Drive

[Chambord]

E de vinerea asta in cinema la noi.
Azi e luni ... au trecut 12 3 zile. Si totusi nici un comentariu. Chiar n-a fost nimeni sa-l vada ?!
Sau sunteti toti timizi si va e rushine sa va iesprimatzi ?! Ha ? Punetzi mana si comentatzi filmu ca alfel ne suparam ! X(


Se cheama "animarea discutziilor" si intra in atributiile mele de moderator. Pe care se pare, mi le exercit pe unde apuc numai in sectiunea mea nu. :|

BTW, asta e filmul pe care o sa-l cocotzatzi in varful topurilor voastre la sfarsit de an, parca vad. Daca nici de asta nu vorbiti, ce sa mai zic de (cand o sa vina) Uncle Boonmee :))

[Kriss_Kringle]

E in premiera de vineri in Constanta dar n-am fost inca.Astept sa-l vad la ciupeala cu orange sau ziarul,adica saptamana viitoare:))

[Liviu-]

(semi)Scurt off-topic:

Am fost eu aseara si vroiam sa deschid topicul, doar ca era cam tarziu si eram mort de oboseala. Pe langa asta vreau sa-l revad (probabil maine sau poimaine) pentru ca ieri au fost conditii execrabile. Aveam si in stanga si in dreapta mea persoane care au vorbit tot filmul. In stanga aveam un cuplu care manca popcorn cu gura deschisa, facea un zgomot extraordinar de tare mancand, din cand in cand scutura popcornul (probabil in speranta ca se va inmulti miraculos), bea ca boul si incerca sa ghiceasca tot timpul replicile care aveau sa vina (probabil a suferit un accident cerebral si gandea cu voce tare). La sfarsitul filmului i-am vazut si fata, parea destul de normal, dupa comportament eu as fi putut jura ca sufera de vreun sindrom rar. Ah, eram sa uit, desigur ca a vorbit de vreo 3 ori la telefon, iar la scenele de violenta radea ca boul. In dreapta era un grup de tineri care a comentat filmul cu voce tare mai tot timpul, iar la sfarsitul vociferau ca s-a plictisit si ca e super prost filmul. De precizat ca mai mult de jumatate de sala a iesit cu vreo 2 minute inainte sa se termine filmul. Scuze pentru off-topicul asta lung, dar nu mi-a mai fost date asemenea conditii pana acum. Trecem la film...

Urmeaza spoilere:

Drive e un film destul de atipic, personal imi aduce aminte ca fir narativ de A Bittersweet Life, filmul asiatic fiind insa ceva mai poetic, dar in afara de asta nu prea-i gasesc asemanare la nivel macroscopic.

Capteaza atentia din primele secunde, incepand cu scena unui furt (clip Cannes) prin care regizorul da o nota de inteligenta soferului sau spre deosebire de zgomotoasele filme de actiune de profil. Gosling da 5 minute jefuitorilor, isi scoate ceasul de pe mana, leaga cureaua de volan, da drumul la cronometru, fixeaza radioul pe frecventa politiei si asteapta. Are fata lipsita de vreo expresie anume, o scobitoare in gura, e calm, e stilat. Ies jefuitorii si Gosling porneste masina incet, asteapta sa treaca politia, cand e descoperit accelereaza, cauta stradute mici, laturalnice. Dupa ce scapa porneste iar cu viteza mica, asteapta culoarea semaforului in timp ce o masina a politiei asteapta de pe sens opus si apoi acceleaza iar pana cand gaseste un loc de parcare si se camufleaza in multime. Cred ca lucrurile astea arata cat de calm si calculat e.

Filmul e destul de lent in cea mai mare parte, e dominat de relatia care se infiripa intre Gosling si Mulligan, dialoguri scurte, alteori mai lungi, dar cu putine cuvinte. In ecuatie sunt adaugati fiul ei si sotul care urmeaza a fi eliberat din inchisoare, moment in care lucrurile se complica. Daca in cea mai mare parte filmul are un ritm calm, caracteristic si personajului principal de altfel, pe sfarsit lucrurile se complica, iar Gosling se afla in situatia de a-i proteja pe Mulligan si fiul ei, chiar daca asta ar insemna ca el sa ramana pe dinafara din moment ce sotul ei e liber. Explozia de actiunea creaza un mare contrast intre cele doua parti, ultima fiind foarte violenta, ducand la un sfarsit memorabil. De altfel acest contrast mai poate fi observat si in personalitatea personajului principal, practic aceastea doua fiind legate intre ele de fapt, dar pe de alta parte exista si un contrast mai ciudat la nivelul coloanei sonore. Pe parcursul filmului alterneaza melodii de fundal, cele care creeaza atmosfera, cu melodii pop de o calitate mai indoielnica si cu altele de o calitate mai buna. Una din melodii incepe foarte ciudat, venita parca de nicaieri, ca apoi sa se potriveasca foarte bine cu ce se intampla pe ecran. Nu consider a fi o greseala aici, ci mai degraba o incercare interesanta, bizara si reusita.

Cine a vazut Valhalla Rising al lui Refn stie ca trebuie sa se astepte la un stil vizual captivant. Aici predomina panoramele cu orasul iluminat pe timp de noapte, dar mai ales imaginile de la nivelul volanului care prind si putin din bordul masinii. Refn se joaca cu luminile si claritatea imaginii, alteori camera urmareste personajul principal din spate, creand cadre placute ochiului si aratand ca cel putin la acest capitol e un adevarat profesionist, doar nu degeaba a primit premiul de regie la Cannes.

Am ajuns la Gosling, care nu inceteaza sa ma impresioneze. Aici face un rol cu totul altfel fata de ce-am vazut de la el. Sufera in continuare din iubire, dar aici o face tacut, e calm, calculat, stilat, vorbeste putin si prin cuvinte scurte. Asta pana la finalul exploziv cand arata o alta fata a personajului, e temperamental, nu isi pierde cu adevarat acea siguranta, dar devine violent, la un moment dat Refn ne arata printr-un cadru frumos filmat cum tremura cu victima sub piciorul sau, strangand ciocanul in mana. Alta data desfigureaza un urmaritor intr-o scena in care Refn isi arata maiestria, cand inainte de furtuna Gosling pune frumos mana pe burta lui Mulligan si incepe sa o sarute. Nu stiu cum vad unii violenta foarte grafica in filme, dar eu consider ca e necesara daca asta ajuta la caracterizarea personajului si cu siguranta lucrul asta se intampla in filmul de fata. Reusesc astfel sa-i simt cu adevarat furia lui Gosling, acel temperament care explodeaza deodata din marele calm. Nici ceilalti actori nu se descurca rau, ba chiar joaca foarte bine, doar ca prin contrast cu Gosling prezenta lor e ceva mai stearsa.

Cred ca Gosling si Refn sunt doua tinere talente care mai au extraordinar de multe de spus in cinematografia mondiala, primul prin versatilitatea sa si modul in care transmite emotia adevarata, iar al doilea pentru stilul frumos vizual si modul in care il impleteste cu muzica si celelalte elemente.

BTW, asta e filmul pe care o sa-l cocotzatzi in varful topurilor voastre la sfarsit de an, parca vad.

Deja are locul asigurat, mai jos de primele 5 pozitii nu prea are cum sa fie.

[sergiuseling]

Într-adevăr filmul va fi prin vârful topului la mine, dar pe de altă parte și Midnight in Paris sau Incendies vor fi și nici acelea nu au pagini aici.

În film avem un tip care se pricepe la ce face, are reguli stricte de genul celei cu 5 minute, ce mai e ca orice erou de acțiune cool ca să zic așa. Dar la acel aspect i se mai adaugă un aspect diferit: e tipul destul de singuratic căruia îi place să conducă și nu se ceartă sau bagă în discuții cu nimeni dacă nu e provocat.

E tipul bun, care n-ar face rău nimănui și ar vrea și el o viață liniștiă și interacțiunile cu personajul lui Carey Mulligan se îndreaptă într-acolo. De exemplu în scena când el o duce pe ea acasă e încântătoare și surprinzător de reală. Despre muzică nu mai zic, dar clar acea scenă e printre favoritele mele din toate scenele de anul acesta.

Dar viața e dură și nu totul merge conform planurilor și izbugnește violența care e și ea extrem de sugestivă, palpitantă și provoacă emoții puternice (sigur unii poate râd că ei vor să se simtă bine și acesta e un mecanism de a evita eventuale sentimente care strică buna dispoziție).

În concluzie zic că e unul din cele mai bune filme de acțiune care te face să simți și dragostea și violența într-un mod intens, iar când cele 2 se combină filmul devine sclipitor.

[Lady_Skar]

Pe scurt: Filmul asta este prea cool. Iar prea-ul ala nu are tocmai conotatii pozitive. :)

Full review aici. (http://critice.popcult.ro/2011/09/movie-review-drive.html)

[Liviu-]

Noi suntem mai interesati de ce ai de spus aici, pe forum, nu in alta parte. Asa ca te rog sa elaborezi putin :P

[Lady_Skar]

Well I personally think ca Drive e un film de actiune pentru generatia hispterilor. Mult mai interesat sa para cool decat sa spuna o poveste care are sens. E frumos realizat, frumos jucat si in plus o scuza personala din partea lui Ryan Gosling pentru toata nefericirea pe care a cauzat-o vreodata baietilor prin The Notebook.

Dar sa fim seriosi acum. Sunt trei bosi in filmul asta si fiecare dintre ei a uitat regula simpla de a avea mereu bodyguard-ul langa tine. That's so NOT like a boss.

[Liviu-]

Dar sa fim seriosi acum. Sunt trei bosi in filmul asta si fiecare dintre ei a uitat regula simpla de a avea mereu bodyguard-ul langa tine. That's so NOT like a boss.

Doar ca niciodata pe parcursul filmului ei n-au asa ceva, ceea ce ar trebui sa ne conduca la simpla concluzie ca nu erau asa de mari. Nu degeaba se temea unul din ei de mafie. Daca imi aduc eu aminte bine nici Nasul nu era extraordinar de bine pazit, desi era poate cel mai important mafiot din intreaga America.

Asta e tot? De asta n-are sens filmul? Chiar de n-ar avea, nici nu-i nevoie, Gosling chiar a zis ca el si Refn au vrut sa-i dea filmului asta un aer de fantastic, sa nu fie prea realist, dar cu siguranta nu la asta se referea. Eu nu apreciez filmul asta pentru realismul lui ca structura, ci pentru realismul emotiilor, pentru imaginile frumoase, pentru regia excelenta.

Care-i treaba cu nefericirea provocata baietilor de Ryan Gosling? :P

[Lady_Skar]

Mda, my bad, Gosling nu Reynolds.

Referitori la nasi... Cand ai un mare showdown la final cu un om care nu are nimic de pierdut si tu esti un babalac de 60 (si ceva) de ani care vii inarmat doar cu un cutit si fara nici un fel de back-up... that's not fantasy, it's stupidity.

Unde mai pui ca boss-ul intermediar, adica Ron Perlman, are nevoie sa duca la capat un jaf contra Mafiei. Ca sa faca asta apeleaza la un boss mai prost, care apeleaza la un dobitoc ce tocmai iesise din inchisoare, care apeleaza la un alt dobitoc misterios despre care nu stie nimic. In aceste conditii, NORMAL ca jaful o sa mearga ca naiba, ceea ce avand in vedere cat de mult se panicheaza the big boss in legatura cu importanta sa, mi-as imagina ca nu ar fi lasat pe mainile unor amatori/necunoscuti.

And then mai trebuie sa faci fata ideii ca pentru un film care se numeste Drive, exista o lipsa acuta de actual impressive driving being done. Avem doua secvente de factura car chase in tot filmul. In rest da, ne focusam pe o poveste de dragoste intre doi oameni care nu prea au mare lucru sa-si zica. Singurul motiv pentru care soferul ajunge sa se dea la mama si copilul ei este proximitatea. Faptul ca sunt vecini.

Unde mai pui ca pentru un om care e si cascador, si mecanic, si pasare de noapte cu mad driving skills, avea foarte mult timp de pierdut cu femeia aia. :)

Dar, filmul este cool. :P

[Pepper]

Tocmai ce l-am vazut si pot spune ca se afla pe primul loc in topul meu din acest an :)) am realizat ca mi-au placut extrem de putine dar mai e pana se termina anul.
Norocul meu ca nu erau prea multi in sala si m-am putut delecta in liniste de acest film impecabil si extrem de bine gandit, dar mai ales interzis minorilor :)) (pt 4 scene mari si late s-a simtit nevoia de a proteja infantilii... wateva)
Un tanar anonim (one sexy motherfucker) se intampla sa aiba un mare talent: condusul. El insusi este o masina, rece, calculat, precis, cand descopera o eroare merge direct la sursa si o elimina; desi foarte tacut este evident ca mintea lui tureaza precum un motor. Personajul creat de Gosling este extrem de atragator, acest mic Terminator (Hanna si Salt mi se par banale pe langa el) nu ezita sa ia cele mai drastice decizii, constient fiind de ceea ce pierde; dar nu-i nimic, el este un supravietuitor. Umanitatea driverului nu consta numai in acele zambete si lacrimi rare dar pretioase, ci si din nevoia lui acuta de a proteja cele 2 fiinte dragi care l-au scos din cotidianul sau chiar si pt putin timp. Ah cat mi-a placut sarutul de adio 8->
Thumbs up for: slow-motion-uri, mutenia driverului, geaca lui (manjita sau nu, era cool), privirile inocente si pline de inteles intre cei doi amorezati, dialogurile scurte dar eficiente, coloana sonora, personajele bine conturate inclusiv acei minimafioti care nu mi-au placut la inceput dar mi-am dat seama ca n-au fost ei alesi degeaba, tocmai ca sa para mici.
Bineinteles ca sacalii din sala abia asteptau momentul sa chicoteasca precum niste scolari :-w au avut niste tentative dar au lasat ciocul mic pt ca nu prea avea cine sa rada #:-S am auzit si binecunoscutele remarci "cel mai varza/boring film" de-mi venea sa le urez cat mai multe restante :D

Eu i-am dat 9, mi se pare un film valoros. Nu va luati dupa gurile rele!

[Chambord]

o scuza personala din partea lui Ryan Gosling pentru toata nefericirea pe care a cauzat-o vreodata baietilor prin The Notebook.


Oh da, consider ca totusi baiatu asta ne datoreaza cel putin si niste beri. I mean, our girls shed some tears and we shed a lotta patience ... and that doesn't go un-punished X(

[PoliFanAthic]

Ma trec si eu pe lista celor carora le-a placut mult filmul. Doar asa, FYI. :D

[anaemona]

Pepper, e mai tacut decit in Lars and the real girl? He's really cute, astept sa vad si eu filmul. :)

[Pepper]

N-am vazut Lars and the real girl desi l-am avut prin calculator :( nush ce s-a intamplat cu el...
Eu mi-am propus sa vad Half Nelson si United States of Leland ca mi se facu pofta de blondu asta, aaa adica de talentul lui, normal :D De Notebook nu cred ca ma apropii ca n-am chef sa-mi inund iar vecinii ca la Vita e bella :-S
In Drive Gosling e tacut la modul foarte cool, a nu se intelege ca e mut :)) vorbeste atunci cand trebuie si cu folos :D it's a must see!

[anaemona]

Lars e o ciudatenie de film, dar e simpatic. Din Notebook imi amintesc doar de Gena Rowland si nu mi-a stors nici o lacrima. Joaca foarte bine in Blue Valentine si cam atit am vazut. Poate ajung sa vad Drive curind.

[Liviu-]

@anaemona - Nu mai tin minte foate bine Lars, desi stiu ca mi-a placut Gosling, dar parca e ceva mai tacut decat acolo, cel putin in cea mai mare parte a filmului. Si daca n-ai vazut Half Nelson ar trebui sa-l vezi, inca un rol foarte bun.

Ma trec si eu pe lista celor carora le-a placut mult filmul. Doar asa, FYI. :D

Ai putea dezvolta putin? :P Nu vreau sa fac discriminari (citestte semnatura) :D

[PoliFanAthic]

Ai cam spus tot ce as fi evidentiat si eu in primul post (bine, intr-o maniera mult mai detaliata decat as fi facut-o). :D

Daca ar fi sa remarc ceva anume care mi-a placut, atunci as remarca atmosfera in general si muzica in particular. E si asta o arta sa gasesti muzica ce accentueaza spiritul filmului si sunt in general fascinat de un film care are curajul (si potentialul) de a expune intregi pasaje melodice care sa nu plictiseasca sau sa nu fie siropoase.

Unitatea vizualo-sonoro-narativa e complementara asa cum reuseste sa fie doar in filmele chiar bune. O placere, de-a dreptul, cu violenta cu tot.

[Pepper]

Atat coloana sonora cat si fontul si culoarea titlului imi aduc aminte de stilul anilor '80, was it just me? posibil ca regizorul sa fi fost melancolic :)) O singura melodie nu mi-a placut, parca era o piesa de puzzle care nu se potrivea cu nimic; pe fondul ei se urca Nino in masina if you remember :D ok, prevestea ea ceva dar puteau alege alta care nu suna ca un disc stricat.

[PoliFanAthic]

Da, rozul si fontul mi-au adus oarecum aminte de Miami Vice.

[Liviu-]

Referitori la nasi... Cand ai un mare showdown la final cu un om care nu are nimic de pierdut si tu esti un babalac de 60 (si ceva) de ani care vii inarmat doar cu un cutit si fara nici un fel de back-up... that's not fantasy, it's stupidity.

Cati oameni ai vazut tu ca are el de-a lungul filmului? Eu nu-mi aduc aminte niciodata sa fi avut vreun bodyguard. Nu la final, oricand. Cred ca dai o prea mare importanta personajelor respective, ele poate par mai mari decat erau de fapt doar pentru ca faceau unele afaceri si vorbeau ca mafiotii. Nu conteaza cati ani avea, doar a putut baga cutitul in el, nu?

Unde mai pui ca boss-ul intermediar, adica Ron Perlman, are nevoie sa duca la capat un jaf contra Mafiei. Ca sa faca asta apeleaza la un boss mai prost, care apeleaza la un dobitoc ce tocmai iesise din inchisoare, care apeleaza la un alt dobitoc misterios despre care nu stie nimic. In aceste conditii, NORMAL ca jaful o sa mearga ca naiba, ceea ce avand in vedere cat de mult se panicheaza the big boss in legatura cu importanta sa, mi-as imagina ca nu ar fi lasat pe mainile unor amatori/necunoscuti.

Boss intermediar? Din film reiese ca ar fi cam egalul celuilalt. Cat despre jaf in sine, problema acolo a fost Gosling, nu ca ar fi planuit prost jaful. Ei trebuiau sa fie jefuiti la randul lor, doar ca Gosling nu a permis asta. Tocmai ca jefuitorii trebuiau sa fie amatori, exact pentru a putea fi jefuiti mai usor.

And then mai trebuie sa faci fata ideii ca pentru un film care se numeste Drive, exista o lipsa acuta de actual impressive driving being done. Avem doua secvente de factura car chase in tot filmul.

Eu nu vad absolut nimic in neregula aici. Problema e la asteptarile tale, nu la film in sine. Daca se cheama Drive trebuie sa-l vedem facand scheme a la Transporter? De fapt o mare parte din film are loc la bordul masinii, doar ca doar de doua ori sunt urmariri, iar in rest e pur si simplu condus (ca doar se cheama "Drive", nu "Car chases" sau "Impressive driving".

In rest da, ne focusam pe o poveste de dragoste intre doi oameni care nu prea au mare lucru sa-si zica.

Uite un lucru despre care n-am zis nimic (apropo de ce zicea PoliFanAthic). Ideea nu e ca personajele nu au nimic sa-si zica, ci ca nu trebuie sa-si zica nimic. Nu e nevoie de cuvinte, se inteleg uitandu-se unul la altul. Eu cred ca doua persoane care se iubesc n-au nevoie de cuvinte ca sa o zica, n-au nevoie sa discute, se simt perfect doar prin prezenta celuilalt (recomand 3-Iron cumva pe ideea asta pentru cine nu a vazut). Cine se astepta de la filmul asta sa fie despre "Drive" si crede ca a fost despre asta se uita/s-a uitat degeaba la el. Nu e un film despre condus, e mai mult un film despre iubire, singuratate, sacrificiu.

Singurul motiv pentru care soferul ajunge sa se dea la mama si copilul ei este proximitatea. Faptul ca sunt vecini.

Asa este... dar care-i problema totusi?


Unde mai pui ca pentru un om care e si cascador, si mecanic, si pasare de noapte cu mad driving skills, avea foarte mult timp de pierdut cu femeia aia. :)

De fapt filmul nu ne zice exact pe ce durata de timp se petrece. In plus, pasare de noapte nu cred ca era foarte des... ai vazut si tu ce a zis ala, sunt aproximativ 2000 de jafuri pe an, cam in cate din ele crezi ca putea sa participe Gosling? La fel, cat de des poate fi cascador? Chiar asa se gasesc ca painea calda filmele in care sa aiba el ce face? Mecanic era intr-adevar, dar asta nu inseamna ca nu-si putea gasi timp din cand in cand sa piarda cu femeia aia, nu-i ca si cum filmul ne-a aratat atat de multe iesiri cu ea si repet, nu stim pe ce durata de timp se petrece totul.

Dar, filmul este cool. :P

Este :D

Vad ca ai foarte multe de domeniul realismului de reprosat. Te simti mai bine daca un film e 100% realist, daca e doar despre ceea ce e probabil si nu despre ceea ce e posibil? Sa inteleg ca esti o mare admiratoare a minimalismului? De ce te uiti la filme? Sa vezi o poveste extrem de realista sau sa simti emotii reale, sa vezi frumosul? Just a few questions...

[Pepper]

Mi-am pus si eu intrebarea de ce se plange lumea ca ce vad in filme nu se intampla si in realitate? cand de fapt vrem sa scapam de rutina cotidiana si sa ne cufundam intr-o realitate paralela populata de personaje extraordinare facand lucruri pe care noi nu le-am face in viata de zi cu zi. Tocmai asta e frumusetea filmelor :P Cred ca problema consta in verosimilitatea actiunii; atata timp cat scenele nu par fortate si curg armonios, pe mine ma pot convinge de orice :))
In Drive toata actiunea se invarte intr-un cerc restrans de personaje... so what? it's just a movie :)) and a damn enjoyable one. Cat despre dialogul mut dintre cei doi protagonisti nu pot spune decat ca mi-a placut atmosfera creata si se citeau clar cuvintele din ochii lor :P decat replici de umplutura mai bine o tacere senzuala.

Cu cat trece timpul parca-mi place din ce in ce mai mult filmul asta, poate ajung sa-l consider capodopera :)) desi nu e perfectiunea intruchipata.
Mai astept si alti entuziasti :D

[rifa]

Filmul mi se pare genial...

Ma bucur enorm ca n-am urmarit ceva gen "transporter" sau "taxi" ...

[sinaxis]

L-am vazut azi si, sincer, am fost tare dezamagit. Nu am gasit nimic de remarcat. Pare un film cu idioti, pentru idioti si spun asta fara sa am intentia de a jigni pe cineva. Totul mi se pare la nivel de grupa pregatitoare...

[Liviu-]

Pare un film cu idioti, pentru idioti si spun asta fara sa am intentia de a jigni pe cineva.

Inevitabil o cam faci... si fara a aduce vreun argument, doar niste afirmatii generale ca asta:

Totul mi se pare la nivel de grupa pregatitoare...

Ar fi o idee buna sa treci prin topic putin si apoi sa revii cu o parere ceva mai elaborata. Adica de ce crezi ca e un film cu idioti? De ce e pentru idioti? Ce e la nivel de grupa pregatitoare si de ce?

[Medicate]

Liviule mereu ai sa dai de astfel de comentarii. Nu te astepta sa elaboreze acum un comentariu de circa 20 de pagini, curgand din penita stiloului vorbe dulci, ce-ar sugera clasificarea acestui film intr-o categorie a persoanelor tampe. Aceste comentarii nu-si au rostul. Incearca sa-si ingalbeneasca stelutele de la profil pentru a putea acumula "punctele zeilor".

In fine, am luat-o pe aratura. As fi dorit sa adaug ca sunt de aceeasi parere cu "scrierile" anterioar postate de tine. Intr-adevar filmul se bazeaza foarte mult pe relatia creata intre Gosling si don'soara Mulligan, imprimand filmului un ritm destul de lent. Cu toate acestea, finalul este unul foarte bun, iar din punct de vedere vizual si auditiv filmul exceleaza la aceste capitole.

Momentan, Drive, este pe primul loc intr-un clasament propriu, realizat pentru anul 2011.

"Bazaconii nu se spun, se mananca!"

[sinaxis]

Nu incerc sa-mi ingalbenesc nici un punct/stea de la profil. Sunt inscris demult pe forum dar am interventii putine desi citesc postarile celorlalti. Poate de asta am si acceptat sa pierd timp pentru a vedea fimul care, din toate pdv, s-a bucurat de o reclama/promovare foarte buna. Postarea a fost una la cald, dupa terminarea filmului, nu pe baza a ceea ce s-a vazut pe ecran ci pe baza a ceea ce a ramas in simtire ca factor predominant. Lentoarea scenariului, a imaginii, a dialogurilor, metoda asta de a privi tamp pe celalat fara a comunica verbal sau chiar si nonverbal/expresiv ceva, puerilul intamplarilor, modul difuz al peronajelor, violenta gratuita a unor cadre etc, m-au determinat sa scriu postul de mai sus care v-a deranjat. Nu cer nimanui sa fie de acord cu parerea mea!

[Medicate]

Atunci, mea culpa!

In fine, revenind la subiect, intr-adevar filmul s-a bucurat de o promovare foarte buna, dar, in opinia mea si a altor persoane, s-a ridicat la nivelul asteptarilor. Uneori si acele cadre lipsite de dialog, cand cei doi isi arunca priviri pline de sentimente, ajuta la o transpunere a celui care vizioneaza in pielea personajelor.

[Liviu-]

Postarea a fost una la cald, dupa terminarea filmului, nu pe baza a ceea ce s-a vazut pe ecran ci pe baza a ceea ce a ramas in simtire ca factor predominant.

Cum adica nu pe baza a ceea ce s-a vazut pe ecran? Tocmai pe baza a ceea ce s-a vazut acolo, ca altfel n-ai cum sa comentezi filmul, ceea ce ai simtit ar trebui sa fie strict legat de ce ai vazut. Postarea a fost una la cald, dar fara un singur argument care sa-ti sustina afirmatiile. Dar sa trecem la ce e mai important.

Lentoarea scenariului, a imaginii, a dialogurilor, metoda asta de a privi tamp pe celalat fara a comunica verbal sau chiar si nonverbal/expresiv ceva

Mie tocmai astea mi s-au parut mari plusuri ale filmului. Nu e un film de actiune, e o drama cu anumite nuante de poezie. Nu mi se pare ca scenariul e lent, nu in sensul ca nu se intampla nimic sau ca lucrurile avanseaza greu. E un ritm numai bun, incetinit pentru a se pune accentul pe trairile personajelor, pe relatia celor doi, ca pana la urma despre asta e filmul, in primul rand despre Gosling, nu despre mafie, jafuri, urmariri si alte chestii. Imaginile sunt foarte bine filmate si foarte expresive, cele cu orasul sunt frumoase vizual, iar cele cu personajele exprima foarte bine emotiile lor. Personajele nu se privesc tamp, sau poate te-ai uitat la un cu totul alt film, ei se inteleg din priviri, se vede pe fata lor ca se iubesc, ca se simt perfect unul langa altul fara sa zica niciun cuvant, parca nici ele nu mai inteleg de ce vorbesc cand tot ce trebuie spus se vede pe fata lor. Asta face cu atat mai greu rolul din partea lui Gosling, sa exprime ceva fara sa vorbeasca.

puerilul intamplarilor

Elaboreaza, dar te rog sa ai in vedere faptul ca filmul nici nu s-a vrut 100% realist. S-a vrut a i se da un aer de superhero movie amestecat cu un aer de fantastic... si cred ca i-a iesit de minune.

modul difuz al peronajelor

Idem.

violenta gratuita a unor cadre etc

Nu mi s-a parut deloc gratuita. De fapt eu ti-am raspuns la mai toate intrebarile tale inainte sa scrii mesajul asta, de asta ti-am si zis sa citesti inainte. Daca un personaj e temperamental, daca e violent, daca e chiar putin nebun, eu vreau sa vad lucrul asta, vreau sa-l simt. E ca si cum cineva ar spune in timpul filmului despre sofer: "e nebun". Asa, si? Cu ce ma ajuta pe mine, ca spectator, asta? Simt ca e nebun? Cred ca stiu lucrul asta, cred ca-l simt, dar e fals. Simti cu adevarat lucrul asta abia cand vezi cum ii sparge craniul tipului ala. Violenta e gratuita atunci cand nu foloseste in niciun fel in economia filmului, atunci cand nu imbogateste cu nimic caracterizarea unui personaj, ori aici e chiar opusul. Un caz asemanator e in I saw the devil unde unul dintre cele doua personaje principale e un adevarat psihopat, e raul pur animalic. Cum poti sa iei in serios lucrul asta daca nu il arata ucigand cu sange rece?

m-au determinat sa scriu postul de mai sus care v-a deranjat.

A deranjat pentru ca nu a fost argumentat.

Nu cer nimanui sa fie de acord cu parerea mea!

Ar fi plictisitor daca toti am avea aceeasi parere. Problema aici e ca tie ti-au displacut exact lucrurile care pentru mine (probabil si pentru ceilalti) au facut filmul asta atat de bun. Ce mai observ e ca te plangi exact de aceleasi lucruri de care se plange mai toata lumea (uita-te la pagina filmului sau pe filelist) doar ca tu stii sa scrii corect. Mi se pare ca nu esti intr-o companie prea selecta, dar asta nu inseamna ca n-ai dreptate pana la urma, doar ca de la cei capabili astept sa-si sustina foarte bine criticile. E si o problema de receptare estetica aici.

[sinaxis]

Frate Liviu, ai prea multa energie argumentativa pentru rabdarea mea si nu ma simt deloc bine provocandu-ma la argumentarea a ceea ce simt demulte ori dincolo de ratiune sau argument logico descriptiv. Mai si intuim anumite lucruri... Poate am gresit postand... Oricum, dupa vizionarea unui film e de ajuns sa raspunzi la intrebarea: ti-a placut? Daca ti-a placut nu ai pierdut timpul... Argumentarea nu face, in opinia mea, decat a dilua sentimentul predominant. Fata de filmul in cauza, noroc cu topicul asta ca altfel incep sa-l uit, nu mi-a ramas decat o imagine cenusie cu un hol in care doi vecini se uita unul la altul prin ochii unei iubiri fara continut si esenta, trist, tamp...
Daca tie iti place, sincer, ma bucur pentru tine. Intotdeauna arta/manifestarea artistica/creatia poate chiar si kiciul/grotescul/uratul gaseste un raspuns afectiv in sufletul cuiva, candva etc. Doar ca, din perspectiva mea, adevarata arta are menirea de a scoate omul din fiara si nu fiara din om...
Cele bune, Din partea mea topic closed.

[sergiuseling]

Oricum, dupa vizionarea unui film e de ajuns sa raspunzi la intrebarea: ti-a placut? Daca ti-a placut nu ai pierdut timpul... Argumentarea nu face, in opinia mea, decat a dilua sentimentul predominant.

Pentru unii poate e de ajuns, doar că nu prea e interesant de citit păreri de câteva cuvinte. Unii mai vor să știe și de ce ți-a plăcut, care au fost sentimentele sau stările care ți le-a indus filmul în timpul vizionării sau după când te gândești la el.
Pe de altă parte e destul de greu de explicat totul, emoțiile sunt deseori foarte complexe ori intime și ia și timp să ne gândim la ele. Mai sunt și greu de explicat în cuvinte unora care nu știu tot ce e în capul nostru.
Așa că înțeleg de ce nu ai argumenta, doar că trebuie să înțelegi și tu, și ți-o spun fără niciun fel de răutare, că oricât de corectă e, o părere scurtă și neargumentată nu e interesantă.

[Liviu-]

@sinaxis - In mare ai dreptate, de cele mai multe ori e o chestie de feeling si e mai greu de explicat, dar suntem pe un forum si, dupa cum a punctat si sergiu, ca o parere sa fie oarecum relevanta pentru ceilalti trebuie sa fie mai elaborata, nu doar sa arunce cuvinte aparent intamplator.

Nu sunt de acord cu tine la un lucru, eu zic ca daca discuti un film cu cineva care are o altfel de parere e posibil ca, dar asta depinde de tine, data viitoare sa vezi filmul cu alti ochi, daca vrei sa incerci. E posibil ca data viitoare sa ai o alta abordare, sa urmaresti altceva. Problema cea mai mare e ca o persoana are anumite asteptari inainte de film si chiar in timpul sau, iar filmul e placut sau nu pe masura ce acestea sunt satisfacute. Mai simplist as zice ca filmul are o anumita lungime de unda, iar spectatorul e cel care trebuie sa o caute, nu invers. Noi trebuie sa ne modelam in functie de ce e pe ecran astfel incat sa extragem ce are acesta de oferit. Desigur, unele filme chiar n-au mai nimic de oferit, cam din orice punct de vedere, dar filme ca Drive nu sunt in categoria asta. La fel si The Tree of Life, cu siguranta si Melancholia si cam orice alt film. Asta e un raspuns si pentru Twinsen, pentru criticile vehemente aduse unor filme de-a lungul turneului :P

[Kriss_Kringle]

Am reusit sa-l vad si eu in sfarsit.Nu stiu exact ce sa cred,mi se pare totusi cam supraestimat pe aici din ce-am citit.Nu zic ca e un film rau dar eu unul,ma asteptam sa fie mai tot filmul in genul primei scene care e ceva mai unicat tinand cont ca e incognito fata de urmaririle cu care ne-a obisnuit Hollywood-ul.
Mi s-a parut ca se chinuie prea mult sa fie "art house" iar lucrul asta a dus la un ritm lent care pe mine nu m-a multumit in special cand venea vorba de putinele scene de actiune in care ma asteptam la ceva mai multa tensiune.Scenele respective sunt violente dar nu vin neaparat cursiv dandu-mi impresia ca sunt prefabricate.Multe scene lungi, fara dialog care taie din elanul filmului exact cand te astepti sa apese pe acceleratie.Refn are un stil foarte elegant care imi aduce aminte de filmele lui Michael Mann,mai exact Collateral si Heat.Una din ele care mi-a placut in mod special a fost cand il omoara pe Nino.
Jocul lui Gosling imi este cunoscut pentru ca e doar o varianta mai temperamentala a rolului din Lars and the real girl iar si ceilalti actori sunt in nota filmului,nimic vrednic de vreun oscar dar decent.Ca poveste nu m-a suprins cu nimic nou ba e chiar previzibila ca desfasurare insa anumite clisee care erau prezente in multe filme de genul au fost evitate sau transformate in bine.
Per total e un film bun insa nu pot sa imi ascund dezamagirea ca nu s-a marit ritmul pe alocuri pentru ca e prea static pentru gustul meu.Cred totusi ca s-a axat prea mult Refn pe felul in care arata filmul in dauna tempo-ului si a furiei lui Driver care mi s-a parut ca a fost tinuta in frau pe alocuri cand trebuia sa-i dea drumul, sa vedem psihopatul din el in toata splendoarea lui.

Nota 7/10

[Liviu-]

Se pare ca i-a cam placut filmul lui Gorzo: http://www.dilemaveche.ro/sectiune/film/articol/o-chestiune-forma

@Kriss - Eu ador stilul lent cand e facut cu cap. Timpul e oprit tocmai ca sa se puna mai bine accentul pe anumite lucruri, mai importante decat scenele de actiune, intreceri de masini, jafuri etc.

[Kriss_Kringle]

Si mie imi place stilul lent ,(Lost in translation) insa aici totusi nu mi s-a parut ca s-a potrivit prea bine.Practic, nu e genul de film care sa se desfasoare asa de lent,nu cu povestea asta.Parerea mea e ca un ritm mai antrenant era mai bun cu anumite pauze artsy pe alocuri.Nu prea vad acele lucruri de care zici ca erau mai importante in afara de scenele dintre Driver si Irene in care se intelegeau din priviri si nici atunci nu poti sa insinuezi ca aveau vreo semnificatie extraordinar de profunda.Pana la urma titlul filmului se numeste Drive si nu zic ca ma asteptam la ceva in genul lui Fast and furious sau Transporter dar ma asteptam la ceva mai multa tensiune si cursivitate pentru ca slava cerului,stil are din belsug filmul.

[FreakDoll]

Tocmai cand imi trecuse "indragosteala" de Gosling, apare Drive-ul si mi se pune, din nou, pata pe el. Dar nu, asta nu inseamna ca nu o sa mai dau dovada de impartialitate.

Inceputul mi-a adus aminte de filmele acelea vechi de actiune de prin anii 90 - vezi ceasul ala vechi prins de volan cand putea sa foloseasca un cronometru sau, mai la indemana, sa se uite la ceasul de la casetofonul auto. Pe parcurs m-am convins ca filmul merge pe acest stil si se poate observa asta in fiecare detaliu.

Recunosc ca nu ma asteptam sa se puna atata accent pe povestea dintre cei doi, poate pentru ca nici nu citisem sinopsis-ul inainte. Dar nu m-a deranjat absolut deloc. Mi-a placut felul in care a avansat relatia lor.

Nu cred ca era nevoie de toata povestea aia cu cursele de masini doar ca sa-i introduca in peisaj pe Nino si pe Bernie.

Mi s-a parut foarte previzibila toata povestea cu sotul tipei: eliberarea din inchisoare, intrarea in bucluc, moartea lui. Asta in conditiile in care, repet, nu am cititi sinopsis-ul inainte.

In momentul in care Irene a aflat adevarul din gura protagonistului si i-a dat o palma, mi-a venit sa inchid calculatorul. Un cliseu des intalnit in filme, acelasi deznodamant. In loc sa-l pupe, ea ii da o palma, auzi!
Continuarea este foarte misto! Cum o saruta el, domne, inainte sa-i rupa capul in doua cu piciorul, la propriu, individului.

Am tot auzit ca sunt scene foarte/prea dure. Nu mi se pare. Cred ca arata atat cat trebuie si muta camera exact in momentul in care ar fi devenit prea dur.

Nu pot sa cred ca fufele din vestiarul lui Cook au stricat scena. Nu-mi vine sa cred ca regizorul a putut aproba asa ceva. Mai bine alegeau niste manechine (papusi). Parea ca se uitau plictisite pe geam. Cum sa nu se vada nici o reactie pe fetele lor?! Dezgust, frica, ceva gen "WTF?!", orice ar fi fost ok, dar nu ce s-a vazut.

Si mie mi s-a parut ca a lipsit o anumita intensitate din anumite momente. Mi-as fi dorit macar in final s-o simt. A fost ok, dar nu m-a facut sa zic "Wow, da, asa da!".

De final ce sa mai zic?! Melodia atribuita acestuia vorbeste de la sine.

Pot sa spun ca am invatat un lucru din filmul asta: scobitorile se pot tine dupa urechi!! Si, cum un lucru duce la altul, am observat ce urechi mici si apropiate de cap are Gosling de poate face asta. Si-o fi facut otoplastie?:))

Ryan Gosling e perfect in rolul sau. Evidentiaza exact ce trebuie evidentiat si invaluie in mister exact ce trebuie invaluit in mister. Imi pare rau ca unii pot afirma ca este un actor prost. Luati, de exemplu, The Notebook, Blue Valentine si Drive. In fiecare, iubirea fata de o femeie sta la baza povestii, dar acesta reuseste sa individualizeze fiecare personaj, sa-l construiasca pe un fond total diferit si sa aduca trairi complet diferite fiecaruia dintre ele.

Carey Mulligan este foarte buna si ea. Stiam deja ca lucreaza foarte bine cu fata si ca e capabila sa transmita emotii de tot felul intr-un mod natural.

Nu pot sa va explic cat de fericita am fost in momentul in care au omorat-o pe Blanche (Hendricks), haha!:D

[catalinpetrescu]

Desavarsit. Un film aproape fara dialog, filmat si editat magistral, cu un Los Angeles filmat incredibil,
Soundtrack deosebit, electro-pop si sintetizator ales atat de bine, incat tot filmul curge fara sa fie nevoie de prea mult plot.
Probabil cel mai frumos film al anului.
http://img197.imageshack.us/img197/6756/drivesoundtrack.jpg

[contlacinemagicieni]

Atat coloana sonora cat si fontul si culoarea titlului imi aduc aminte de stilul anilor '80, was it just me? posibil ca regizorul sa fi fost melancolic :)) O singura melodie nu mi-a placut, parca era o piesa de puzzle care nu se potrivea cu nimic; pe fondul ei se urca Nino in masina if you remember :D ok, prevestea ea ceva dar puteau alege alta care nu suna ca un disc stricat.

Daca intr-adevar regizorukl a incercat sa reproduca, intr-o oarecare masura, spiritul anilor 80, a esuat. Unghiurile de filmare, pozitia camerei nu au nimic din acea perioada. Se pare ca Refn a sarit lectia Tarantino in Death Proof. Doar tentativele de efecte par a fi ramas oarecum la amatorismul optzecilor.


Doua intrebari inca ma macina:
1) De ce driver-ul (Ryan Gosling) si-a tras masca cand l-a ucis pe Nino (Ron Perlman)? Zic, daca vroia sa-l sperie, putea imprumuta masca halloween-iana pe care a purtat-o pustiul la prima vizita in apartamentul Irenei(Carey Mulligan); adica sa-si puna un bostan in loc de cap.
2) Ce cauta Gosling intr-o imitatie (slaba) a low-budget-ului european?

[Pepper]

Slow down cu stilul anilor 80 :)) m-am referit strict la coloana sonora si titlul filmului, alte influente d'ale optzecilor nu vazui; si nu cred ca Refn s-ar cobora la nivelul imitatiilor, pe parcursul timpului el si-a creat propriul stil, diferit de cel al lui Tarantino (ca doar n-o fi el buricul pamantului cu scenele violente).
La intrebarile tale poti raspunde si singur pt ca fiecare spectator intelege filmul in felul lui: tu l-ai perceput pe driver ca pe un idiot, eu il vad ca pe un erou singuratic si inteligent.
Va trebui sa-l intrebi pe Gosling de ce a coborat de pe norisorul lui de aur pt a juca intr-un film atat de "ieftin" si ewww european...

[Kriss_Kringle]

Cand mai tot filmul a fost meticulos,tacut,la locul lui tocmai la sfarsit s-a lasat injunghiat de un mafiot de peste 60 de ani nu prea da bine,sincer.Daca singura amenintare din film e Albert Brooks, e cam jenant dupa parerea mea.

[crin3l]

Vazui si eu filmul. Ce mi-a placut:
-atmosfera lenta si in multe momente tensionata, coloana sonora si jocul actorilor (mai ales al lui Gosling).
Ce nu mi-a placut:
- chiar daca filmul nu vrea sa fie realist, pur si simplu cateva scene sunt total ilogice; aici ii dau dreptate lui Kriss_Kringle si putin lui danonino (care exagereaza foarte mult in a-l critica asa de tare)
- replici putine si povestea destul de subtire si de multe ori previzibila.

Oricum, este probabil cel mai bun film de anul acesta vazut de mine (dar nu care mi-a placut cel mai mult) si ii dau nota 8 fara nici o retinere.

[Federico]

Rob Ager cu-o falca-n cer si una-n pamant (daca n-ati auzit and if you give a shit): http://www.collativelearning.com/ageronfilm/

[Kriss_Kringle]

Rob Ager cu-o falca-n cer si una-n pamant (daca n-ati auzit and if you give a shit): http://www.collativelearning.com/ageronfilm/

Cam are dreptate domnu' prin cronica lui.Filmul cam incearca sa fie cool prin copierea scenelor din alte filme,lucru pe care l-am observat si eu insa vad ca tot il compara cu The Driver de Walter Hill pe care am de gand sa-l vad chiar diseara.Filmul e facut cu stil,ok dar substanta unde e?De asemenea obstacolele de care trebuie sa treaca Gosling in film sunt mult prea slabe,iar vina e a scenaristilor pentru lipsa de idei/inteligenta.Cred ca am fost totusi cam generos cu nota filmului daca stau sa ma gandesc pentru ca daca-l mai vad o data sigur nu ii dau mai mult de 6.:-?

[Mercutio]

Rob Ager cu-o falca-n cer si una-n pamant (daca n-ati auzit and if you give a shit): http://www.collativelearning.com/ageronfilm/
Scrie bine tipul. Am notat site-ul. La Mad Max 2 nu m-am gandit, relativ la tipul de personaj, buna comparatia. Dar la The driver m-a dus gandul imediat, la Clint Eastwood in western-urile spaghetti, la The Samourai, la The Mechanic cu Charles Bronson.
Rob Ager pune foarte bine punctul pe i in ceea ce priveste delimitarea care trebuie facuta intre inspiratie si imitatie. Sergio Leone, inainte de a realiza Once upon a time in west, a vizionat impreuna cu unul dintre scenaristii lui vreo 50 de westernuri clasice americane.
Si se pot recunoaste cateva scene in film care au fost inspirate din acele western-uri.
Secventa de inceput cu trei tipi astepand in gara un al patrulea e un exemplu ce se poate urmari in extrasul dvd-ului. Insa in Once upon... e total diferita, ca actiune, ca stil, ca punere in scena, ca imagine, ca sunet. E mai mult un omagiu adus vechilui western, si e, cred, una dintre cele mai extraordinare secvente realizate vreodata intr-un western. Asta se numeste inspiratie, nu imitatie. E de remarcat excelenta analiza facuta de Rob Ager. Cand urmaresti un film ii simti pulsul de la bun inceput, cel putin eu, dar nu poti intotdeuna din prima sa spui ce scartie. De exemplu scena cu ciocanul mi s-a parut falsa de la inceput, sub linia de plutire. In afara de faptul ca e trasa de par ca idee, mai era ceva acolo care nu functiona si de care nu mi-am dat seama pana sa citesc cronica lui Ager. Anume faptul ca fetele acelea, asezate sa dea bine in poza, asistau la intamplare fara nici o reactie, de parca era ceva normal si zilnic ca un tip cu un ciocan sa vrea sa-i bata un glont in cap patronului lor.

[Kriss_Kringle]

Cam acelasi lucru pot sa-l zic si despre scena din lift.Era stupida,o saruta,ala asteapta sa termine si dupa aia se iau la bataie.Daca stam sa ne luam dupa vorba aia "there's no honor among thieves" trebuia sa-i zboare creierii lui Driver in timp ce o saruta.Mi s-a parut un truc relativ ieftin de a tranti elemente artsy si de pulp fiction in aceeasi scena.In legatura cu scena din culise cand fetele stau nemiscate cu pieptul la vedere m-a mirat si pe mine.Erau ca niste manechine,fara reactie,fara viata,fara nimic.Ce vroia sa demonstreze ?

[Liviu-]

De exemplu scena cu ciocanul mi s-a parut falsa de la inceput, sub linia de plutire. In afara de faptul ca e trasa de par ca idee, mai era ceva acolo care nu functiona si de care nu mi-am dat seama pana sa citesc cronica lui Ager. Anume faptul ca fetele acelea, asezate sa dea bine in poza, asistau la intamplare fara nici o reactie, de parca era ceva normal si zilnic ca un tip cu un ciocan sa vrea sa-i bata un glont in cap patronului lor.

Nu am citit cronica, dar daca a zis chestia asta despre scena cu ciocanul inseamna ca s-a uitat degeaba la film.

[Mercutio]

Nu am citit cronica, dar daca a zis chestia asta despre scena cu ciocanul inseamna ca s-a uitat degeaba la film.
Liviu, citeste cronica si cantareste argumentele lui. Insa problema e alta zic eu. Am mai spus-o. Suntem alta generatie. Dupa ce ai vazut si apreciat filme ca Mad Max 2 (1981), The Driver (1978), The Mechanic (1972), A Fistful of Dollars si celelalte din 1964-65-66, The Samourai (1967), Bullit (1968), filmul acesta ti se pare o pastisa (ca sa folosesc si eu un cuvant la moda), iar personajul, la fel, o copie palida.
Daca n-ai vazut niciunul din filmele mentionate inainte de Drive, s-ar putea ca acesta din urma sa ti se para interesant, original. Daca te apuci sa le urmaresti dupa Drive, e greu sa pui in ordine in mintea ta care e originalul si care e imitatia, prima impresie e mai puternica. Si in plus e mizanscena care ti se va parea prafuita, cu masini vechi si haine demodate.

[Liviu-]

Nu e nevoie sa citesc cronica daca a emis ideea asta, pur si simplu inseamna ca nu l-a inteles. Am vazut Mad Max 2, Le Samourai si A Fistfull of Dollars din cele enumerate de tine si exista o mare diferenta intre ele, simtul artistic. Spre deosebire de alea de mai sus Drive are si ceva poezie in el, e un action-fantasy, nu e un film in care trebuie sa gasesti logica. Din moment ce o persoana spune ca scenele din lift si cea cu ciocanul nu au sens eu deja ignor mesajul ala pentru ca filmul clar a trecut pe langa el... de fapt el pe langa film. Si nu e din cauza ca n-au dreptate, ci pentru ca nu despre asta e filmul, el nu a incercat in niciun moment sa fie un document stiintific, ci a vrut sa transforme filmele pe care le-ai mentionat tu in arta vizuala, iar cine nu vede lucrul asta atat de evident si cauta logica clar s-a uitat degeaba la film. Iar persoanele care au inteles lucrul asta, dar tot nu le-a placut, nu s-au potrivit ca simt estetic cu cel al regizorului (sau al meu).

PS: Va recomand Rubber si astept sa-mi spuneti ca filmul n-are logica.

Daca te apuci sa le urmaresti dupa Drive, e greu sa pui in ordine in mintea ta care e originalul si care e imitatia, prima impresie e mai puternica. Si in plus e mizanscena care ti se va parea prafuita, cu masini vechi si haine demodate.

Pari sa ai impresia ca nu prea am vazut filme vechi. Stai linistit, nu stau extraordinar de bine la capitolul asta, dar cu siguranta nici prost nu stau. Nu ma deranejeaza deloc modul in care se faceau filme atunci, doar ca putini stiau sa faca poezie, foarte putini. Acum parca se intampla ceva mai des.

[Kriss_Kringle]

Tu spui ca filmul are poezie in el,eu unul nu vad poezia in cadre care tin la nesfarsit ba chiar sunt curios ce e asa de poetic in scena din lift sau cea din culise dupa parerea ta.Bun,a luat elemente din filme mai vechi si a vrut sa le transforme in arta vizuala cum spui tu,insa problema e alta pentru mine.Am recunoscut ca stilul e bun pentru ca imi aduce aminte de Mann intr-o anumita masura,mai exact prin felul in care se foloseste Refn de lumini dar personajele?Nu sunt bine dezvoltate,practic nu prea imi pasa de ele daca traiesc sau mor iar asta nu e de ajuns pentru un film extraordinar.Dupa ce-ai scris tu, lasi de inteles ca filmul e doar un exercitiu de stil cu ceva poezie.Pentru mine nu e de ajuns sa fie un deliciu vizual din moment ce nu-mi pasa de poveste sau de personaje.
Apropo,action-fantasy e cam generos pentru "pulsul" filmului.

[anaemona]

N-am vazut filmul, dar scena cu ciocanul trebuie sa fie inspirata din dezastruosul Pat conjugal al lui Daneliuc. :) Glumesc, sper sa nu mi-o ia nici unul din sustinatorii filmului in nume de rau, oricum, ce poezie ar putea fi intr-o scena ca asta?

[Kriss_Kringle]

N-am vazut filmul, dar scena cu ciocanul trebuie sa fie inspirata din dezastruosul Pat conjugal al lui Danelic. :) Glumesc, sper sa nu mi-o ia nici unul din sustinatorii filmului in nume de rau, oricum, ce poezie ar putea fi intr-o scena ca asta?

Asta astept si eu cu nerabdare sa aflu.

[Liviu-]

ce poezie ar putea fi intr-o scena ca asta?

De ce nu ar putea fi poetica? Oricum nu ma refeream la scena cu ciocanul, desi e excelent executata (cadre excelente, privirile inexpresive ale dansatoarelor de pe fundal, modul in care Gosling strange ciocanul in mana filmat dintr-un unghi foarte bun, tensiunea scenei, starea lui Gosling la limita, gata sa explodeze, modul in care tremura) Legat de scene poetice violente, ai vazut Sympathy for Lady Vengeance?

Asta astept si eu cu nerabdare sa aflu.

Da, cadrele lungi sunt un mijloc de poezie vizuala, dar de sine statatoare nu sunt de ajuns. Li se mai adauga muzica, cadrele frumoase vizual si unghiul de filmare, slow-motionul care ajuta la iesirea din temporalitate, poate expresia personajelor surprinsa la un moment dat, integrarea eleganta a personajelor in mediu, modul in care curge camera, utilizarea luminii, uneori data si de profunzimea unei situatii (mai putin prezenta aici), uneori chiar indepartarea de realitate si inglobarea absurdului intr-un mod natural (ca in scena din lift), contrast intre elementele cadrului (Gosling activ, iar pe fundal inexpresivitatea dansatoarelor; la Tarkosvky in Nostalghia miscarea unui personaj in timp ce restul lumii e imobila). E un mod al imaginii de a curge natural indiferent de indepartarea de realitate.

Oau, deci Drive e in aceeasi categorie cu Transfomers pentru ca nici filmul cu roboti nu are logica sau e vreun document stiintific, dar e inspirat dupa niste desene animate, care prin film sunt aduse la rangul de arta vizuala. Tot acest ansamblu este creionat de Michael Bay care reuseste in a creea o veritabila poezie in imagini.

Ma bucur ca te-ai prins. Inca o doza de profunzime asa cum ne-ai obisnuit. Iti dau un exercitiu pentru acasa, socoteste ce durata ar fi avut Watchmen fara utilizarea slow-motionului, ca vad ca ai o problema cu utilizarea lui in Drive, dar in filmul ala pseudofilozofic si extrem penibil uneori e perfect ok, chiar "fabulos".

[Mercutio]

..cadrele lungi sunt un mijloc de poezie vizuala..
sa nu te-auda cumva minimalistii, ca ei is de alta parere.:)

[Liviu-]

Doar atat ai citit? Ca altfel nu-mi explic cum de ai raspuns astfel :P

PS: Ai vazut Santantango? :D

[anaemona]

Legat de scene poetice violente, ai vazut Sympathy for Lady Vengeance?


Scena din final mi s-a parut poetica, pe cele violente nu le-am perceput ca poezie. Nu-mi amintesc nici macar o scena, din nici un film, nu asta neaparat, in care sa fi considerat violenta ca poetica. Am acceptat violenta in filme, (desi sint filme pe care refuz sa le vad tocmai pe considerente de violenta, chiar daca sint aclamate, dezbatute, controversate) atunci cind am inteles ca slujeste altui scop, dar nu, nu am reusit s-o vad poetica. Pentru mine asta ar fi echivalentul acceptarii unei deviatii sadice. Nu zic, poate scena cu ciocanul are de aratat ceva mai presus de violenta, dar ar fi, repet, pentru mine, inacceptabila ca poezie.

[Kriss_Kringle]

@ Liviu: De acord cu tine in privinta unghiurilor de filmare,a prins cateva interesante.Legat de integrarea "eleganta" a personajelor in mediu trebuie sa te contrazic.In scena cu ciocanul dansatoarele la bustul gol care privesc lipsite de interes si de emotii in timp ce un om primeste ciocane peste mana sunt orice numai elegante dupa umila mea parere.Acum despre scena din lift,m-am prins si eu de ideea ca timpul se opreste in timp ce se saruta cei 2 ,insa tot prefabricata si nenaturala mi se pare pentru ca filmul e alcatuit in proportie de 80-90% numai din set pieces.
Nu are ritm pentru a fi poetic dupa mine,insa iti respect analiza.E clara treaba cu vizualurile,dar e de ajuns?Lacunele dramatice si cele narative chiar nu conteaza?Tocmai din cauza asta mi s-a parut superficial, pentru ca nu acorda aceeasi atentie celor 2 elemente.

[Mercutio]

Doar atat ai citit? Ca altfel nu-mi explic cum de ai raspuns astfel :P

PS: Ai vazut Santantango? :D

Am citit, of course. Tu sustii ca Drive poseda un stil aparte, o poezie sau arta vizuala, ca autorul are un anume simt estetic. Insa estetica unui film nu tine doar o anumita frumusete a imaginii, ca si cum ai face un stop cadru in scena cu ciocanul si totul arata cool, interesant, stylish, etc. Toate elementele ce compun imaginea unui film, decorurile, costumele, eclerajul, stilul in general, miscarile si unghiurile camerei, focalele, culoarea, montajul, la care putem adauga sunetul, muzica; toate acestea, oricat de frumoase, poetice, extraordinare ar fi in mod separat, ele nu dau valoare filmului decat daca conlucreaza pentru a da un sens comun filmului, daca sunt strans legate printr-o semnificatie de actiunea si evenimentele filmului, daca caracterizeaza un personaj sau anumite raporturi dintre personaje. In filmul noir, de exemplu, imaginea intunecata, umbrele, incaperile stramte, nu redau nu doar o atmosfera ci si starea de spirit a personajelor. Apartamenul din Le Samourai nu e intamplator auster, cu peretii inchisi la culoare, cu mobilier strict necesar. El "spune" ceva despre caracterul lui Jeff Costelo. Care e sensul constrastul dintre inexpresivitatea dansatoarelor si agitatia lui Gosling in scena cu ciocanul din Drive? De ce tot filmul, ca intreg, personajele se comporta normal psihologic, iar aici, in aceasta scena nu? Mi se pare o scapare. De asemenea in Drive mi s-au parut nepotrivite culorile imaginii. Prea deschise, prea calde, prea saturate. In Payback cu Mel Gibson, de exemplu, culorile sunt reci, spre albastru, dure, potrivite unei istorii cu impuscaturi si violenta. La fel muzica in Drive, total nepotrivita mi se pare, parca e pusa la intamplare: "hai sa punem niste muzica din anii 80!" si nimic mai mult. Kurasawa spunea ca muzica trebuie sa compenseze o scena, daca scena e una fara importanta, plictisitoare, dar necesara, el adauga mereu muzica in fundal. Daca scena e intensa, dimpotriva, renunta la muzica.
Eu nu zic acuma ca toti ar trebui sa realizeze filmele la fel, in stil clasic.
Poti incalca orice reguli atata timp cat rezultatul e unul interesant. Din pacate in Drive nu se vede. E opinia mea.



PS: Ai vazut Santantango? :D
Nu.

[Liviu-]

Scena din final mi s-a parut poetica, pe cele violente nu le-am perceput ca poezie.

Uite scena care mi se pare mie poetica. Ii prindem in cadru pe ea, un politist si criminalul mort cu o foarfeca in ceafa, mediul auster, personajele nu se misca, muzica de-a dreptul superba, camera se indeparteaza foarte usor de ei, se opreste si apoi politistul incepe sa scoata foarfeca, prim plan pe mana lui scotand foarte usor foarfeca si ajunge sa i se vada varful de pe care curge doua picaturi de sange.

Nu zic, poate scena cu ciocanul are de aratat ceva mai presus de violenta, dar ar fi, repet, pentru mine, inacceptabila ca poezie.

Nu la ea ma refeream, am zis si mai sus. Scena aia e doar extrem de bine realizata.

Legat de integrarea "eleganta" a personajelor in mediu trebuie sa te contrazic.In scena cu ciocanul dansatoarele la bustul gol care privesc lipsite de interes si de emotii in timp ce un om primeste ciocane peste mana sunt orice numai elegante dupa umila mea parere.

Exemplul ti l-am dat la contrast, dar intr-adevar l-as fi dat si aici daca m-ai fi intrebat. Ce sa zic, e deja o diferenta de estetica,cel putin pana nu-mi zici si de ce nu ti se pare eleganta integrarea fetelor lor inexpresive alaturi de un Gosling vulcanic. Ti-am mai spus, renunta la ideea ca trebuiau sa reactioneze normal, aici e problema. A fost destul de clar ca nu s-a vrut a fi un film realist, puteam sa vad lucrul asta de pe luna. Pana Si Gosling a zis asta, daca nu si Refn.

Acum despre scena din lift,m-am prins si eu de ideea ca timpul se opreste in timp ce se saruta cei 2 ,insa tot prefabricata si nenaturala mi se pare pentru ca filmul e alcatuit in proportie de 80-90% numai din set pieces.

Nu-i vorba numai de faptul ca timpul se opreste, ci de toata absurditatea scenei. E nenaturala pentru ca se vrea nenaturala si trebuie acceptata ca atare, ca o deviere de la realitate. La ce te referi prin set pieces?

Nu are ritm pentru a fi poetic dupa mine

Dar nu ma refeream la tot filmul, ci doar la cateva momente din film. E si greu ca un film sa fie poetic in intregime, lucrul asta cred ca l-am vazut doar la Tarkovsky si mai recent la Malick. Poate si la Tarr. Cu toate astea, acele momente de poezie, deviatia intentionata de la realitate si crearea unui fel de fantasy noir (poate e mai bine asa decat action, pentru ca intr-adevar nu prea e actiune), sunt exact elementele care il deosebesc de gen.

Lacunele dramatice si cele narative chiar nu conteaza?Tocmai din cauza asta mi s-a parut superficial, pentru ca nu acorda aceeasi atentie celor 2 elemente.

Care lacune dramatice? Mi se pare ca scenariul raspunde tuturor intrebarilor, doar ca nu e genul de film in care sa spuna ala micu': "din filmul asta am invatat ca...". E un film simplu, excelent realizat, cu emotii puternice (cel putin eu asa le-am simtit). E un film care se adreseaza simturilor si nu cerebralului.

Tu sustii ca Drive poseda un stil aparte, o poezie sau arta vizuala, ca autorul are un anume simt estetic. Insa estetica unui film nu tine doar o anumita frumusete a imaginii, ca si cum ai face un stop cadru in scena cu ciocanul si totul arata cool, interesant, stylish, etc. Toate elementele ce compun imaginea unui film, decorurile, costumele, eclerajul, stilul in general, miscarile si unghiurile camerei, focalele, culoarea, montajul, la care putem adauga sunetul, muzica; toate acestea, oricat de frumoase, poetice, extraordinare ar fi in mod separat, ele nu dau valoare filmului decat daca conlucreaza pentru a da un sens comun filmului, daca sunt strans legate printr-o semnificatie de actiunea si evenimentele filmului, daca caracterizeaza un personaj sau anumite raporturi dintre personaje.

E o arta vizuala in primul rand, deci dau valoare filmului chiar si de sine-statatoare (ca altfel n-ar avea lumea orgasm la ultima ineptie a lui Gaspar Noe, doar ca ala chiar n-are nici macar un strop de emotie). Si aici utilizarea acestor elemente nu e legata de actiunea si evenimentele filmului? Elementele din scena cu ciocanul tocmai asta fac, il pun intr-un prim plan pe un Gosling vulcanic, in contrast cu restul mediului si in contrast cu modul lui de a fi pana atunci. Tocmai asta fac acele scene, caracterizeaza personajul, scenele cu el conducand il surprind de cele mai multe ori intr-un mare calm, sunt filmate in asa fel incat sa arate acea stare de calm, de parca "toate lucrurile sunt la locul lor" pentru personaj, e intr-o stare feerica de zici ca s-a nascut la volan si acolo ii e locul lui. Scena din lift e un mare contrast intre calmul cu care o saruta, accentuat de slow-motion si melodie, si explozia imediata, accentuata de alta melodie, una mai bizara, cadrele care surprind foarte bine expresia lui Gosling intrat intr-o transa de violenta si pe cea a lui Mulligan, pur si simplu bulversata de explozia soferului. Pentru cea de-a doua parte a scenei ajuta foarte mult si modul cum se misca camera, iar apoi acel cadru cu spatele lui Gosling care se intoarce usor cu acea privire pierduta, maniacala. Am zis mai sus si de scena ciocanului. Si mai sunt scene de astea...

In filmul noir, de exemplu, imaginea intunecata, umbrele, incaperile stramte, nu redau nu doar o atmosfera ci si starea de spirit a personajelor. Apartamenul din Le Samourai nu e intamplator auster, cu peretii inchisi la culoare, cu mobilier strict necesar. El "spune" ceva despre caracterul lui Jeff Costelo.

Cum poti sa sari la scena cu ciocanul si sa nu zici absolut nimic despre evident. La fel ca Jeff Costelo, Gosling traieste intr-un interior auster, o camera aproape goala, cu doar un pat, televizor, o masuta si un frigider, exact pe starea interioara a personajului, un lup singuratic, neatasat de lumea materiala (in concordanta cu fapta care urmeaza, pentru ca nu are nimic de pierdut). Dupa jaf isi lasa bagajul, se uita prin camera si iese, se duce in mediul in care se simte natural, adica la volan. Nu inteleg cum poti sa selectezi exact lucrul ala din Le Samourai si sa treci total cu vederea peste aceeasi chestie in filmul asta.

Care e sensul constrastul dintre inexpresivitatea dansatoarelor si agitatia lui Gosling in scena cu ciocanul din Drive?

Explicat mai sus.

De ce tot filmul, ca intreg, personajele se comporta normal psihologic, iar aici, in aceasta scena nu?

Pentru ca nu exista o astfel de situatie pana atunci.

De asemenea in Drive mi s-au parut nepotrivite culorile imaginii. Prea deschise, prea calde, prea saturate.

Ti-am zis ca are un aer de fantasy, aici intervin si culorile, pentru ilustrarea actiunii undeva intre real si fantastic.

La fel muzica in Drive, total nepotrivita mi se pare, parca e pusa la intamplare: "hai sa punem niste muzica din anii 80!" si nimic mai mult.

Clar noi doi avem gusturi diferite. Coloana sonora mi se pare foarte inspirata si foarte bine folosita. Uita-te din nou la scena de inceput, dupa jaf, cand Gosling conduce noaptea, iar melodia spune "I want to drive you through the night" (mai evident de atat se poate?), e in spiritul singuratatii lui Gosling (nu doar versul respectiv, ci melodia ca intreg), apoi "there's something inside you. it's hard to explain" foarte potrivit cu misterul personajului si chiar cu ce are sa urmeze, acel ceva care il transforma pe el intr-un erou. La "A real hero" exista versul cu "a real human being", ceva ce Gosling devine abia dupa contactul cu Mulligan si fiul ei. Pana atunci parea total lipsit de sentminet, absolut inexpresiv. Urmeaza melodia "Under your spell" cu versul "i don't eat, i don't sleep, i do nothing but think of you" in timp ce Gosling lucreaza singur, iar alaturi e Mulligan la petrecerea de revenire a sotului. Melodiile mi se par atat de evident puse incat trebuie sa vrei sa fii orb ca sa nu le observi. Si melodiile de fundal de care vorbeam mai sus sunt foarte bine puse, la scena liftului, a masacrului din camera, intrarea in scena cu ciocanul, cea din scena cu ciocanul, scena liftului, starea de dupa cand conduce prin oras si se intalneste cu Cranston. Nici nu mai trebuie sa zic de refolosirea din final a melodiei "A real hero".

Kurasawa spunea ca muzica trebuie sa compenseze o scena, daca scena e una fara importanta, plictisitoare, dar necesara, el adauga mereu muzica in fundal. Daca scena e intensa, dimpotriva, renunta la muzica.

Kurosawa greseste. Unu la mana ca un regizor bun nu face scene plictisitoare ca sa fie nevoit sa compenseze muzical, iar doi la mana ca muzica poate creste intensitatea oricarei scene, scotand astfel un efect si mai mare decat fara ea. Ca exemplu iti dau scena din Sympathy for lady vengeance ca ziceam mai sus de ea, dar mai ales cea din Oldboy ca tot sunt la Park. Muzica si vizualul nu se anuleaza si nu trebuie sa se compenseze, el ar trebui sa se insumeze, sa obtina un rezultat amplificat, iar regizorii cu adevarat buni asta fac.

Nu.

Cadrele sunt extrem de lungi si imobile, dar au ceva poetic de multe ori. E un film mult mai minimalist decat ce fac romanii si cu toate astea e mult mai frumos.

@danonino - Vorbim cand mai cresti. Pana atunci stai la Star Wars, Transformers si Watchmen ca acolo te pricepi. Si ma refeream la asta:

In timp ce urmaream filmul, mi-a venit in minte urmatoarea intrebare pentru regizor: "Sa moara ma-ta, poti sa o lasi si tu mai moale cu slow-motionul?"
Dupa o ora si jumatate de film mi-am dat seama ca nu poate.

Iar mersul ala pe jos in slow-motion chiar are un scop, spre deosebire de nea Snyder care-l foloseste doar stilistic. Poate te prinzi de unul singur.

LE:

Fun fact: folosirea melodiilor Hand Covers Bruise si Intriguing possibilities una dupa alta, ambele din The Social Network.

[Windom]

Nu are ritm pentru a fi poetic
Pai ori e poetic, ori e cu ritm.:))

[bremen1980]

Biata femeie a crezut ca o sa vada NFS si s-a trezit cu o ''porcarie '' de arta. Rusine .Faceti domne filme sa le inteleaga poporu'

http://www.hollywoodreporter.com/news/drive-filmdistrict-lawsuit-ryan-gosling-245871

[Kriss_Kringle]

Nu are ritm pentru a fi poetic
Pai ori e poetic, ori e cu ritm.:))

Ce treaba are unul cu celalalt?Prin ritm ma refer ca filmul e static si lipsit de cursivitate pe durata lui.La acelasi lucru ma refer si prin set pieces.
In mare parte a spus Mercutio ce gandesc intr-un mod mai elaborat decat sunt eu in stare sa spun:))
Legat de fete,mi-e imposibil sa vad ceva elegant la ele pentru ca nu au nici un rol decat sa stea tepene,puteau sa fie niste manechine in locul lor si aveau acelasi efect.Nu mi s-a parut sa imbunatateasca scena cu ceva
Lacune dramatice prin lipsa de comunicare sau expresivitate.Tu ai vazut emotii puternice,eu am vazut pesonaje unidimensionale.
Despre cele narative cred ca am fost destul de clar cand am pomenit de set pieces.Raman la parerea ca e superficial dar iti inteleg punctul de vedere.

[Liviu-]

Daca zici tu... (nu stiu exact ce zici, nu de alta, dar chiar nu ma intereseaza)

Biata femeie a crezut ca o sa vada NFS si s-a trezit cu o ''porcarie '' de arta. Rusine .Faceti domne filme sa le inteleaga poporu'

http://www.hollywoodreporter.com/news/drive-filmdistrict-lawsuit-ryan-gosling-245871

Cea mai tare faza e ca n-are absolut nimic de-a face cu rasismul.

Prin ritm ma refer ca filmul e static si lipsit de cursivitate pe durata lui.

Filmul e destul de static, dar tocmai asta e, staticul e de multe ori componenta a poeziei vizuale. Dar e vorba de un static care are cursivitate, o curgere lenta si naturala cum si filmul asta are in cea mai mare parte a sa. Deci e static, dar nu e deloc lipsit de cursivitate.

[Windom]

Nu are ritm pentru a fi poetic


Ce treaba are unul cu celalalt?
"Pentru" ala e treaba. Din ceea ce ai scris eu am dedus ca, pentru a fi poetic, un film trebuie sa aiba ritm. Iar teoria asta functioneaza doar in muzica clasica. In cazul unui film, poezia vine din interior iar ritmul din exterior. Dar nu mai insist, oricum sint off topic fiindca n-am vazut inca filmul...

[Mercutio]

E o arta vizuala in primul rand, deci dau valoare filmului chiar si de sine-statatoare (ca altfel n-ar avea lumea orgasm la ultima ineptie a lui Gaspar Noe, doar ca ala chiar n-are nici macar un strop de emotie). Si aici utilizarea acestor elemente nu e legata de actiunea si evenimentele filmului? Elementele din scena cu ciocanul tocmai asta fac, il pun intr-un prim plan pe un Gosling vulcanic, in contrast cu restul mediului si in contrast cu modul lui de a fi pana atunci. ..
Ma rog, totul e discutabil intr-o anumita masura. Eu ti-am dat niste exemple (ce mi-a venit intai in minte) care arata cum elementele unui film conlucreaza pentru a da o semnificatie, tu zici ca au valoare si de sine statatoare. Nu e atat de evident in film, trebuie studiata problema mai aprofundat. Vad ca tot pledezi pentru scena cu ciocanul (e ultima oara cand ma refer la ea). Spui ca exista un contrast, etc. In cinema exista ceea ce se numeste reaction shot. Atunci cind are loc ceva grav intr-un film se introduc scrute cadre cu reactia celor din jur. E foarte eficienta tehnica. Se cam abuza intr-o perioada pe la Hollywood de ea. In celebra noastra scena cu ciocanul, fetele acelea nu reactioneaza cand Gosling vrea sa-i opereze un glont in cap gangsterului. Daca intamplarea ar fi avut loc la Auschwitz si in loc de Gosling era ofiter SS ce se ocupa de un detinut, iar in jur soldati care nu reactionau, era cat se poate de normal. In cazul nostru nu. Dar hai sa spunem ca asa a vrut regizorul sa procedeze. A vrut sa ne transmita ca locul respectiv era un soi de Auschwitz. Nici asa nu merge. E in fapt un soi de violenta gratuita, ca si faza din lift, ca si cea cu furculita, ca si cea cand bossul ii taie mana cu briceagul mecanicului. Eu unul nu apreciez metodele astea. Imi bagi pe gat violenta gratuita indulcita, chipurile, cu imagini viu colorate si muzica agreabila. Thank you, but no thanks.

[Kriss_Kringle]

E o arta vizuala in primul rand, deci dau valoare filmului chiar si de sine-statatoare (ca altfel n-ar avea lumea orgasm la ultima ineptie a lui Gaspar Noe, doar ca ala chiar n-are nici macar un strop de emotie). Si aici utilizarea acestor elemente nu e legata de actiunea si evenimentele filmului? Elementele din scena cu ciocanul tocmai asta fac, il pun intr-un prim plan pe un Gosling vulcanic, in contrast cu restul mediului si in contrast cu modul lui de a fi pana atunci. ..
Ma rog, totul e discutabil intr-o anumita masura. Eu ti-am dat niste exemple (ce mi-a venit intai in minte) care arata cum elementele unui film conlucreaza pentru a da o semnificatie, tu zici ca au valoare si de sine statatoare. Nu e atat de evident in film, trebuie studiata problema mai aprofundat. Vad ca tot pledezi pentru scena cu ciocanul (e ultima oara cand ma refer la ea). Spui ca exista un contrast, etc. In cinema exista ceea ce se numeste reaction shot. Atunci cind are loc ceva grav intr-un film se introduc scrute cadre cu reactia celor din jur. E foarte eficienta tehnica. Se cam abuza intr-o perioada pe la Hollywood de ea. In celebra noastra scena cu ciocanul, fetele acelea nu reactioneaza cand Gosling vrea sa-i opereze un glont in cap gangsterului. Daca intamplarea ar fi avut loc la Auschwitz si in loc de Gosling era ofiter SS ce se ocupa de un detinut, iar in jur soldati care nu reactionau, era cat se poate de normal. In cazul nostru nu. Dar hai sa spunem ca asa a vrut regizorul sa procedeze. A vrut sa ne transmita ca locul respectiv era un soi de Auschwitz. Nici asa nu merge. E in fapt un soi de violenta gratuita, ca si faza din lift, ca si cea cu furculita, ca si cea cand bossul ii taie mana cu briceagul mecanicului. Eu unul nu apreciez metodele astea. Imi bagi pe gat violenta gratuita indulcita, chipurile, cu imagini viu colorate si muzica agreabila. Thank you, but no thanks.

Simt ca nu mai trebuie sa comentez nimic despre film pentru ca tot ce gandesc eu,spui tu, dar mult mai profesional ,deci trebuie sa adaug un +1 pentru ca a pus punctul pe i Mercutio.Touché monsieur !

[Liviu-]

A vrut sa ne transmita ca locul respectiv era un soi de Auschwitz.

Nu, nu a vrut asta, nu a vrut sa-ti transmita nimic din trairile personajelor din jur. Ele sunt de forma, sunt un peisaj in spate, un tablou, de cate ori sa o zic: NU E REALITATE. M-am saturat sa tot repet, de acum nici nu mai raspund pe tema asta.

In cinema exista ceea ce se numeste reaction shot. Atunci cind are loc ceva grav intr-un film se introduc scrute cadre cu reactia celor din jur. E foarte eficienta tehnica. Se cam abuza intr-o perioada pe la Hollywood de ea.

Nu vreau sa te jignesc, dar parca ai scos termenul dintr-un manual doar ca sa arati ca stii cinema. Ce relevanta are lucrul asta? De acum daca nu se foloseste tehnica respectiva nu mai e filmul bun? Esti obligat sa o folosesti? Uite aici li s-au aratat fetele tocmai invers, fara sa se vada o reactie pentru ca... citeste mai sus. La naiba, mi-a mai murit un neuron.

E in fapt un soi de violenta gratuita, ca si faza din lift, ca si cea cu furculita, ca si cea cand bossul ii taie mana cu briceagul mecanicului. Eu unul nu apreciez metodele astea. Imi bagi pe gat violenta gratuita indulcita, chipurile, cu imagini viu colorate si muzica agreabila. Thank you, but no thanks.

Am mai vorbit despre violenta ceva mai inainte. Dau un quote la ce am scris atunci:

Nu mi s-a parut deloc gratuita. De fapt eu ti-am raspuns la mai toate intrebarile tale inainte sa scrii mesajul asta, de asta ti-am si zis sa citesti inainte. Daca un personaj e temperamental, daca e violent, daca e chiar putin nebun, eu vreau sa vad lucrul asta, vreau sa-l simt. E ca si cum cineva ar spune in timpul filmului despre sofer: "e nebun". Asa, si? Cu ce ma ajuta pe mine, ca spectator, asta? Simt ca e nebun? Cred ca stiu lucrul asta, cred ca-l simt, dar e fals. Simti cu adevarat lucrul asta abia cand vezi cum ii sparge craniul tipului ala. Violenta e gratuita atunci cand nu foloseste in niciun fel in economia filmului, atunci cand nu imbogateste cu nimic caracterizarea unui personaj, ori aici e chiar opusul. Un caz asemanator e in I saw the devil unde unul dintre cele doua personaje principale e un adevarat psihopat, e raul pur animalic. Cum poti sa iei in serios lucrul asta daca nu il arata ucigand cu sange rece?

Eu sunt adeptul cinemaului fara menajamente. Orice e nevoie ca sa transmita ceva trebuie pus pe ecran.

[me84]

Pana la urma acest film e o chestie de gust. Argumente pro si contra vor tot exista in favoarea si defavoarea oricarui film de pe planeta asta, deci parerea mea e ca degeaba va contraziceti.
Plus ca nu pricep de ce e nevoie de exprimari de "ghettou" cand critici un film, decat daca poate iti doresti cu multa disperare sa atragi atentia... *yawn*...

Mie mi-a placut filmul, in ciuda unor pasaje cam lungi si fara rost.

Despre titlu: nu s-a gandit nimeni ca DRIVE nu inseamna numai "a conduce". Sincer nu cred ca se referea (numai) la a conduce o masina. Intelesurile sunt mult mai multe si mai adecvate actiunii filmului pana la urma: cruciada, curaj, determinare, hotarare, forta, efort, etc.

[Mercutio]

A vrut sa ne transmita ca locul respectiv era un soi de Auschwitz.

Nu, nu a vrut asta, nu a vrut sa-ti transmita nimic din trairile personajelor din jur. Ele sunt de forma, sunt un peisaj in spate, un tablou, de cate ori sa o zic: NU E REALITATE. M-am saturat sa tot repet, de acum nici nu mai raspund pe tema asta.

In cinema exista ceea ce se numeste reaction shot. Atunci cind are loc ceva grav intr-un film se introduc scrute cadre cu reactia celor din jur. E foarte eficienta tehnica. Se cam abuza intr-o perioada pe la Hollywood de ea.

Nu vreau sa te jignesc, dar parca ai scos termenul dintr-un manual doar ca sa arati ca stii cinema. Ce relevanta are lucrul asta? De acum daca nu se foloseste tehnica respectiva nu mai e filmul bun? Esti obligat sa o folosesti? Uite aici li s-au aratat fetele tocmai invers, fara sa se vada o reactie pentru ca... citeste mai sus. La naiba, mi-a mai murit un neuron.



Am mai vorbit despre violenta ceva mai inainte. Dau un quote la ce am scris atunci:

Binenteles ca l-am luat dintr-o carte, nu inventam roata acum, cinemaul nu se poate intelege doar asa, intuitiv. Si e cat se poate de relevant termenul in scena discutata. Autorul, vrand-nevarnd, ne transmite ceva prin reactia celor din jur la un eveniment, act, fapt dintr-un film. E ceva grav, amuzant, iesit din comun, normal: cei din jur ar trebui sa reactioneze corespunzator. In cazul nostru el ne transmite, prin reactia fetelor (sau lipsa ei), ca ce se intampla, actul de o violenta iesita din comun, e cat se poate de normal. Ceea ce nu-l face doar pe sofer "sarit de pe fix", ci pe toti ceilalti din jur care asista indiferenti. Suntem dintr-o data in alta lume? De ce spui ca nu e realitate? Of course ca nu-i, dar de la bun inceput, cu voiceover-ul si discursul cu 5 minute, cu ceasul legat de volan, cu urmarirea, cu povestea cu fata si toate celelalte, autorul construieste un personaj, vrea sa ne convinga prin aceste elemente realiste de istoria lui. Dintr-o data in scena cu ciocanul ar trebui s-o dam pe poezie, dupa cum spui tu. Anyway, fiecare cu ideea lui...A fost ultima interventie pe topicul acesta. No hard feelings please! :)

[Liviu-]

None taken. Si pentru mine a devenit cam obositoare discutia. Dar ca idee, poate intelegi mai bine stilul lui Refn si ce ziceam de absurditatea unor situatii: http://www.youtube.com/watch?v=18Wv6nm1Qvw Daca te uiti atent ai sa observi o scena cumva asemanatoare cu imaginea prostituatelor.

[Federico]

ce poezie ar putea fi intr-o scena ca asta?

Legat de scene poetice violente, ai vazut Sympathy for Lady Vengeance?


E un pic stanjenitor sa faci un offtopic dupa o rafala de comentarii la obiect si elaborate :"> dar vroiam sa zic referitor la poezia violentei in general: nici eu (ca si anaemona) n-as include (din ce tin minte) aici Lady V. ci mai degraba un Audition sau Oldboy (lungul plan secventa de pe coridor cu altercatia dintre erou si o armata intreaga de antagonisti si in care primul primeste un pumnal in spate). Asta ramanand in Asia. Ca in general, ce-a facut Tarantino in Kill Bill in materie de estetizare poetica a violentei, nu cred c-a deopasit sau o sa depaseasca cineva.

[sergiuseling]

Fun fact: folosirea melodiilor Hand Covers Bruise si Intriguing possibilities una dupa alta, ambele din The Social Network.

De fapt nu ai dreptate. Cum am văzut de o grămadă de ori The Social Network nu am simțit niciun moment că ar fi ceva similar. Și uitându-mă pe lista melodiilor de la Drive, văd că nu apar cele 2 piese menționate de tine.
Nu pot să cred decât că te-au deranjat prea mult ceilalți spectatori și de aia ți s-a părut că auzi altceva.

[Liviu-]

Erau pe o varianta care circula pe net. Sincer nici eu nu le-am observat in sala de cinema (si la fel, am ascultat de multe ori OST-ul TSN), dar ma gandeam ca poate chiar asta a fost, conditiile in care l-am vazut, dupa cum am si scris la inceput in topic. Am verificat pe soundtrack ieri si intr-adevar nu apar, dar am uitat de mesajul asta. Imi cer scuze pentru greseala.

LE: Cautai ceva pe net si am dat peste ideea ca ar fi vorba de un workprint, iar in versiunea finala ar fi scoasa. Hmm, posibil...

[sergiuseling]

Cam așa pare.Chiar am găsit și o discuție pe imdb despre asta.
http://www.imdb.com/title/tt0780504/board/flat/188903427

[marcusARCUS]

SUNT UNELE SPOILERE MAI INCOLO

Mie mi-a placut Drive la nebunie.Nu numai pentru ca Refn e unul dintre regizorii mei preferati,dar aici(in capodopera sa) stilizeaza violenta intr-un fel foarte similar lui Tarantino(si dupa parerea mea o face chiar mai bine).De exemplu.In Reservoir Dogs,Michael Madsen leaga un politist de un scaun si il tortureaza in timp ce la radio se aude "Stuck In The Middle With You" o melodie romantica de dans.Ce scena seamana cu asta?Scena in care Soferul intra cu masina in Nino si apoi il omoara.Ce fel de muzica este in background?O piesa de Riz Ortolani,numita "Oh,My Love".

De asemenea,am fost surprins sa aflu ca Refn este dislexic si daltonist(dar poate vedea culori puternice,cum ar fi rozul strident din titlul filmului),deoarece pana acum si-a scris majoritatea scenariilor singur si Drive mi s-a parut sa fie si un deliciu vizual[anul asta la capitolul vizual stau sus Drive,Melancholia,Pina si Silent Souls(aici vorbim de frumusete estetica,nu neaparat de subiectul filmului)].

[Liviu-]

[anul asta la capitolul vizual stau sus Drive,Melancholia,Pina si Silent Souls(aici vorbim de frumusete estetica,nu neaparat de subiectul filmului)].

Intr-adevar, un an foarte bun la capitolul vizual, adica estetica vizuala, nu efecte speciale de genul Transformers, Avatar etc. Eu n-am vazut Silent Souls, dar la lista asta adaug ToL care e de departe primul (si nu doar pe anul asta) si foarte probabil The Turin Horse (inca n-am citit ce a scris Chambord, astept sa vad filmul).

[Chambord]

:)) Uau, nu ma asteptam sa fiu atat de "influential" incat sa se fereasca lumea sa citeasca ce am zis despre un film de teama sa nu le afecteze propria receptare.

Acu serios, trebuie neaparat sa citesti imediat ce am scris despre TH. Toti care au citit mi-au zis ca viata li s-a schimbat total in bine. Au inceput sa curga in valuri peste ei: bani, femei, masini bazate ...

[Liviu-]

:)) Asa fac legat de orice film, nu vreau sa citesc nimic despre el pentru ca pot fi scapate usor spoilere. Prefer sa stiu doar un mic sinopsis si eventual ce receptie a avut :P

[Chambord]

De inceput chiar incepe ca un drive-game: mood, setting, culori, lumini, muzica, perspectiva si bineinteles condusul in sine sunt coborate (downloadate ?) dintr-un NFS altoit cu GTA. Daca era dupa primele 15 minute cu siguranta respectabila doamna de mai sus nu si-ar fi cerut niciodata banii inapoi. Dar apoi incep sa (nu) se (mai) intample niste chestii si apare un nene care o zice pe sleau: "Dom'le ... eu am fost producator de film la viata mea, faceam filme de actiune, sexy, de astea, prin anii 80, some called 'em european, i thought they were shit !" Pai zi asa nene ! Copy-paste din primul rand de mai sus, alea cu "mood, setting, ..." si inlocuiti NFS cu "filme actiune anii 80" si GTA cu "european". Deci avem un film din 2011 imbracat in hainele cu care tac-su mergea la discoteca in anii 80. Buun. Un film self-aware, care iti vinde exact ce era in pliant. Si esenta (suc) si pulp (pulpa). Pe ce te bazezi ? Timing. Momentele cand Driver sta cu scobitoarea in gura si asteapta ca un motan cu unghiile scoase (si cu manusile scartzaind si ochii pe ceasul legat de volan care seteaza ritmul cardiac al spectatorului) sunt la fel de masurate ca cele in care baga in viteza si ii da batai. Fiecare cuvant intre el si Irene e precedat de o tacere. 2 timpi silence 1 timp zambet 1 timp vorba. Carey. Cand intra ea in scena parca iese soarele. Ajuta si tenul deschis si culoarea parului dar e ceva mai mult, o lumina pe care o emana. In timpul asta Driver e din ce in ce mai intunecat. Cadrul din lift cu scorpionul de pe geaca tremurand, parca trezit la viata, parca extinzandu-si membrele asupra lui. Din pacate intre timp filmul o virase catre tarantinism = retribution with blood buckets. Si asa dragii mosului monstrulica zis Anii 90 l-a papat pe Fat-Frumos zis anii 80. Si-am incalecat p'o sa ...

8 / 10 (bun)

[bremen1980]

Azi l-am ratat la mustata .Am plecat mai devreme si din cauza RATB-ului :(( am intirziat cu 20 minute si nu am mai intrat.Eram inghesuit in autobuz si eram spume de nervi .Pe un traseu pe care faceam 15 -20 minute am facut 50 de minute Ma gindeam sa ma duc la sofer si sa-l amenint cu un deget in buzunar si sa-i zbier :DRRIIIIVEEEEEEE .Nu era vina lui si m-am resemnat . Am ratat si L'humanité la care s-a dus un prieten .X(

[Pepper]

Come ooon it was just one blood bucket nu ca la Tarantino cu remorca. Plus ca scenele mai greu de privit au fost redate cu un oarecare respect fata de spectatorii sensibili, in sensul ca actele violente au fost aratate fugitiv, aici ma refer in special la scena din lift unde driverul sta cu spatele si loviturile sunt mai mult sugerate decat aratate sub lupa.
La metafora cu scorpionul care se trezeste la viata am zambit malitios si-mi venea sa strig "it's alive, it'a aliiive!" >:) Blondina, o victima colaterala, trebuia cumva indepartata de lumea aia rea (si mafioata >:P) asa ca driverul a ales sa-si arate adevarata natura tocmai ca ea sa fuga cat o tineau picioarele.... poate si soferul autobuzului trebuia speriat cumva ca bremen sa ajunga la timp la film :))

[Chambord]

Aa, aia din lift a fost parfum. Preferata mea e aia cand moshu mafiotu ia din senin o furculita si i-o baga lu ala cu treningu in ochi. Dupa care mai baga si cutzitu de vreo 5 ori ca sa fie toate tacamurile la masa. Mai lipsea sa-i dea si o farfurie de cap si un polonic dupa ceafa. Dar nu va luati dupa mine ca nu sunt de incredere la faze de astea (am o boala pe 2 categorii de filme: alea cu mafioti si alea cu box. Cand tre sa vad filme din gama asta tre sa ma sedez inainte. Si nu din cauza violentei. No sir. Din cauza ca toate vin la pachet cu valiza lor de trucuri fumate, printre care si setul de bucatarie de mai sus)

Dar problema majora a filmului e alta. Adica o aduci pe Miss C. Hendricks in film si o tii doar 5 minute si pe deasupra imbracata cu 4 bluze, 3 geci si 2 paltoane si incheiata pana in gat si la toti nasturii ?!?! :-O Ca si cum ti-ai cumpara o sticla de Dom Perignon doar pentru ca iti trebuie o sticla sa pui suc de rosii in ea. Pfff. #-o

[Mercutio]

In Cahiers du cinema pe octombrie, cronica la Drive se numeste Road to nowhere.
Printre altele se spune ca Refn a fost prea usor comparat cu Kubrick si ca intarzie sa disipeze linia ce separa o mare promisiune de o simpla speranta.

[Liviu-]

Ar fi fost mai interesant ceva despre film, nu chestii generale, adica niste argumente la ce ai scris aici. Daca ai timp poate le poti pune si pe alea :P

[Windom]

M-a nedumerit un pic finalul. Filmul trebuia sa se incheie cu mecla lui Ryan Gosling in rigor mortis. Ar fi fost un final demn de restul filmului. Dar baiatul clipeste... Fuck, mi-am zis, dar, treaca-mearga, hai ca tot isi da duhul... Apoi isi misca mina, porneste... Fuck again... Apoi o arata pe gagica in fata usii si imi zic: Oh, Jesus, daca asta iese de acolo si sar unul in bratele celuilalt, m-am si lepadat pe vecie de nenea Refn asta. Din fericire nu s-a intimplat asta.#:-S Si totusi, trebuia neaparat ca omul sa moara in...exercitiul functiunii?:-? Ori, doamne feri, sa NU moara? Nici nu vreau sa-mi imaginez asta...
Oricum, mi-a placut filmul. Singurul lucru prin care m-a impresionat Ryan pina acum a fost faptul ca i-a tras-o lui Scarlett. Dar uite ca stie sa faca si altceva.=D> Bravos! Totusi, pentru mine, Albert Brooks e omul zilei, face un rol fenomenal. Pacat ca Bryan Cranston nu e folosit la potential maxim. Carey e molia pe care o stim, noua Gwyneth Paltrow, material de laba pentru profesorii universitari. M-am si intrebat, dupa primele 30 de minute, what's all the big fuss about? Filmul parea de o banalitate inspaimintatoare (plod mexican for christ sake??? Bring on the violins!!!). Apoi, din fericire, isi revine...
Nu l-as compara cu Tarantino, actiunea aici implodeaza, nu explodeaza. Mai degraba, cu The Limey al lui Soderbergh, ori chiar cu No Country For Old Men, din anumite puncte de vedere. Reținerea e punctul forte, si nu doar in jocul actoricesc. Un exemplu foarte bun e secventa accidentului ce pune capat acelei urmariri. Exceptional regizat momentul, chapeau! Iar pe coloana sonora, Badalamenti??? La inceput mi s-a parut putin lame si aceasta, cu versurile alea care ne baga pe git trairile personajelor, insa apoi își intra maestrul în mînă și ne oferă ceea ce știe el mai bine să creeze – mood. Acordurile alea, neîntrerupte de editing, ce continuă să ne învăluie pe parcursul mai multor scene, au impactul scontat.
All in all, o surpriza extrem de plăcută, minus Carey (nu zic ca-i actrita slaba, pur si simplu nu o suport) si finalul ala (relativ) ratat.

[Federico]

Singurul lucru prin care m-a impresionat Ryan pina acum a fost faptul ca i-a tras-o lui Scarlett. Dar uite ca stie sa faca si altceva.
Carey e molia pe care o stim, noua Gwyneth Paltrow, material de laba pentru profesorii universitari
Filmul parea de o banalitate inspaimintatoare (plod mexican for christ sake??? Bring on the violins!!!)
:)) :-bd

Si mie mi s-a parut povestea apa de ploaie, dar Gosling... jesuschristallmighty ce rol si ce personaj. Si el salveaza filmul precum o gaura neagra, curband in jurul lui spatiu, timp, lumina, si eclipsand tot. Nu stiu exact unde m-a atins, da' m-a socat acest achievement al filmului. Scenele cu liftul, cu ciocanul, cu altoirea lui Hendricks, sunt fenomenale. La fel cea in care trece cu masina printr-o parcare nocturna pe langa doi cocalari fiorosi si el ii priveste insistent si provocator, parca rugandu-i sa-i de ocazia sa-i joace-n pricioare, rulata cu incetinitorul. Incetinitorul e o bila alba babana a filmului, din pdv-ul meu. Si inca mi s-a parut underused. (de fapt slowmotion-ul mi se pare grotesc de insuficient exploatat in general, in cinemaul de azi.)

Tabloul asta trebuia sa dureze macar vreo 2 minute, nu cateva secunde, ca sa pot absorb incredibila tensiune pe care-o emana:

http://img443.imageshack.us/img443/724/drive2011movieimage10b.jpg

LE: Cred ca, de fapt, ce-mi place la ce face Gosling aici, e discrepanta dintre aparenta si esenta. Are o fata cumva copilaroasa si e si cam slabanog, insa cata ferocitate mocneste inauntru...



.

[Kriss_Kringle]

Clar nu l-ai vazut in Crazy,stupid,love.Numai slabanog nu e.:))
Pe mine nu m-a dat asa pe spate rolul lui pentru ca,dupa cum am zis in comentariile trecute din topic,joaca in acelasi fel ca si in Lars and the real girl,doar ca are cojones aici.

[Federico]

Iar incepem cu caltabosii?! :))

Clar l-am vazut in CSL! Am depus si marturie scrisa pe undeva despre asta. Dar: (trecand pe langa faptul ca era photoshopat acolo ) e drept, tipul are pachetele bine cristalizate, insa nu are masa. Asa-mi pare mie. Compara-l cu Bruce Wayne-ul luI Bale sau cu Jason Bourne-ul lui Damon, sau cu Bond-ul lui Craig. Gosling e inca necopt pe langa astia, inca un pustan.
Cat despre acting, nu l-am vazut in "Lars", dar ce-mi place mult aici e taciturnitatea aia extrema si vizavi de faptul ca are coaie, tot din asta reiese din pdv-ul meu si nu la scenele in care... e lasat sa fie-n largul lui :)) (in speta liftul), daca tu pe-astea le-ai avut in vedere. Eu ma gandesc mai repede la cea in care face cunostina cu personajul lui Brooks, cea in care face cunostinta cu barbaxo lui Carey si acesta il suspecteaza sa nu cumva sa-si facut damnlaua cu muierea lui si se da de ceasul mortii sa-l intimideze, insa driver-ul afiseaza un calm infinit si chiar si un rictus dispretuitor. Acolo-mi place mie cel mai mult.

[Kriss_Kringle]

Nu inteleg de ce trebuie sa aiba toti "masa" ca sa fie luati in serios.Omu' e destul de bine facut si suspectez ca are un metabolism rapid,lucru care-l face sa arate asa de "ripped" pentru il stiu de cand juca in Young Hercules si era slab de pe atunci.Bale a trebuit sa se ingrase dupa ce-a terminat The machinist si a facut-o cu inghetata,gogosi si pizza.Ajunsese la vreo 80 si ceva de kg si cand l-a vazut Nolan i-a zis sa mai dea jos cateva.Practic,Bale a trecut prin atatea schimbari fizice severe de-a lungul carierei de actor ca ar putea sa devina nutritionist =)) La fel pot spune si despre Damon care in ultimii ani jongleaza rolurile care-i cer sa se ingrase sau sa puna masa musculara.Citisem un interviu cu Gosling acum vreo 2 luni in Total Film parca, unde l-au intrebat care e rolul lui preferat si a spus ca cel din Lars and the real girl,rol pe care a vrut sa-l emuleze in Drive pentru ca doar ce terminase filmarile la Blue Valentine si i se acrise de atatea dialoguri.Legat de scenele mentionate de tine,acolo se vede ca e genul calm care nu se lasa intimidat de nimic,parca aduce un pic cu Clint Eastwood prin lipsa comunicarii, doar ca e ceva mai rafinat dar nu se sfieste sa calce pe acceleratie daca e nevoie.Genul asta de persoane sunt foarte imprevizibile pentru ca nu-si arata emotiile.

[Mercutio]

Nu inteleg de ce trebuie sa aiba toti "masa" ca sa fie luati in serios.Omu' e destul de bine facut si suspectez ca are un metabolism rapid,lucru care-l face sa arate asa de "ripped" pentru il stiu de cand juca in Young Hercules si era slab de pe atunci.Bale a trebuit sa se ingrase dupa ce-a terminat The machinist si a facut-o cu inghetata,gogosi si pizza.Ajunsese la vreo 80 si ceva de kg si cand l-a vazut Nolan i-a zis sa mai dea jos cateva.Practic,Bale a trecut prin atatea schimbari fizice severe de-a lungul carierei de actor ca ar putea sa devina nutritionist =)) La fel pot spune si despre Damon care in ultimii ani jongleaza rolurile care-i cer sa se ingrase sau sa puna masa musculara.Citisem un interviu cu Gosling acum vreo 2 luni in Total Film parca, unde l-au intrebat care e rolul lui preferat si a spus ca cel din Lars and the real girl,rol pe care a vrut sa-l emuleze in Drive pentru ca doar ce terminase filmarile la Blue Valentine si i se acrise de atatea dialoguri.Legat de scenele mentionate de tine,acolo se vede ca e genul calm care nu se lasa intimidat de nimic,parca aduce un pic cu Clint Eastwood prin lipsa comunicarii, doar ca e ceva mai rafinat dar nu se sfieste sa calce pe acceleratie daca e nevoie.Genul asta de persoane sunt foarte imprevizibile pentru ca nu-si arata emotiile.

Clint Eastwood are o figura foarte expresiva, mult mai sugestiva decat vorbirea lui. De aceea isi limiteaza dialogurile la minim. E cel mai bun atunci cand trebuie sa deducem ce gandeste in timp ce camera il urmareste de aproape.
Pe de alta parte tipul din Drive are o fata de copil, in neconcordanta cu faptele lui de violenta. E neconvingator pentru mine cu zambetul acela imobil, sub forma de felie de pepene, asteptand cateva secunde pana sa dea un raspuns, ca si cum ii trebuie ceva mai mult timp decat unui om normal sa proceseze ce i s-a comunicat. Desi la inceput, in scena urmarii, e prezentat ca fiind iute in miscari si decizii. Alta nepotrivire.

[SMC]

Filmu' e f. tare, "un basm cavaleresc postmodern" - cum bine zice I. Birsan!

[Kriss_Kringle]

Clint Eastwood are o figura foarte expresiva, mult mai sugestiva decat vorbirea lui. De aceea isi limiteaza dialogurile la minim. E cel mai bun atunci cand trebuie sa deducem ce gandeste in timp ce camera il urmareste de aproape.
Pe de alta parte tipul din Drive are o fata de copil, in neconcordanta cu faptele lui de violenta. E neconvingator pentru mine cu zambetul acela imobil, sub forma de felie de pepene, asteptand cateva secunde pana sa dea un raspuns, ca si cum ii trebuie ceva mai mult timp decat unui om normal sa proceseze ce i s-a comunicat. Desi la inceput, in scena urmarii, e prezentat ca fiind iute in miscari si decizii. Alta nepotrivire.

Tocmai atunci cand asteapta cateva secunde sa raspunda sau scenele acelea lungi in care nu se intampla nimic mi s-au parut mie fortate si ca incearca sa fie prea art house doar de dragul de a parea pretentios pe ecran.Referitor de Eastwood ma limitez doar la comunicare pentru ca asa cum ai spus si tu, nu are expresivitatea lui,rautatea din priviri.Tot in acelasi articol mai spune:" I also thought a lot about Prince in Purple Rain, and Alain Delon in Le Samourai. In some way the character was an amalgamation of the all the heroes in all the movies that Nicolas had seen."
Deci chiar daca pe asta s-au axat, nu inseamna neaparat ca le-a si reusit.

[Liviu-]

Va rog frumos, inca o data, nu mai citati tot carnatul :) Nu e atat de greu sa scoti o parte din citat daca nu e nevoie de ea.

[Kriss_Kringle]

Va rog frumos, inca o data, nu mai citati tot carnatul :) Nu e atat de greu sa scoti o parte din citat daca nu e nevoie de ea.

Gata boss,promit ca nu mai fac:P

[Federico]

Pe de alta parte tipul din Drive are o fata de copil, in neconcordanta cu faptele lui de violenta.
Sintagma "babyface killer" nu-ti spune nimic? B-)

[Chambord]

Ba da. Era porecla lui Ole Gunnar Solskjær. :|

[Kriss_Kringle]

Ba da. Era porecla lui Ole Gunnar Solskjær. :|

Asta ma gandeam sa zic si eu mai devreme.=)) A fost primul lucru care mi-a trecut prin minte cand am citit ce-a scris Federico.

[bremen1980]

L-am vazut si eu ieri sa ma declar foarte multumit minus finalul .Coloana sonora de zile mari ,zimbetul in coltul gurii afisat de R.G.,imaginile metalizate ,ceasurile alea de pe bord .Intra in mod clar in top 5 pe 2011 alaturi de ''Corcodusul vietii '' si ''Melancolista'' .
Am cumparat bilet cu 3 minute inainte sa inceapa filmul.Scria acolo (la cinema Europa) ca trebuie sa fie 2 cumparatori pentru ca filmul sa ruleze.Ma panicasem ca nu mai vedeam alt ''fraier'' dar doamna de la casa m-a asigurat ca mai cumparase o tipa bilet. :-/ O fi cumparat dar eu n-am vazut-o in sala:-/ .Eram singurel in ditamai sala si incercam un sentiment ciudat de parca eram in arhiva unui fost cinema si dadusem peste niste filme compromitatoare .Stiti ceva gen :8 mm sau Tesis. Dadusem de fapt peste ''Drive '' care chiar era compromitator .;) 9/10

[Federico]

Ba da. Era porecla lui Ole Gunnar Solskjær. :|
I knew that. :P
Dar nu cred(eam) ca s-a inventat special pentru el.
Sau da? :-?

[Hattifnatt]

Pentru mine e de departe cel mai bun film al anului... din pacate nu e pentru publicul larg si probabil nu va fi inteles si gustat de fanii Transformers, Twilight, Harry Potter, Avatar etc :)


Completare (pentru cei care s-au plans de final): mie mi se pare ok finalul, cu (anti)eroul care supravietuieste. Consolideaza impresia usor suprarealista de personaj din alta lume pe care si-o construieste treptat de-a lungul filmului, de erou mitic care apare si dispare de la un oras la altul, afisand o incredere in sine vecina cu nebunia. Pe parcursul fillmului, tipul nu-si face nici un back-up plan... daca undeva e o problema, el pur si simplu se duce si rezolva :)) Mai cred ca aspectul mitologic al personajului principal e sugerat subtil si de versurile soundtrack-ului, prin contradictie ("a real human being" - ceva ce tipul nostru nu prea e, dar poate ar vrea sa fie).

Inca o chestie: mi s-ar fi parut mai stereotip finalul daca murea. Ar fi fost un final oarecum previzibil si nu asa de tragic, cred eu. Ceea e cu adevarat tragic e ca a supravietuit, dar fara fata. Pentru el probabil a fost clar ca a pierdut-o pentru totdeauna dupa scena din lift (momentul in care se inchide usa glisanta e simbolic in acest sens), dar adevarata tragedie este ca ea l-ar fi acceptat probabil chiar si asa, pentru ca se duce sa-i bata la usa, dar el nu are de unde sa stie, a plecat deja. Asta mi se pare mai tragic decat daca ar fi murit si lucrurile ar fi fost clare.

[Federico]

de curand am dat peste acest blog de film (salut, dooma :"> )

http://nilesfilmfiles.blogspot.com/2011/09/real-human-beings-and-real-heroes-drive.html

e complet inedit si (dar sa ne oprim aici cu paralela)...

Dupa cum observati la o aruncatura de ochi e destul de urias de ce pune tipul pe masa iar lectura eseului cere oleaca de rabdare. E cineva dispus sa discutam anumite chestii din el? Nimic ambitios, nu va speriati, in principiu ma intereseaza un simplu da sau nu fata de anumite teze pe care le ridica la fileu individul, si daca aveti chef si niste argumente eventual (dar doar daca aveti chef). Pe mine m-a socat profunzimea viziunii autorului, Rob Ager e mic copil pe langa el. Aproape ca e pe cale sa-mi schimbe modul cum privesc cinemaul, pe anumite planuri. Ce ziceti?

[Federico]

Hai ca n-am ce face si mai vin cu o idee. Pentru fanii filmului: vreti sa facem o lista cu "100" (cate-om gasi, nu e musai o norma fixa) de micro-chestii preferate din estetica filmului. Ideal ar sa fie cat mai subtile posibil pentru ca probabilitatea de a impartasi o observatie noua celorlalti sa fie cat mai ridicata. E si important, nu e un joc gratuit idiot, prilejul pentru a cunoaste filmul pana in cele mai obscure unghiuri dar si ca exercitiu de testare a ascutimii perceptiei. Haide, nu fiti bulangii! :D
Dau eu startul:

1. Imi place, la cele doua jafuri in care il vedem actionand pe driver, momentele in care le deschide usa in intampinare complicilor care se intorc cu prada, si imi place si tracking-ul oblic ascendent si ofensiv al camerei catre chipul sau. actiunea asta a driverului e un detaliu care aduce o nota foarte apasata de realism scenei, mi se pare mie. Miscare camerei... e doar estetica, nu cred ca am ce explica.

2. Imi place cum devine un motiv, aparand in doua ocazii, faptul ca unul din cei doi perpetratori ai jafului ramane in urma de fiecare data, si este asteptat febril si cu sufletul la gura de partenerii sai. De asemenea faptul ca prima lovitura o anticipa, sub aspectul acesta, pe ultima, cred contribuie subliminal la sporirea pregnantei impactului emotional la urmatoare.

3. Imi place - oh, boy, o ador pe-asta - cadrul care surprinde rezolutia ambuscadei din camera de hotel, cu chipul driverului aproape exhaustiv inrosit de sange, cu ochii stupefiati de socul incercarii, cum protrude din penumbra unui perete inspre zona de close-up a camerei (de filmat) stationand cateva clipe si apoi retragandu-se la loc, totul captat in ralenti.

4. Tot in aceasta locatie (camera de hotel) imi place cum dupa ce o plesneste peste fata pe tipa tradatoare si o lipeste de saltea, ii acopera gura cu o mana inmanusata si cu indexul erect al celeilate tintuind-o amenintator de la distanta si - acum vine parte care-mi place - in procesul amenintarilor verbale scoate si replica (stati sa ma uit ca s-o citez exact! :P ... n-am gasit, bag de la mine): from now on every word that comes out of your mouth is the truth or else I'm gonna hurt you. "I'm gonna hurt you"-ul ala e de o subtilitate si un eufemism care denota un self-confidence de cote zenitale + foarte foarte puternica senzatia de naturalete si realism. (O scena asemanatoare exista si in filmul "The Town" - am si mentionat asta pe topicul aferent la vremea aferenta - : cica "we're gonna hurt some people" si apoi le ravagiaza domicilui si le devasteaza trupurile de-a binelea. E pe principiul "cainele care musca (rau) nu latra". B-) Un alt moment din aceeasi categorie e cel din "The Godfather" cand Tom ii "plateste o vizita" (sic!) producatorului de filme pentru a-i impune o decizie, si la fel, diplomatia si eleganta amenintarilor lui sunt ingrozitoare... mai ales dupa ce ajungem sa realizam de ce se va dovedi a fi in stare sa faca pentru a-si atinge scopul). Oops, am cam deviat de la traseu, sorry. Dar o sa supravietuiti voi cumva, nu?

5. Cadrul din finalul urmarii de dupa atacul de la amanet cu masina adversarilor rasturnadu-se la tentativa de viraj, filmat prin fereastra dorsala a autoturismului driverului, din nou in ralenti.

6. Inapoi in camera de hotel asaltata: actiunea de a blocare a usii prin intermediul saltelei. Reactia instinctuala, improvizationala si disperata, dar si ideea in sine a masurii de auto-aparare- au o tusa de jalnic, patetic si penibil - wich is exactly what REALITY is all about!! Foarte tare.

7. "Sorry, wrong floor" - more than you could possibly imagine, pal. :(

8... va urma!

[Hattifnatt]

All the small things :)

[Mercutio]

.... tracking-ul oblic ascendent si ofensiv al camerei ....
cred ca se numeste travelling. scuze. continua!

[Federico]

Pai, si care-i diferenta? :D
Ambele-s corecte, sunt doua fatete lingvistice echivalente ale aceluiasi concept.
http://en.wikipedia.org/wiki/Tracking_shot
http://fr.wikipedia.org/wiki/Travelling
scuze. continua!
Stiu ca m-am adresat fanilor cu a doua idee si ca tu nu esti unul din ei, dar daca poti sa contribui si tu cu ceva nu pregeta s-o faci, ca nu ma supar deloc. ;) Sunt sigur ca exista si cateva chestii care ti-au placut.
Prima idee (comentarea eseului) nu te intereseaza?
All the small things :)
Adica?
Numai bine spuneai ceva la subiect?

[Mercutio]

Pai, si care-i diferenta? :D
Ambele-s corecte, sunt doua fatete lingvistice echivalente ale aceluiasi concept.
http://en.wikipedia.org/wiki/Tracking_shot
http://fr.wikipedia.org/wiki/Travelling
scuze. continua!


da, ai dreptate. n-am intalnit termenul pana acum, desi am citit cateva carti si pe franceza si pe engleza pe tema asta. tracking era o functie in grafica pe computer. de fapt, complet, e tracking shot
si se limiteaza doar la miscarea camerei pe un carucior cu pe sine. "Tracking shots, however, cannot include complex pivoting movements, aerial shots or crane shots."
Deci travelling cuprinde toate miscarile camerei, idiferent de suport, mai putin cele in jurul axei verticale sau orizontale, care se numesc panning.

[Mercutio]

Stiu ca m-am adresat fanilor cu a doua idee si ca tu nu esti unul din ei, dar daca poti sa contribui si tu cu ceva nu pregeta s-o faci, ca nu ma supar deloc. ;) Sunt sigur ca exista si cateva chestii care ti-au placut.

am citit vreo jumatate de articol.
n-am gasit nici un argument viabil (pentru mine).
autorul sustine in principiu ca Refn e un cineast mare iubitor de filme si ca asta se reflecta in filmul acesta. dupa care incepe sa faca o lista de evocari la care trimite filmul Drive.
tocmai asta e problema, cel putin pentru mine, filmul imi evoca prea multe alte filme pentru a-i mai ramane vreo farama de originalitate.
e vorba de intertextualitate (cum spunea un critic de prin anii 70). fiecare text este un intertext (in literatura, in film), e normal.
in orice film, la diferite nivele, regasim influente, citatii, forme, formule, din cultura precedenta.
e conditia oricarui film (sau text).
pentru a fi original, pentru ca opera sa nu fie o re-productie ci o productie, aceste influente trebuie sa fie bine diseminate. Godard, Tarantino si ei erau mari iubitori de filme. Au bout de soufle, Pulp Fiction sunt la randul lor pline de intertext. dar trebuie sa sapi ceva ca sa il gasesti, nu-ti sare in ochi la prima vizionare. nu e cazul cu Drive, unde la fiecare doua minute descoperi o pastisa din alt film.

[Kriss_Kringle]

Asta m-a enervat si pe mine la Drive.Competent din punct de vedere estetic,cu influente din filme clasice dar nu se chinuie sa le ia si sa le transforme in propriile idei.Ele sunt pe ecran ca acele 2 poze cu aceeasi persoana caruia ii lipsesc sau i se adauga niste accesorii sau trasaturi si tu trebuie sa le identifici.In afara de lucrurile astea pentru mine filmul a fost gol pentru ca nu mi-a pasat de nici un personaj daca moare sau traieste,pur si simplu nu-mi starneau interesul.
Ca tot zicea Federico de filmele cu supereroi ca n-au nici o miza,aici cam ce miza are Drive?Daca stai sa te gandesti si el poate fi categorizat ca un film cu supereroi sau ca basm si nu e tot un exemplu extrem de simplist intre bine si rau?

[bremen1980]

L-am revazut si eu saptamana trecuta si parca s-a mai dus din farmecul lui.E clar ca este un film bun dar parca-i lipseste ceva .Acel ceva care sa-l propulseze printre capodopere.Un film care merge mai bine la urechi si la ochi dar care uita sa mai coboare si pe la inima.:((

[Kriss_Kringle]

Pentru mine deja a devenit frustrant sa urmaresc filmele lui Refn,mai ales de cand abordeaza stilul asta vizual doar pentru ca e prea lenes ca sa contribuie cu un scenariu competent.E clar ca e un regizor talentat dar de ce n-a ramas baiatu' asta la stilul din trilogia Pusher nu inteleg.Initial,as zice ca i-a mers cu Bronson,care daca nu ma insel a fost si primul art house film pe care l-a facut dar e deja la al 3-lea in aceeasi nota si ceva imi spune ca gagiu' devine un one trick pony.

[Twinsen]

Stil excelent.

Scenariu mediocru

The End

[Federico]

am citit vreo jumatate de articol.
n-am gasit nici un argument viabil (pentru mine).
autorul sustine in principiu ca Refn e un cineast mare iubitor de filme si ca asta se reflecta in filmul acesta. dupa care incepe sa faca o lista de evocari la care trimite filmul Drive.
.

ok, ma bucur ca intri-n joc. Ai terminat textul?
Si eu am ceva dificultati in asimila conexiunile factute de autor pt a-si sustine afirmatia de pe frontispiciul textului: Nicolas Winding Refn’s Drive is about the rush of movies. drept pt care vreau sa-l reiau cel putin inc-o data. Dar mai sunt si alte detalii care, de fapt, ma intereseaza chiar mai mult decat concluzia absoluta.

tocmai asta e problema, cel putin pentru mine, filmul imi evoca prea multe alte filme pentru a-i mai ramane vreo farama de originalitate.
e vorba de intertextualitate (cum spunea un critic de prin anii 70). fiecare text este un intertext (in literatura, in film), e normal.
in orice film, la diferite nivele, regasim influente, citatii, forme, formule, din cultura precedenta.
e conditia oricarui film (sau text).
pentru a fi original, pentru ca opera sa nu fie o re-productie ci o productie, aceste influente trebuie sa fie bine diseminate. Godard, Tarantino si ei erau mari iubitori de filme. Au bout de soufle, Pulp Fiction sunt la randul lor pline de intertext. dar trebuie sa sapi ceva ca sa il gasesti, nu-ti sare in ochi la prima vizionare. nu e cazul cu Drive, unde la fiecare doua minute descoperi o pastisa din alt film

Nu vreau sa discutam care-i limita dupa care incepe acel "prea multe" referinte fiindca-i "prea mult" subiectivism la mijloc. Pe mine unul nu ma deranjeaza cazul lui Drive. Filmele timpurii ale lui Michael Mann la care face trimitere in mod deosebit filmul nici macar nu le vazusem. Abia dupa Drive si prin Drive am ajuns la ele. Faza cu "la doua minute" e o exagerare obraznica, stii bine. :P Iar in legatura cu faptul ca citatele abunda aici mai ceva decat la campionii abuzarii de citate este : 1) necesar, fiindca - discutand in acceptia perspectivei autorului eseului - filmul chiar despre asta este: despre natura Filmului; si 2) un argument in sprijinul originalitatii. Dar sa trecem peste astea catre prezumtiile concrete si socante ale eseului.

a) Like in Mr. Arkadin, where the title character is first seen at a masquerade, masks are an important motif in Drive. The film is asking us, “What is the character of this character?” We see the Driver’s stunt-mask, meant to replicate a bald-headed action hero movie-star; a Jack-o-Lantern mask worn by a child, which the Driver responds to by saying, “Scary,” nodding to its classical function; the actor Ron Perlman, playing the brash Jewish pizzeria gangster Nino, is famous for his unforgettable mask-like visage; and an actor’s reputation, like that of comedian Albert Brooks, acts as its own mask, working against our own expectations, being that his character, the mob boss Bernie Rose, is the film’s key heavy, functioning as both the Driver’s antagonist and double.

Ce parere ai despre asta? Si nu numai tu, vreau sa aud cat mai multe pareri. Mie mi se pare trasa de par. Daca tot se mergea pe motivul asta nu trebuiau mulate pe el si celelate personaje centrale?

b) Drive opens with a map that the Driver has himself penciled, indicating that this world is his own creation.

Din nou o inferenta destul de fortata zic eu.

c) There’s a marked incoherence and dreamy uncanniness to Drive, much like I first experienced with Blue Velvet [...] Like in Lynch's 1986 film, we are dwelling in a place that is governed dually by dream-sense along with the myths implanted by our popular, and sometimes underground, culture. The result is not a parody, but a new dream and a new world where the story is tied more to emotion than to words. Towards the end, when the Driver calls the woman he loves, it's strikingly like when Jeffrey Beaumont (Kyle MacLachlan) calls Sandy (Laura Dern) in Blue Velvet. Its function feels less narrative than musical. The story transcends the plot.

?? Doar un da sau un nu. Comentariile sunt optionale.

d)Like Pinocchio, the Driver – who seems so machine-like (indeed, he is perfectly attuned to cars, unlike the awkwardness in his interactions with other people) – wants to be a real boy, a real human being with normal relationships of love and companionship

Ok, asta e primul paragraf deocamdata. Sa-mi spui daca mai ai chef sa continuam. :)

[Federico]

Ca tot zicea Federico de filmele cu supereroi ca n-au nici o miza,aici cam ce miza are Drive?
Ce-i aia miza?


Stil excelent.

Scenariu mediocru

The End

Granita dintre stil si continut nu-i atat de usor de delimitat.

[Liviu-]

Granita dintre stil si continut nu-i atat de usor de delimitat.

+1 In ultimele luni mi s-a intamplat mult mai des sa rezonez cu stilul, adica imi extrag ideile si sentimentele exact din modul in care sunt prezentate. Imaginea, muzica, modul de miscare al camerei au devenit foarte importante pentru mine, uneori poate chiar mai importante decat cuvintele (Tree of Life e un bun exemplu).

Drive l-am revazut acum doua zile si mi-a placut cel putin la fel de mult ca prima oara.

[Twinsen]

Ce-i aia miza?
Miza e in coltii unui caine care se indreapta spre carnea ta, nu in eleganta saltului sau. E diferenta intre o chelnarita care iti ureaza pofta buna si mama ta care iti ureaza pofta buna. E distinctia intre un test de personalitate si testul de intrare la facultate. Miza apare cand te-ai pierdut pe un munte, e ger, se face noapte si descoperi ca smartphonul super cool pe care l-ai luat la oferta de la Zapp, nu are acoperire acolo.

[Kriss_Kringle]

Granita dintre stil si continut nu-i atat de usor de delimitat.

Eu zic ca e foarte usor de delimitat in cazul lui Drive pentru ca in afara de stil, cam ce altceva mai are?Joc actoricesc extraordinar nu,dialoguri inteligente nu,scenariu original/captivant nu.In final ramane doar adunatura de influente din filme de-a lungul anilor, care au avut parte de personaje masculine emblematice/macho/cool.Cand nu te ajuta scenariul apelezi la actori sa-ti duca in carca filmul prin jocul lor,dar aici nu functioneaza nici una din ele din punctul meu de vedere.

[Mercutio]

...Faza cu "la doua minute" e o exagerare obraznica, stii bine. :P ..
oeuf course :D , pentru a sublinia ideea.

cat despre intrebarile tale, imi pare rau, dar imi scapa sensul unor fraze ca acestea:
... filmul chiar despre asta este: despre natura Filmului...
sau

The film is asking us, “What is the character of this character?” .... which the Driver responds to by saying, “Scary,” nodding to its classical function;

autorul articolului s-a etichetat de la bun inceput cu o afirmatie care m-a pus in garda:
"Some critics and audiences have accused Drive of being shallow, existential noir posturing. This is a reading displaying a viewer’s own shallow interpretation of material that is, I believe, ample in breadth as it is intimately controlled by the director's reigns."

ceea ce face el e o greseala pe care doar criticii amatori o fac. intra pe un teren foarte alunecos, cel al interpretarii. aici, nene, poti s-o tii asa la nesfarsit. problema e ca putini te iau in serios.
as vrea sa aflu cateva argumente privind regia, ce criterii au avut cei de la cannes, de exemplu, nu speculatii.

[Federico]

In legatura cu prima nelamurire, ma refeream la asta: Nicolas Winding Refn’s Drive is about the rush of movies. It’s about the love a moviegoer has for film and the tragic maze the moviegoer constructs in that love and addiction, placing him on a tense border with reality.


La a doua sunt in ceata si eu. Adica, inteleg noima explicita a acelei adunaturi de cuvinte dar nu vad ce relevanta avea mentionarea acelei informatii pentru urmarirea ideilor filmului.



ceea ce face el e o greseala pe care doar criticii amatori o fac. intra pe un teren foarte alunecos, cel al interpretarii. aici, nene, poti s-o tii asa la nesfarsit. problema e ca putini te iau in serios.
as vrea sa aflu cateva argumente privind regia, ce criterii au avut cei de la cannes, de exemplu, nu speculatii.

Pai, de ce sa nu-l iei in serios daca-ti aduce argumente? Nu tre' sa-l crezi pe cuvant pe criterii de autoritate. Cum ai face cu filmmaker-ul insusi, de exemplu. Asta ai vrea tu, nu? Sa mergi la sigur pe ce spune autorul cu gura lui ca a vrut sa puna in film. Insa Bordwell ne invata ca mai intelept decat sa intrebi "ce a vrut sa spuna autorul?" sau "de ce a bagat autorul elementul asta in cadru?", este sa intrebi "cum imi afecteaza perceptia mie perceptia filmului prezenta respectivelor elemente?". Si in cazul asta nu mai exista speculatii. Sau exista doar speculatii. Iar parerea autorului nu e cu mult mai pregnanta decat a unui spectator oarecare.

In fine, mai erau multe afirmatii absolut dement de pretentioase ale recenzentului nostru, insa daca nu va intereseaza... maybe it's for the best sa le rumeg eu singurel validitatea si sa nu astept la altii. :)
De exemplu (unele din preferatele mele):

Retreading back to the bloody elevator, after Irene has walked away in horror from the Driver’s boiled-over rage, Refn shows the Driver breathing in slow motion, the Scorpion on his back seeming to be a living entity after its impulses have fed on prey. The Driver transcends his references and becomes a new cinema god.

The Driver, like the audience, is safe by the window -- or the screen. But when the plot shifts gears, and gangster assassins surround a hotel room where he’s held up with the duplicitous moll Blanche, the window is busted open. The lines between fantasy and reality are broken, baptized in blood. The Driver kills his assailants with stunning reflexivity, his face streaked with red. He looks behind him and sees that bathroom window, shot open, the air blowing in. The screen has opened up and his badass fairy tale unfurls.

Si nu duc deloc lipsa de plauzibilitate...

Ce-i aia miza?
Miza e in coltii unui caine care se indreapta spre carnea ta, nu in eleganta saltului sau. E diferenta intre o chelnarita care iti ureaza pofta buna si mama ta care iti ureaza pofta buna. E distinctia intre un test de personalitate si testul de intrare la facultate. Miza apare cand te-ai pierdut pe un munte, e ger, se face noapte si descoperi ca smartphonul super cool pe care l-ai luat la oferta de la Zapp, nu are acoperire acolo.

Stil excelent, relevanta analogiei pt notiunea de miza in cadrul unu film - mediocra. ;)


dialoguri inteligente nu.

- Where should I put this?
- Uhh.. in the kitchen.

[Mercutio]

Pai, de ce sa nu-l iei in serios daca-ti aduce argumente? Nu tre' sa-l crezi pe cuvant pe criterii de autoritate. Cum ai face cu filmmaker-ul insusi, de exemplu. Asta ai vrea tu, nu? Sa mergi la sigur pe ce spune autorul cu gura lui ca a vrut sa puna in film.

pentru ca argumentele lui schioapata.
eu n=am zis ca nu trebuie sa interpretezi, dar cand o faci trebuie sa ai repere culturale, mitice, istorice, filmice, bine fundate, iar legaturile catre acestea sa fie solide.
analiza textuala, structuralismul, decodarea, au limitele lor.
tipul acesta cu blogul lungeste pelteaua.
pleaca de la imaginea scorpionului pe geaca soferului si tot se intinde, batand apa in piua, nu se mai opreste. parabola cu scorpionul si cu broasca testoasa, o stii? ce reiese de aici? ca daca tipul avea desenat un scorpion pe geaca trebuie sa intelegem ca avea o fire violenta? ce sa spun, foarte subtil. cine era broasca testoasa?
ajunge apoi la secventa de inceput din The Wild Bunch:

<<But the scorpion, coupled with Drive’s shocking violence, most reminded me of the opening from Sam Peckinpah’s The Wild Bunch, where we see a scorpion fighting, and being consumed by, a horde of desert ants >>

da, si ce daca ii aduce aminte? trebuie sa luam la rand toate filmele in care apare un scorpion? trebuie cumva sa urmarim si documentarele pe discovery cu insecta, pentru a gasi intelesul filmul acesta?
si tot asa si pe dincolo, dai la greu, vai ce coincidenta!

<<(I was struck by the coincidence that Drive was released the same weekend as Rod Lurie’s remake of Peckinpah’s Straw Dogs. I haven’t seen Lurie’s film, so I won’t dismiss it out of hand, but it is nevertheless interesting given the effect Drive is having on people, whereas I haven’t read of any controversies regarding the new Straw Dogs).>>

tipul asta bate campii big time.
fedie, eu nu te inteleg, de ce nu citesti ceva serios?
de ce iti pierzi vremea cu bloguri si autori dintr-astia obscuri.
citeste-l pe bordwell daca tot te-ai apucat.
vezi ca are si un site foarte pus la punct:
http://www.davidbordwell.net/

[Twinsen]

Imi place - oh, boy, o ador pe-asta - cadrul care surprinde rezolutia ambuscadei din camera de hotel, cu chipul driverului aproape exhaustiv inrosit de sange, cu ochii stupefiati de socul incercarii, cum protrude din penumbra unui perete inspre zona de close-up a camerei (de filmat) stationand cateva clipe si apoi retragandu-se la loc, totul captat in ralenti.

Acum cativa ani am fost martor la un accident real de masina. Un Ford a derapat si a intrat intr-un zid. Soferul si-a spart capul, sangele ii curgea pe fata. Cred ca a fost ok, ca era constient, dar evident socat & stuff. Sigur ca si pentru mine a fost un mic soc de moment, dar n-a insemnat practic nimic pana la urma. Daca in schimb as fi aflat ca un prieten sau o persoana apropiata ar fi avut accidentul ala, ar fi fost cu totul altceva. Asta e treaba cu "miza", efectul e cu totul altul cand ai un atasament emotional real fata de personaje.

[anaemona]

In legatura cu prima nelamurire, ma refeream la asta: Nicolas Winding Refn’s Drive is about the rush of movies. It’s about the love a moviegoer has for film and the tragic maze the moviegoer constructs in that love and addiction, placing him on a tense border with reality.


Am vazut si eu filmul, intr-un final de an, dar ma abtin deocamdata, in primul rind pentru ca s-a scris enorm de mult despre el.

Federico, nu pricep ce vrea sa spuna pasajul asta si pace. Sint de acord ca in ziua de azi exista o isterie a filmelor si exista isteria de a vedea filme, dar sa spui ca Drive e despre asta e exagerat de fortat, daca acceptam asta acceptam ca e absolut depre orice alta idee ne mai trece prin cap. Pe de alta parte, daca-l punem pe Drive alaturi de alte filme care s-au scos anul asta vedem ca el iese din tipar, pentru ca nu vrea sa impresioneze ca film, pe total, doar in cele citeva scene violente, care nici ele nu se incadreaza in scenele clasice de violenta, tocmai pentru ca in fiecare din ele exista si un alt element: static, romantic sau absurd.

De fapt o sa comentez faimoasa scena din lift :)) Scazind violenta exacerbata si concluzionarea acelei fete pline de singe pe podea, ramine filmarea si ideea care mi-au placut foarte mult. Triunghiul The good-The bad-And the beauty. Cel bun descopera pistolul celui rau si fractiunea aia de secunda cu gestul de a o proteja pe Irene si felul in care se schimba intensitatea luminii, desi e impotriva logicii, mi-a placut cel mai mult. Sarutul mi s-a parut oarecum exagerat si ca a existat si ca a fost exagerat de lung, chiar daca filmearea era facuta cu incetinitorul, dar scena cu Irene in afara liftului si in afara a tot ce vreti sa mai speculati: rau, violenta, pacat, mi-a placut iar foarte mult. De fapt imaginea aia de parcare, cu rindurile de masini si Irene in mijlocul lor mi-a placut cel mai mult din tot filmul. Carey Mulligan mi s-a parut a fi la fel de neinspirata ca in An education, adica exact aceeasi mimica pe tot parcursul filmului, cu citeva exceptii, daca vreti, dar asta conteaza extrem de putin, pentru ca filmul nu-i facut pentru ea si ea nu aduce nimic in plus, de fapt cred ca cei doi protagonisti au fost alesi foarte bine in contextul respectiv.

Oricum, nu sint interesata sa disec filmul, tocmai din cauza acelui fragment citat, pentru ca nu vreau sa fac parte din isteria de a construi un labirint in jurul filmului asta sau a oricarui alt film.

[Federico]

Federico, nu pricep ce vrea sa spuna pasajul asta si pace. Sint de acord ca in ziua de azi exista o isterie a filmelor si exista isteria de a vedea filme, dar sa spui ca Drive e despre asta e exagerat de fortat, daca acceptam asta acceptam ca e absolut depre orice alta idee ne mai trece prin cap. Pe de alta parte, daca-l punem pe Drive alaturi de alte filme care s-au scos anul asta vedem ca el iese din tipar, pentru ca nu vrea sa impresioneze ca film, pe total, doar in cele citeva scene violente, care nici ele nu se incadreaza in scenele clasice de violenta, tocmai pentru ca in fiecare din ele exista si un alt element: static, romantic sau absurd.


Nu pricepi ce spune sau nu pricepi cum ar putea fi sustinuta o asemenea afirmatie? Cred, totusi, ca te referi la partea a doua. Nici mie nu mi se pare ca sta in picioare, inca, fiindca sunt departe de a ajunge la o viziune cuprinzatoare si lucida asupra eseului dar se adumbresc argumente din ce in ce mai plauzibile pe masura ce te afunzi in text. Nu sunt eu in stare sa te edific ca lumea asa ca iti recomand sa citesti chestia dar as putea sa-mi permit sa zic ca constiinta metafictionala (scuze pt termenii pomposi :P ) a constructului este intr-un dialog ludic cvasi-constant cu spectatorul (iar personajul driverului insusi este investit cu o constiinta de filmmaker) . Si-am sa-ti dau si cateva exemple:

Refn is triggering our excitation for film just as he’s wryly interrogating it. The Driver’s power – and madness – is the same pathological aestheticism of Refn and the whole film, held up as a mirror to us.

The key turning point of Drive is the pawn shop heist, as it’s here when the film seems to have chosen what it’s going to become. The sound is sucked out of the picture, save for the ticking of the Driver’s watch, which now sounds remarkably like a motion picture projector: the fairy tale is urgently coming to cinematic life, and Refn amplifies the volume of the gunshots that kill Standard (I don’t remember when I heard film gunshots so loud). It’s a break with time and reality, which is what only cinema can do, and bathed in blood we are taken to a new reality.

During the Drive opening, we are with the Driver in his inconspicuous getaway vehicle, fleeing the police as two thieves sit like spectators – doubling for us – in the backseat. Driver doesn’t turn down his radio to concentrate; rather, he turns it up as a basketball game is in progress. The commentator announces, “The fans are loving it and are on their feet!” And Refn is right - we are on our feet during this invigorating prologue.

The Driver is lost in his own collective fantasies of filmic history and iconography, but given the way he draws it out for us (remember his self-penciled map), he is a creative participant in his delusions, which is what makes him so attractive.

This reflects both what Refn wishes to do and what the Driver, a cinematic framer and filmmaker in his own head, is doing. The strange music is part of the dialectic with viewer, and instrumental to the character’s transcendence – and a pathological need to dominate. "Nightcall," played against the pink neon cursive credit fonts, is so bizarre for us, that this opening successfully serves as entryway into a new world.



Sarutul mi s-a parut oarecum exagerat si ca a existat si ca a fost exagerat de lung, chiar daca filmearea era facuta cu incetinitorul

O sa fiu plictisitor si o sa mai pun un citat: Given the time of this kiss (the elevator ride did not take this long earlier in the film), and the way Refn romanticizes the moment, one should mark that it does not necessarily happen in reality. It’s a cinematic moment directed by Driver in his mind, matching the groove that Refn – who is as fetishistic as Michael Mann – also finds irresistible, the same way the Driver does.

Oricum, nu sint interesata sa disec filmul, tocmai din cauza acelui fragment citat, pentru ca nu vreau sa fac parte din isteria de a construi un labirint in jurul filmului asta sau a oricarui alt film.

Dar ce vrei tu de la un film? :) In afara de satisfactia live, din timpul vizionarii, mai e ceva?
Din cat am ajuns eu sa te cunosc as zice ca da, ca te mai intereseaza si sa reflectezi la ideile pe care ti le inspira filmul. Insa intrebarea e unde pui stop? Cat esti de dispusa sa te apropii de acea isterie, sapand la rece in substanta filmului dupa luminitele alea semantice?


Acum cativa ani am fost martor la un accident real de masina. Un Ford a derapat si a intrat intr-un zid. Soferul si-a spart capul, sangele ii curgea pe fata. Cred ca a fost ok, ca era constient, dar evident socat & stuff. Sigur ca si pentru mine a fost un mic soc de moment, dar n-a insemnat practic nimic pana la urma. Daca in schimb as fi aflat ca un prieten sau o persoana apropiata ar fi avut accidentul ala, ar fi fost cu totul altceva. Asta e treaba cu "miza", efectul e cu totul altul cand ai un atasament emotional real fata de personaje.
Continui sa te referi la notiune intr-un cadru prea general, cred eu, comparand filmul cu realitatea. In contextul asta nu mai exista filme cu miza si filme fara miza, ci doar filme bune si filme proaste. Eu cand am adus in discutie termenul, pe topicul cu trailere, eu aveam in minte miza ca fiind finalitatea unui anume film, functia, obiectivul. De exemplu, miza unui blockbuster e sa te distreze, sa-ti omoare plictiseala, sa-ti ofere o fereastra (in termenii lui driverului) recreativa de cateva zeci de minute de la griul rutinei generale a vietii sau ceva pe acolo, oricum. O miza minora, triviala poate. De cealalta parte sunt filmele care au ceva de spus. La nivelul asta cred ca putem spune ca avem de-a face cu o alta miza. Si chiar si aici exista diferetieri in functie de natura continutului comunicat. Adica, exista "The Tree of Life" sau "The Thin Red Line" , dar exista si, eu stiu, "The Departed" sau "Forrest Gump".



pentru ca argumentele lui schioapata.
eu n=am zis ca nu trebuie sa interpretezi, dar cand o faci trebuie sa ai repere culturale, mitice, istorice, filmice, bine fundate, iar legaturile catre acestea sa fie solide.
analiza textuala, structuralismul, decodarea, au limitele lor.


Are repere destule, uita-te pe analiza lui "The Tree of Life" .



<<But the scorpion, coupled with Drive’s shocking violence, most reminded me of the opening from Sam Peckinpah’s The Wild Bunch, where we see a scorpion fighting, and being consumed by, a horde of desert ants >>

da, si ce daca ii aduce aminte? trebuie sa luam la rand toate filmele in care apare un scorpion? trebuie cumva sa urmarim si documentarele pe discovery cu insecta, pentru a gasi intelesul filmul acesta?
si tot asa si pe dincolo, dai la greu, vai ce coincidenta!



E explicat in acelasi paragrad ce relevanta are.

Faza cu discovery iar e o strawman-izare. Nu-i acelasi lucru.
Iar referintele sunt importante pt cine e dipus sa le acorde importanta.
Important e ca cel care le propune sa le argumenteze. Da, e un mod de a intelege filmul mai bine, dar nu te obliga nimeni daca nu te pasioneaza. :)





<<(I was struck by the coincidence that Drive was released the same weekend as Rod Lurie’s remake of Peckinpah’s Straw Dogs. I haven’t seen Lurie’s film, so I won’t dismiss it out of hand, but it is nevertheless interesting given the effect Drive is having on people, whereas I haven’t read of any controversies regarding the new Straw Dogs).>>

Asta-i un just saying despre o sincronicitate simpatica, dar tu cauti nod in papura


tipul asta bate campii big time.
fedie, eu nu te inteleg, de ce nu citesti ceva serios?
de ce iti pierzi vremea cu bloguri si autori dintr-astia obscuri.
citeste-l pe bordwell daca tot te-ai apucat.
vezi ca are si un site foarte pus la punct:
http://www.davidbordwell.net/

Am detectat de la inceput la tine un aer defensiv-confruntantional, dar speram sa treci peste. E explicabil avand in vedere ca vine in raspar cu opiniile tale. Rob Ager scria bine cand dadea cu filmul de pamant, iar tipul asta care are un stil mult mai cu staif din punct de vedere literar si cultural e obscur si neserios. :)
De ce-mi pier vremea cu el?
Well, lol, din acelasi motiv pt care mi-o pierd pe cinemagia sau in dicutiile cu prietenii. E loc pt toata lumea. In plus, tipul asta mi se pare ca scrie fascinant si trateaza exact chestiile cu care rezonez eu, asa ca n-am cum sa-i intor spatele doar fiindca-i un anonim. Ti-am spus ca doar nu-l cred pe cuvant, il trec prin filtrul ratiunii proprii. In plus din nou, daca imi arati tu un loc in care o somitate critica se mai preteaza la analize de o asemenea amploare pe filme atat de recente iti promit ca-ti ridic un monument.

[Federico]

iar apropo de site-ul ala naspa al lui Bordwell, asta-i una dintre putinele chestii interesanta de care-am dat acolo

http://filmstudiesryangosling.tumblr.com/

[Mercutio]

bai nene, ti-am scris o replica, m-am invartit prin casa dupa alte chestii, am raspuns la un telefon, si cand am apasat pe submit replay n-a mers afacerea, am pierdut tot ce scrisesem.
mi-e lene sa scriu din nou. lasa ca-ti spun eu alta data. :)

[anaemona]

O sa fiu plictisitor si o sa mai pun un citat: Given the time of this kiss (the elevator ride did not take this long earlier in the film), and the way Refn romanticizes the moment, one should mark that it does not necessarily happen in reality. It’s a cinematic moment directed by Driver in his mind, matching the groove that Refn – who is as fetishistic as Michael Mann – also finds irresistible, the same way the Driver does.[/I]

Pot sa accept varianta asta si atunci gasesc momentul mai cuprinzator, numai ca violenta peste un anumit nivel devine punctul lui slab. Please, sa nu mai revenim la analizarea violentei din film.



Dar ce vrei tu de la un film? :) In afara de satisfactia live, din timpul vizionarii, mai e ceva?
Din cat am ajuns eu sa te cunosc as zice ca da, ca te mai intereseaza si sa reflectezi la ideile pe care ti le inspira filmul. Insa intrebarea e unde pui stop? Cat esti de dispusa sa te apropii de acea isterie, sapand la rece in substanta filmului dupa luminitele alea semantice?


Absolut caut si altceva altfel m-as uita doar la blockbusters. O sa revin :)

[Federico]

RG: No, I don’t. I think he’s somebody who’s seen too many movies. He’s confusing his life for a film, and he’s made himself the hero of his own action film. He’s just kind of lost in the mythology of Hollywood.

AVC: Why do you think his day job as a Hollywood stunt driver isn’t enough for him?

RG: I think that he’s psychotic, but he’s not a psychopath. He’s a myth as well, you know? We tried to treat the film like a fairy tale, like Los Angeles is this fairy-tale land based on fantasies, and he’s the knight in his mind and Irene [Carey Mulligan] is the damsel in distress. Bernie Rose [Albert Brooks] is the evil wizard, and Ron Perlman’s the dragon he needs to slay.

http://www.avclub.com/articles/ryan-gosling,61833/

NWR: "He's more half machine, half man. And those two worlds conflict because he doesn't know how to transform himself into one or the other until he realizes that he has to blend himself into becoming a superhero, which he was always meant to be."

http://www.npr.org/blogs/therecord/2011/09/15/140504751/drive-lets-the-songs-do-the-feeling


Also, din eseul ala, inca o perla hermeneutica care dezvaluie mecanismul simbolisticii si metaforei in film. O parere despre, are cineva? Eu il cred. Given the scorpion symbolism and the confusion of bad guys and good guys, it’s interesting that Bernie emerges as the Driver’s double, their two shadows eventually blending together during the film’s final violent confrontation. They transcend flesh, and are linked by film mythology.


bai nene, ti-am scris o replica, m-am invartit prin casa dupa alte chestii, am raspuns la un telefon, si cand am apasat pe submit replay n-a mers afacerea, am pierdut tot ce scrisesem.
mi-e lene sa scriu din nou. lasa ca-ti spun eu alta data. :)
n-a mers cu back? incearca sa-ti amintesti mereu sa selectezi si copiezi textul inainte de a submite postul (dar, pe langa asta, ar trebui sa mentionez ca asa gestioneza zeii uneori destinele celor care vor sa ma contrazica >:) )

[Mercutio]

n-a mers cu back? incearca sa-ti amintesti mereu sa selectezi si copiezi textul inainte de a submite postul (dar, pe langa asta, ar trebui sa mentionez ca asa gestioneza zeii uneori destinele celor care vor sa ma contrazica >:) )
poate nu te contraziceam :D, si oricum sa fii contrazis nu e chiar asa rau, as zice. depinde cine te contrazice B-)
exista unele filme, mai mult decat altele, care nasc contradictii. e firesc. am vazut critici consacrati avand opinii total opuse in privinta unor filme. aceluiasi film un critic ii acorda patru stele (din patru), iar altul ii acorda bila neagra.
despre altceva voiam sa-ti comunic eu insa.
dans la vie, mon cher, nu ai peste tot posibilitatea de a face alegeri.
eu unul, cand se poate, o fac. cand e vorba de filme, muzica, literatura, vreau sa aleg ce e mai bun, pentru ca e posibil, macar aici. cand vreau sa aflu despre cinema, caut cei mai buni autori, ii aleg pe profesionisti. iar Bordwell e unul dintre ei. eu n-am citit decat cateva articole de-ale lui. am gasit la armata salvarii Film art - an introduction, ed. 6, cam uzata, dar buna, cu 3.99$, care asteapta s-o citesc. acuma vei spune ca bat campii, iti recomand autori pe care nu i=am citit inca. well, nu chiar, am citit alte 4-5 carti, de autori francezi, englezi, care il dau drept referinta.
in general je m'en fous de ce citesc altii, dar fiind aici, pe un forum de cinefili, imi permit sa mai schimb cate o idee in privinta asta, sa fac cate o mica recomandare.
deci, in opinia mea, nu ai ce invata de pe blogul acela, decat cum sa produci fraze intortochiate si pompieristice. ceea ce esti capabil deja :D
de aia ziceam ca iti pierzi vremea. dar daca te amuza, n-ai decat...

[bremen1980]

Mi-am dat seama ce ma deranjeaza cu adevarat la film .Personajele sunt bine conturate dar relatiile dintre ele sunt artificiale. O lume autista in care nimeni nu are cu adevarat nevoie de celalalt .Fiecare personaj este bine incapsulat precum o (li )monada leibniziana .Relatiile cu cei din jur seamana cu ciocnirile de la bilard .Doar driverul si mamica incearca sa rupa monotonia asta dar nici la ei nu prea vedem tensiuni sexuale care sa rupa masa-doua ca-n ''Postasul suna ... '' .Chiar sarutul ala din lift pare deplasat ,copiat direct din filmele lui N. Corjos. Oameni fara placa de retea .

[Federico]

eu unul, cand se poate, o fac. cand e vorba de filme, muzica, literatura, vreau sa aleg ce e mai bun, pentru ca e posibil, macar aici. cand vreau sa aflu despre cinema, caut cei mai buni autori, ii aleg pe profesionisti. iar Bordwell e unul dintre ei. eu n-am citit decat cateva articole de-ale lui. am gasit la armata salvarii Film art - an introduction, ed. 6, cam uzata, dar buna, cu 3.99$, care asteapta s-o citesc. acuma vei spune ca bat campii, iti recomand autori pe care nu i=am citit inca. well, nu chiar, am citit alte 4-5 carti, de autori francezi, englezi, care il dau drept referinta.


Stiu foarte bine cine-i Bordwell si il respect doar ca nu ma intereseaza de cele mai multe ori chestiile pe care le trateaza el pe site. Sunt prea idiosincratico-teoretico-profesionale, iar daca mi-ar pasa de ele as pune mana pe o carte - daca tot te-apuci de treaba, barim s-o faci ca lumea, nu to fuck around cu articolase de 2 pagini.
Film Art am citit-o deja. Editia a opta. Se gaseste si pe net. Excelenta, insa plicticoasa pe alocuri, fiindca B. se adreseaza celui mai profan dintre profani si vrea sa ia totul de la zero, nelasand niciun detaliu pe dinafara. De departe cea mai misto chestie este problema interpretarii filmului careia i se dedica si un capitol special insa mai sunt atacate pe parcurs si tangential multe altele. Este un pasaj de cateva pagini despre "A Man Escaped" care scruteaza filmul atat de frumos ca aproape m-a facut sa cred ca m-am indragostit de el (de film).


Mi-am dat seama ce ma deranjeaza cu adevarat la film .Personajele sunt bine conturate dar relatiile dintre ele sunt artificiale. O lume autista in care nimeni nu are cu adevarat nevoie de celalalt .Fiecare personaj este bine incapsulat precum o (li )monada leibniziana .Relatiile cu cei din jur seamana cu ciocnirile de la bilard .Doar driverul si mamica incearca sa rupa monotonia asta dar nici la ei nu prea vedem tensiuni sexuale care sa rupa masa-doua ca-n ''Postasul suna ... '' .Chiar sarutul ala din lift pare deplasat ,copiat direct din filmele lui N. Corjos. Oameni fara placa de retea .

Cred ca e din cauza logicii de fairy tale care vertebreaza filmul. Trebuie luata ca atare.

[Mercutio]

Nu sunt de acord cu absolut nimic din ce zici dar ma intrigi. Vrei sa ne mai uitam o data pe textul ala si sa-mi aduci (altundeva si altadata) exemple (solide privitoare la pilonii tezei nu niste noduri in papura) de:
- figuri de stil (ridicol de irelevante, de preferinta)
- fraza sofisticate
- fraze de logica indoielnica
- fraze sofisticate de logica indoielnica
... si cu cu ce altceva mai doresti sa completezi. Ce zici? Will you shepherd me out of the valley of darkness? :D


<<<Refn is triggering our excitation for film just as he’s wryly interrogating it. The Driver’s power – and madness – is the same pathological aestheticism of Refn and the whole film, held up as a mirror to us.

The key turning point of Drive is the pawn shop heist, as it’s here when the film seems to have chosen what it’s going to become. The sound is sucked out of the picture, save for the ticking of the Driver’s watch, which now sounds remarkably like a motion picture projector: the fairy tale is urgently coming to cinematic life, and Refn amplifies the volume of the gunshots that kill Standard (I don’t remember when I heard film gunshots so loud). It’s a break with time and reality, which is what only cinema can do, and bathed in blood we are taken to a new reality.

During the Drive opening, we are with the Driver in his inconspicuous getaway vehicle, fleeing the police as two thieves sit like spectators – doubling for us – in the backseat. Driver doesn’t turn down his radio to concentrate; rather, he turns it up as a basketball game is in progress. The commentator announces, “The fans are loving it and are on their feet!” And Refn is right - we are on our feet during this invigorating prologue.

The Driver is lost in his own collective fantasies of filmic history and iconography, but given the way he draws it out for us (remember his self-penciled map), he is a creative participant in his delusions, which is what makes him so attractive.

This reflects both what Refn wishes to do and what the Driver, a cinematic framer and filmmaker in his own head, is doing. The strange music is part of the dialectic with viewer, and instrumental to the character’s transcendence – and a pathological need to dominate. "Nightcall," played against the pink neon cursive credit fonts, is so bizarre for us, that this opening successfully serves as entryway into a new world.>>>


ok. atunci poate traduci tu sensul unuia dintre pasajele astea, oricare, macar unul, pe care le-ai dat de exemplu aici mai sus. poti extrage vreun concept, clarifica vreo idee, care sa fie despre film, pe care cinefilul nu e capabil sa le distinga de unul singur, iar acest ilustru critic i le dezvaluie?
pentru mine sunt vorbe goale care suna din coada.
uite, sa incerc sa traduc un fragment:


"Refn ne declanseaza excitaţia pentru film pe masura ce o interoghează ironic. Puterea filmului Drive - si nebunia - consta in acelaşi estetism patologic a lui Refn cat şi a întregului film, tinut ca o oglindă in fata noastra."

fedie, lumineaza-ma, ce vrea sa spuna nenea asta cu aceste doua fraze?
sunt atat de abstracte ca le poti trambita in legatura cu orice autor si orice film.

[Federico]

O sa incerc maine. :)

[Federico]

Ok, unde ramasesem?...

Refn is triggering our excitation for film just as he’s wryly interrogating it.

Adica pe langa funtia normala a unui filmmaker de a-si excita spectatorul, el il mai trage pe acesta de maneca constiintei inspre propria-i conditie de spectator si mecanismele acestui statut.
The Driver’s power – and madness – is the same pathological aestheticism of Refn and the whole film, held up as a mirror to us.

"pathological aestheticism" - vezi inceputul textului cu citatul lui Scorsese. Despre betia puterii artistului de a-si subjuga privitorul propriei sale perspective de viata. Proprietate pe care Refn o incarneaza simbolic in protagonist prin presararea anumitor elemente precum: During the Drive opening, we are with the Driver in his inconspicuous getaway vehicle, fleeing the police as two thieves sit like spectators – doubling for us – in the backseat. Driver doesn’t turn down his radio to concentrate; rather, he turns it up as a basketball game is in progress. The commentator announces, “The fans are loving it and are on their feet!” And Refn is right - we are on our feet during this invigorating prologue. Aici ce nu era clar? Practic Refn ne face cu ochiul, dubland semnificatia scenei cu un continut subliminal.

"the whole film, held up as a mirror to us" - da, tipul afirma ca pe tot parcursul filmului exista momente incarcate cu semnificatie subcutanata prin care autorul face aluzii la mecanismul relatiei dintre privitor si film (sunt exemple dar nu mai deschid inc-o data articolul si sa-l rasfoiesc nici sa ma tai; da stiu ca a fost ideea mea dar, nu stiu, vad ca tu ai transferat povara demonstratiei pe umerii mei, si imi dau seama acum ca nu prea am timpo-chef de asa ceva) dar in special prin personajul driver-ului care este un alter-ego al cinefilului.


The key turning point of Drive is the pawn shop heist, as it’s here when the film seems to have chosen what it’s going to become. The sound is sucked out of the picture, save for the ticking of the Driver’s watch, which now sounds remarkably like a motion picture projector: the fairy tale is urgently coming to cinematic life, and Refn amplifies the volume of the gunshots that kill Standard (I don’t remember when I heard film gunshots so loud). It’s a break with time and reality, which is what only cinema can do, and bathed in blood we are taken to a new reality.

mda, faptul ca e un turning point in evolutia filmului sper ca intelegi. Gandeste la violenta. De aici incolo ea invadeaza brusc filmul, iar pe baza observatiilor manevrelor stilistice ale lui Refn (soundtrack-ul asemenea unu proiector, inabusirea sunetului si apoi eliberarea lui supra-dimensionata) tipul sugereaza ca avem aici simptomurile trecerii prin portalul dintre doua lumi.

The Driver is lost in his own collective fantasies of filmic history and iconography, but given the way he draws it out for us (remember his self-penciled map), he is a creative participant in his delusions, which is what makes him so attractive.

mda, cum spunea si Gosling intr-un interviu pe care l-am citat mai sus, driver-ul e un tip care-a vazut prea multe filme, insa Refn nu il limiteaza la pasivitatea conditiei de cinefil. Driver-ul are in acelasi timp abilitati de filmmaker, faurindu-si propria realitate (vezi argumentul despre secventa sarutului din lift; mai sunt si altele dar, cum spuneam, mi-e lene; poate altadata). Filmul pe care il vedem este (nu stiu daca am inteles exact in ce masura - partial sau total) este simbolic regizat de propriu-i personaj.

This reflects both what Refn wishes to do and what the Driver, a cinematic framer and filmmaker in his own head, is doing. The strange music is part of the dialectic with viewer, and instrumental to the character’s transcendence – and a pathological need to dominate. "Nightcall," played against the pink neon cursive credit fonts, is so bizarre for us, that this opening successfully serves as entryway into a new world.

"The strange music is part of the dialectic with viewer, and instrumental to the character’s transcendence - and a pathological need to dominate. " - mda, cred ca se refera la faptul ca transcendenta personajului sta tocmai in capacitatea sa de a fi, simbolic vorbin, constient de sine - si chiar side public, intrand in "dialog" cu el, versurile piesei constituind o adresare directa. Sigur orice persoanj de film presupune un anumit dialog intre el si spectator, insa de obicei, acesta este unul fals (sau, mai exact, mai fals decat in cazul de fata) autorul si sforile lui nefiind ascunsi la prea mare departare in spatele lor (sau, de fapt, sunt mai departati material, aparent, (pt ca intr-un film normal autorul incearca sa-si retraga cat mai mult amprenta din cadru, nu?) dar deep down noi stim ca personajele sunt marionetele regizorului. Insa aici, paradoxal, desi aparent amprenta regizorului e mai evidenta ca oricand, personajul este mai aproape de noi, mai real, mai transcendent ca niciodata. Sper ca nu e o explicatie mai abstrusa decat insasi problema care se cerea explicata. :))

Anyway, sunt multe lucruri de-acolo pe care nu le-am inteles si multe cu care nu sunt de acord, dar asta se intampla cu absolut orice analiza indiferent de profesionalismul ei si cu cat de mai ampla si mai pretentioasa. Cred ca daca luam acuma analiza lui Bordwell pt "Gertrud" (de ex. , ca o am recenta in minte) gasim acolo de 10 ori mai multe sf-uri logice. Si, apropo, cu citatele astea am "scapat" relativ usor ca erau chiar din cele alese de mine, insa sunt cateva constructii de care nici n-am curaj sa m-apropii. :D Dar asta nu inseamna ca e sofisticat. E doar dificil si complex.

[Mercutio]

Adica pe langa funtia normala a unui filmmaker de a-si excita spectatorul, el il mai trage pe acesta de maneca constiintei inspre propria-i conditie de spectator si mecanismele acestui statut.

si ce-i asta, o scuza pentru cheesiness? sunt de acord, in filmul acesta esti mereu constient ca asisti la un spectacol (prost). mereu constati jocul mediocru, culoarea si muzica nepotrivite, ideile din alte filme. spectacolul nu te misca de fel, in schimb il intrevezi mereu pe autor parca spunandu-ti "vreau sa fii miscat".

m-am cam plictisit sa tot discut despre Drive si cronicile lui (:| . daca pentru tine aceasta asa zisa cronica sau analiza e convingatoarea, daca ai invatat ceva din ea, foarte bine pentru tine
eu o gasesc plina de afirmatii, ori extrem de subiective <<we are on our feet during this invigorating prologue>>, ori e extrem de generale <<the whole film, held up as a mirror to us>>, ori aluneca spre niste notiuni inaplicabile pentru film, ca dialectica sau dialog cu spectatorul. asa ca hai s-o lasam balta ca nu ajungem nicaieri.

[Federico]

m-am cam plictisit sa tot discut despre Drive si cronicile lui . .
Si eu, recunosc. Dar pana acum a fost interesant. :)
daca pentru tine aceasta asa zisa cronica sau analiza e convingatoarea, daca ai invatat ceva din ea, foarte bine pentru tine
De invatat, ca chesti generale, pot sa zic ca am inteles mai bine ca oricand cum functioneaza un simbol, si cum poate avea sens un film dincolo de realism [nu e nevoie de coerenta in obiectul fizic pe care il contempli, importanta poate fi si coerenta fluxului de idei, imagini si sentimente pe care ti-l declanseaza acesta. De exemplu, in ultima scena dupa despartirea incaieratilor, driver-ul lasa geanta plina cu bani alaturi de cadavru, in mijlocul "pietei". Cam subred, realistic, dar completeaza edificiul intelectual al filmului construit anterior, prin sugestia simbolica a disocierii spiritualului (drieverul) de material (Bernie) si de conditia interioara inerta, cadaverica a materialistului ("the dead cand keep the money" cum spune NilesFiles). Nu spun neaparat ca mecanismul acestei secvente e chiar asta din perspectiva regizorului, sau cat de solid functioneaza. Doar ca mi-a revelat ideea acestui mecanism in general. :) ]

ori extrem de subiective
Well, vorbim despre filme. Dar ia spune, te-ai supara daca si-ar face cont pe cinemagia vo mana de useri de-o asemenea (in)competenta, huh?;) Nu se compara cu ce avem noi aici. B-)
asa ca hai s-o lasam balta ca nu ajungem nicaieri
Pai, ai crezut vreun moment altceva? Asta-i soarta noastra, a estetofililor, nu ajungem nicaieri cu experientelor noastre contemplative si cu discutiile despre acestea, dincolo de autismului lui "just for the sake of it". :)

[Federico]

tribute to drive
by tom haugomat & bruno mangyoku
1 month ago

http://vimeo.com/32905466

[Hattifnatt]

Dar ati scris frate la asta, ceva de speriat :) Nici n-am avut rabdare sa citesc tot.

O scurta observatie, nu neaparat legata de acest film: mi se pare aiurea sa folosesti argumente subiective pentru a demonstra/sustine o chestie care se vrea a fi obiectiva, de exemplu: "nu mi-a placut cum au jucat actorii in filmul cutare, asadar au jucat slab" etc etc, un obicei foarte la moda vad eu pe acest forum.

[Federico]

:) Nici n-am avut rabdare sa citesc tot.

O scurta observatie

Esti de un prost-gust sinistru. Strigi in gura mare ca nu dai doi bani pe ce-a scris lumea dar probabil ai pretentia ca cuiva sa-i pese de "observatia" ta.

http://i.imgur.com/1EqMT.png

[Mercutio]

Dar ati scris frate la asta, ceva de speriat :) Nici n-am avut rabdare sa citesc tot.

O scurta observatie, nu neaparat legata de acest film: mi se pare aiurea sa folosesti argumente subiective pentru a demonstra/sustine o chestie care se vrea a fi obiectiva, de exemplu: "nu mi-a placut cum au jucat actorii in filmul cutare, asadar au jucat slab" etc etc, un obicei foarte la moda vad eu pe acest forum.

observatia e corecta, dar as vrea sa aflu si eu un forum unde e la moda obiectivitatea :)

[Federico]

as vrea sa aflu si eu un forum unde e la moda obiectivitatea :)

Si eu. Ca sa pot sa-l sterg de pe fata pamantului. <):)

[Kriss_Kringle]

Asa Fedy,pune biciul pe el.;)
Noi ne-am chinuit sa desfacem firul in 4 in topicul asta si omu' nici macar nu a citit.Ce grosolanie!

[Hattifnatt]

:) Nici n-am avut rabdare sa citesc tot.

O scurta observatie

Esti de un prost-gust sinistru. Strigi in gura mare ca nu dai doi bani pe ce-a scris lumea dar probabil ai pretentia ca cuiva sa-i pese de "observatia" ta.

http://i.imgur.com/1EqMT.png

Esti caraghios :) Daca tot incerci sa ma jignesti, macar fa-o cum trebuie :)) "Prost-gust" inseamna lipsit de rafinament, incearca sa gasesti altceva mai la obiect :)

Nu am spus ca nu dau doi bani pe ce a scris lumea, si cu atat mai putin in gura mare. Am spus doar ca nu am avut rabdare sa citesc tot. E o diferenta destul de mare. Poate ar trebui sa te concentrezi asupra a ceea ce am scris, fara sa extrapolezi.

Nici nu am pretentia sa ii pese cuiva de observatia mea, dar tie evident iti pasa, de vreme ce mi-ai raspuns asa de vehement :) Te simti cu musca pe caciula ? :)

O alta observatie: ar fi nemaipomenit ca pe forumul asta sa fie atacate ideile, nu persoanele.

[Federico]

"Prost-gust" inseamna lipsit de rafinament


Bingo! :-bd
But fyi, tu crezi ca esti singurul care n-a citit tot ce s-a scris? Eu unul ma indoiesc ca dau pe-afara cei care au citit absolut tot ce s-a scris, in afara de mine. Diferenta e ca ei nu s-au bagat in seama ca sa se laude cu asta.

Nu am spus ca nu dau doi bani pe ce a scris lumea, si cu atat mai putin in gura mare. Am spus doar ca nu am avut rabdare sa citesc tot. E o diferenta destul de mare. Poate ar trebui sa te concentrezi asupra a ceea ce am scris, fara sa extrapolezi.

Ai dreptate. In cazul asta, nici eu n-am spus "mars in vulva ma-tii", am spus doar "GTFO". :)


Nici nu am pretentia sa ii pese cuiva de observatia mea, dar tie evident iti pasa, de vreme ce mi-ai raspuns asa de vehement :) Te simti cu musca pe caciula ? :)
Da, in principiu imi pasa de observatiile oricui. Am spus eu altceva? Cat despre mine, nu-mi pasa deloc cui ii pasa de observatiile mele... cu exceptia celui cu care discut! Eu nu scriu pt public, eu scriu pt mine.

O alta observatie: ar fi nemaipomenit ca pe forumul asta sa fie atacate ideile, nu persoanele.
No shit. =))

[Hattifnatt]

Nu m-am laudat ca n-am citit tot, cred ca am spus-o mai mult ca sa va laud pe voi :) Pace ? :D

[Lecart]

E curios cum unele filme se-aleg cu multe pagini de confruntari si idei bine scrise plus umor, iar alte filme nu capata nici macar topic.

*

Prima secventa din Drive m-a facut sa ma simt ca pe vremea cand ma jucam Driver. Asteptam sa apara undeva bara de Felony.

F. bun filmul, intr-adevar, undeva in top 5 de pe anul asta. Nu-i rau spus nici poetic (ca vad ca de-aici a pornit discutia), dar converg la ideea ca violenta din 2 sau 3 secvente e un pic over the top. Poate se justifica in conturul personajului, dar totusi, poate un cut cu 2-3 secunde mai devreme (la secventa din lift) ar fi lasat o urma de echilibru.

Frumoasa si fotografia, da. Muzica un pic prea tare pe alocuri? Sau mi s-a parut.

[Issabbella]

N-am vazut Lars and the real girl desi l-am avut prin calculator :( nush ce s-a intamplat cu el...
Eu mi-am propus sa vad Half Nelson si United States of Leland ca mi se facu pofta de blondu asta, aaa adica de talentul lui, normal :D De Notebook nu cred ca ma apropii ca n-am chef sa-mi inund iar vecinii ca la Vita e bella :-S
In Drive Gosling e tacut la modul foarte cool, a nu se intelege ca e mut :)) vorbeste atunci cand trebuie si cu folos :D it's a must see!
Am vazut toate filmele pe care le-am gasit cu el si pot sa-ti spun cu mana pe inima ca este genial in fiecare rol.

[Chambord]

Juri pe rosu ?

[BenPC]

...
Nice Try Award

Drive
Hannah
Drive Angry
Real Steel

...

Cine credeti ca a pus filmul Drive pe lista "rusinii" ?

Quentin Tarantino’s Official Top Eleven of 2011 (http://blogs.indiewire.com/thompsononhollywood/quentin-tarantinos-official-top-eleven-of-2011)

Sigur poti sa nu fi de-acord cu multe filme din lista lui Best Of sau Nice Try, dar mi se pare interesant ca omul care a popularizat genul , sa nu zic inventat, ca poate as merge prea departe, considera Drive un film .. overrated :)

[Federico]

Sigur poti sa nu fi de-acord cu multe filme din lista lui Best Of sau Nice Try, dar mi se pare interesant ca omul care a popularizat genul , sa nu zic inventat, ca poate as merge prea departe, considera Drive un film .. overrated :)

Tocmai asta ii explica atitudinea. ;)

[Mercutio]

Sigur poti sa nu fi de-acord cu multe filme din lista lui Best Of sau Nice Try, dar mi se pare interesant ca omul care a popularizat genul , sa nu zic inventat, ca poate as merge prea departe, considera Drive un film .. overrated :)

Tocmai asta ii explica atitudinea. ;)

adica? n-ai vrea sa detaliezi putin, sa se observe relevanta?

[Federico]

Adica i-e ciuda. B-)

[Lecart]

Nu neaparat, poate fi o atitudine gen: bai, ti-a iesit dragut, dar mai ai de-nvatat, mai bine ma luai pe mine co-producator, consultant, whatever - sa stie lumea ca fara mine nu iese B-)

[buticut]

Dar ati scris frate la asta, ceva de speriat :) Nici n-am avut rabdare sa citesc tot.

O scurta observatie, nu neaparat legata de acest film: mi se pare aiurea sa folosesti argumente subiective pentru a demonstra/sustine o chestie care se vrea a fi obiectiva, de exemplu: "nu mi-a placut cum au jucat actorii in filmul cutare, asadar au jucat slab" etc etc, un obicei foarte la moda vad eu pe acest forum.
observatia e corecta, dar as vrea sa aflu si eu un forum unde e la moda obiectivitatea :)

1) E un forum de opinii. Opinions =|= facts, dar opinions = subjectivity
2) Chiar ai pretentia sa scriem de fiecare data: "asadar au jucat slab din punctul meu de vedere" ? Sau filmul e slab din punctul meu de vedere? Sau din punctul meu de vedere se putea si mai bine? Scriem ca filmul e slab, actorii sunt slabi, filmul e un rahat mare, dar desigur toate aceste pareri tin de subiectivitate, de felul in care l-am perceput si de cum a rezonat sau nu cu noi. Nimeni nu incearca sa para 'obiectiv' vorbind despre filme, pentru ca ele se raporteaza la simturile noastre si cand feeling-urile noastre sunt implicate, vor atrage dupa sine o doza mare de subiectivitate. Topic closed.

Cat despre film, va ramane sigur in topul meu 5, mai am doar cateva filme importante de vazut din 2011 si cel mai probabil se va lupta pentru locul sau cu Shame sau cu The Descendants. Nici nu stiu ce as mai putea zice de el, cand am apucat si eu sa il vad, deja erati pe la pagina 5 si ma simteam putin pe dinafara :)).

Tarantino pe cat de interesant este ca filmmaker, pe atat de dubios este cand vine vorba de gusturi. In fiecare an are in topul lui filme care habar n-am ce cauta cocotate acolo sus, gen Jackass 3D sau Get Him to the Greek. Anul asta vad ca i-a placut in mod special Cei 3 Muschetari :))