View Full Version : (Samuel Fuller) Pickup on South Street vs. Pickpocket (Robert Bresson)
Meci: (A17. Samuel Fuller (http://www.imdb.com/name/nm0002087/)) Pickup on South Street (http://www.imdb.com/title/tt0046187/) vs. Pickpocket (http://www.imdb.com/title/tt0053168/) (A18. Robert Bresson (http://www.imdb.com/name/nm0000975/))
Rezultat: 3 - 5
Perioada de votare: 12 septembrie 2011 - 18 septembrie 2011
Topicuri utile:
Turneu regizori - Reguli / Rezultate (http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=98131)
Turneu - Idei / Discutii / Nelamuriri (http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=98096)
Pickpocket
Dezamagitor. I really felt pickpocketed after watching this artsy fartsy thing. Si chiar am incercat sa-i descopar filonul artistic, vazind cit este de periat de critica de specialitate. Pentru mine insa implicarea emotionala e extrem de importanta, iar in cazul de fata a lipsit cu desavirsire. Avem niste personaje asemenea unor manechine luate dintr-un raion de imbracaminte, care ne servesc replici pe tonul unui robot telefonic. Problemele morale pe care le trateaza nu pot avea impact din moment ce sint cultivate pe un teren arid din punct de vedere emotional. Ramin la stadiul de simple idei trecute intr-un tratat sec de morala. S-ar putea sa nu am cultura cinematografica necesara pentru a aprecia asa cum trebuie un asemenea film, insa pentru mine pur si simplu nu a functionat. Oricum, sint foarte curios in legatura cu argumentele celor care au apreciat filmul...
Chambord
12 Sep 2011, 15:29
Pickpocket e filmul meu preferat de Bresson, regizor care a dispretuit mereu (sau mai corect spus n-a pretuit niciodata) actingul. Pickpocket e jucat de actori amatori, interpretarea lor e de manechin dar asta pt ca Bresson e un scriitor fara stilou, ratacit in lumea filmului. Interpretarea e doar un curier, un vehicul gri pentru ideile si fortele care macina personajul dar care nu sunt vizibile in el ci in afara lui, parca ar fi construit din cuvinte si nu din imagini (cuvantul lasand o libertate mult mai mare decat imaginea). Totul este fond. Ca subiect si ca atmosfera duce spre Dostoievski, ca stil duce la ... picturile De Stjl (Thank you White Stripes :P ) . In Au Hasard Balthasar dispretul pentru forma de care vorbeam mai sus e si mai evident, personajele bat la portile absurdului si sublimului din aceeasi miscare.
Toate filmele lui Bresson pe care le-am vazut, le-am vazut cu ceva timp in urma si chiar daca detaliile s-au estompat a ramas fiorul tragic, eroii sunt un fel de "sfinti", au de dus niste lupte cu ceva dark din ei sau din afara, fac niste sacrificii (Bresson a si fost numit parca "sfantul cinemaului"). Ma rog, pentru niste atei poate lucrurile astea suna gol.
Pickup on South Street nu l-am vazut si nici nu cred ca apuc saptamana asta.
So: no vote for mr. Mayor.
Nu prea are sens, dar poate-s eu mai greu de cap, sau de vina e faptul ca-s ateu. "Ideile si fortele care macina personajul" se cristalizeaza in emotii, ori in cazul de fata n-am intilnit nici macar urma de asa ceva. Mai incolo nu prea am priceput ce vrei sa zici.:P Oricum, in cazul meu, mereu am simtit ca toata gashca asta Bresson, Godard & Co. incearca sa ma instraineze de cinema, subminind, virusind si aruncind in aer experienta cinematica traditionala. Doar pentru ca-s ei Gica Contra...
Chambord
12 Sep 2011, 16:05
Bine, lasa asa. Probabil a fost o idee proasta sa ma bag din moment ce oricum nu pot vota.
Doar atat: "Ideile si fortele care macina personajul" NU se cristalizeaza NUMAI in emotii ci si in ceea ce personajul determina in jurul lui. Interiorul personajului este exteriorul (as in environment) lui la Bresson. Daca nici acum nu am fost clar problema e sigur la mine. Cedez :)
Chambord
12 Sep 2011, 16:13
poate-s eu mai greu de cap, sau de vina e faptul ca-s ateu
Aici faultezi fara minge :(
Nu conteaza daca votezi sau nu, eu chiar rog pe oricine are o parere despre filmele participante sa si-o spuna, cu atat mai mult in cazul lui Bresson, cu atat mai mult daca e vorba de Pickpocket si cu atat mai mult daca e una pozitiva. Insist aici tocmai pentru ca nu mi-a placut Pickpocket cand l-am vazut acum vreo 2 ani, parerea mea e foarte asemanatoare cu cea a lui Windom (nu credeam ca o sa intalnesc pe altcineva care nu-i are la suflet pe Bresson & Godard) si as vrea sa aud mai ales parerile pozitive asupra filmului. De la Bresson am vazut si Au Hasard Balthasar, dar ala parca vroia sa spuna ceva, desi actorii sunt tot amatori si acolo, iar lucrul asta e pe alocuri insuportabil pentru ca distrage atentia de la ideile filmului. Una e sa nu fie actori de prima mana, sa aiba niste roluri sterse, si cu totul alta sa fie chiar enervanti prin amatorismul lor. Cred ca am sa incerc o revizionare (si asa e destul de scurt filmul) si sa fiu mai atent la ideea asta, adica "Interiorul personajului este exteriorul". Oricum o sa vad de la el Diary of a country priest si A man escaped indiferent de rezultatul meciului. Pe de alta parte sunt pe la jumatatea celuilalt film participant si sincer nu m-a incantat deloc asa ca n-as miza pe vreun rezultat momentan.
PS: Tin sa precizez ca filmele au fost alese astfel din pura coincidenta (la fel ca in oricare alt meci), chiar daca protagonistii ambelor sunt hoti de buzunare, iar filmele au lungime aproximativ egala. E doar o coincidenta... as zice chiar fericita.
Nu ceda, ca poate nu mai am cu cine dezbate problema.:D Ce anume determina in jurul lui? Eu n-am observat nimic, de fapt nici nu mi-am dat seama ca ar exista un environment (probabil din cauza unghiurilor inchise si a close-up-urilor:)) ) Nu inteleg ce vrei sa spui cu "interiorul e exteriorul", dar problema e probabil at my end (si nu faultez:P De-asta am si cerut lamuriri de la cineva care-i in tema, chiar ma intereseaza, nu e vorba de sarcasm or anything...
Adica, personajul e conceput ca manechin pentru a spune cava despre mediul in care traieste? Ori e creat astfel pentru a-l ignora si a acorda, in schimb, atentie la ceea ce se intimpla in jurul lui (DACA se intimpla ceva)?:-?
Pickup on South Street
Era o perioada cand suportam si chiar imi placeau filmele americane vechi in stilul asta, dar se pare ca a cam trecut. E genul de film tipic hollywoodian in care toate se rezolva perfect pentru personajul principal, desi cariera acestuia nu e una tocmai decenta. Dar desigur, in ciuda acestui fapt, este extrem de integru cand vine vorba de lucruri marete, salveaza tara (oarecum) si toate faradelegile sale sunt sterse. Nu poate lipsi melodrama specifica perioadei respective si uneori pot trece cu vederea peste asta cand ideile sunt interesante, dar filmul asta e unul din motivele pentru care Hollywood e asa cum il stim noi astazi.
Cred ca Chambord ar vota fara ezitare in meciul asta, eu am nevoie de inca o vizionare a filmului francez.
Adica, personajul e conceput ca manechin pentru a spune cava despre mediul in care traieste? Ori e creat astfel pentru a-l ignora si a acorda, in schimb, atentie la ceea ce se intimpla in jurul lui (DACA se intimpla ceva)?:-?
Eu am inteles ca personajul si trairile sale reies mai mult din mediul incojurator, din ceea ce face, din locurile prin care umbla, decat prin ceea ce spune el. Probabil el a simtit Pickpocket cam in acelasi mod in care tu ai simtit Goodbye, Dragon Inn.
Goodbye Dragon Inn musteste de feeling, Pickpocket e un desert emotional. Referitor la personaj, mai tot timpul umbla lela prin metrou ori pe strada (atunci cind vedem asta, dupa cum spuneam, predominante fiind close-up-urile). Asadar ce invatam despre personaj din environment? Iar in legatura cu ceea ce face, ciordeste din buzunare (lucru prezentat intr-un mod elegant, desi exista un anumit grad de neverosimilitate in ceea ce priveste activitatea respectiva). Btw, mi-a placut titula de Conseiller technique pour les gestes des voleurs, de pe generic.:))
P.S. Stiu ca in topicul asta mi-am asumat rolul de Avocat al Diavolului, but for a good cause, I hope...
bremen1980
12 Sep 2011, 18:14
Pentru mine filmele lui Bresson sunt asemenea alergatorilor kenyeni ,fara pic de grasime in plus ,doar muschi si oase.Probabil ca s-o fi saturat si nea Bresson de teatralismul si machiajul prea strident care domina cinematografia si si-a zis sa-si puna la dieta propriile filme.Ca acestea au ajuns deseori sa sufere de anorexie e alta treaba.Emotii date la minim ,gesturi inghetate -aici chiar functioneaza expresia ''actorii se sparg in figuri'' .Multi actori au o mimica asemanatoare copiilor romani din orfelinate .:expresii golite ,priviri devastate ,stranii. Asta e Bresson -un regizor care filmeaza aurolaci avant la lettre :D
Cu toate astea pot spune ca-mi plac filmele bressoniene in doza mica.Unul ,doua pe an nu strica asemenea soriciului mincat doar de Craciun .
Si in'' Pickpocket ''are hotul ala o moaca de cere pumni dar are si ceva intrigant in el.Daca reuseste tipa aia sa vada ceva bun in el inseamna ca baiatul mai are o sansa . Ii dau si eu votul mai mai ales ca din ala cu ''Pickup.. '' nu-mi mai amintesc mare lucru in afara jocului facut de Widmark.
Nu poti sa dai votul spunind doar un rind despre celalalt film.X( Si nu e vorba de "teatralism si machiaj prea strident", nu cer asa ceva, departe de mine gindul. Dar nici sa-mi serveasca cineva personaje lobotomizate imprumutate de la Romero si sa ma faca sa descopar angoase interioare prin vagoane de metrou...
La aceasta runda nu ma pot abtine sa nu comentez pt ca din intamplare am vazut ambele filme. Am detestat din primele 5 minute Pickpocket, recunosc. Nu este genul meu de film, dar am facut un efort sa inteleg rostul acelor oameni luati de pe strada si pusi sa "joace" - la un moment dat aveam impresia ca citesc replicile directde pe podea ca de prea multe ori puneau privirea in pamant, mai ales personajul principal, un neinteles al universului. Din atatia naivi care se viseaza staruri de cinema regizorul a ales tocmai niste oameni neinteresati de actorie? pacat...
De la inceput pana la sfarsit am avut senzatia ca citesc o carte, si inca una foarte buna; tocmai din acest motiv imi exprim indignarea fata de acest regizor care putea publica o carte de succes si astfel bucura ochii unui iubitor de arta decat sa faca acest...film care vrea sa nu-stiu-ce. Personajul principal este un om inteligent (din spusele mamei lui ca altfel nu-mi dadeam seama) care vrea sa scurteze lungul drum catre succes cu ajutorul "pickpocket-ismului" considerand acest mijloc de trai o arta; se vede ca e dornic sa invete tainele furtului pt a ajunge la perfectiune, iar in actiunile de succes se simte ca un curcan care se zburleste la curci. Isi da cu inteligenta in petec in momentul in care isi da drumul la gurita in fata unui comisar...si aici a fost partea care m-a lasat perplexa: de ce i-ai spune unui politist ideile tale cu iz infractional? nu degeaba a devenit extrem e paranoic ulterior. Si de fapt care a fost ideea?! eu am inteles asa: ca oamenii care s-au nascut inteligenti "nu merita" sa munceasca, ei ar trebui sa fie protejati de mojicia muncii :)) poate imi explica cineva cum a stat treaba de fapt, as fi profund recunoscatoare :D Si ca o ultima idee, de ce s-ar indragosti o femeie de acest personaj ciudat, fara un venit financiar stabil (pt a intretine o familie evident), fara dorinta de a munci si care risca inchisoarea in orice moment?nu pot sa inteleg...dar sincer am intrezarit aceasta posibilitate in decursul filmului :))
Cat despre Pickup, I'm a sucker for old fashion hollywood movies :D Mi-a placut atat intriga, cat si personajele vulgare. Widmark a fost exact ce francezul n-a reusit sa fie, un infractor inteligent si versatil, precaut fara sa ajunga un paranoic notoriu and a perfect loverman :D Mi-a parut rau pt biata fata batuta si de stapan si de iubit de parca era o minge de ping-pong, ca mai apoi sa fie si impuscata; poate ca pe acele timpuri spectatorii ziceau "asa-i trebuie' :| Anyway filmul a fost captivant, fara o prea mare implicare a intelectului dar macar am vazut armonie! Prin el am vazut un regizor care a avut grija ca munca sa sa placa ochiului si nu s-a pretins a fi vreun geniu neinteles. Un film de actiune ca la carte curat ca lacrima (aici poate sunt prea subiectiva)
In concluzie votul meu merge cu siguranta catre Fuller.
Problema e putin diferita si aici se intilneste Bresson cu Dostoievski (in teorie, cel putin). E vorba de ceva peste inteligenta, e vorba de geniu, iar acest geniu, prin insasi natura sa, se afla dincolo de bine si de rau. Si beneficiul pe care acest geniu il aduce omenirii ar legifera orice crima. Personajul e atit de debusolat, cunoaste o asemenea lehamite si plictis in templul rezervat geniilor incit e mereu in cautare de senzatii tari. Iar pentru el, vinovatia pare a fi una dintre aceste senzatii, e un tip de masochism. Absolvirea de vina devine astfel cea mai teribila pedeapsa.
Bresson, din pacate, e prea preocupat de imaginea unui cinema in curu' gol pentru a transmite mesajul intr-un mod cit de cit coerent...
Chambord
12 Sep 2011, 21:53
Eu am inteles ca personajul si trairile sale reies mai mult din mediul incojurator, din ceea ce face, din locurile prin care umbla, decat prin ceea ce spune el. Probabil el a simtit Pickpocket cam in acelasi mod in care tu ai simtit Goodbye, Dragon Inn.
Exact, e pariul lui Bresson, sa ne faca sa simtim ceea ce simte personajul fara a fi ajutati de mimica lui ci avand doar indiciile date de situatiile prin care trece.
In schimb mie la Dragon Inn imi venea sa ma urc pe pereti ~X(
Dar de aia e arta ca o casa cu multe ferestre, ca fiecare sa poata sa vada altceva in ea fara sa insemne ca celalalt nu a vazut si el bine. :P
Pickpocket
Mie mi-a placut filmul asta. Nu e perfect, dar categoric e de respectat. Chiar o sa il mai vad o data si incerc eu sa il apar. :D
Da, e un fel de pastisa dupa Dostoievski/Crima si pedeapsa, e aproape trasa la indigo ideea de acolo.
La Dostoievski era: cat de moral ar fi ca un om exceptional (nu discutam acum de cine considerat exceptional ca se largeste discutia prea mult) sa comita un delict (crima, furt etc.) pentru o iesi dintr-o situatie de saracie provizorie si a-si trai apoi vocatia de exceptional in sanul societatii care are nevoie de exceptionali? Sau poate fi acceptabil un om bun de-a lungul intregii vietii intr-o societate, daca a fost doar o data rau, prima data?
In discutia cu politistul si cu amicul de la inceputul filmului, ideea e enuntata fix asa, ca la Dostoievski si asta e declicul, punerea cheii in contact si pornirea motorului.
Restul nu mai are nicio treaba cu "Crima si pedeapsa", eroul asta nu e vreun pui de Raskolnikov, regizorul o ia pe un alt drum si cred ca foarte important la filmul asta e chiar drumul, ce se intampla pana la final cand iar pare tras la indigo cu "Crima si pedeapsa", iluminarea in fata iubirii.
Drumul insa e croit ca la existentialisti (Camus, Sartre), personajul nu e impins de vreo morala care sa sustina dilema morala pe care el o enunta. E amoral, dezabuzat, sictirit, inutil societatii. Ca asa simte el. Ca se simte un strain, un inadaptat, un neintegrat in societate. Un enervant, voit asumat asa de regizor, zic eu. Si acum comentez un pic la ce s-a scris pana acum.
Problemele morale pe care le trateaza nu pot avea impact din moment ce sint cultivate pe un teren arid din punct de vedere emotional.
Nu sunt deloc de acord cu afirmatia asta. Gandeste-te la Camus care e considerat un moralist al secolului 20 si un contemporan al lui Bresson. Gandeste-te la Strainul, o carte considerata avand o morala a ei sau care cel putin dezbate probleme morale inrudite cu filmul asta si in care personajul principal e defrisat din punct de vedere emotional (cartea parca incepe cu "azi a murit maica-mea, ma uit la hoit si nu simt nimic"), TOCMAI lipsa emotiilor fiind prilejul declansarii problematicii morale.
Tocmai criza, lipsa faptului de a simti ceva, dezabuzarea antreneaza creierul spre ganduri si probleme de genul asta.
Cred ca e si cazul acestui film, drumului de care vorbeam mai inainte facut de regizor.
Eu am inteles ca personajul si trairile sale reies mai mult din mediul incojurator, din ceea ce face, din locurile prin care umbla, decat prin ceea ce spune el.
si Chambord:
Interiorul personajului este exteriorul (as in environment)
Nici cu asta nu prea sunt de acord. Mie mi s-a parut ca personajul principal e redat foarte egocentric de la sine, un egocentrism din asta pe fata, clar. Un argument contra afirmatiei asteia e voice-overul, chiar nu mi s-a parut ca mediul inconjurator ar fi catalizatorul constructiei, cel care sa tina loc de o dezvoltare intrinseca a personajului.
Cum ati spus si voi, asta e un film facut de un scriitor. Ori daca suntem bombardati cu voice-overul ala la persoana 1, armele de redare sunt scriitoricesti, primeaza in fata mediului inconjurator cinematografic.
Personajul e gol pe interior si Bresson 'filmeaza' goliciunea asta si creierul omului gol fara sa puna prea mult accent pe atmosfera, environment. Asa a fost senzatia mea.
Ce, il face pe el mediul sa devina un hot sau faptul ca el fura e rezultatul unei constructii abstracte din creierul lui? Eu as merge pe a doua varianta.
Ca s-o zic asa mai simplist:
Il vedem ca fura prin metrou, pe strada, prin gari, dar mie personal atmosfera de gari, metrou, strazi nu nici nu mi-a indus vreo emotie. E un environment sec, nu potenteaza constructia personajului.
Pickup on South Street
...dar filmul asta e unul din motivele pentru care Hollywood e asa cum il stim noi astazi.
Nu prea sint de acord cu asta, unul dintre motivele pentru care Hollywood-ul e asa cum il stim astazi se numeste Steven Spielberg. Acea pervertire la care te gindesti tu incepe doar prin anii 70, după Jaws. In anii 40-50 cinemaul american era inca unul „inocent”, de unde si intreg melodramatismul ala. Noi acum privim in urma, peste capul lui Spielberg si Lucas, si zicem ca-i ieftin si gratuit. Inocent, (uneori) naiv, poate. Dar asa erau vremurile...
dragonfly_drk
13 Sep 2011, 10:41
PS: Tin sa precizez ca filmele au fost alese astfel din pura coincidenta (la fel ca in oricare alt meci), chiar daca protagonistii ambelor sunt hoti de buzunare, iar filmele au lungime aproximativ egala. E doar o coincidenta... as zice chiar fericita.
Mi s-a părut mie puţin bizară treaba. :)). Oricum, mă bucur că s-a nimerit aşa. Două filme care tratează aceeaşi temă însă sunt total opuse.
Cât despre ele, sincer, Pickpocket mi-a plăcut mai mult şi chiar mă mir de reticenţa formată în jurul acestui film. Pentru mine, Bresson e genial. Detaşamentul şi siguranţa cu care îşi alege actorii riscând teribil, e fascinantă, mai ales că până la urmă, nu ştiu cum face dar reuşeşte să ajungă acolo unde şi-a propus.
Una e sa nu fie actori de prima mana, sa aiba niste roluri sterse, si cu totul alta sa fie chiar enervanti prin amatorismul lor
Mie nu îmi par deloc enervant de amatori. Ba chiar, tind să cred că asta a vrut Bresson să facă. Probabil motivul pentru care alege astfel de actori în filmele sale, e pentru că poate să îi modeleze foarte uşor aşa cum vrea el, ei nefiind "afectaţi" de o anumită experienţă actoricească. E vorba de minimanizarea sentimentului, de a-l arunca în personaj, lăsându-l să iasă prin vorbe, fapte, gesturi.
Îmi pare că nu s-a înţeles foarte bine ce urmăreşte filmul ăsta de fapt. Nu e chiar atât de complex, de greu de înţeles. Pur şi simplu, sentimentul există, apropo de:
Pentru mine insa implicarea emotionala e extrem de importanta, iar in cazul de fata a lipsit cu desavirsire
Implicarea emoţională ţine numai şi numai de personaj. Tehnica asta, de a pune accentul pe acţiune şi tiparizarea actorului are ca scop ca tu, ca spectator, să descoperi ceea ce simte personajul şi nu să primeşti mură în gură. Desigur, Michel pare plat construit însă nu e aşa dacă privim mai atent. Fiecare gest, fiecare lucru pe care îl spune are un scop şi un rol foarte bine definite. Dar trebuie să ne întrebăm de ce a făcut asta, de ce a spus asta, de ce? ca să reuşim să înţelegem, de fapt, ce simte el.
Pentru mine, chiar dacă personajele par a fi lipsite de emoţie, îmi par uşor de citit. E vorba de combinaţia între limbajul nonverbal, cel verbal precum şi gesturile, acţiunile, etc pentru că până la urmă Pickpocket nu e un film despre furtul de buzunare ci despre lupta interioară, despre dorinţa de a trece dincolo de "viciul" ăsta al ilegalităţilor. Şi trebuie analizat cadru cu cadru ca să înţelegem ce e acolo, în el.
Michel nu e inuman chiar dacă aşa pare. Din contră, e un om trist. Un om care îşi iubeşte mama dar nu poate da ochii cu ea pentru că se simte vinovat pentru ceea ce face. Un om care din cauza activităţilor sale, s-a închis în el, s-a îndepărtat de lumea care ţine la el pentru că nu vrea să o rănească.
Faptul că filmul are acţiune e foarte important. Mi-e mult mai uşor să citesc un personaj din ceea ce face, decât să mi se spună clar că e aşa sau aşa. Şi sincer, e singurul film în care anumite scene mi-au plăcut atât de mult încât m-am uitat de mai multe ori la ele. Scena furtului în "grup" a portmoneului tipului din taxi mi s-a părut genială. Se vede clar că Bresson s-a documentat bine înainte de a face filmul, iar tehnicile folosite, atât de complexe, sunt foarte bine detaliate. La fel şi personajele, sunt atent construite, învârtite, îmbinate, dând la sfârşit impresia de cerc plin.
Nu cred că modul în care e primit filmul ăsta ţine neapărat de credinţă. Pur şi simplu, probabil e vorba de anumite cunoştinţe în ceea ce priveşte omul şi modul în care el e construit. Şi îmi pare extrem de realist ca emoţiile să nu fie atât de clare, pentru că până la urmă, this is the real life şi niciodată, de exemplu, nu o să ştii ce simte un inadaptat. Sau o să ştii, dar nu pentru că o să îţi spună el ci pentru că observi chestiile astea.
Si ca o ultima idee, de ce s-ar indragosti o femeie de acest personaj ciudat, fara un venit financiar stabil (pt a intretine o familie evident), fara dorinta de a munci si care risca inchisoarea in orice moment?nu pot sa inteleg...dar sincer am intrezarit aceasta posibilitate in decursul filmului
Oh, Pepper, dear Pepper. Michel nu e un personaj ciudat şi nu se poate spune despre el nici pe departe că nu vrea să muncească. Ba din contră, la sfârşitul filmului vei vedea cum se umanizează recunoscând angoasele care îl apasă. El e dispus să încerce, ceea ce e un plus pentru el. Chiar dacă e un hoţ, asta nu înseamnă că nu simte şi nu s-a ataşat (vezi scena în care se întreba dacă Jeanne îl va mai vizita vreodată şi modul în care se măcina la gândul că l-a uitat.). Până la urmă e un om. Un om ca toţi oamenii care a avut nenorocul să nimerească în anturaje dubioase. E un om care îşi iubeşte mama, care vrea să se afirme într-un fel sau altul, vrea să aibă o familie, vrea să se integreze în ciuda "bolii" sale.
Bresson, din pacate, e prea preocupat de imaginea unui cinema in curu' gol pentru a transmite mesajul intr-un mod cit de cit coerent...
Tocmai asta e şi ideea. De ce să transmiţi un mesaj în mod coerent când te poţi juca puţin cu spectatorii tăi? Adică, ce vrei mai mult, un film care să fie previzibil cap coadă (vezi Pickup... că tot suntem aici) sau să stai puţin să te gândeşti la film după? Sincer, pe mine mă plictisesc teribil genul de filme care îmi spun totul, everything is clear şi nu mai tre să facem nimic după ce l-am văzut decât să punem capul pe pernă şi să dormim ca nişte prunci sau să bem o bere rece şi să vorbim despre flori. Prefer să mă uit la un Pickpocket la care să mă gândesc apoi câteva zile şi să încerc să îmi dau seama ce naiba simt personajele alea decât să vizionez un Pickup plat, simplu, care nu transmite nimic, ci pur şi simplu spune o poveste şi atât. Desigur, Fuller şi-a construit foarte bine personajele. Aş putea spune chiar, prea bine... De fapt, întregul film e construit cu atât de mare atenţie, încât perfecţiunea lui mă plictiseşte (acum vorbesc despre Pickup... :))). Cum spunea şi Liviu, e un film tipar, s-au făcut o grămadă de genul, nu aduce nimic în plus iar damn it, siropurile astea gen anii 50 mi se par atât de false şi clişeice încât nu mă mai ating cu nimic. De fapt, da... Pickup e un întreg clişeu dar hai să spunem că e bun de vizionat atunci când vrei să te relaxezi sau ştiu eu, eşti plictisit...
Până la urmă, sunt două filme aflate la capete opuse. Dacă primul te provoacă să gândeşti, al doilea îţi dă mură în gură şi ţi-o mai şi mestecă înainte. :)
Oricum, la Pickpocket trebuie să mă mai uit cel puţin o dată ca să îl înţeleg pe deplin. Şi tocmai de aceea, pentru că e genul de film la care e bine să te uiţi de cel puţin două ori, votez cu el. :)
Nu ma intereseaza filmele care-ti dau totul mura-n gura, dimpotriva, ma intereseaza cele care au de spus CEVA, intr-un mod cit mai original si mai complex. Dar atunci cind un lobotomizat merge pe strada iar noi despicam firul in 4 despre trairile lui interioare reflectate in timpul probabil, doar pentru ca asa zice Ebert sau mai stiu eu cine ca se cuvine si nu vrem, doamne feri, sa aparem drept ignoranti in fata unei opere de arta de o asemenea statura, permite-mi sa fiu, cel putin...retinut cu odele. Dar, o spun din nou, s-ar putea ca problema sa fie la mine, sa nu rezonez cu asemenea tip de cinema...
dragonfly_drk
13 Sep 2011, 11:06
Păi filmul spune ceva într-un mod original şi complex minimalizat într-atât încât să "frustreze" cum ar veni.
Desigur, e greu de privit dincolo de el tocmai din cauza că probabil se exagerează în privinţa lipsei unor anumite emoţii dar asta nu înseamnă că e imposibil. Cum spuneam mai sus, se vrea a fi ceva realist prin prisma faptului că un delicvent nu îşi pune niciodată sentimentele pe masă.
Anyway, îmi pare rău că nu îl poţi vedea puţin mai în profunzime. Oricum, nu cred că ar fi o problemă cu tine cât mai mult e chestie de gust.:)
Pai eu nu ma uit la filme doar pentru a ma simti frustrat dupa, sorry...
dragonfly_drk
13 Sep 2011, 11:28
:)) nu mă refeream la genul ăla de frustrare. Era mai mult o metaforă. De fapt, e vorba despre, ăăă... stai să găsesc un cuvânt mai normal.
Curiozitate. E atât de exagerată lipsa emoţiilor încât te face curios în legătură cu ele. Practic, e un fel de psihologie inversă. Bresson nu îţi dă ce ai vrea să primeşti, tocmai ca să te gândeşti la chestia aia.:))
Nu ştiu, o să încerc mai încolo după ce mă mai gândesc puţin, să dau o explicaţie cât de cât logică în legătură cu ideile care le am vis-a-vis de film pentru că, întradevăr, acum realizez cât e de ciudat.
Off-topic: Momentan mi-a murit un neuron din cauze inexplicabile. Revin!
Federico
13 Sep 2011, 11:33
Da, domnu' Bresson prefera sa ne comunice verbal sentimentele decat sa le arate prin expresia actorului. O miscare de geniu, n-am ce zice.
In unele momente credeam ca voice-over-ul e folosit la misto, e o parodie ceva, ca nu poate fi atat de retardat autorul.
Bresson e un scriitor fara stilou, ratacit in lumea filmului
Asta nu-i deloc un compliment. Deloc nu-i in regula. Filmul e doar la un pas de a fi echivalat cu un audiobook. Am observat asta la Bresson mai demult la "Journal d'un Cure... " care daca nu ma adormea rapid, sigur ma omora pan' la final.
Twinsen
13 Sep 2011, 15:56
Pickpocket - Un tanar hot de buzunare caracterizat sumar se indragosteste de o fata draguta caracterizata si mai sumar. Asistam la numeroase scene de furt din buzunare, in general mult mai plicticoase decat s-ar presupune. Tanarul nostru se considera un om exceptional, desi nu are vreun motiv. Politia ii acorda o atentie deosebita, desi nu are vreun motiv. Multi oameni dau o nota mare acestui film, desi nu au vreun motiv. (:|
Pickpocket mi-a adus aminte de un desen marca Banksy pe care indraznesc sa v-o impartasesc:
http://img217.imageshack.us/img217/6494/suitslookingatnob.jpg (http://imageshack.us/photo/my-images/217/suitslookingatnob.jpg/)
Pur si simplu nu am fost pe aceeasi lungime de unda cu mesajul regizorului si nici nu am de gand sa filozofez asupra oricarui momentel plin de taine si subintelesuri (:| Un film place ori nu place. Pe mine m-a dezgustat.
Pickup, in tot cliseismul sau, mi-a incantat retina si spiritul cinefil. What more can I say? Nu este grozav dar nici plicticos si plin de ifose.
Din doua filme tre sa castige unul, nu?egalurile nu sunt interesante :))
Federico
13 Sep 2011, 21:42
Pur si simplu nu am fost pe aceeasi lungime de unda cu mesajul regizorului si nici nu am de gand sa filozofez asupra oricarui momentel plin de taine si subintelesuri (:| Un film place ori nu place. Pe mine m-a dezgustat.
Corect, asa se face. Mie imi place cateodata "sa filosofez asupra oricarui moment plin de taine si subantelesuri" ... INSA: nu ca sa caut sa plac filmul, ci pentru ca deja mi-a placut si vreau sa-l cunosc mai bine. Nu tre sa stii totul despre cineva ca sa te indragstesti, ci intai te indragostesti si apoi vrei sa stii absolut totul despre ea. Sa cauti sa aprofundezi la rece un film care nu te-a lovit emotional din capul locului se numeste baterea apei cu batul. Cu cat urma lasata la trecerea prin inima a filmului e mai adanca cu atat va creste interesul intelectual postludial. Despre filmele lui Kubrick as citi la analize care mai decare mai habotnice la nesfarsit, fara sa ma plictisesc; si asta pt ca filmele lui si-au castigat privilegiul asta fiindca m-au rasplatit deja in avans.
dragonfly_drk
13 Sep 2011, 22:13
Federico, se poate foarte uşor să te îndrăgosteşti şi după ce cunoşti. Exact aşa e şi la filme... Unele ajungi să le cunoşti foarte bine înainte să le apreciezi. Dar trebuie un pic de efort. Bine, nimeni nu te obligă să vrei să ştii anumite lucruri despre un film care nu a trezit nimic în tine. Dar poate foarte uşor să te urmărească. E cum să spun, ca o melodie pe care o asculţi vrând-nevrând de multe ori, melodie care dacă la început nu ţi-a plăcut, la sfârşit îţi intră în sânge şi realizezi că o fredonezi involuntar sub duş...:))
Cred că depinde foarte mult de sensibilitatea fiecăruia dacă ajunge să îi transmită ceva sau nu filmul. Ţine mai mult de percepţia şi valorile după care suntem fiecare construiţi.
Pana acum nu am prea citit alte mesaje in cadrul vreunei partide inainte sa postez, dar de data aceasta am fost surprins de cat de multe mesaje s-au adunat in numai doua zile. Si mai surprins am fost sa vad atat de multe mesaje virulente la adresa ambelor fiecare, pe care niciunul nu le merita. Sincer, este foarte greu sa aleg intre doua filme atat de diferite si atat de bune.
Pickup on South Street
Filmul lui Samuel Fuller arata ca o melodrama noir misogina, dar acesta este doar un invelis pentru a masca un thriller politic care traduce pe ecran panicile si paranoia epocii in care a fost facut. Personajul sau principal este „neprietenos”, un hot de buzunare de pe cea mai de jos treapta a societatii, care, odata aflat in posesia unui important MacGuffin, nu se gandeste decat la propriul sau profit. Desi atitudinea sa se schimba, personajul nu este complet reformat nici pana la finalul filmului. In ultimele scene, ura sa pentru autoritati si realitate este la fel de vie ca oricand, ba mai mult, se pare ca a „convertit-o” si pe Jean Peters...
Samuel Fuller are un ochi extraordinar pentru compozitie si filmul abunda de imagini superbe in care decorul „vorbeste” mai tare decat personajele. Acestea sunt adesea incadrate de diferite obiecte sau sunt plasate in pozitii aproape nenaturale unul fata de celalalt (chiar si in scenele de dragoste). Abunda unghiurile de filmare exagerate, joase, trademark al genului, dar si cel mai bun mod de a prezenta o lume distorsionata.
Richard Widmark face un rol macho care probabil nu a fost o mare provocare pe hartie, dar a stiut sa aduca un plus de ura incrancenata, dar si pathos, care dau o noua dimensiune personajului. Dar cea mai buna interpretare din film, de departe, este cea data de Thelma Ritter in rolul nefericitei Moe. Rolul sau este o replica subtila la cel facut de Widmark si Ritter fura fiecare scena in care apare. Aparitiile ei in filme ofera adesea amuzament (vezi ”All About Eve” sau ”Rear Window”), dar aici personajul ei este trist si, sincer, cu un picior in groapa din primele scene.
Pickpocket
In general, imi este greu sa diger un Bresson, dar asta nu inseamna ca nu ii apreciez filmele. Iar, in mod straniu, cele pe care le-am revazut au inceput sa imi intre pe sub piele.
”Pickpocket” poate fi vazut ca o poveste moralizatoare (comparatia cu Dostoievski nu este deloc exagerata, mai ales ca acesta pare sa fie citat in mai multe filme de-ale francezului), dar - sincer - ei m-am saturat demult de parada de asa-zisi sfinti din filmele lui Bresson. Desi conced ca exista o dimensiune a acestor filme care nu ma intereseaza deloc, ”Pickpocket” nu este pentru mine mai mult decat scrie pe ecran la sfarsit - o incercare de a spune o poveste prin imagini si sunete.
Dar ce incercare! De la locuinta saracacioasa si goala a lui Michael pana la gara aglomerata, decorul da tonul povestii si dicteaza cate personaje sunt in cadrul, cat de ample sunt miscarile lor, ce miscari de aparat sunt permise etc. Actiunea decurge fluid - secventele de furt in grup sunt celebre si mult discutate, dar una dintre scenele care imi plac cel mai mult despre cea in care Michel merge sa isi cumpere un bilet de la gara. El coboara din taxi, intra in gara si merge la ghiseu, stiind ca poate fi urmarit. Totul este compus din vreo 4-5 cadre diferite, dar impresia generala este ca ai urmarit intreaga scena „dintr-o bucata”, in timp real, ceea ce aduce un plus de dinamism intr-un moment important.
Martin LaSalle poate fi criticat pentru multe lucruri (n-are mimica, isi bombane replicile din off etc.), dar prezenta sa impenetrabila este, cred, exact ceea ce avea nevoie filmul. Si daca tot vorbim de interpreti amatori, nu stiu cat de amator era Pierre Etaix la vremea la care s-a facut „Pickpocket”, dar acesta apare in rolul unuia dintre hoti.
E greu sa aleg unul dintre ele pentru mai departe. Imi plac ambele filme, dar am sa-l aleg pe cel care, cred eu, a facut un mare pas cinematografic inainte. ”Pickpocket” reprezinta apogeul cinema-ului lui Bresson si un foarte important punct de reper pentru noul val care atunci se nastea.
Vot: Pickpocket
Mercutio
14 Sep 2011, 04:43
Pickpocket
E un film existentialist. Cu trimiteri, asa cum s-a amintit, la Dostoievski si Camus. Nu e un film moralizator. Celor care cred ca mesajul transmis e ceva de genul "nu furati ca ajungeti la puscarie", le-a scapat ideea. Camus spunea in Mitul lui Sisif (daca nu ma insel) ca lenea te face sa gandesti. Personajului principal i se potriveste vorba asta. Nu este genul care inghite usor traiul "comme il faut". E un tip inteligent, care citeste - singurele lucruri remarcabile din camera lui mizerabila sunt cartile - care simte ca ceva nu se potriveste in lumea in care traieste, care isi pune intrebari existentiale. El nu poate accepta ca in viata tot ce poti sa faci e sa ai o sluja, sa intemeiezi o familie, sa fii un bun cetatean. Semenii lui, in spirit gregar, urmeaza acest curs al existentei fara sa-si faca probleme. El nu e capabil. Descopera totusi ceva care il face sa simta ca traieste. Furtul din buzunare. Indeletnicire condamnabila si fatala, dar in final salvatoare. In puscarie isi gaseste identitatea, rostul, sensul. A trebuit insa, cum spune in ultima fraza, sa parcurga un drum ciudat.
Apropo de modalitatea simpla (dar nu simplista) de a face cinema, Bresson vrea ca la sfarsitul filmului sa ramana doar ideea. Daca in rolul principal ar fi jucat un actor profesionist, celebru, Alain Delon de exemplu, acesta ar fi captat atentia aproape in intregime. Ar fi devenit un alt film printre altele din filmografia lui. S-ar pierde drama traita undeva jos si s-ar reface traiectoria actorului, undeva sus.
Citez dintr-o cartulie despre Bresson:
"Ce conteaza in cinemaul lui Bresson? Povestea? Este banala, fara surpriza, cunoscuta. Actorul? Este rezervat, unidimensional, necunoscut. Montajul? Strans, discret. Decorul? Este gol. Sunetul? Este functional. Muzica? Este cateodata solemna. Imaginea? Are o plastica geometrica. Ce cauta el de fapt? El vrea, ca un etnolog, sa culeaga o farama de umanitate."
Pickup on South Street
Scena de debut m-a satisfacut mai mult decit intregul film al lui Bresson - modul in care e construita, close-up-urile cu reactiile personajelor, aparentul flirt care se dovedeste a fi pina la urma un jaf... Nu e un film de propaganda, dimpotriva, e o critica a sistemului american, a modului in care guvernul ”popularizeaza” lupta impotriva inamicului. Din punctul asta de vedere, e un film de actualitate. Ce stie Moe despre comunisti? Nimic, doar ca nu-i suporta. De ce nu-i suporta? Pentru ca au fost catalogati drept inamici, demonizati, de catre propriul guvern si daca in el nu ai incredere, atunci in cine? De altfel, Fuller a fost catalogat drept comunist dupa lansarea filmului.
Frica de amenintarea rosie e atit de puternica incit patrunde pina si in rindurile potlogarilor care habar n-au cu ce se maninca comunismul. ”But, there is a line you do not cross!” Mai ciordesti, mai calci strimb, insa cind e vorba de a te alia cu Diavolul, iei atitudine, ca un cetatean onest si cu frica de Dumnezeu. Widmark e badass, dialogurile la fel, iar cadrele sint cireasa de pe tort.
Vot: Pickup on South Street
Mercutio
15 Sep 2011, 00:00
Pickup on South Street
Slabut! Imagine si montaj de tip industrial hollywood + intriga cu McGafin, la fel ca alte zeci sau sute de filme din epoca respectiva. Nici o nuanta personala a regizorului. Nu cred ca poate fi numit auteur, daca ar fi sa ne luam dupa "la politique des auteurs".
Vot pentru Pickpoket.
Am revazut in sfarsit Pickpocket. Mi-a placut mai mult decat prima data, probabil si pentru ca am incercat sa-l inteleg mai bine de data asta, dar tot mi se pare departe de a merita laudele ce i se aduc. Dupa cum s-a mai zis pe aici seamana foarte mult cu Crima si pedeapsa, ideea de motivare a crimei (aici furt) prin superioritate intelectuala(dar care superioritate nu prea reiese din film), jocul hotului cu politistul, apoi invers, jocul polistului cu hotul, pierderea calmului acestuia din urma, iar la sfarsit descoperirea iubirii si acceptarea crimei. Fata de data trecuta i-am simtit sentimentul de singuratate si zbuciumul interior, dar nu sunt de acord cu Chambord cum ca ar reiesi cumva emotia din exterior, cel putin nu mai mult decat oricare alt film normal din punctul asta de vedere. Exista scenele din propriul apartament, un mediu sarac, solitar si trist (inca o asemanare cu Dostoievski), poate astea il caracterizeaza, dar cele din exterior cu metroul, barurile etc. nu cred ca zic vreo ceva despre personaj. Nici actorul nu prea ajuta in sensul asta, are fata potrivita, dar gesturile de multe ori aiurea, se cunoaste ca e amator si lucrul asta se simte, nu la fel de mult ca in Au hasard Balthasar, dar destul incat sa fie la limita dintre iritant si penibil. Nu sunt de acord cu ideea lui Bresson de utilizare a unor actori amatori, un joc actoricesc bun nu conduce la indepartarea ideii de baza a filmului, ci o sustine, o intareste, ii da veridicitate. In fine, sunt pe graba asa ca inchei aici. Sincer parca n-as vota in meciul asta, pentru mine e prea la limita, dar pentru ca am ajuns sa nu prea mai suport stilul hollywoodian vechi de melodrama (desi nici filmele cu mari pretentii artistice, dar care nu zic mare lucru nu prea le suport) am sa votez cu Pickpocket.
PS: S-ar putea sa nu mai am acces la net vreo cateva zile, deci sa intarzii cu noile meciuri. Daca luni seara inca nu apar rog pe altcineva sa posteze in locul meu. Nu-i nevoie sa fie aranjate cum le fac eu, pot sa fac asta mai tarziu, dar sa fie un loc pentru discutii.
Pickup on South Street
Film din categoria "playlistul lui TCM", unde nu cred ca s-ar remarca printre zeci de alte filme. Poate gresesc si sunt nedrept.
Nu stiu daca e prea mult de despicat firul in patru la un astfel de film.
De bine e de zis ca e un film agreabil, de vazut cand ai ceva timp liber si vrei relaxare fara multa bataie de cap. N-am mai vazut un film de genul asta de mult timp, ceea ce e de bine. Sa fie masa bogata si diversificata la turneul asta. Bufet. :D
De rau e tot ce s-a zis deja pana acum: film facut la tiparnita Hollywoodului, cu personaje "tipologizate" la greu (macho-ul gainar a carui proprie morala e deasupra sistemului, fata naiva cu inima de aur care se indragosteste de macho-ul gainar treptat-treptat dupa fiecare sarut, personajul secundar "who makes a living and knows a few things" ajutator la distribuirea intrigii si a firelor actiunii din cand in cand, baietii rai compusi ca niste comunisti plati, sticletii mai mult de decor etc.), cu scenariu plin de clisee si cu happy endul in care rebelul de baraca ia fata de aur la figurat si la propriu pe dupa umeri.
"Honey, you look as good as new." Curata si apretata. :D
Regizorul te tine de mana de-a lungul intregului film ca un nene cu proprii copilasi, oferindu-ti toate detaliile inainte si are respect pentru timpul tau, nelungind povestea mai mult decat e cazul, ceea ce e de bun simt pentru un film de genul asta.
Votul meu: Pickpocket, pentru tot ce am scris despre el.
Twinsen
17 Sep 2011, 12:26
Pickup on South Street - Film banal, de consum. Dupa cum s-a zis deja, practic nu e nimic de dezbatut sau analizat la el, dar are audienta sa tinta, care ar trebui sa fie multumita. Pe de alta parte Pickpocket e un film ratat din punctul meu de vedere, fara nici un motiv de a-l urmari.
Vot: Pickup on South Street
Chambord
17 Sep 2011, 20:58
Imaginea postata de tine Pepper e mai rea ca un off-topic. E inutila si de un prost-gust barbar. La fel si reducerea lui Pickpocket la ea. Adica exact opusul pozelor cu care ne-ai obisnuit la Fotomagia. Inteleg ca fiecare poate sa caute altceva la un film, dar daca toti ne-am reprezenta grafic obsesiile ...
Eu as da dreptate ambelor persoane, si lui Pepper si Chambord. Imaginea e insultatoare, dar e insultatoare cu un motiv. Pentru detalii suplimentare a se urmari Exit trough the gift shop, tot al lui Banksy :D Pe de alta parte tin sa se respecte gusturile celorlalti, iar criticile aduse sa fie cat mai decente (asta nu inseamna ca nu trebuie sa fie dure).
Chambord
19 Sep 2011, 13:12
Puteti sa stati linistiti. Vad ca s-a afisat tura urmatoare si ... e de bine #:-S
(B9. Robert Bresson) A Man Escaped vs Zerkalo (B10. Andrei Tarkovsky)
Le-am vazut pe amandoua si voi vota cu Oglinda, care mi-a placut clar mai mult. De altfel, Tarko e si regizorul meu preferat (dupa Godard ... da, stiu ca nu-s perfect :-< )
Deci dp meu dv the sonofabitch Bresson n-o sa mai ne mai chinuie mult. <:-P
Si cu asta i-am suit in avion si i-am trimis pe totzi frantzujii din turneu asta pachet acasa tu-le muma-n-cur dă banditzi
Allez les bleus ! (a la maison!!) sau pă limba noastra stramoseask: Haullez baullez la mezon !
Chambord
19 Sep 2011, 13:27
Cred ca e ultima oara cand mancatorii astia de melci ne vor mai cotropi noua gazonul strabun sau ne vor ciordi vreo calificare sau va trebui sa vedem filme de ei bleah :-& prin turnee.
FIN
(DU)
(CINE-FRANCE)
Le-am vazut pe amandoua si voi vota cu Oglinda, care mi-a placut clar mai mult.
Interesant meciul, chiar vroiam sa vad foarte mult filmul lui Bresson si o sa mai vad pe langa asta si Diary of a country priest. Poate l-oi intelege mai bine pe francez :P Chiar daca imi va placea cred ca-i imposibil sa nu votez iar cu Tarkovsky. Pentru mine Oglinda e pe aceleasi piedestal pe care se afla Stalker, Andrei Rublyov si Nostalghia (poate si Solyaris & Offret dupa ce le revad si pe astea).
Si cu asta i-am suit in avion si i-am trimis pe totzi frantzujii din turneu asta pachet acasa tu-le muma-n-cur dă banditzi
Pai daca francezii tot fac misto de noi pe la TV :P Dar mai e Malle care s-ar putea sa aiba sanse pentru runda urmatoare. Varda am vazut ca s-a nascut in Belgia, dar parca a facut filme in Franta.
Eu sunt putin dezamagit de lipsa de interes pentru celalalt meci, mai ales ca, dupa umila mea parere, Andrei Rublyov ar fi trebuit sa bata usor oricare alt film de pana acum (poate chiar asta a fost motivul, prea one-sided) si e singurul pe care l-as numi capodopera, ba chiar as zice ca face parte din categoria putinelor filme pentru care nici cuvantul asta, aruncat prea usor de obicei, nu le face dreptate.
PS: Atentie ca in runda curenta e vorba de partea a doua din Ivan Grozny, deci ar fi de vazut inainte si prima parte. Votul se va acorda, desigur, doar in functie de partea a doua.
vBulletin® v3.5.8, Copyright ©2000-2025, Jelsoft Enterprises Ltd.