SMC
13 Jun 2011, 14:31
Ar fi perfect posibila reducerea intregii cinematografii la lunga istorie a filmelor exploitation. Producatorii de film au incercat intodeauna sa valorifice ultimile trenduri ori potentialul starurilor-pop pentru intreprinderile lor cinematografice. Ca o consecinta directa a restrictiilor impuse de cenzura, studiourile au incercat sa-si atraga audienta in cinematografe speciale (asa-zisele grindhouse theahters), unde publicului ii era promis ceva ce nu mai avusese sa vada niciodata.
Sex si descrieri exagerate ale violentei constituie piatra de temelie a cinemaului “de exploatare”. De la nuduri inofensive (via filme de actiune kitch impachetate melodramatic) la absurditatea capodoperelor lui Russ Meyer, este incredibil pana unde sexploitation-ul si-a creat drum in istoria cinematografiei. Aparitia VCR-ului a daramat barierele spectatorului obisnuit prin pornografia hardcore. De asemenea, elemente ale filmelor-splatter (altminteri, directii recurente urmate de filmul-exploitation , l-au transformat intr-un vehicul perfect al unei estetici ce pleda pentru mutilarea sumelor imense de carne), se regasesc si in cinematograful mainstream hollywoodian. Ironic, descoperirea combinatiei acestor doua marci, pune capat carierei clasicului trash si cineastilor exploitation precum Meyer, Jess Franco si Joe D’Amato. Presiunea nevoilor cinematografice incheie subit existenta acestor pionieri absoluti.
Sex si descrieri exagerate ale violentei constituie piatra de temelie a cinemaului “de exploatare”. De la nuduri inofensive (via filme de actiune kitch impachetate melodramatic) la absurditatea capodoperelor lui Russ Meyer, este incredibil pana unde sexploitation-ul si-a creat drum in istoria cinematografiei. Aparitia VCR-ului a daramat barierele spectatorului obisnuit prin pornografia hardcore. De asemenea, elemente ale filmelor-splatter (altminteri, directii recurente urmate de filmul-exploitation , l-au transformat intr-un vehicul perfect al unei estetici ce pleda pentru mutilarea sumelor imense de carne), se regasesc si in cinematograful mainstream hollywoodian. Ironic, descoperirea combinatiei acestor doua marci, pune capat carierei clasicului trash si cineastilor exploitation precum Meyer, Jess Franco si Joe D’Amato. Presiunea nevoilor cinematografice incheie subit existenta acestor pionieri absoluti.