Alegoriile cinematografice

[Federico]

Propun sa facem o lista cu filme construite pe alegorii si simboluri.
In afara de filmele color ale lui Kubrick, care aproape ca au fost sufocate de cascada simbolistica,
mie nu prea mai imi vin in minte altele. Le-am mai gasit pe-astea pe wikipedia: (spre deosebire de 99% din celelate topicuri-enumeratii, la tema asta nu prea ne putem bizui pe google).
Fritz Lang's Metropolis
Ingmar Bergman's The Seventh Seal
El Topo
Star Trek: The Undiscovered Country, the Cold War
The Matrix
The Virgin Suicides
District 9, Apartheid
Gojira
Foodland (film)
The Wall (film)
Pe mine ma interesa in principal latura filosofica a subiectului, dar nu prea vad sa colaboreze cineva... Oricum, ramane deschis si frontul asta. Am auzit artisti care urasc alegoriile (Tarkovski, Nabokov) si sincer nici eu nu le inteleg. Pozitia voastra care e?

[rvn]

Pozitia voastra care e?

eu am zis-o de foarte mult timp:iti pune parul pe moatze.

[anaemona]

2 alegorii pe oarecum aceeasi tema, neintegrarea in societate: The point si Edward Scissorhands.

Mi se pare exagerata opinia de ura impotriva alegoriilor, cind ele sint o forma de exprimare artistica, pe care chiar Tarkovski o foloseste. Suparatoare pentru artisti poate sint interpretarile metaforelor lor si dorinta criticilor de a cauta cu orice pret metafore. In dorinta de a cauta o semnificatie pentru fiecare imagine pe care o vezi pierzi "momentul" de a "trai" acea imagine impreuna cu artistul.

[Federico]

Mersi pentru raspuns, anaemona.

Da, despre asta e vorba. Live, in timp ce traiesti experienta nu poti sa sesizezi toate resorturile simbolice, alegorice, parabolice (care depasesc semnificatiile aparente ale imaginilor) cu o luciditate suficienta pentru a fi si afectat in acelasi timp de ele. Interpretarile astea "profunde" , "ascunse" vin la rece, dupa ce vezi de 100 ori filmul si analizezi rational si spulberi tot misterul din el. Dar arta nu funcitoneaza asa.
Alt aspect care m-a facut sa ma indoiesc de modul asta de a face cinema e ridicolul si aberatia in care cad de obicei astfel de interpretari. De exemplu, cum apare un un triptic de personaje sau alte motive cu format de triada, gata! - e Trinitatea :-S . Sau: in "No Countru For Old Men" , Anton Chigurh nu e doar un ucigas psihopat, ci simbolizeaza de fapt terorismul islamic; cand Moss il gaseste pe "the last man standing" si genata cu bani la umbra unui copac si cu inca un copac alaturi, la fel: pomul vietii si pomul cunoasterii iar geanta cu bani e fructul interzis... E o aberatie luata dupa IMDb, dar sugereaza superb modelul labirintului infinit in care se pierd cei pentru care imaginea nu e numai ce pare a fi.
Si inca ceva care ma deranja: mesajele astea de o subtilitae si disimulare uluitoare uneori (vezi Kubrick) nu sunt bazate pe nimic; sunt doar sugestii formale, asertiuni golite de orice fel de argument. Deci sunt manipulatoare. Pe asta se bazeaza abordare acestor autori: ambalaje-de-ochi-furatoare care-l fac pe consumator sa inghita si continutul indigest.
Si-nca ceva: in caz ca nu a reiesit de mai sus, Tarkovski nu folosea alegoriile sau simbolurile (ci metafora). La el imaginea nu este mai mult decat ceea ce pare. Zona din "Stalket" sau camera dorintelor, sau paharul care cade din final, nu simbolizeaza ceva; sunt ceea ce sunt: zona e zona si paharul e pahar (care au anumite semnificatii intrinseci-logice, nu conventionale ca in cazul simbolurilor).

The Point n-am vazut, iar la "Maini de foarfece" cred ca ti-ai dat seama deja ca nu il consider alegorie ci metafora.

Mi-am mai amintit si eu unul cu pretentii parablice pe vreau sa-l notez: "Zbor deasupra unui cuib de cuci" . Nu ca as fi sesizat eu ceva dar stiu ca scria pe spatele cartii: "o extraordianara parabola despre bine si rau" .

[bremen1980]

Astazi sunt la moda neurostiintele care interpreteaza toate actiunile umane ca fiind produse de reactiile chimice din creierasul nostru .Am vazut pe NATGEO un documentar despre LSD si iata ce am invatat :creierul primeste miliarde de biti de informatie dar capacitatea lui de procesare este mult mai redusa si de aceea el cenzureaza si oculteaza realitatea oferindu-ne doar o mica fractie din ceea ce se intimpla in jurul nostru .Cind apare o noutate ( o situatie pe care mititelu' n-o poate recunoaste ) creierasul nostru incearca s-o raporteze la situatiile asemanatoare de care s-a mai lovit. De aici si prejudecatile ( judeci un caz nou dupa niste date vechi ) cazurile de deja vu (ti se pare ca ai mai trait situatia respectiva ) si cautarea constanta de vechi modele in care sa incadrezi noutatea.

Poate ca exemplul asta este bun si in arta :orice noutate ( reala ) este mai intai clasata in diverse curente ,valuri ,scoli artistice si apoi etichetata.Asa apar interpretarile fanteziste ale actului artistic pentru ca fiecare incadreaza ceea ce a vazut in propria lui grila existentiala.Cam ceea ce scria si nenea ala pe care-l chema Kant .Istoria(personala ) ne trage mereu de mineca .
Daca vrem sa depasim acest mod de gindire trebuie sa gindim precum Nietzsche pentru care ''asemanator nu insemna identic " dar lenea din creieras ,potecile batatorite si ideile bine mestecate de altii (si digerate de noi ) ne vor impiedica mereu .

Pe acesta tema de citit ;Nassim Nicholas Taleb ''Lebada Neagra.Impactul foarte putin probabilului ''la Curtea Veche

[hellsteed]

Dawn of the Dead - o alegorie a societatii consumeriste

[Chambord]

Ho Ho Ho - alegoria lu Mosh Gerila

[hellsteed]

Ungurescul Kontrol