PDA

View Full Version : True Grit


Chambord
10 Jan 2011, 13:48
True Grit (2010)
Regia: Coen brothers

Undeva la jumatatea distantei dintre clasic si revizionist. Adica da, Binele invinge si toata lumea pleaca acasa dar victoria e atat de amara incat poate era mai bine sa nu aiba loc. Multe se pot spune despre fratii Coen dar nu ca sunt predictibili. Sau daca te poti astepta la ceva de la ei, aia e sa-ti dea ce nu astepti. In “No country...” personajul principal dadea coltzul fara ca macar sa vedem si noi chestia asta iar aici intalnirea catre care convergea filmul e atat de de-dramatizata, reactiile personajelor atat de reci spre indiferente incat aftermath-ul capata o greutate amplificata. Cade peste spectator ca un ciocan.

nota: 8 / 10 (bun)

SMC
10 Jan 2011, 21:42
Mai, si mie mi-a placut...! Stie cineva cand si daca o sa apara pe ecranele noastre?
Ca eu nu gasesc nimic concret. :)

Liviu-
10 Jan 2011, 21:52
25 februarie dupa Cinemagia...

psihologu
11 Jan 2011, 12:20
un joc al actorilor foarte bun...

SMC
11 Jan 2011, 18:02
Mersi, Liviu- !

mirkea
12 Jan 2011, 07:35
True Grit (2010)
Multe se pot spune despre fratii Coen dar nu ca sunt predictibili. Sau daca te poti astepta la ceva de la ei, aia e sa-ti dea ce nu astepti. In “No country...” personajul principal dadea coltzul fara ca macar sa vedem si noi chestia asta

SI cati nu i-au condamnat pentru decizia aia tampita?

Windom
12 Jan 2011, 08:33
SI cati nu i-au condamnat pentru decizia aia tampita?
Si citi nu-s fraieri pe lumea asta?

mirkea
12 Jan 2011, 17:22
SI cati nu i-au condamnat pentru decizia aia tampita?
Si citi nu-s fraieri pe lumea asta?

Nu vad legatura ... sau poate idea de a urmari un personaj aproape de doua ore doar ca apoi sa-si gaseasca sfarsitul in afara ecranului ti se pare buna.

Windom
12 Jan 2011, 18:08
Da, mi se pare, cel putin, originala. Destinul personajului respectiv era oricum secundar. Nu era atit de important incit sa merite o moarte in lumina reflectoarelor.

mirkea
12 Jan 2011, 19:51
Da, mi se pare, cel putin, originala. Destinul personajului respectiv era oricum secundar. Nu era atit de important incit sa merite o moarte in lumina reflectoarelor.

Originalitatea asta nu e o scuza in sine. Originalitatea folosita cum trebuie si care chiar aduce un beneficiu filmului ... da, ar merita laudata. Dar in momentul in care faci multi dintre spectatori sa se simta furati pentru ca filmul a omis o scena destul de importanta, atunci nu mai e nimic de apreciat in asta.

Filmul are 3 protagonisti si urmareste jocul constant de-a soarecele si pisica intre personajele interpretate de josh brolin si javier bartem cu tommy lee jones in postura cainelui pe urma celor doi. Personajul lui josh brolin e probabil cel cu care multa lume a tinut de-a lungul filmului si sa scapi de el intr-un asemenea fel mi se pare absurd. E ca si cum ai citi o carte unde ajungi intr-un punct in care iti dai seama ca autorul a rupt ultimele 2 pagini. Bine, din moment ce e mana fratilor Cohen aici e clar ca a fost o decizie geniala iar toti care nu o apreciaza sunt niste fraieri.

miercuri
12 Jan 2011, 22:35
[QUOTE=Windom] E ca si cum ai citi o carte unde ajungi intr-un punct in care iti dai seama ca autorul a rupt ultimele 2 pagini.
Se numeste postmodernism. Nu te mai astepta sa primesti totul mura in gura.

rifa
13 Jan 2011, 00:26
Originalitatea asta nu e o scuza in sine. Originalitatea folosita cum trebuie si care chiar aduce un beneficiu filmului ... da, ar merita laudata. Dar in momentul in care faci multi dintre spectatori sa se simta furati pentru ca filmul a omis o scena destul de importanta, atunci nu mai e nimic de apreciat in asta.

Filmul are 3 protagonisti si urmareste jocul constant de-a soarecele si pisica intre personajele interpretate de josh brolin si javier bartem cu tommy lee jones in postura cainelui pe urma celor doi. Personajul lui josh brolin e probabil cel cu care multa lume a tinut de-a lungul filmului si sa scapi de el intr-un asemenea fel mi se pare absurd. E ca si cum ai citi o carte unde ajungi intr-un punct in care iti dai seama ca autorul a rupt ultimele 2 pagini. Bine, din moment ce e mana fratilor Cohen aici e clar ca a fost o decizie geniala iar toti care nu o apreciaza sunt niste fraieri.

- Tu eşti Mirkea?
- Da-mpărate!

Cine nu apreciaza acea idee generala nu trebuie facut in nici un fel. Fiecare are dreptul la o parere pro sau contra. Probleme apar cand te contrazici in contraste sau cand le confunzi.

mirkea
13 Jan 2011, 00:41
[QUOTE=Windom] E ca si cum ai citi o carte unde ajungi intr-un punct in care iti dai seama ca autorul a rupt ultimele 2 pagini.
Se numeste postmodernism. Nu te mai astepta sa primesti totul mura in gura.

Aha. Daca se numeste postmodernism o scuza. Si comparatia cu mura-n gura se potriveste ca nuca in perete. Pana in momentul ala filmul a servit totul mura-n gura si la sfarsit o mura care trebuia sa ti-o dea ti-o flutura pe la nas si atat.



Cine nu apreciaza acea idee generala nu trebuie facut in nici un fel. Fiecare are dreptul la o parere pro sau contra. Probleme apar cand te contrazici in contraste sau cand le confunzi.

Nici n-am zis c-ar trebui facuti in vreun fel. Doar remarcam problema pe care au avut-o destui de multi (printre care si eu) cu scena respectiva (sau mai exact lipsa ei)

Windom
13 Jan 2011, 07:55
Pai evita-i de acum incolo pe Coeni si serveste un Michael Bay, un Cameron or something. Acolo primesti un cosulet plin de mure. Iti arata clar cine-i baiatul rau, te invata ce-i bine si ce nu, iti ofera lectii de patriotism. Binele invinge, ticalosii sint decimati sub ochii tai - satisfactie deplina si garantata (vezi numai sa nu vezi vreun Haneke, ca ala obisnuieste sa mai foloseasca telecomanda uneori si atunci sa vezi frustrare).

mirkea
13 Jan 2011, 10:08
Pai evita-i de acum incolo pe Coeni si serveste un Michael Bay, un Cameron or something. Acolo primesti un cosulet plin de mure. Iti arata clar cine-i baiatul rau, te invata ce-i bine si ce nu, iti ofera lectii de patriotism. Binele invinge, ticalosii sint decimati sub ochii tai - satisfactie deplina si garantata (vezi numai sa nu vezi vreun Haneke, ca ala obisnuieste sa mai foloseasca telecomanda uneori si atunci sa vezi frustrare).

Dragut, dar cand o sa vreau sa aud glume de clasa a 5-a o sa vorbesc cu un pusti. Eram sub impresia ca nu prea sunt useri puerili pe forumul asta. Se pare ca m-am inselat.

Windom
13 Jan 2011, 10:44
Ai o pisicutza la avatar, asadar :-$

mirkea
13 Jan 2011, 15:21
Ai o pisicutza la avatar, asadar :-$

Spune multe despre tine faptul ca judeci oamenii dupa avatar dar deh, ce sa te-asptepti? Ideile, convingerile, preferintele si toate aspectele definitorii ale personalitatii unui om sunt incapsulate intr-o poza de 100 pe 100 de pixeli (cel putin in acceptiunea unora). Bravo =D>

buticut
13 Jan 2011, 17:08
Reveniti on-topic, please!

Chambord
17 Jan 2011, 15:04
on-topic la Coens si cum ne priveaza ei de dreptul nostru de a ne benocla la ce vrea mujchii nostri nu la ce vor ei sa ne arate (in True Grit si altele):

(si) eu am gasit interesanta si provocatoare "omisiunea" din No Country. Una ca m-a driblat pe mine ca spectator ("La ca te uiti Chambord prostule, te pomenesti ca voiai sa faci poze cand murea Josh Brolin si nu te-am lasat noi, ha ?! Lasa, data viitoare !") si alta ca introduce (pe usa din dos) subiectivismul perspectivei intr-o naratiune care pana atunci parea de tip ubicuu si omniscient (in viata nu vedem tot ce ne afecteaza direct si profund). E ca o delimitare de entertainment ("Ati cumparat popcorn sa vedeti si voi un thriller/action cinstit, da ? Oups !")

SMC
17 Jan 2011, 18:58
Chambord,

Moartea unui personaj-coperta care ne este sugerata (mai ales) sau, pur si simplu "trantita" in deznodamantul discursului narativ printr-o replica seaca cu efect sentimentaloid, nu e tocmai noua in cinema; si nu Coen-ii au inventat-o. E drept ca in "No Country..." avem de-a face cu ceva mai... special. Insa in "True Grit", mai degraba as pune pe seama finalului, locul. Omagiali si fani inraiti ai westernului, e posibil ca fratii sa fi gasit un minunat prilej de a se intoarce acolo unde genul a inceput: in arenele circului-rodeo, inaintea lui Edwin Porter, la "experimentele" lui W. K. L. Dickson.
Acum nu stiu: posibil sa nu, posibil sa da!
Da ii stiu foarte subtili, de aia... :)

Chambord
18 Jan 2011, 12:08
^Nu zic ca ei au inventat procedeul dar in ziua de azi nu vad multi care sa il foloseasca (tocmai pt ca e atat de anti-comercial). E bine ca l-au scos la suprafata. A propos de ce ziceam si in topicul 127 Hours: unele lucruri sunt mai efective cand nu sunt aratate ci doar sugerate. Si iarasi a propos de o scena cheie din My Joy cand un personaj cheie e (sin)ucis (moment determinant in evolutia filmului) fara sa vedem cine/ce/de ce/cum (avem vreo 2-3 posibilitati dar faptul ca nu stim sigur e provocator) si dupa ce se acumulase o intreaga tensiune in jurul lui.

Black
21 Jan 2011, 08:06
Nu sunt un fin cunoscator al curentelor si "teoremeor" in film, dar subit dupa prima jumatate, am avut senzatia ca ma uit la un film european. Jeff Bridges joaca bine, exact cum ma asteptam sa joace, insa restul personajelor orice in afara de convingatoare nu sunt. Totusi, aruncand o privire pe gama de filme lansate anul trecut si la inceputul anului acesta, este un film foarte ok!!!

SMC
16 Feb 2011, 20:28
O exemplara caracterologie



Mai curand o re-ecranizare personalizata a nuvelei lui Charles Portis, decat un remake omonim al filmului lui Henry Hathaway din 1969, True Grit este o creatie tipica fratilor Coen. Este adevarat ca respectand aproximativ plotul romanului, respectiv al ecranizarii lui Hathaway, filmul aduce in prim plan aceleasi temperamente furtunoase, efuziuni spontane si importanta comunicarii intre generatii (mai putin a implinirii actului justitiar, in sine).

Insa “contaminarea” bascalioasa a genului-western cu umor negru, sarcasm si cinism (asa cum stim ca fratii procedeaza si la abordarea thriller-ului noir si comediei-farsa), chiar si in note mai domoale decat cum ne-au obisnuit, interpretarea lui Jeff Bridges “ce-l joaca – potrivit lui Roger Eber – pe The Dude, nu pe The Duke”, veridicitatea spontaneitatii fizice din anumite momente si minutiozitatea recrearii conditiilor reale ale pionieratului (care includ compartimentele plastice, naturaletea tonurilor in care dialogurile se fac auzite, usoara demitizare a inaltelor tinute morale – ce, desi servesc scopuri nobile si precise, o fac intr-o maniera mai putin conventionala), plaseaza filmul printr-un incapatanat realism istoric, la granita dintre westernul-baladesc si cel revisionist.

Luat, firesc, ca de sine statator, dupa arhetipul “man-hunt”-urilor (altminteri,western ori ba), epicentrul filmului il constituie tanara Mattie Ross (Hailee Steinfeld), al carui tata fusese ucis pentru doua monede de aur si un cal de Tom Chaney (Josh Brolin). Il angajeaza in scopul capturarii lui (si a spanzurarii de care urma sa aiba parte in acelasi tinut unde tatal sau fusese asasinat) pe seriful Rooster Cogburn (Jeff Bridges), carora li se alatura si politistul texan LeBoeuf (Matt Damon), insa pentru savarsirea unei alte crime comise de Chaney in Texas. Dar totul risca sa fie compromis datorita caracterelor diametral opuse ale urmaritorilor…

Asadar, chiar si in verva aplicarii unui cinema al spatiilor ample – care nu incetineste cursul naratiunii, conform obligatoriei lentori, ci favorizeaza dialogul – ce contribuie decisiv la grandoarea secventelor (imaginea Roger Deakins) si al perspectivei singulare din care ne este prezentat firul evenimentelor, in cele din urma, caracterologia desavarseste exemplar amploare epica.

Intr-o cheie omagiala mai mult decat intr-una pesimist-sentimentaloida, franchetea finalului din actul trei poate fi privita si ca un leit-motiv al unei pledoarii pentru gen si influente, ce aminteste (si se refera!) fix de perioada Wild West Show-urilor (1894-1905), unde W. K. L. Dickson facea subiectul “intalnirii mitologiei western cu un mijloc de expresie cinematografic”.

SMC
24 Feb 2011, 18:13
In 1968, The Saturday Evening Post a publicat in episoade un roman care a cucerit cititorii cu o poveste pe care au resimtit-o imediat ca pe o legenda americana care intrecea barierele timpului, si au cerut sa citeasca mai mult. Era True Grit, romanul lui Charles Portis, iar romanul a avut soarta curajoasei sale eroine: a trebuit sa treaca un fluviu pentru a ajunge pe acel taram unde evenimentele desprinse din viata reala devin legende, asa ca, in 1969, cartea a devenit film, cu John Wayne ca protagonist.

Romanul a atras atentia si fratilor Coen, dar, asa cum spun ei, mai ales personajul fetei, considerat astazi unl dintre cele mai puternice din literatura americana. Iata ce declara Ethan Coen: "Am citit toate romanele lui Portis, dar cel care ni s-a parut cel mai potrivit pentru a fi transformat in film a fost True Grit". Iar decizia romancierului de a o avea protagonista o fata induiosator de tanara, care ia viata in piept cu un curaj si o istetime rare, li s-a parut ca le poate oferi un bun punct de pornire pentru propria lor viziune cinematografica.

Cei doi au decis sa ramana pe cat de posibil fideli constructiei romanului si au dorit sa-i confere lui Mattie locul pe care il merita in economia filmului, vocea ei conducandu-ne de-a lungul povestii ca o balada veche si hipnotizanta, iar pe R. Cogburn si pe rangerul texan LeBoeuf sa-i faca sa o recunoasca la adevarata ei valoare, si, poate, sa-i implineasca speranta ca, intr-un final, sint toti trei uniti de un scop sumbru, dar onorabil.

Jeff Bridges spune ca ideea de a combina cadenta autentica a romanului cu abordarea emotionala a fratilor Coen l-a impulsionat sa-si abordeze personajul intr-o maniera noua. "Cand fratii Coen mi-au spus prima data ca vor sa faca True Grit, i-am intrebat de ce vor sa faca un nou film, ca doar se facuse deja unul. Iar ei mi-au spus ca nu vor face un remake, ci o noua versiune a romanului lui Portis. Asa ca am citit cartea si am inteles imediat la ce se refereau.Parea povestea perfecta pentru ei. Si, cum nu mai facusera niciodata un western, urma sa fie o mare surpriza pentru toata lumea."



Despre Charles Portis


Toate cele cinci romane scrise de Charles Portis au devenit carti clasice ale literaturii Sudului Profund al Americii, datorita talentului sau de a surprinde cu umor si ingeniozitate cultura si temperamentul tipic american. Primul sau roman a fost Norwood (1966), ecranizat in 1970 cu Glenn Campbell in rolul principal; a urmat True Grit (1968), devenit film de Oscar pentru Wayne in 1969. Celelalte romane ale sale sint The Dog of the South (1979) si Gringos (1991).
Portis traieste astazi in Arkansas, unde s-a si nascut, de altfel (in El Dorado).

FlorinMovieFreak
21 Mar 2011, 21:03
Superb .. loved it .. se simte acel aer rafinat Coenescian :) din Fargo .. Blood Simple .. and so on .. mi-au placut mult replicile .. costumele .. si fetita damn little girl :)

Gebeleizis
13 Apr 2011, 22:29
Un remake foarte bun. Chiar mi-a placut. Jeff Bridges este excelent ca intotdeauna, dar vedeta incontestabila este Hailee Steinfeld, care poate concura cu succes la nominatia "Gaselnita Anului".

SMC
19 Apr 2011, 19:29
Nu e remake!

keepwalking
18 Aug 2011, 09:15
un film dezamagitor, sub nivelul fratilor coen.
clisee peste clisee, replici si personaje artificiale, umor fortat, super banal.
imagine excelenta, in schimb.
da, si muzica.

margott
25 Feb 2012, 19:04
Nu straluceste, dar nici un film slab nu se poate spune ca e. Mi-a placut Jeff Bridges, insa mi-a displacut total actrita din rolul principal, n-are niciun pic de carisma.

CosminHorrorMaster
23 Mar 2012, 16:11
un film dezamagitor, sub nivelul fratilor coen.
clisee peste clisee, replici si personaje artificiale, umor fortat, super banal.
imagine excelenta, in schimb.
da, si muzica.
Ai vazut filmul pe care l-am vazut si eu?! Nu prea cred ca ai forst atent.

L-am vazut si sincer, chiar mi-a placut. Este un western bun si un remake excelent. Ca de obicei, fratii Coen nu m-au dezamagit.