Windom
15 Mar 2010, 08:22
Cu ceva vreme în urmă văzusem un film intitulat El habitante incierto, un thriller spaniol original (deşi, pe alocuri, destul de neverosimil) despre un tip care locuia singur într-o măgăoaie de casă izolată şi care, într-o seară, se trezeşte cu unu’ la uşă care-l întreabă dacă poate folosi telefonul. Tipul îi dă voie, însă respectivul dispare în interiorul casei, nelăsînd nicio urmă, pentru ca apoi să tot apară şi să-i joace omului nostru festă după festă.
După primele 20 de minute din The Collector, gîndul mi-a zburat automat la filmul de mai sus (mai ales la secvenţele în care „şoarecele” şi „pisica” se evită unul pe altul la mustaţă, deschizînd şi închizînd uşi, secvenţe filmate dintr-un unghi „bird eye” – nu ştiu dacă asta e denumirea exactă a tehnicii respective asa ca imi cer scuze anticipat daca am vorbit prostii)
Oricum, premisa este aceeaşi însă împrejurările diferă. Avem aceeaşi casă în stil colonial a la Gone With the Wind, însă de această dată e vorba despre o tentativă de jaf şi despre înfruntarea dintre un găinar ghinionist şi un Jigsaw încrucişat cu Jason Voorhees.
Desigur, toţi cei care n-au văzut filmul spaniol, o să aprecieze originalitatea poveştii, însă nu acesta e punctul forte care face din The Collector unul dintre cele mai bune filme horror apărute recent (deşi, există o anumită doză de originalitate şi în ceea ce priveşte povestea, legată de ceea ce colecţionează „colecţionarul”, cu al său cufăr roşu cu tot).
Punctul forte îl constituie suspansul, extrem de bine orchestrat – de la secvenţa în care, doar pentru o fracţiune de secundă, desluşeşti reflectarea grotescă a boogey man-ului în sticla unei fotografii, la fundalul sonor inteligent construit, totul este astfel gîndit încît să te ţină cu inima în gît pînă la final – lucru care, din păcate, nu se întîmplă. Astfel, pe nesimţite, suspansul lasă locul acţiunii şi grotescului (filmul excelează la capitolul ăsta, un alt punct în plus), pentru a eşua într-un final destul de convenţional, cu un twist la care, paradoxal, se aştepta toată lumea.
Deşi cu anumite derapaje, The Collector îşi îndeplineşte cu brio datoria, oferindu-ne exact ceea ce ne aşteptăm să ne ofere un film horror – suspans asezonat cu o doză accentuată de macabru, cele două elemente disputîndu-şi întîietatea pe întreg parcursul filmului, primul pierzind, din pacate, teren spre final.
Highly recommended pentru toti fanii genului.
După primele 20 de minute din The Collector, gîndul mi-a zburat automat la filmul de mai sus (mai ales la secvenţele în care „şoarecele” şi „pisica” se evită unul pe altul la mustaţă, deschizînd şi închizînd uşi, secvenţe filmate dintr-un unghi „bird eye” – nu ştiu dacă asta e denumirea exactă a tehnicii respective asa ca imi cer scuze anticipat daca am vorbit prostii)
Oricum, premisa este aceeaşi însă împrejurările diferă. Avem aceeaşi casă în stil colonial a la Gone With the Wind, însă de această dată e vorba despre o tentativă de jaf şi despre înfruntarea dintre un găinar ghinionist şi un Jigsaw încrucişat cu Jason Voorhees.
Desigur, toţi cei care n-au văzut filmul spaniol, o să aprecieze originalitatea poveştii, însă nu acesta e punctul forte care face din The Collector unul dintre cele mai bune filme horror apărute recent (deşi, există o anumită doză de originalitate şi în ceea ce priveşte povestea, legată de ceea ce colecţionează „colecţionarul”, cu al său cufăr roşu cu tot).
Punctul forte îl constituie suspansul, extrem de bine orchestrat – de la secvenţa în care, doar pentru o fracţiune de secundă, desluşeşti reflectarea grotescă a boogey man-ului în sticla unei fotografii, la fundalul sonor inteligent construit, totul este astfel gîndit încît să te ţină cu inima în gît pînă la final – lucru care, din păcate, nu se întîmplă. Astfel, pe nesimţite, suspansul lasă locul acţiunii şi grotescului (filmul excelează la capitolul ăsta, un alt punct în plus), pentru a eşua într-un final destul de convenţional, cu un twist la care, paradoxal, se aştepta toată lumea.
Deşi cu anumite derapaje, The Collector îşi îndeplineşte cu brio datoria, oferindu-ne exact ceea ce ne aşteptăm să ne ofere un film horror – suspans asezonat cu o doză accentuată de macabru, cele două elemente disputîndu-şi întîietatea pe întreg parcursul filmului, primul pierzind, din pacate, teren spre final.
Highly recommended pentru toti fanii genului.