sa le arate ca Viata are multe de oferit , minuni la fiecare pas dar pe care omul le trece cu vederea , fiind prea ocupat sa .... traiasca !
Acest review nu se cere a fi unul de expert , nu am vreo pregatire speciala dar mi-am spus parerea si am argumentat constructiv. Accept orice critica legata de ce am scris aici !
Toate cele bune , Daniel.
bremen1980
29 Dec 2011, 10:22
Prea multa filozofie despre un film foarte aratos dar cu un scenariu subred . Am gasit cheia filmului : praful de DDT l-a facut pe Sean Penn sa aiba probleme cu memoria la maturitate si sa incurce rau borcanele .De aia il amesteca pe Dumnezeu cu dinozaurii .De fapt tatal lui nici n-a fost Brad Pitt ci Penn s-a uitat prea mult la 7 si Fight Club .:))
http://oi41.tinypic.com/1ze9sfk.jpg
Citind niste lucruri in ultima vreme... am inceput sa realizez ca acest filmulet isi gaseste multe radacini in Kabbalah antica sumeriana... Interesant.
Citind niste lucruri in ultima vreme... am inceput sa realizez ca acest filmulet isi gaseste multe radacini in Kabbalah antica sumeriana... Interesant.
Practic, poti sa gasesti corespondente intre acest film si orice sistem initiatic care are la baza un adevar, in sens metafizic, ezoteric. Singura sansa pe care o avea Malick sa faca un film bun, era sa se exprime la un nivel vizual cat mai pur si, pe cat posibil, sa evite orice conceptualizare. Altfel risca sa expuna pur si simplu un amestec de idei, o teorie filozofica, chiar si metafizica, dar imperfecta (cum cred ca este cazul cu The Fountain, desi am vazut demult filmul, sau chiar cu Odiseea spatiala).
Ceea ce incearca Malick sa faca (si reuseste in opinia mea), este sa descrie prin simboluri/imagini lucrul prim, comun tuturor fiintelor, care ar trebui sa trezeasca in sine acea amintire a purei existente. Si cum ar putea sa faca acest lucru, decat luandu-ne dintr-o lume a visului existentei si trecandu-ne prin copilarie, o stare a existentei a carei puritate/realitate nimeni nu o neaga. Spectatorul mai trebuie sa fie si pregatit mental pentru film, sa fie exact ca un copil, fara nicio asteptare, doar cu bucuria de a trai.
Pot fi multe de spus despre film, simbolistica, in ce ma priveste, am cunostinte minime ; mi-a placut mult ce ati scris, in special Federico ;) .
vBulletin® v3.5.8, Copyright ©2000-2025, Jelsoft Enterprises Ltd.