White1
08 Jun 2011, 18:11
Cum se pare ca aici atat romanul lui Pascal Bruckner cat si filmul lui Polanski s-au bucurat de o oarecare atentie am decis sa pornesc un topic in care sa ne putem expune mai pe larg parerile. Despre film, despre carte si, implicit, despre modul in care romanul lui Bruckner a fost ecranizat.
Cum mie mi-a placut putin mai mult filmul, ma voi referi mai mult la acesta.
Dar prima data ce am inteles eu, atat din film cat si din roman. O radiografie a cuplului modern si a motivelor pentru care acesta se destrama. Pe de o parte conditia nefireasca in care se gaseste barbatul, condamnat la monogamie. Pe de alta parte o oarecare predispozitie a femeii spre auto-victimizare si, mai important, tendinta de a renunta sau a-si diminua proporia personalitate pentru a ramane alaturi de partener.
Asadar avem doua cupluri, Oscar si Mimi, Nigel si Fiona. Foarte diferite in ceea ce priveste modul in care isi traiesc relatia (primii la intensitate maxima, fara sa tina cont prea mult de conventiile sociale, urmatorii mult mai cuminte, o relatie bazata pe rutina si pe compromisuri). Desi fundamental diferite ambele cupluri se confrunta cu problemele expuse mai sus. Relatia dintre Oscar si Mimi se degradeaza intr-un ritm (relativ) rapid, antrenandu-i intr-un carusel al experientelor sexuale - acestea incep ca rezultat firesc al nonconformismului celor doi, dar continua ca mod de a suplini descompunerea legaturilor- descompunere care este tocmai rezultatul dorintelor lui Oscar, care tanjeste dupa libertate/diversitate. In schimb, relatia aparent solida a cuplului Nigel/Fiona isi arata fragilitatea atunci cand cele doua cupluri intra in contact. Nigel este iremediabil atras de Mimi nefiind in stare sa constientizeze faptul ca Fiona parea lipsita de farmec si stralucire tocmai pentru ca se adaptase personalitatii sale sterse.
Acum cateva lucruri despre actori: cel mai mult mi-a placut Peter Coyote, cel are il interpreteaza pe Oscar. Te atrage si iti provoaca repulsie in acelasi timp. El este cel care ii relateaza reticentului Nigel (cu o voce cand calda si melodioasa, cand ragusita si neplacuta) povestea plina de excese a relatiei dintre el si Mimi. Emmanuelle Seigner e foarte potrivita un rolul lui Mimi (are o fumusetea inocenta si extrem de provocatoare in acelasi timp). Cel mai bun rol in care l-am vazut pe Hugh Grant-pentru ca ii se potriveste perfect- Nigel fiind un personaj extrem de anost si incredibil de plictisitor.
Mi-a placut foarte mult scena cu care a inceput filmul, desi prima data cand am vazut-o nu i-am inteles semnificatia. Un cadru care surprinde nemarginirea marii care pe masura ce se "departeaza" releva faptul ca marea e privita prin hubloul unui vapor. O simpla supozitie: intre hubloul vaporului si titlul filmului se afla o stransa legatura,
Si singura scena care m-a dezamagit: sfarsitul filmului (da, urmeaza spoilere). Nu am inteles de ce tocmai atunci a decis Oscar sa isi incheie socotelile cu viata, si sa o ia si pe Mimi cu el, nelasandu-i posibilitatea de a alege. Initial mi s-a parut o mica grosolanie din partea lui Polanski. Apoi am realizat ca in toate filmele regizate de el (din cele pe care le-am vazut, exceptand The Pianist) exista semnele unei tragedii pe cale sa se produca, usor ascunse de un sentiment fragil de speranta ca poate totul se va termina cu bine. Dar tragedia, implacabil, se consuma (moartea lui Evelyn in Chinatown, transformarea lui Alfred in vampir in Dance Of The Vampires, nasterea copilului satanei in Rosemary's Baby).
Cat despre diferentele dintre roman si film, voi reveni asupra lor intr-un post viitor.
Cum mie mi-a placut putin mai mult filmul, ma voi referi mai mult la acesta.
Dar prima data ce am inteles eu, atat din film cat si din roman. O radiografie a cuplului modern si a motivelor pentru care acesta se destrama. Pe de o parte conditia nefireasca in care se gaseste barbatul, condamnat la monogamie. Pe de alta parte o oarecare predispozitie a femeii spre auto-victimizare si, mai important, tendinta de a renunta sau a-si diminua proporia personalitate pentru a ramane alaturi de partener.
Asadar avem doua cupluri, Oscar si Mimi, Nigel si Fiona. Foarte diferite in ceea ce priveste modul in care isi traiesc relatia (primii la intensitate maxima, fara sa tina cont prea mult de conventiile sociale, urmatorii mult mai cuminte, o relatie bazata pe rutina si pe compromisuri). Desi fundamental diferite ambele cupluri se confrunta cu problemele expuse mai sus. Relatia dintre Oscar si Mimi se degradeaza intr-un ritm (relativ) rapid, antrenandu-i intr-un carusel al experientelor sexuale - acestea incep ca rezultat firesc al nonconformismului celor doi, dar continua ca mod de a suplini descompunerea legaturilor- descompunere care este tocmai rezultatul dorintelor lui Oscar, care tanjeste dupa libertate/diversitate. In schimb, relatia aparent solida a cuplului Nigel/Fiona isi arata fragilitatea atunci cand cele doua cupluri intra in contact. Nigel este iremediabil atras de Mimi nefiind in stare sa constientizeze faptul ca Fiona parea lipsita de farmec si stralucire tocmai pentru ca se adaptase personalitatii sale sterse.
Acum cateva lucruri despre actori: cel mai mult mi-a placut Peter Coyote, cel are il interpreteaza pe Oscar. Te atrage si iti provoaca repulsie in acelasi timp. El este cel care ii relateaza reticentului Nigel (cu o voce cand calda si melodioasa, cand ragusita si neplacuta) povestea plina de excese a relatiei dintre el si Mimi. Emmanuelle Seigner e foarte potrivita un rolul lui Mimi (are o fumusetea inocenta si extrem de provocatoare in acelasi timp). Cel mai bun rol in care l-am vazut pe Hugh Grant-pentru ca ii se potriveste perfect- Nigel fiind un personaj extrem de anost si incredibil de plictisitor.
Mi-a placut foarte mult scena cu care a inceput filmul, desi prima data cand am vazut-o nu i-am inteles semnificatia. Un cadru care surprinde nemarginirea marii care pe masura ce se "departeaza" releva faptul ca marea e privita prin hubloul unui vapor. O simpla supozitie: intre hubloul vaporului si titlul filmului se afla o stransa legatura,
Si singura scena care m-a dezamagit: sfarsitul filmului (da, urmeaza spoilere). Nu am inteles de ce tocmai atunci a decis Oscar sa isi incheie socotelile cu viata, si sa o ia si pe Mimi cu el, nelasandu-i posibilitatea de a alege. Initial mi s-a parut o mica grosolanie din partea lui Polanski. Apoi am realizat ca in toate filmele regizate de el (din cele pe care le-am vazut, exceptand The Pianist) exista semnele unei tragedii pe cale sa se produca, usor ascunse de un sentiment fragil de speranta ca poate totul se va termina cu bine. Dar tragedia, implacabil, se consuma (moartea lui Evelyn in Chinatown, transformarea lui Alfred in vampir in Dance Of The Vampires, nasterea copilului satanei in Rosemary's Baby).
Cat despre diferentele dintre roman si film, voi reveni asupra lor intr-un post viitor.