"Aurora" [Archive] - Cinemagia Forum

Gloria

04 May 2010, 21:17

Un film ambiţios, care impresionează în egală măsură cu Moartea domnului Lăzărescu (producţie cu care Cristi Puiu obţinea premiul secţiunii Un Certain Regard în 2005), dar mai ales filmul românesc ce construieşte cele mai adânci momente de aşteptare pentru spectator. Şi cele mai sumbre. Iar universul creat se distinge prin expresivitatea crudă şi sordidă a unei lumi surprinse în goliciunea ei inestetică şi morbidă.

Personajul principal, inginer metalurg (jucat de regizorul însuşi), este într-o tăcută şi sumbră căutare a ceva, pe tot parcursul filmului. Bântuie pe drumuri înglodate, printre căi ferate şi remorci abandonate pe terenul viran dintre casele Chitilei - aici bărbatul pândeşte o femeie cu doi copii. Îşi străbate dintr-o cameră în alta apartamentul igrasiat, cu pereţii decopertaţi, cu bucătăria în dezordine, murdară. Trece pe lângă un abator. Este abătut, stăpânit de gânduri numai de el ştiute. Recuperează de la fabrica unde lucrează (dar unde e săpat pe la spate) două percutoare artizanale necesare armei de vânătoare pe care o are acasă, dar şi banii pe care un coleg amână să i-i înapoieze. Fabrica are pereţii scorojiţi, iar în biroul lui Viorel, că aşa îl chemă
pe protagonist, dosarele sunt prafuite, îngălbenite, vechi. Atmosfera astfel creată pregăteşte terenul degradării umane. Iar realismul capătă tente naturaliste.

Ce i s-a întâmplat acestui bărbat? Ce îl preocupă? Şi, mai ales, ce plan are - pentru că, în mod evident, pregăteşte ceva.
Cristi Puiu jonglează cu indiciile, pe care ni le presară în ritm lent; unele sunt înşelătoare, cele mai multe oferă, însă, coordonatele necesare "citirii" poveştii. Indiciile oferă, totodată, acroşe care ne captează atenţia între momente de apăsătoare aşteptare; apoi, în susţinerea primului indiciu pentru un aspect important al poveştii, mai este dat un al doilea, după care adevărul pe care îl bănuiam este rostit, confirmat. Cristi Puiu îşi lasă spectatorul să emită în gând ipoteze, să construiască în avans povestea, pentru ca - mai apoi- să-l surprindă, cu o evoluţie a întâmplărilor neaşteptată. Un blister cu pastile date pe sub mână, o palpare a unei zone dureroase, în timp ce face duş, mutarea bunurilor, o mamă care îi calcă cămăşile, şi nu o soţie, testarea unei puşti cu percutoare artizanale... toate oferă fragmente foarte îndepărtate între ele dintr-un puzzle. Se va sinucide Viorel? Va ucide? Ce i s-a întâmplat? Cum de a ajuns în această situaţie? Spectatorului i se oferă şansa unui demers detectivistic.

Prima scenă a filmului este una casnică; aici găsim un exemplu de indice fals, care induce în eroare asupra identităţii bărbatului şi a femeii (Clara Vodă) ce discută despre bunica Scufiţei Roşii, având grijă să n-o trezească pe fetiţa (Ileana Puiu) care doarme în camera alăturată. Iar scena finală este una aproape kafkiană, în care sunt implicaţi trei poliţişti, creionaţi în jurul tipologiei standard - nătângi, unul animat însă de un exces de zel în aplicarea procedurilor standard, indiferent de caz, celălalt de o bonomie sterilă şi al treilea (jucat de Constantin Diţă): poliţistul-funcţionar sătul de toate, conştiincios într-un târziu.

Între cele două scene de început şi final: căutări... aşteptări...priviri... tăceri... totul în cadre lungi, în care tensiunea mocneşte insidios. Motivaţia pe care o aduce protagonistul la sfârşit - şi pe care o aşteptam cu toţii - este, totuşi, eliptică, şi prin asta vreau să spun nesatisfăcătoare, expediată. Deşi, până la ea, sunt aduse cel puţin două argumente care cântăresc în empatizarea cu personajul.

Per ansamblu, un film mai profund si mai ambitios decat Marti, dupa Craciun, de asemenea selectionat in sectiunea Un Certain Regard, cu a carui cronica voi reveni numiadecat.

keepwalking

05 May 2010, 16:34

ce admir la cristi puiu e rabdarea de-a dreptul budista de a face un film de trei ore dupa o pauza de cinci ani.

keepwalking

20 May 2010, 09:09

si totusi, imi place subiectul propus de "Aurora".
pot chiar spune ca e genul de film pe care il prefer.
dar e posibil ca, intr-adevar, sa fie atat de lung, incat sa ma faca sa-mi pierd rabdarea.

Federico

20 May 2010, 19:15

Nu-mi vine sa cred cat de entuziast e Gorzo.
http://www.dilemaveche.ro/sectiune/film/articol/note-despre-aurora-ii

Cate nopti nedormite cum trebuie mai indur pana la premiera in RO? :-S

Liviu-

20 May 2010, 19:32

Eu am luat ziarul, am deschis la cronica, am vazut ca e partea a doua despre Aurora si l-am inchis la loc. Mi se pare interesant subiectul si nu vreau sa mai aflu nimic despre film pana nu-l vad, ca deja mi se pare ca stiu destule oricum. Imi pare rau ca nu pot sa-i citesc cronica lui Gorzo pana nu vad filmul si dupa cum se pare o sa astept mult filmul. Nu chiar nopti nedormite :P dar sunt foarte curios.

Ipu

20 May 2010, 19:38

ce admir la cristi puiu e rabdarea de-a dreptul budista de a face un film de trei ore dupa o pauza de cinci ani.

Ei, a mai lucrat și la altele: Offset (scenarist), Francesca (producător dar, spun gurile rele, și regizor neoficial).

Cate nopti nedormite cum trebuie mai indur pana la premiera in RO? :-S

Eu aștept uichendul ca să văd în sfârșit ultima creație a lui Shin'ya Tsukamoto, care pe lângă toate ipostazele lui Puiu (regizor, producător, scenarist și actor) mai e din când în când și operator de imagine. Aurora va rula probabil foarte curând în România, dar Tetsuo: The Bullet Man nu s-a lansat încă în patria autorului, deși a participat anul tecut în competiția de la Veneția!

Federico

20 May 2010, 21:18

Cate nopti nedormite cum trebuie mai indur pana la premiera in RO? :-S
ce p'la mea am scris io aici!? =))

Edit: (Inca o nota despre "Aurora" .)
Aveam o mare admiratie pentru faptul ca romanii se abtin (in armonie - mai mult sau mai putin voit - cu Dogme 95) sa recurga la cele mai ieftine mijloace (cinematografice, cel putin) de a atrage atentia - pusti/pistoale, crime etc. - dar se pare ca incepem si noi.
Desigur, motivele astea pot fi fol. cu mare talent si inteligenta, dar ca principiu zic...
Nu vreau sa apuc ziua in care o sa descoperim si noi exploziile. :-&

keepwalking

20 May 2010, 23:37

Nu-mi vine sa cred cat de entuziast e Gorzo.
http://www.dilemaveche.ro/sectiune/film/articol/note-despre-aurora-ii

Cate nopti nedormite cum trebuie mai indur pana la premiera in RO? :-S

cronica lui gorzo e absolut gretoasa in pupincurismul ei.
redau un fragment la intamplare:

"Filmul nu e numai despre ce face acel om cu puşca lui de-a lungul unei zile şi jumătate; e şi despre ce se întîmplă în acel timp cu Soarele şi cu Pămîntul – despre cum noaptea se face ziuă, apoi ziua – noapte, apoi noaptea – zi".

da, dom'le, puiu e Dumnezeu, iar filmul e despre Geneza!

keepwalking

20 May 2010, 23:47

o alta mostra de gretosenie:

"Pentru Puiu, accesul la transcendenţă în arta filmului nu se poate face decît prin realismul ei congenital, care ţine de capacitatea cinematografului, ca tehnologie, de a capta fluxul lumii, modificările prin care trece aceasta în continuitatea ei temporală".

cum dracu poti sa scrii atat de libidinos??!

Pitbull

20 May 2010, 23:58

Unde-ai väzut filmul, Keepy?
Ai fost la Bucuresti în lunea aia, si pe mine nu m-ai cäutat?
Sau... la Cannes?

keepwalking

21 May 2010, 00:04

Unde-ai väzut filmul, Keepy?
Ai fost la Bucuresti în lunea aia, si pe mine nu m-ai cäutat?
Sau... la Cannes?

adica tu vrei sa spui ca aceasta cronica apartine unui om intreg la minte?
chiar nu e evidenta deraierea mintala a acestui gorzo?
am scris si voi mai scrie filme, dar nu voi dori in viata mea ca acest individ sa scrie vreun rand despre ele!
ma lipsesc de astfel de indivizi, lipsiti de ratiune, de luciditate.

Pitbull

21 May 2010, 00:12

De ce faci asta?
Cum poti sä aduci asemenea injurii celui mai bun critic de film din generatia actualä?
Un om competent, inteligent, cult, echilibrat, cu o ratiune sclipitoare, o luciditate täioasä si o profundä sensibilitate? Singurul lui defect, relativ oricum, e cä uneori manifestä o exigentä excesivä, care poate ajunge sä denatureze concluziile (de exemplu, apropo de "Nunta mutä", sau "Ho, ho, ho").
Dar poti sä-l critici sub acest aspect, pe un ton impartial si just, nicidecum sä scrii mäscärile absolut condamnabile din mesajul de mai sus - care fac numai räu: te compromit si pe tine, ca om, si pe noi, ca site. Mai lipseste sä zici cä vulpea e o felinä marsupialä, si cä cercul e o linie frântä deschisä.
Rusine, Keepy! Rusine obrazului sä-ti fie!

keepwalking

21 May 2010, 00:17

aha, ok.
se pare ca timpul meu pe cinemagia a expirat.
nici o problema.
pit, o sa ma fac ca nu am citit chestiile astea cu "rusine sa-ti fie".
e problema ta daca ii faci cultul personalitatii lui gorzo, care, la randul sau, face cultul personalitatii lui cristi puiu.
gata, baieti, drumurile noastre se despart aici.
plec fara nici o parere de rau.
that's all, folks! :)

si inca ceva: va compromit ca site?
imi spui mie treaba asta, care am stat si m-am luptat pana in panzele albe cu cei care va injurau?
bine. :)
m-am lamurit.
rusine sa-mi fie, intr-adevar....

Pitbull

21 May 2010, 00:42

Da' tu chiar mä enervezi!!! X(
Cum poti sä fii asa de infantil?!?
Adicä faptul cä te cert pentru o iesire prosteascä, la un moment dat, anuleazä recunostinta pe care ti-o port, si meritele pe care ti le recunosc, în alte situatii, mult mai numeroase si semnificative?
Când, de multe ori, ai contributii de valoare, sau esti atacat miseleste, stii bine cä te laud si te apär - si mi-as da si viata pentru dreptatea ta, fiindcä meriti.
Când, rareori, dai cu mucii-n fasole, ca acum, te taxez de nu te vezi - din nou, asa cum meriti.
Asa cä ia te rog, fä bine si lasä fasoanele astea de copilas mofturos.
BUCURA-TE pentru cä esti tratat corect: majoritar laudativ, uneori aspru.
Stai naibii aici, cä avem nevoie unii de altii: noi de Keep cel inteligent si cu bun-simt (nu ca acum), tu de Cinemagia cea elevatä si dreaptä (nu ca atunci când tolereazä iesirile deplasate, indiferent dincotro si încotro).
(Si mai gândeste-te si ce apä la moarä le dai fecaloizilor care ne uräsc - pe tine si pe noi.)

keepwalking

21 May 2010, 08:51

problema criticilor de genul lui gorzo e ca se plaseaza mereu la extreme.
pentru ei, exista doar cronici exaltate, patetice - cum este si cazul Aurorei - si cronici in care desfiinteaza pe cineva.
cale de mijloc nu au.
criticul gorzo are probleme cu simtul masurii, deficienta specifica romanilor.
romanii ori il ridica in slavi pe cineva, ori il decapiteaza.
avem un apetit formidabil pentru ode si omagii, dar si pentru ghilotinari in piata publica.
iar lui gorzo ii place sa se si admire in ceea ce scrie.
pun pariu ca, in timp ce redacta cronica, se decuplase total de filmul in cauza, intrand in transa, fabuland, privindu-se in oglinda si spunandu-si "uau, ce destept esti".

si inca ceva.
de cand a devenit o impietate ca cineva sa nu fie de acord cu un critic? chiar trebuie sa inghitim pe nemestecate tot ce ne livreaza un critic evident partinitor si slugarnic pana la ridicol?

Liviu-

21 May 2010, 09:09

keepwalking

21 May 2010, 09:15

si inca ceva.
de cand a devenit o impietate ca cineva sa nu fie de acord cu un critic? chiar trebuie sa inghitim pe nemestecate tot ce ne livreaza un critic evident partinitor si slugarnic pana la ridicol?

Iar ai uitat ca n-ai vazut filmul inca si, evident, Gorzo l-a vazut. Macar asteapta sa-l vezi si revino atunci...

nu e nevoie sa vad filmul pentru a-mi da seama ca, indiferent de calitatea acestuia, el va fi supraevaluat de gorzo.
chiar nu pricepe nimeni ca sunt anumiti regizori in romania intangibili in fata criticii autohtone?
sunt regizori de care nimeni nu se atinge, care sunt priviti cu evlavie, intr-un paradis al filmelor mirobolante, unice, fara cusur si al criticilor cantate suav din harpa.
totul e perfect in lumea asta desprinsa de realitate.
e ca in pliantele iehoviste, in care copii bucalati traiesc in deplina armonie cu leii tolaniti pe pajisti inverzite.
ok, daca gorzo si altii ca el vor sa devina scribii de casa ai unor regizori, e problema lor.
daca vor sa o faca pe bufonii, daca vor sa-i binedispuna pe idolii lor, sa o faca in particular, nu sa se craceasca in public.

Federico

21 May 2010, 11:37

Gorzo a admis ca NU considera filmul o capodopera, si a vorbit mai mult despre stil decat despre filmul in ansamblu. Daca de defecte nu a avut timp/loc/chef sa pomeneasca nu inseamna ca acestea nu exista sau ca nu le recunoaste.

Pitbull

21 May 2010, 12:11

problema criticilor de genul lui gorzo e ca se plaseaza mereu la extreme.
pentru ei, exista doar cronici exaltate, patetice - cum este si cazul Aurorei - si cronici in care desfiinteaza pe cineva.
cale de mijloc nu au.

Neadevärat. Aceastä problemä le apartine criticilor opusi genului lui Gorzo - adicä thalamici, emotionali, impulsivi (precum si anumitor veleitari infiltrati pe usite dosnice pânä-n primele esaloane ale breslei). Criticii analitici, cerebrali, exacti, cum e Gorzo, acoperä laudele färä rerzerve, desfiintärile totale si întreaga gamä a pozitiilor mediane într-o proportie rezonabilä, proprie oricärui critic normal. Deci, "problema" sus-mentionatä nu li se aplicä lor, ci celorlalti.

iar lui gorzo ii place sa se si admire in ceea ce scrie.
pun pariu ca, in timp ce redacta cronica, se decuplase total de filmul in cauza, intrand in transa, fabuland, privindu-se in oglinda si spunandu-si "uau, ce destept esti".

Pariu pierdut lamentabil. L-am cunoscut pe Gorzo acum cinci ani, si l-am privit la început cu reticentä, având aceeasi falsä impresie ca tine. Imediat, însä, m-a surprins în mod pläcut la el tocmai modestia, bunul gust, simtul mäsurii, absenta oricärei megalomanii sau egolatrii. Portretul imaginat de tine mai sus i se aplicä altcuiva (stim amândoi cui - bine cä am scäpat de el), nicidecum lui Gorzo - un om al cärui bun-simt frizeazä de-a dreptul sfiala. (Tocmai ästa e unul dintre motivele pentru care, desi ne citeste constant, nu s-a pronuntat aici, pe forum, niciodatä.)
De retinut si cä, uneori, schimbäm SMS-uri cu comentarii laconice despre cronicile noastre. Adesea, îmi recunoaste creditul pentru unele idei, concluzii sau formuläri, pe care el apoi le preia si le dezvoltä în propriile lui cronici. Asta se cheamä modestie si obiectivitate, nicidecum narcicismul intelectual din crochiul eronat de mai sus.

de cand a devenit o impietate ca cineva sa nu fie de acord cu un critic?

Reciteste ce am spus (mesajul #32):
"Dar poti sä-l critici sub acest aspect, pe un ton impartial si just, nicidecum sä scrii mäscärile absolut condamnabile din mesajul de mai sus..."
Acele calmonii injurioase sunt reprobabile (nu tocmai "impietate", cä Gorzo e un critic în viatä, nu sfintele moaste ale nu stiu cui), nu faptul cä nu esti de acord cu el. Cuvintele, nu opinia.

nu e nevoie sa vad filmul pentru a-mi da seama ca, indiferent de calitatea acestuia, el va fi supraevaluat de gorzo

Ba da.
E nevoie.
Imi pare räu, si mie îmi complicä uneori viata aceastä regulä, dar n-avem ce-i face: nu ne este moralmente permis sä vorbim în necunostintä de cauzä (päcat deosebit de grav, numit ignorantä). Suntem supusi imuabil unei alternative de fier:
- sau avem opinii (si ni le exprimäm) numai despre ceea ce cunoastem;
- sau täcem mâlc (dar nu definitiv! Doar pânä ne vom informa.)
Sunt sigur cä si tu, si eu, putem supravietui acestei reguli. :)

keepwalking

21 May 2010, 12:20

sa fim sinceri....exista cineva in Romania care, asteptand filmul lui Puiu, sa nu fi pregatit si o osana?
s-a creat in jurul acestui regizor o aura inexplicabila de genialitate, de bun inclus in patrimoniul national, de legenda a cinematografiei care, chiar si atunci cand nu face film, e inconjurata cu jerbe de flori.
chiar daca Aurora ar fi fost un rateu magistral, tot s-ar fi gasit suficiente cuvinte preamaritoare la adresa lui Puiu.

apropo de faptul daca am vazut sau nu filmul.
pai eu vorbeam de cronica lui Gorzo, pe care am citit-o, nu de film!
cronica imi displace, nu filmul.

Pitbull

21 May 2010, 12:36

1) Da, cunosc pe cineva din România care, asteptând filmul lui Puiu, nu i-a pregätit si o osana. Din simplu spirit obiectiv, nu de altceva (plus faptul cä douä precedente reusite, oricât de bune, sunt totusi putine numeric, deci insuficiente ca garantie pentru viitor). Ba chiar, deloc impresionat de cele trei teasere, acel cineva începuse sä se pregäteascä pentru o regretabilä dezamägire. Din fericire, actualele comentarii de dupä vizionare l-au linistit în bunä mäsurä - dar tot nu zice hop pânä la vizionare!
(Si garantez cä nu e nici pe departe singurul. Nu se crede unic, Doamne-feri!)

2) Scuzä-mä, mie mi s-a pärut cä vorbeai de cronica lui Gorzo în raport cu filmul. Acum înteleg cä îti displace la nivelul unor elemente structurale si stilistice, nu sub aspectul continutului. Nu-i critici atitudinea fatä de film (ceea ce ar fi fost imposibil, înainte de a vedea filmul), ci anumite componente profesionale la modul general si pur teoretic: structura, ritmul expozitiunii, optiunile lexicale, aliteratiile, constructia frazelor si alte asemenea träsäturi formale.
Gata, m-am linistit.

keepwalking

21 May 2010, 12:38

Nu-i critici atitudinea fatä de film, ci structura, ritmul expozitiunii, optiunile lexicale, aliteratiile, constructia frazelor si alte asemenea träsäturi formale.
Gata, m-am linistit.

cred ca lumea a inteles ce critic eu la aceasta cronica.

Pitbull

21 May 2010, 12:41

Din päcate, ai dreptate... :(
Da, lumea a înteles ce critici: atitudinea fatä de un film pe care nu l-ai väzut.
Adicä, exact ceea ce, acum, n-ai dreptul sä critici. Dupä ce-l vezi, da.
Eu am încercat sä fiu diplomat, în mesajul #40, dar dacä tu te încäpätânezi... ce mai pot face? :|

keepwalking

21 May 2010, 12:45

of, sa reiau.

vreau sa spun urmatoarele:
INDIFERENT de cat de bun sau mai putin bun ar fi fost AURORA, criticile romanesti la adresa lui Puiu ar fi fost la SUPERLATIV.
NU TREBUIE SA VAD FILMUL pentru a intui lucrul asta.
si nimeni nu trebuie sa vada filmul pentru a citi printre randurile cronicii lui Gorzo cat de devotat ii este lui Puiu.
doar nu ne-am nascut ieri, ca sa nu recunoastem afinitatile dintre o parte din critica romaneasca si anumiti regizori, ce naiba!

Pitbull

21 May 2010, 12:50

Fii pe pace:
Modorcea o sä-l înjure birjareste.
Posibil si Andrei Rus, din teribilism pustesc.
Si altii.
Deci, lasä-i lui Gorzo dreptul sä laude un film care i-a pläcut, al unui regisor în care crede (ok, fie si cu devotament; e o calitate, nu un defect). Nu-i pretinde sä-l critice doar de-amorul artei, sau în contul eventualelor dude pe care le-ar putea face Cristi la vârsta senilitätii nicolaesciene.

keepwalking

21 May 2010, 13:31

ok, poate ca am fost prea vehement in unele afirmatii.
mai spun doar ca, pentru a fi credibil, Gorzo ar trebui sa fie mai cumpatat in aprecieri.
cand esti un critic evident important (asta o recunosc in privinta lui), prea vizibila atasare de un regizor da un semnal prost pentru increderea publicului in intreaga breasla a cronicarilor de film.
eu as vedea criticul ca pe un arbitru impartial.
in momentul in care viciaza un "rezultat", publicul are tot dreptul sa vocifereze.

Pitbull

21 May 2010, 21:53

In sfârsit, ne apropiem de un limbaj comun! :)
Acum pot exemplifica spunând cä si eu am avut rezerve fatä de cronica super-elogioasä pe care Andrei o fäcuse filmului "Restul e täcere" al lui Nae Caranfil - un film foarte bun, si care mi-e nespus de drag, dar fatä de care rämân totusi la convingerea cä se pronuntase exagerat de sentimental. Cred cä putem anula de comun acord mesajele prea vehemente dinainte, validând discutia doar de la #46 încoace.
(Stiam eu...! ;) )

Floydman

26 May 2010, 02:38

cum adica sa exprimam opinii doar asupra a ceea ce cunoastem? suna bine dar hai sa vedem, daca sta in picioare recomandarea ta.

cate lucruri apucam sa aprofundam in viata ca sa spunem ca le cunoastem cat de cat? cum apreciem daca cunoasterea asupra unui lucru, pe care o dobandim e reala sau doar o impresie si ce garantii avem, in conditiile in care suntem zilnic bombardati cu fluxuri de informatii de la unele foarte vagi la altele foarte precise, adevarate sau false, despre o imensa multime de lucruri?

comentam doar cand suntem siguri ca stim si nu suntem inselati? atunci unde mai e loc de a exprima ipoteze, supozitii, gusturi, impresii (care NU se bazeaza prea tare pe "a cunoaste/a sti" ci cu precadere pe "a simti" , "a intui" , " a crede - poti crede fara sa cunosti si e legitim sa fie asa, nu poti nega asta decat daca esti materialist-dialectic :P "

my point ? nu CRED ca e o problema sa vorbesti fara sa cunosti pt ca a cunoaste e mai mult sau mai putin o iluzie subiectiva din mintea ta, asupra unei realitati obiective. problema e abia atunci cand esti convins ca detii adevarul absolut si sfarsesti prin a vatama sau a aduce suferinta in jurul tau, intr-un fel sau altul, prin atitudinea ta lipsita de modestie/prudenta.

ma iertati, filozofii de 2 noaptea.... nu cunosc, dar imi dau cu parerea :D

Pitbull

26 May 2010, 02:48

ma iertati, filozofii de 2 noaptea.... nu cunosc, dar imi dau cu parerea :D
Ca de-atâtea ori, candoarea te-a salvat! ;)

farabeuf

02 Jun 2010, 00:52

sergiuseling

04 Jun 2010, 16:31

L-am văzut şi eu ieri seară la TIFF. Nu stau eu să judec cât de bine realizat e, dar cert e că mi-a plăcut şi de personaj şi de atmosfera filmului, a fost o adevărată plăcere să-l urmăresc.
Au fost şi unele chestii puţin exagerate sau simpliste şi anume de ce era nevoie de crime, dar le pot trece cu vederea. Una peste alta un film foarte bun pentru mine.

Însă sala nu a fost prea receptivă, mulţi chiar plictisindu-se, excepţie 2-3 momente în care chiar s-a râs binişor. Din fericire unul a fost chiar la final aşa că au fost şi destule aplauze.

Şi ca o chestie interesantă oricât de plictisitor ar fi putut părea Aurora (celor din sală că mie nu mi s-a părut), filmul la care am mers după Ultima Conversaţie a făcut ca Aurora să pară că e Piraţii din Caraibe sau Indiana Jones ca entertainment comparat cu Ultima Conversaţie.

civica65

04 Jun 2010, 20:40

Cristi Puiu: "Aurora" este un film important şi personal

Cristi Puiu a declarat, vineri, la TIFF, că "Aurora", cea mai nouă peliculă a sa, este "un film important" şi personal, ce nu poate fi văzut la orice oră şi care, în prezent, este la începutul "probei timpului", după care se va stabili dacă este "oţet sau vin bun".

Lungmetrajul "Aurora" a deschis, joi seară, secţiunea Zilele Filmului Românesc din cadrul Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF), care se desfăşoară între 28 mai şi 6 iunie, la Cluj-Napoca.

Puiu a povestit, în conferinţa de vineri, despre proiectul peliculei, început imediat după filmul "Moartea domnului Lăzărescu".

"A fost un film extrem de greu, pentru că din start ştiam că nu o să fie uşor de făcut", a declarat regizorul, descriind etapa de finanţare ca pe "un fel de cruciadă în căutarea banilor". Filmul a ieşit din montaj cu o săptămână înainte de Festivalul de la Cannes, unde a fost prezentat în secţiunea Un Certain Regard.

În ceea ce priveşte titlul, Puiu a sugerat că "Aurora" poate fi un răspuns la filmul omonim al lui F.W. Murnau. "Propunerea pe care o face el (Murnau, n.r.) are legătură cu iubirea. Dar dacă lucrurile se întâmplă altfel, tot despre iubire este vorba?", a spus acesta.

Filmul "Aurora" doreşte, potrivit regizorului, şi să restituie "portretul unui tip de criminal". După "Moartea domnului Lăzărescu", "povestea unui om care moare", Puiu a realizat "povestea unui om care omoară". De altfel, cele două filme fac parte din seria poveştilor de la periferia Bucureştiului pe care Puiu doreşte să le prezinte. Şi, pentru a include filmul şi mai mult în această serie, Puiu a plasat în "Aurora" personaje din "Moartea domnului Lăzărescu", de exemplu, pe asistenta Mioara (Luminiţa Gheorghiu). Totodată, amanta personajului principal, Viorel, este doctoriţa Gina (Clara Vodă), care a apărut în acelaşi film.

"Povestea filmului are de-a face cu ceea ce înseamnă formarea mea din adolescenţă", a mărturisit Cristi Puiu, enumerând cărţile care l-au influenţat: "Străinul" de Albert Camus, "Tunelul" de Ernesto Sabato şi "Crimă şi pedeapsă" de F.M. Dostoievski.

Puiu a povestit că a dorit să construiască filmul "Aurora" într-o manieră prin care să nu dezvăluie foarte multe spectatorului, într-un mod în care pelicula să se "povestească singură". "Eu am ales să spun povestea asta asumând faptul că spectatorul ştie despre ce vorbesc. Perspectiva ultraexplicită mă plictiseşte", a spus Puiu, adăugând că unii regizori, în special cei care fac filme despre crime, consideră că "totul trebuie să fie explicat, să fie «underlined bold italic»".

"Inamicul numărul unu al acestui film este creierul spectatorului. Creierul are tendinţa de a simplifica. Nu i se reproşează unui film american că durează trei ore. De ce să nu zici «nu am chef să gândesc trei ore». Nu vrem să ne fie pus creierul în funcţiune timp de trei ore", a adăugat Puiu.

Puiu debutează în "Aurora" în calitate de actor. După ce a chemat la casting actori profesionişti, precum Adrian Titieni şi Hanno Hoffer, acesta a dat el însuşi probe, la propunerea Clarei Vodă. "Eu nu am vrut să joc în filmul ăsta. Dacă aş fi vrut să joc, mi-aş fi luat permisul în primăvară", a spus Puiu. Acesta a explicat că pe parcursul creării filmului se gândea la semne de circulaţie şi la scenariu. Salvarea sa a venit, însă, de la un instructor care semăna cu John Wayne.

Cristi Puiu a spus că a dorit să joace el însuşi în film pentru că nu a găsit "chimia" pe care o căuta şi privirea. "Era o privire de om obsedat", a adăugat acesta. "Trebuie să accepţi că Madame Bovary c'est toi", a spus Puiu, care, după ce a decis că va juca el rolul principal, a adaptat scenariul la propria personalitate. Şi pentru că postura de regizor care joacă în propriile filme ar fi dus la asemănări cu Sergiu Nicolaescu, echipa a glumit, luând în considerare numele Sergiu sau Moldovan pentru personajul principal.

Dar rolul principal din film a presupus şi un moment de nuditate, la duş. "Pentru mine era foarte important ca spectatorul să ştie «bă, vă arăt tot». Momentul de la duş trebuia să fie un enunţ fundamental al bărbatului. Totul se petrece în zona virilităţii", a spus Puiu, care a adăugat că a avut nevoie de şapte duble pentru scena de la duş.

"Aurora" este o producţie a casei Mandragora, realizat cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei România, Eurimages, SC Serv Invest SRL, OFC Section Cinéma, Centre National de la Cinématographie (Franţa), în colaborare cu ARTE France Cinéma, ZDF/ ARTE, Societatea Română de Televiziune, TSR/SSR, HBO România. Imaginea este semnată de Viorel Sergovici.

Frank

23 Jun 2010, 13:30

Nu am vazut inca filmul, dar nu cred ca rezist trei ore in sala de cinema. Astept sa-l vad la TV, cand o fi...

Pitbull

08 Jul 2010, 00:39

L-am väzut azi.
Captivant, tulburätor, haunting.
M-a tinut fascinat, l-am savurat, l-am înteles în mare - dar se desfoliazä greu, e stratificat, abscons, subtil... îmi aminteste de experientele cu "Blowup", "Persona", "Stalker"... Abia astept sä-l reväd a doua oarä... si a treia... si etc.
Nu mä hazardez cu-o cronicä, încä. Nu înainte de cel putin a doua vizionare.
Secventele mele favorite (deocamdatä):
- când vin äia de sus care l-au inundat
- crimele
- aia cu gagicile din magazin
- (evident!) tot episodul final

Prima concluzie:
Demonstreazä din nou cât de firesc e sä faci artä pornind de la o realitate cum nu se poate mai simplä.
Viorel are ceva din mine (dar, evident, nu numai din mine...).

Judex

08 Jul 2010, 00:53

Eu astept s-apara cartea sa ma prind. :D

rvn

09 Jul 2010, 21:03

Pitbull

09 Jul 2010, 23:15

Precum îspusei si imediat dupä proiectie, mai va pânä la cronicä.
Indiscutabil, e cel mai greu film românesc fäcut vreodatä (cum ne prevenea si Cristi, înainte de proiectie: foarte "obositor", obositor de greu)... Si complex, si stratificat, si subtil... Primul film cäruia mi-e imposibil sä-i fac analiza dupä o singurä vizionare.
Deci, asteaptä cu räbdare; multä räbdare.

Ghidupu

19 Aug 2010, 14:16

s-au incins spiritele...
a propos de osanale si alte alea...vezi comments

http://regizorcautpiesa.ro/stiri/Cristi-Puiu-Cei-mai-multi-dintre-noi-ne-comportam-ca-si-cum-universul-s-ar-termina-la-marginea-satului-686.html

keepwalking

19 Aug 2010, 15:11

cam ofticos Gorzo asta...
na, s-o fi obisnuit ca doar el sa le-o traga in barba la altii, dar de el sa nu se ia nimeni.

keepwalking

19 Aug 2010, 15:21

Hai ca Puiu le zice foarte misto:

"Nu vezi că la tot pasul sunt afaceri de gaşcă şi prieteşuguri? Păi asta se cheamă prietenie? Să scriu articole elogioase despre un film care nu mi-a plăcut, despre o chestie care nu rimează cu nimic, şi să caut, să scormonesc şi să găsesc lucruri pe care le cred eu bune, ca să nu mă murdăresc pe mâini, şi să scriu despre ele, deşi alea reprezintă 2 procente din 100 de procente?! Sau poate nici măcar nu-ţi dai seama că, de fapt, nu ţi-a plăcut filmul. Sau, şi mai rău, poate chiar ţi-a plăcut. Te ia disperarea. E foarte rău.
A fost suficient să se nască valul ăsta şi gata, chestia e minată din interior. Implozie se cheamă. Că nu vine publicul să aducă osanale, nu o fac oamenii de pe stradă. NU, o fac oamenii din branşă, cronicarii. Nu se poate, puţină decenţă!

Cu siguranţă există un corespondent al formulei ăsteia şi în Europa Occidentală şi în SUA, că suntem toţi oameni şi atunci spiritul ăsta de gaşcă este prezent peste tot. La noi, însă, pagubele sunt mai mari, pentru că nu există o contrapondere.

E nevoie ca de partea cealaltă să existe oameni care să opună rezistenţă, să zică NU acestui spirit de gaşcă. Băi, NU! Aici intrăm în lumea cinemaului, aici intrăm în lumea spectacolului, iar judecata reclamă criterii, exigenţa şi rectitudine. Nu putem zice: Frate, am fost la o bere sau mi-ai reparat maşina sau mi-ai zugrăvit în casă, gata, scriu şi eu, la schimb, un articol elogios despre mizeria pe care tocmai ai făcut-o. Nu-i OK. Băi, îţi mulţumesc, suntem prieteni, dar ai făcut un film prost. Mai bine nu scriu. Mi se pare prost filmul, nu vreau să scriu. Dar nu. Şi-acum ce-o să se-ntâmple? Este un fel de lose-lose situation. În varianta asta pierd şi ăla care a făcut filmul, şi ăla care a scris cronica. Unul direcţia, celălalt credibilitatea. Nu ştiu dacă merită.

Dar probabil că este obligatoriu să trecem prin faza asta pentru a ne maturiza. Sunt foarte supărat. Diatriba asta, poate nu întru totul justificată, este consecinţa furiei pe care mi-a provocat-o lectura articolului lui Andrei Gorzo despre „Felicia, înainte de toate”, lectură care m-a revoltat şi care mi-a amintit de articolul lui Cezar Paul-Bădescu despre „Noro”, filmul lui Radu Gabrea. Şi nu doar Gorzo greşeşte. Doar ca el face parte – sau pare să facă parte – din categoria celor cu adevărat îndrăgostiţi de cinema."

keepwalking

19 Aug 2010, 16:31

Gata, domnule Cristi Puiu, m-ai castigat de partea ta!
Pentru ca ai avut curajul sa le-o tragi la cronicarii farisei, ai tot respectul meu.

ricutza

19 Aug 2010, 17:07

da, chiar foarte tare interviul cu Puiu...

djinjis

20 Aug 2010, 10:54

a dat Gorzo un link la comments. video. pentru cei care vor sa prinda si intonatia si limbajul trupului.
e trist ca exista risc in tot ceea ce facem chix, filozofeaza Puiu intr-un moment de regres inspre copilarie.

de fapt, na, asta-i linku:

http://www.hboclub.ro/video/1/0/Interviu-cu-Cristi-Puiu/57/)

Ipu

20 Aug 2010, 11:55

Tulburător. Văzând asta mă gândesc că există cineva care-i stă în preajmă (probabil soția) și care-l ajută să se mențină pe linia de plutire dpdv psihiatric. Ar fi păcat să se piardă și ăsta, pentru că e unul dintre puținii aleși.

gionloc

20 Aug 2010, 21:42

Tulburător. Văzând asta mă gândesc că există cineva care-i stă în preajmă (probabil soția) și care-l ajută să se mențină pe linia de plutire dpdv psihiatric.

fii serios, serios :)

rvn

02 Sep 2010, 09:51

daca citesti ziarele dimineata, la cafea, ai ocazia sa afli si news-uri despre cinema-ul romanesc

uite:

Regizorul român Cristi Puiu a fost inclus în "echipa de vis" a invitaţilor marilor festivaluri de film din lume, în urma unui sondaj realizat de publicaţia Variety în rândul a 17 directori ai celor mai mari evenimente de gen din lume.

Directorii au fost întrebaţi care sunt regizorii pe care şi-ar dori cel mai mult să îi invite în programul lor, iar Cristi Puiu s-a clasat pe primul loc în topul regizorilor cu filme promiţătoare din noul val, alături de Miranda July (SUA), Kelly Reichardt (SUA), Xavier Dolan (Canada) şi Andrea Arnold (Anglia). Festivalurile reprezentate de participanţii la sondaj sunt acreditate de Fédération Internationale des Associations de Producteurs de Films, printre acestea numărându-se Festivalul de la Cannes, Festivalul de la Berlin, Festivalul de la Locarno şi Festivalul de la Veneţia. Cel mai recent film al cineastului român, "Aurora", a avut premiera în secţiunea Un Certain Regard a Festivalului de Film de la Cannes anul acesta. "Marfa şi banii" este lungmetrajul de debut al regizorului şi marchează, potrivit opiniei majorităţii criticilor, începutul noului val cinematografic românesc.

Pentru recunoaşterea valorii şi talentului său, Jurnalul Naţional îl declară pe Cristi Puiu "Omul zilei".

pit, scrie naibii cronica aia odata, ca altfel va trebui sa mergem inca o data sa vedem filmul. in doua luni, aproape l-am uitat.

Pitbull

02 Sep 2010, 09:58

Frumos :)

Nu pot sä scriu cronica înainte de a revedea filmul. E greu.

Judex

02 Sep 2010, 23:39

Cu tot respectul pentru Cristi, ma pis pe gestul facut de JeNe. X(

rvn

03 Sep 2010, 00:22

e grav.
mai bine foloseste-l pe post de hartie. nu de scris! da' , vezi ca zgarie! si poate te musca si Puiu de fund, sa fie faza completa.

Judex

03 Sep 2010, 01:19

Mai bine intreaba-l pe Pit ce si cum, inainte sa vorbesti. Gestul lor, aparent frumos, are radacini adanci.

rvn

03 Sep 2010, 01:26

sunt convinsa.
dar, Aurora mi-a placut. filmul merita vazut, merita laudat, merita...

rvn

03 Sep 2010, 01:27

..... chiar si banii de CNC...
aia nerambursabili

Judex

03 Sep 2010, 01:29

Nu la film ma refeream, nici macar la Puiu, eu am ce am cu JN si cu gestul lor.

rvn

03 Sep 2010, 09:40

oamenii si lucrurile se mai schimba.
nu era importanta parerea JN, nu asta am vrut sa scot in evidenta, ci faptul ca un roman este apreciat in afara tarii.
ti-am spus pe unde am umblat vara asta. mi-e rusine sa spun ca vin din Romania.
traim in epoca bronzului sau a fierului.asa de mare este diferenta.

Judex

03 Sep 2010, 09:48

In conditiile actuale, pentru mine ceea ce a facut JN este o jignire, iar daca Cristi Puiu nu riposteaza, voi riposta eu!

rvn

03 Sep 2010, 09:53

e alegerea ta. macar, traim intr-o tara libera.

Judex

03 Sep 2010, 10:12

Nu, ar trebui sa fie alegerea lui Cristi in semn de respect pentru breasla jignita de mizeria numita Jurnalul National!

Ghidupu

07 Oct 2010, 08:46

Cristi Puiu's Aurora plays this Sunday afternoon at the 48th New York Film Festival. The film is currently without distribution.

el va rula si duminica pe 24 octombrie la Londra in cadrul sectiunii Film on the square a celei de-a 54a editii a festivalului de film de la Londra (BFI London Film Festival)

cateva cronici din ziarele americane

http://blogs.indiewire.com/twhalliii/archives/the_2010_new_york_film_festival_aurora/#

http://www.slantmagazine.com/film/review/aurora/5051

http://www.thelmagazine.com/TheMeasure/archives/2010/10/01/nyff-2010-aurora

http://www.slantmagazine.com/house/2010/09/new-york-film-festival-2010-aurora/

http://www.nickschager.com/nsfp/2010/09/aurora-2010-c-.html

http://www.cineaste.com/articles/festival-de-cannes-2010

si de pe mubi

http://mubi.com/notebook/posts/1839

Chambord

21 Nov 2010, 18:13

http://www.indiewire.com/article/cristi_puius_aurora_picked_up_by_cinema_guild/

lalaby

24 Nov 2010, 04:19

Cum poti sä aduci asemenea injurii celui mai bun critic de film din generatia actualä?
Un om competent, inteligent, cult, echilibrat, cu o ratiune sclipitoare, o luciditate täioasä si o profundä sensibilitate? Singurul lui defect, relativ oricum, e cä uneori manifestä o exigentä excesivä, care po

Pai, Pitbull... despre asta e vorba. De cum stiti voi toti sa va tineti in brate! Da' cine e Gorzo???? Am intrebat de vreo sapte ori pe diverse topicuri. E un baietel ce are si el relatiile lui (ca sa nu zic altceva). Tu tot il copiezi (copy paste) pe Gorzo in legatura cu toate filmele... sa inteleg ca nu poti avea parerea ta? Esti vreun discipol de-al lui? Ai studiat cu el (???)

Si pentru ca va spuneam ca am fost cu niste prieteni la Cannes unde am vazut pe viu reactia presei in legatura cu AUTOBIOGRAFIA... tot acolo am vazut si AURORA. Asa de bine a fost primit filmul asta (desi Puiu e un regizor bun... sau a fost?!) ca Puiu a plecat a doua zi dupa prima vizionare! Un director al unui mare festival spunea ca si-a pierdut 3 ore din viata sa vada filmul asta. Si daca ne uitam pe net... filmul nu a prea fost la festivaluri mari, categoria A. Doar la Cannes, unde cred ca sunteti de acord cu mine ca a fost luat din cauza primului film.

Si apoi... la al doilea film regizat sa te exprimi ca ai inceput filmarile cu un alt actor si apoi ti-ai dat seama ca nici un actor nu poate interpreta rolul... pai daca nu il avea pe Paunescu isi mai permitea asta?

Oameni buni... despre ce vorbim? De cum sa toti banii ? De cum sa traiesti intr-o alta lume? Sau vorbim despre Gorzo, taticul criticilor din Romania ...

Angel2010

26 Nov 2010, 17:56

Criticii astia chiar au naivitatea sa isi inchipuie ca spectatorii le citesc cronicile si se hotarasc sa se duca sau sa nu se duca la cinema sa vada un film in functie de cronicile pe care le scriu?

Si, apropo de ce spunea Lalaby, referitor la felul in care este primit un film romanesc in strainatate, stiu de la cineastii care imi sunt prieteni ca in Romania se fac publice doar cronicile straine favorabile unui film romanesc nu si cele defavorabile. Mai stim si noi, spectatorii obisnuiti, cate ceva despre bucataria interna a industriei filmului...

ricutza

06 Feb 2011, 17:18

am vazut si eu in sfarsit Aurora.

In timpul filmului imi venea sa ma urc pe pereti, sa-mi scot telefonul din buzunar sa joc un joculet, sa-l pocnesc in fata pe Dl Puiu pentru ca ma chinuie intr-un asemenea hal, etc. Groaznica experienta de spectator pe care sincer nu-mi doresc sa o mai repet vreodata pentru filmul asta. Slava Domnului ca nu sunt prea multi regizori care sa faca filme asa, pentru ca mi s-ar stinge total pasiunea pentru cinema.
Apoi s-au aprins luminile, au inceput intrebarile si comentariile, si revenind la sentimente mai nobile, am inceput sa ma gandesc si eu la ce am vazut. Si da lucrurile se legau, totul incepea sa aiba sens si a trebuit sa recunosc ca Aurora e cel putin interesanta. Nu cred ca s-au inventat cuvinte care sa descrie parerea mea pentru ca e un film care mi-a placut, dar pe care l-am urat sa-l vad. Si nu, nu ar fi fost ok sa mi-l povesteasca cineva.

Sper totusi ca in urmatorul film Puiu sa arate totusi ceva mai multa compasiune pentru lumea din public pentru ca eu una nu cred ca mai rezist la o experienta similara.

rvn

06 Feb 2011, 17:32

ricutza,
daca filmul dezvaluia de la inceput ce "cocea" Viorel in minte-aia-i pusa pe carlige,fii sigura ca dupa 5 min. se auzeau numai sforaituri.
mie mi se pare o "tortura" cel putin interesanta,Aurora.
poate era bine daca totusi CP nu se incumeta sa-si interpreteze propriul personaj si insista in gasirea unui actor care s-o faca mai bine decat el,chiar daca el sustine ca asa simtit, ca el poate s-o faca cel mai bine.
parerea mea este ca el s-a inselat,dar nu sunt tocmai eu in masura sa critic.
Aurora este un film deosebit.vizionarea lui este o experienta speciala.cel putin,pentru mine asa a fost si am vazut ca si pentru tine.daca este asa,inseamna ca d-l Puiu a marcat inca o data!

SMC

15 Mar 2011, 22:17

Arta montajului in Aurora

In filmul lui Cristi Puiu, Aurora, la fel de important este "cand" se filmeaza anumite stari prin care trece personajul; cel putin, la fel de important, ca si "cum" se filmeaza ele si "cat" timp se filmeaza. Acest cinema pe care cineastul il practica in cel de-al treilea sau film (al prezentului, fara un trecut concomitent – vizual si/sau dialogal – ,ambiguu deci, pana in ultimul plan-secventa , cand ambiguitatea isi va releva sensul), depinde, intr-o masura vitala, si de montaj. Iar, uneori, momentele in care Puiu recurge la montaj, sint printre cele mai inteligent valorificate in cinema-ul pe care l-am vazut pana acum. Cum sporeste el ambiguitatea prin montaj, in loc sa mai elimine din ea (voit sau accidental, considerand ca in general, la un moment dat, in cinema, montajul constitue sudura necesara intr-o mai buna receptare a povestii)? Simplu, dar revelator deopotriva. O face prin mici salturi temporale, adica prin oarece incalcari ale regulii transpunerii timpului real in timp filmic (de altfel, in ceea ce filmul si rezida), insa in momente bine calculate, deloc intamplatoare (considerand ca autorul a fost nevoit sa “franga” actiunile unui om intreprinse in vreo treizeci si ceva de ore, in trei ore de transpunere cinematografica). Astfel, obligat de aceasta structura, Puiu tot trebuia sa regurga la montaj, dar nu neaparat si "cand" a ales sa o faca. In Aurora, orice ambiguitate este precedata de momente in care actiunea, ce-l poarta si aseaza pe Viorel in diferite locuri/ipostaze, devine mai ambigua, dar si invers.

De cel putin trei ori, numai in prima jumatate a filmului, Viorel este propulsat prin montaj, dintr-o stare afectiva proasta dar misterioasa, intr-o alta, mai misterioasa – exceptand al patrulea cadru – cred – ,relativ scurt, in care, intr-un plan indepartat, personajul va avea un dialog neauzit, in cadrul uzinei unde lucreaza, cu o persoana pe care nu o vom mai vedea in film. Ba mai mult, acest prim “dialog” ete rezultatul unei stari vizibil nelinistite, pe care personajul doar ce o afisase cu doua cadre mai devreme, dar nu-si va gasi niciodata relevanta in naratiune. Singura relevanta a acelei interactionari neauzite nu este decat un motiv al nelinistii pe care el o avusese inainte.

Insa varful lancei al acestor catapultari ale personajului si actiunii prin montaj, il constituie trei situatii extreme de importante - atat pentru naratiunea filmului (ce se desfasoara uneori in locuri aparent lipsite de sens), cat si pentru personaj in sine, si prezenta lui acolo (implicit, a starilor pe care le-a avut si le va avea si a demersurilor pe care le va initia). In doua randuri, montajul il trimite undeva pe un camp, intr-o zona rurala, unde printre niste masini parcate, eroul nostru observa activitatea din fata unei case; pentru ca intr-un alt rand sa urmareasca, in magazin, dupa rafturi, o femeie care isi face cumparaturile. Si dincolo de acest montaj (cu aferentul efect psihologic asupra personajului si spectatorului, dar si cu cauze narative), Cristi Puiu ne mai demonstreaza ca in cinema, timpul povestirii, al prezentului absolut, inseamna cu adevarat ambiguitate.

rvn

15 Mar 2011, 23:20

eu cred ca CP a vrut sa creeze o "psihoza",sa ne faca sa ne "trezim" din nepasare.uite,in fiecare zi, suntem adanciti in rutina si rezolvarea problemelor existentiale,incat nu sesizam ca printre noi respira,traiesc si sunt bine-mersi,destul de multi care ar putea sa fie sau sa devina ca Viorel...
nu s-a intamplat niciodata sa va mirati de un gest asemanator, venit din partea unei persoane,pe care o cunoasteati chiar personal si sa nu va vina sa credeti ca a putut savarsi o asemenea fapta?omul era..."aparent",normal...si niciodata n-am fi crezut ca doar datorita unor manifestari comportamentale ciudate,"iesite din comun",ar fi capabil sa atinga punctul culminat intr-un asemenea mod...
mie,da..
ciudatenia lui Viorel este speciala,punctul forte al personajului. si cred ca CP a ales bine gesturile pe care sa le faca pentru a ne convinge de asta,treptat,lent si tensionat...
in schimb,interpretarea lui cred ca este "discutabila",sensul fiecarei actiuni a lui e nebuloasa...
fiecare judeca cum poate,un dram de nebunie cred ca exista in fiecare dintre noi...
chiar si la medicii care o trateaza...asa ca...pana la urma normalitatea e ceva atat de plicticos si banal,incat nu ne-ar satisface existenta deloc.am fi prea terni.

sergiuseling

17 Mar 2011, 14:41

Îşi mai aduce aminte cineva de citatul exact de atunci când Viorel îl ia la rost pe iubitui Puşei.
Ştiu că era ceva de genul şi citez aproximativ din memorie:
dom'le să ştii că mie nu-mi place de umorul tău(nu-l apreciez) şi te rog să mă laşi în pace.
Dacă ştiţi exact fraza v-aş fi recunoscător.

gionloc

17 Mar 2011, 14:52

eu imi amintesc partea asta:

mie nu imi place de dumneata - punct. e chimic si e epidermic. intelegi? si ai un simt al umorului care ma deranjeaza....

sergiuseling

17 Mar 2011, 15:12

Da, "un simţ al umorului care mă deranjează" asta era, mulţumesc.

ricutza

20 Mar 2011, 23:23

Arta montajului in Aurora
Simplu, dar revelator deopotriva. O face prin mici salturi temporale, adica prin oarece incalcari ale regulii transpunerii timpului real in timp filmic (de altfel, in ceea ce filmul si rezida), insa in momente bine calculate, deloc intamplatoare (considerand ca autorul a fost nevoit sa “franga” actiunile unui om intreprinse in vreo treizeci si ceva de ore, in trei ore de transpunere cinematografica).

Nu prea inteleg faza cu regula transpunerii timpului real in timp flmic. Despre ce vorbesti mai exact?
Si sa fim seriosi, nu e Puiu marele erou care trebuie sa "franga" actiunile unui om din 30 de ore in 3 ore de transpunere cinemtografica. Ca s-au facut si filme care acopera durate de ani, decenii sau chiar secole...

Astfel, obligat de aceasta structura, Puiu tot trebuia sa regurga la montaj, dar nu neaparat si "cand" a ales sa o faca. In Aurora, orice ambiguitate este precedata de momente in care actiunea, ce-l poarta si aseaza pe Viorel in diferite locuri/ipostaze, devine mai ambigua, dar si invers.

Este total ambiguu (pentru mine cel putin) ce vrei tu sa spui despre ambiguitate.

De cel putin trei ori, numai in prima jumatate a filmului, Viorel este propulsat prin montaj, dintr-o stare afectiva proasta dar misterioasa, intr-o alta, mai misterioasa – exceptand al patrulea cadru – cred – ,relativ scurt, in care, intr-un plan indepartat, personajul va avea un dialog neauzit, in cadrul uzinei unde lucreaza, cu o persoana pe care nu o vom mai vedea in film. Ba mai mult, acest prim “dialog” ete rezultatul unei stari vizibil nelinistite, pe care personajul doar ce o afisase cu doua cadre mai devreme, dar nu-si va gasi niciodata relevanta in naratiune. Singura relevanta a acelei interactionari neauzite nu este decat un motiv al nelinistii pe care el o avusese inainte.

Mie mi se pare ca Viorel nu are cum sa fie propulsat intr-o stare misterioasa pentru ca el stie foarte bine ce face si de ce face ceea ce face. Iarasi, nelinistea pe care o amintesti nu are cum sa fie a personajului pentru ca desi noi nu auzim discutia lui din fabrica, el o aude, si mai mult, participa la ea. Am senzatia deci ca tu confunzi sentimentele personajuui din film, cu cele ale spectatorului din sala.
Dar chiar si asa, pot spune ca nu am resimtit nici un fel de neliniste vazand acest film, ci mai mult frustrare si enervare ca sunt atat de mult timp lasata pe dinafara.

Insa varful lancei al acestor catapultari ale personajului si actiunii prin montaj, il constituie trei situatii extreme de importante - atat pentru naratiunea filmului (ce se desfasoara uneori in locuri aparent lipsite de sens), cat si pentru personaj in sine, si prezenta lui acolo (implicit, a starilor pe care le-a avut si le va avea si a demersurilor pe care le va initia). In doua randuri, montajul il trimite undeva pe un camp, intr-o zona rurala, unde printre niste masini parcate, eroul nostru observa activitatea din fata unei case; pentru ca intr-un alt rand sa urmareasca, in magazin, dupa rafturi, o femeie care isi face cumparaturile.
Iarasi nu inteleg ce vrei sa spui, nu inteleg care sunt cele trei situatii extrem de importante si de ce consideri tu montajul ca fiind asa de special (si zic asta nu pentru ca el nu ar fi important dar nu reiese absolut deloc din afirmatiile tale)

Si dincolo de acest montaj (cu aferentul efect psihologic asupra personajului si spectatorului, dar si cu cauze narative), Cristi Puiu ne mai demonstreaza ca in cinema, timpul povestirii, al prezentului absolut, inseamna cu adevarat ambiguitate.

Serios? nu de alta dar ultima parte a filmului anuleaza total ambiguitatea intr-un mod usor gretos din punctul meu de vedere. Si zic asta pentru ca daca in 90% din film, spatiul in care personajul opereaza e total irelevant si lipsit de individualitate (pentru ca nu ne prea intereseaza unde locuieste, unde lucreaza, in ce oras se intampla actiunea, in ce timp etc), in ultima parte (a sectiei de politie) devine atat de pitoresc, atat de caracteristic romanesc incat se distruge toata magia necunoscutelor cu care se lucrase pana atunci.

labirint

21 Mar 2011, 02:24

eu nu inteleg faza asta ca se plinge toata lumea ca e lung dar ca e misto filmul.
si niste comentarii de o ambiguitate mai mare n-am vazut, frate.
o sa merg si eu sa-l vad ca la Avatar n-am ajuns.
:((

dar inca ma intreb, se merita "experienta"? ca de 5 zile ma tot straduiesc sa-l prind in cinema!

(... si daca mai citesc mult ce a scris SMC ma gindesc sa-l vad de 2 ori ca eu nu as putea sa scriu atitea detalii dupa prima vizionare!)

stie cineva cind apare la noi Kung Fu Panda 2 :"> ?

brax

21 Mar 2011, 09:29

Va rula si in alte orase in afara de Bucuresti?

StefanDo

21 Mar 2011, 11:22

guys, e de ajuns sa intrati pe pagina unui film de pe cinemagia ca sa vedeti cand are loc premiera si in ce orase ruleaza

ricutza

21 Mar 2011, 14:19

dar inca ma intreb, se merita "experienta"?

Daca te duci doar pentru experienta, eu as zice ca mai bine stai acasa.
La Aurora merita sa mergi pentru orice alt motiv (pentru Cristi Puiu, pentru a sustine cinematograful romanesc, pentru a te lasa pus pe ganduri s.a.m.d), dar nu e genul de film la care experienta vizionarii sa fie nemaipomenita. Cel putin pentru mine nu a fost...

rvn

21 Mar 2011, 14:50

care experienta vizionarii sa fie nemaipomenita. Cel putin pentru mine nu a fost...
poate ai zis din punct de vedere al profesionistului din tine,chestia asta...
p.s.:ai disecat la "sange" analiza lui SMC.poate montajul n-a fost punctul forte al filmului,tu esti cea mai potrvita sa dai verdictul,dar, eu cred ca "Aurora" este o experienta inedita,cel putin in peisajul cinematografic romanesc...
Totusi, Cristi Puiu,a incercat si poate chiar a reusit (zic unii) sa mentina o permanenta stare de "curiozitate",spectatorului.chiar daca la sfarsit,modul cum a ales sa justifice gestul,n-a fost tocmai fericit,mie una,vizionarea lui (chiar si-a doua oara!),mi-a produs aceeasi senzatie,chiar asteptam sa-l revad,ca sa pot sa adaug anumitor actiuni ale personajelor,semnificatii noi....
este atat de banal,divortul!in zilele noastre,oamenii se casatoresc si divorteaza cu aceeasi usurinta cu care mananca sau merg pe strada.si totusi...exista si exceptii. Cristi Puiu l-a gasit pe Viorel...

ricutza

21 Mar 2011, 16:46

care experienta vizionarii sa fie nemaipomenita. Cel putin pentru mine nu a fost...
poate ai zis din punct de vedere al profesionistului din tine,chestia asta...
p.s.:ai disecat la "sange" analiza lui SMC.poate montajul n-a fost punctul forte al filmului,tu esti cea mai potrvita sa dai verdictul,dar, eu cred ca "Aurora" este o experienta inedita,cel putin in peisajul cinematografic romanesc...
.

As vrea sa specific ca am disecat "la sange" analiza lui SMC, si nu montajul filmului, care sunt de acord ca in filmul asta are un rol destul de important, mai ales prin comparatie cu celelalte filme ale lui Puiu.

Iar cand ma refer la o experienta a vizionarii nemaipomenita, ma gandesc la filme ca Avatar sau Lord of the Rings care strict pe asta se bazeaza. Din punctul asta de vedere am zis ca Aurora nu e un film la care sa te duci pentru experienta.

Mercutio

21 Mar 2011, 18:20

citeam articolul acesta:

http://www.cinemagia.ro/stiri/aurora-care-vesteste-intunericul-a-lui-cristi-puiu-15480/

despre filmul Aurora.

in franceza abattoir vine de la abattre, adica a omori, a impusca. e locul unde sunt omorate animalele. abattu inseamna omorat, impuscat.
am crezut ca mor de ras citind urmatorul pasaj:

"Îşi străbate dintr-o cameră în alta apartamentul igrasiat, cu pereţii decopertaţi, cu bucătăria în dezordine, murdară. Trece pe lângă un abator. Este abătut" :))
scuzati interventia, nu m-am putut abtine.

brax

21 Mar 2011, 18:25

guys, e de ajuns sa intrati pe pagina unui film de pe cinemagia ca sa vedeti cand are loc premiera si in ce orase ruleaza
Ah, da. Mersi, nici nu observasem. Abia astept sa il vad, sunt curios daca a reusit sa captureze estetic ideile adanci exprimate in interviuri.

SMC

21 Mar 2011, 19:31

ricutza@
Sorry, da' n-ai disecat nimic, cu atat mai putin "la sange". Nu-mi lasi de ales, decat sa te trimit la o recitire a textului, eventual o revizionare a filmului. Dar inteleg solidaritatea feminina. ;)
Totusi...

1. "Despre ce vorbesti mai exact?"
Transpunerea timpului real in timp filmic se face cel mai viabil prin planuri-secventa (poti sa ai unu singur, ca Hitch si Sokurov - in Funia, respectiv Arca... - sau prin mai multe (folosind montajul interior), ca Wyler in Detective Story, cu conditia sa respecti acest timp (tot din montaj).
E adevarat, "franturi" destepte mai exista in cinema. Dar, la Puiu, smecheria este atunci CAND ele se produc, si ce relevanta isi au ele in starile pe care le induce personajul spectatorului.
"Ca s-au facut si filme care acopera durate de ani, ...."
Din pacate, asta e o alta mancare de peste ce se serveste cu un alt vin. N-are legatura cu Aurora, montajul lui, textul meu... Complettly off!

2. "Este total ambiguu (pentru mine, cel putin) ce vrei tu sa spui despre ambiguitate."
In Aurora, orice secventa (plan-secventa), nu intregeste cu nimic actiunea secventei ce i se succede, sau careia ii precede. Ma rog... aproape. Planul-secventa din Aurora este o necunoscuta plasata in mijlocul altor doua necunoscute. Altfel zis, ambiguitatea atrage ambiguitate.

3. "... pt ca el stie foarte bine ce face si de ce face ceea ce face"
Corect. Dar noi nu.
"... nelinistea pe care tu o amintesti..."
Asa, si? Eu cred ca-i a personajului, deoarece, inaintea dialogului, el afisa oarece stari de nervozitate, care aveau sa se releve in acel dialog (vezi gestica si limbajul corporal). Cum ziceam: relevanta acelui dialog este motivul nelinistii pe care el o avusese inainte. Atat, nimic mai mult...

4.Vezi punctul 1 (smecheria "franturilor").

5. "nu de alta dar ultima parte a filmului anuleaza total ambiguitatea..."
Fals.
Elucidarea misterului asupra celor patru persoane impuscate, nu anuleaza ambiguitatea-i caracteristica. Raman multe lucruri suspendate in aer, neelucidate, precum problemele de sanatate pe care Viorel clar le are (vezi cum se palpeaza sub dus in anumite zone) sau spectrul in care se desfasoara relatia dintre el si fosta sotie.. Ce (sub)constientizezi tu, probabil, e ca Aurora e un puzzle, si nu e... E un "fals puzzle". E filmul in care prezentul suprem (al povestirii in care se dialogheaza putin) e ambiguitate.

SMC

21 Mar 2011, 20:14

Iar aia cu "trece pe langa un abator. E abatut" e monumentala. =))

rvn

21 Mar 2011, 21:41

Raman multe lucruri suspendate in aer, neelucidate, precum problemele de sanatate pe care Viorel clar le are (vezi cum se palpeaza sub dus in anumite zone)
acum,fiecare poate interpreta cum vrea scena dusului...
putem stii cu exactitate ce a insemnat? cred ca nici Puiu nu stie...
sau poate doar a vrut sa ne arate ca e "dotat"!?
oricum,boala nu e acolo,unde sugerezi tu,ci putin mai sus.la dovleaca. acolo,sigur are ceva!
uite,eu ma tot intreb de unde i-a venit ideea de a purta geanta aceea alb cu rosu pe care scria un numar,64...parca?semnifica ceva?si unde naiba o fi gasit-o? nu cred ca mai poti cumpara din magazine asa ceva! dar,cu siguranta sarea in ochi. o geanta alba,la o tinuta de iarna si mai ales la un barbat, este cel putin ciudat....

SMC

21 Mar 2011, 21:53

Tu chiar astepti un raspuns serios la intrebarile astea, sau... ?

rvn

21 Mar 2011, 21:54

incearca...
de ce nu?

SMC

21 Mar 2011, 22:01

Deoarece, in ceea ce ma priveste, neconcordantele vestimentare (ca sa le mentionez doar p'astea), de obicei, nu fac subiectul analizelor mele. :)

ricutza

21 Mar 2011, 22:06

ricutza@
Sorry, da' n-ai disecat nimic, cu atat mai putin "la sange". Nu-mi lasi de ales, decat sa te trimit la o recitire a textului, eventual o revizionare a filmului. Dar inteleg solidaritatea feminina. ;)
Totusi...

Ti-am citit textul pentru ca era despre montaj, un subiect in legatura cu care intamplator nu sunt complet pe dinafara. L-am citit deja de cateva ori incercand sa inteleg ce vrei tu sa spui. N-am reusit pentru ca in general in mesajul precedent nu faci altceva decat sa povestesti niste cadre sau niste secvente care ti s-au parut interesante, fara a puncta insa foarte bine de ce consideri tu asta.
N-are rost insa sa ne pierdem vremea cu mesaju tau precedent, intrucat actualul este mult mai clar si mai interesant.

Dar, la Puiu, smecheria este atunci CAND ele se produc, si ce relevanta isi au ele in starile pe care le induce personajul spectatorului.
"Ca s-au facut si filme care acopera durate de ani, ...."
Din pacate, asta e o alta mancare de peste ce se serveste cu un alt vin. N-are legatura cu Aurora, montajul lui, textul meu... Complettly off!

Nu am cum sa fiu completly off de vreme ce tu nu spui de ce Puiu e atat de special. Din ce zici tu aici, ar trebui sa cad pe jos de admiratie doar pentru alterneaza franturi de secvente scurte si disparate, cu cadre secventa extrem de complexe. Bine si? De ce face asta, ce obtine cu asta, cu ce ma afecteaza pe mine pe spectator? Da-mi niste motive, niste explicatii pentru parerile tale.

2. "Este total ambiguu (pentru mine, cel putin) ce vrei tu sa spui despre ambiguitate."
In Aurora, orice secventa (plan-secventa), nu intregeste cu nimic actiunea secventei ce i se succede, sau careia ii precede. Ma rog... aproape. Planul-secventa din Aurora este o necunoscuta plasata in mijlocul altor doua necunoscute. Altfel zis, ambiguitatea atrage ambiguitate.

Daca lucrurile ar fi asa cum spui tu, atunci la sfarsitul filmului nu ar fi inteles nimeni nimic clar si ne-am fi contrazis ca la subiecte gen Inception sau Memento despre ce se intampla cu adevarat in film. Deci in loc sa ne imbatam cu formula "totul e ambiguu" pe stilul "everything's an illusion" din Mulholland Drive, eu zic sa ne uitam la Aurora intr-un mod realist si onest. Puiu nu fac din ambiguitate o virtute a filmului.

5. "nu de alta dar ultima parte a filmului anuleaza total ambiguitatea..."
Fals.
Elucidarea misterului asupra celor patru persoane impuscate, nu anuleaza ambiguitatea-i caracteristica. Raman multe lucruri suspendate in aer, neelucidate, precum problemele de sanatate pe care Viorel clar le are (vezi cum se palpeaza sub dus in anumite zone) sau spectrul in care se desfasoara relatia dintre el si fosta sotie.. Ce (sub)constientizezi tu, probabil, e ca Aurora e un puzzle, si nu e... E un "fals puzzle". E filmul in care prezentul suprem (al povestirii in care se dialogheaza putin) e ambiguitate.

Tu singur zici ca e un fals puzzle. Asta pentru ca in final nu este ambiguu. Ce nu stii, nu te intereseaza. Ar schimba cu ceva povestea sa stii ca Viorel sufera de sindromul X care il face paranoic si super calculat? Nu. Ar schimba filmul sa stii cand si ce mai discuta cu fosta sotie, cum si-a cunocut actuala iubita, ce relatie e intre iubita si fosta sotie, ce zice maica-sa de iubita, ce zice mama lui cand gaseste fetita acasa etc? eu zic ca nu...toate lucrurile astea sunt irelevante si asta e un merit al filmului.Faptul ca te face sa realizezi ca la un momentdat detaliile nu mai sunt importante. Ca pot sa intelegi lucrurile si daca nu vezi ce se intampla in fiecare secunda din viata personajului asta. Ca nu exista ambiguitate daca sari la diverse momente temporale fara sa intelegi foarte clar de ce.

ricutza

21 Mar 2011, 22:25

pai, nu comenta ca un cronicar de moda.
eu doar mi-am pus o intrebare simpla: de ce a ales sa poarte geanta aia si nu alta? si intreb asta,fiindca am avut impresia ca la Viorel,nimic nu era intamplator...
apropos, o discutie referitoare la accesorii a avut-o si cu Pusa. tot insista sa-i dea o sacosa mai mica in care sa-si puna hainele, nu? o discutie fara sens? chiar a insistat putin pe asta...

hi hi. geanta cu numarul am remarcat-o si eu, si mi s-a parut atunci un acesoriu neintegrat. De alfel Viorel nu-si gaseste niciodata geanta potrivita. Si cu pusca se chinuie ceva vreme sa gasasca in ce sa o depoziteze cum trebuie. Mie aspectele astea mi s-au parut ca dau autenticitate personajului, pentru ca sunt probleme cu care cred ca s-ar confrunta un om normal care se hotraste sa omoare pe cineva.
Acum evident ca putem face speculatii si la nivel psihologic. Viorel este practic un inadaptat care nu se poate obisnui cu o noua situatie drept care nu-si gaseste recipientele potrivite, nu isi poate redecora apartamentul, nu se poate desprinde de casa mamei lui.

SMC

22 Mar 2011, 19:19

ricutza,

1. Am spus ca esti "completly off" doar in contextul in care tu ai invocat functiile unui montaj care nu se aplica in "Aurora". Nu mai amesteca lucrurile (fie si intentionat). In raport cu volumul textului pe care l-am scris (dar si a postarilor de mai sus pe care tu le-ai gasit mult mai clare), cred ca am exemplificat suficient. Nu o voi mai lua de la capat...

2. "... atunci la sfarsitul filmului nu ar fi inteles nimeni nimic clar..."

Asa este. Dupa film, spectatorul nu va intelege chiar totul. Cum am mai scris: cel putin doua elemente de ordin narativ raman nesolutionate.

"Puiu nu face din ambiguitate o virtute a filmului."

Ba face. Si inca cum...! Uite, daca tot ce am afirmat nu ti-a fost suficient (sigur, clar ca nu ti-a fost!), iti recomand citirea si altor texte la acest film (si din presa straina). Vei constata cum multi puncteaza clar ideea, ori o sugereaza.

3. "... Asta pentru ca in final nu este ambiguu. Ce nu stii nu te intereseaza."

Ba da. Tocmai ca este. De aia i-am si zis un "fals puzzle", iar, in "Aurora", ceea ce nu stii (si nu vei stii) cred ca este cel mai interesant.

"Ar schimba filmul sa stii cand si ce mai discuta cu fosta sotie?..."
Da, l-ar fi schimbat foarte mult (la un moment dat multe referiri la trecutul lor aveau, inevitabil, sa apara), n-ar mai fi fost el, n-ar mai fi fost ambiguu deci, iar eu n-as mai fi jubilat in jurul acestei idei, de ex. :D Plus ca, privandu-te intentionat de lucruri care in alte filme iti vor fi clare in cele din urma, "Aurora" poate insemna un punct de cotitura (unde, cand si in ce context al esteticii cinematografice, ramane sa aflam).

"Ca poti sa intelegi lucrurile si daca nu vezi ce se intampla in fiecare secunda din viata personajului asta."

(Aici te-ai ratacit total, facandu-ma sa ma intreb daca am vbt. de acelasi film sau multe din lucrurile pe care le-am discutat noi doi au fost pierdere de timp.)
Cum Dumnezeului nu vezi? - ca eu pariez ca da. In fiecare secunda vezi ce se intampla cu Viorel (tu, eu, si restul lumii). Si, pentru a nu stiu cata oara, nu intelegi tot din ceea ce ai vazut.

Oricum, in ceea ce ma priveste, "polemica" asta nici nu a avut loc. :D
Numai bine!

ricutza

23 Mar 2011, 22:58

SMC nu stiu ce mi se pare mai trist: ca nu-ti dai seama cat de slab argumentate (si exprimate) sunt parerile tale in analiza montajului la Aurora pe care tu singur te-ai incapatanat sa o scrii, sau ca te grabesti sa ma consideri pe mine un interlocutor inferior si sa afirmi ca pentru tine polemica asta nici nu a avut loc.

Nu-mi propusesem sa discut Aurora ci doar modul in care tu ai comentat filmul. Dar daca tot a devenit inevitabil, pot sa spun ca din Q&A-ul la care am asistat sustinut de Cristi Puiu, nu a reiesit nici o secunda ca el ar vrea sa pastreze un aer de ambiguitate, de mister, de necunoscuta etc. Si ca sa traduc exact ce inteleg prin chestia asta - nu, nu stim tot ce se intampla cu Viorel, exista niste gauri negre, dar ele nu sunt acolo pentru a fi umplute, rezolvate (deci de-asta am si zis ca ce nu stii nu te intereseaza), rolul lor fiind de a crea o stare pentru spectator, o frustrare si o angoasa

Imi pare sincer rau ca pe tine te-a neimplinit faptul ca nu ai toate detaliile povestii in fata. Pentru mine ar fi fos redundat sa stiu ce discuta Viorel cu fosta sotie, de ce boala sufera etc. Pentru ca din filmul lui Puiu am aflat tot ce-mi trebuie sa stiu despre Viorel. Inteleg ce fel de persoana e, de ce devine un criminal, ce probleme are. A, ca nu pot pune un diagnostic, sau nu pot neaparat sa-i fac un profil psihologic, asta e partea a doua. Dar pe ecran, personajul functioneaza si e autentic, ceea ce de altfel ma si intereseaza cand vad un film.

In rest, trebuie sa recunosc ca in general nu prea-mi pasa cine, ce si unde scrie. Am ajuns la varsta si experienta (zic eu!) la care sa-mi permit sa-mi fac propriile opinii despre un film, fara ajutoare. Daca e o intreaga filozofie care mi-a scapat (lucru de care ma indoiesc), as zice ca e problema filmului si nu a mea.

Liviu-

23 Mar 2011, 23:57

Nici eu nu inteleg de ce ar fi special montajul. Ma gandesc ca poate SMC ar vrea sa spuna ca secventele sunt taiate perfect si tin exact cat ar trebui, fara momente in plus sau in minus. Altceva nu vad ce ar putea fi laudat avand in vedere ca, asa cum ne-am obisnuit, in general sunt cadre lungi si, din punct de vedere cantitativ cel putin, munca nu ar fi trebuit sa fie prea complexa (vezi filme gen Inception sau The Social Network unde actiunea e mentinuta fluent pe mai multe planuri). Si daca asta ar fi vrut sa spuna, eu nu-s de acord. Mi se pare ca unele scene au fost lungite inutil si cred ca, desi mai toate au avut o contributie in conturarea persoanjului, chiar s-ar fi putut renunta la unele.

Sunt de acord cu ambiguitatea. Filmul nu e atat de ambiguu la sfarsit, dar e pana acolo. Il vedem pe Viorel in anumite ipostaze si interactionand cu mai multe persoane, dar nu stim de ce anume face unele lucruri si asta te macina pana la sfarsit. Abia la sfarsit aflam cine sunt persoanele impuscate in parcare desi lucrul se intampla pe la jumatatea filmului, cine sunt celelalte doua victime (mai ales ca una e introdusa in film destul de devreme), ce relevanta au ele in actiunea filmului, pentru ca initial ar fi putut parea ca Viorel a ales doua victime la intamplare dintr-o eventuala sete de sange. Aflam si ca Viorel e divortat si de ce el urmarea casa socrilor, cine e Andreea si de ce tot circul de la magazinul de imbracaminte.

Intr-adevar mai sunt unele lucruri lasate putin cam suspendate. Suferea intr-adevar de vreo boala fizica? Dupa faza din dus cand el isi palpa zona pubiana si replica cu faza terminala as spune ca da. As fi fost curios si cine era barbatul care se afla in casa iubitei actuale, presupun ca ar fi fost fostul sot, dar as fi preferat sa fie clarificat, desi nu are neaparat o relevanta.

Nu cred ca trebuie sa fii femeie dupa cum se spunea mai sus ca sa-ti sara in ochi geanta la ce contrast mare era intre imbracamintea lui sumbra si geanta alba, dar ma indoiesc ca Puiu a vrut sa spuna ceva cu asta.

Legat de nebunia lui, mi se pare ca e mai putin un nebun in adevaratul sens al cuvantului, ci mai mult o persoana ce nu se putea conforma unor schimbari, era condus de anumite sentimente. E un caz mai apropiat celor de la stirile de la ora 5, gen crima din cauza geloziei. Un om nebun ar fi impuscat pe oricine, din placere, nu din durere. Toata chestia cu psihoza mi se pare cumva incorecta, pentru asta un exemplu mult mai bun ar fi Black Swan ca tot am dat exemple recente pana acum.

Ce mi-a mai trecut prin cap la vizionare, mi s-a parut ca Puiu a caricaturizat multe personaje pe parcursul filmului, incepand cu vanzatoarea de nu i-a dat bine restul si terminand cu politistii din final.

Ca impresie generala mi s-a parut un film bun, memorabil, dar prea lung, un fel de minimalism extrem din punct de vedere temporar. Puiu ca actor mi s-a parut total inexpresiv, dar poate chiar asta trebuia, un om lipsit de emotii.

Mercutio

24 Mar 2011, 14:16

SMC

26 Mar 2011, 14:22

ricutza@
Imi pare rau ca m-am cam pierdut cu firea! Nu te-am considerat un interlocutor inferior, ci doar ca dandu-mi in cap cu ultima formulare fata de care m-am aratat revoltat (si care m-a facut sa cred ca discutia noastra a fost compromisa de la bun inceput), a avut efectul pe care l-a avut... Oricum, l-am rescris (datorita tie, mai ales :"> ), iar unul dintre criticii pe care il respect cel mai mult pe plan autohton mi-a zis ca-i cel mai bun text pe care l-a citit la acest film. Asa ca, chiar daca observatiile tale n-au punctat tocmai slabiciunile textului (sau poate ca da!), multumirile ti le voi datora tie. :) Dar sa stii, sa scrii o analiza la "Aurora" este una dintre cele mai mari provocari pe care le poate avea un comentator de film. Indiferent de nivel si experienta.

Liviu-

26 Mar 2011, 17:37

Pe mine nu ma intereseaza ca nu stiu ce mare critic a laudat cronica, eu vreau sa stiu ce-i asa special la montajul ala pana la urma :P

StefanDo

26 Mar 2011, 22:56

smc, avand in vedere ca bikerider fusese atentionat, reactia ta extrem de agresiva este nejustificata

te rog sa-ti editezi mesajele, astfel incat tonul de pe acest topic sa fie unul potrivit pentru o discutie despre aurora ;)

oricum, sunt mari sanse ca bikerider sa fie clona unui anumit judex, o sa dispara imediat ce ma edific

StefanDo

27 Mar 2011, 19:53

BikeRider era intr-adevar clona lui judex, prin urmare primeste bann permanent

smc, daca o sa mai trebuiasca sa fac curat dupa tine, o sa primesti avertisment si bann

dragonfly_drk

27 Mar 2011, 20:17

=)) foarte tare... deci nu ma pot abtine sa nu rad...
(scuze de off)
=)) =)) =))

rvn

27 Mar 2011, 20:41

Sunt de acord cu ambiguitatea. Filmul nu e atat de ambiguu la sfarsit, dar e pana acolo. Il vedem pe Viorel in anumite ipostaze si interactionand cu mai multe persoane, dar nu stim de ce anume face unele lucruri si asta te macina pana la sfarsit. Abia la sfarsit aflam cine sunt persoanele impuscate in parcare desi lucrul se intampla pe la jumatatea filmului, cine sunt celelalte doua victime (mai ales ca una e introdusa in film destul de devreme), ce relevanta au ele in actiunea filmului, pentru ca initial ar fi putut parea ca Viorel a ales doua victime la intamplare dintr-o eventuala sete de sange. Aflam si ca Viorel e divortat si de ce el urmarea casa socrilor, cine e Andreea si de ce tot circul de la magazinul de imbracaminte.

Legat de nebunia lui, mi se pare ca e mai putin un nebun in adevaratul sens al cuvantului, ci mai mult o persoana ce nu se putea conforma unor schimbari, era condus de anumite sentimente. E un caz mai apropiat celor de la stirile de la ora 5, gen crima din cauza geloziei. Un om nebun ar fi impuscat pe oricine, din placere, nu din durere. Toata chestia cu psihoza mi se pare cumva incorecta, pentru asta un exemplu mult mai bun ar fi Black Swan ca tot am dat exemple recente pana acum.

Ca impresie generala mi s-a parut un film bun, memorabil, dar prea lung, un fel de minimalism extrem din punct de vedere temporar. Puiu ca actor mi s-a parut total inexpresiv, dar poate chiar asta trebuia, un om lipsit de emotii.

daca filmul n-ar fi fost ambiguu,n-ar fi avut nici un chichirez!
un film lung de trei ore,care isi propune sa ne familiarizeze cu profilul psihologic al unui om anost,ursuz si ratat,daca ar fi fost ca o carte deschisa,ar fi plictisit spectatorul din primele 30 de minute. si-asa au fost destui care au facut afirmatii in sensul acesta si sincera sa fiu,nu-i inteleg!
nu-mi permit sa fac aprecieri despre montaj,dar tin minte ca la prima vizionare,m-a intrigat faptul ca urmarind firul actiunilor si gesturilor lui Viorel, cand incepeam sa "pricep" ce are de gand sa faca sau ce se petrece in mintea lui,atunci brusc,se intrerupea secventa,fix la momentul in care totul incepea sa fie cat de cat deslusit. in asta consta dupa mine secretul,fiindca lucrul acesta te incita,iti mentinea interesul de afla de ce a facut cutare sau cutare chestie sau gest.
daca am fi aflat imediat cine au fost persoanele impuscate in parcarea de la Inter,filmul s-ar fi terminat in momentul acela. Puiu nu putea face o greseala de incepator,dezvaluindu-ne asta.
poate Cristi Puiu este inexpresiv ca actor.am avut si eu senzatia asta.dar,asa cum ai spus si tu,exact asta a dorit si el sa fie si sa arate,fiindca Viorel trebuia sa fie chiar asa;un personaj sters,taciturn,mut,fara o alura speciala....unul care sa nu lase nimic sa se vada ce este in sufletul lui.
de fapt, eu nu cred ca a ucis din gelozie. ci doar s-a razbunat pe cei care i-au distrus echilibrul si viata.poate de aceea si apartamentul in care locuia arata asa.el nici nu mai putea trai cu toate amintirile acelea,dar nici nu reusea sa se desprinda de trecut...

Liviu-

27 Mar 2011, 22:26

Nu am nimic impotriva ambiguitatii, ba chiar sunt de acord cu tine, fara asta filmul ar fi fost mult mai plictisitor (pentru mine a fost uneori cu tot cu ambiguitate), e ceea ce a dat un anumit farmec filmului.

N-am zis ca a ucis din gelozie, acela a fost doar un exemplu prin care puneam tipul crimei intr-o categorie, anume a cea a crimelor realizate datorita unor emotii puternice, dar negative, in contradictie cu placerea de a ucide a unui psihipat, tocmai pentru a face diferenta intre un om macinat de schimbarile propriului univers la care a asistat neputincios si unul care ar fi ucis din placere, un om de-a dreptul nebun.

rvn

27 Mar 2011, 22:47

cu siguranta,Viorel nu este psihopat,criminal de meserie...
dar,ceva-ceva a imprumutat de la un astfel de exemplar uman.cand fac afirmatia aceasta ma gandesc la scena aceea teribila in care el a facut proba armei.pe mine m-a speriat.in mod normal,chiar si cineva care ucide intr-un impuls de moment ar trebui sa aiba aceeasi stare,adica el ar fi trebuit sa realizeze ca prin acel gest va lua viata cuiva si sa-si dea seama de gravitatea faptei.dar,din contra,cred ca a descoperit ca-i place,ca e capabil s-o faca si ca simte deja "dulceata razbunarii"...
de fapt,am observat ca in doua persoane din cele 4 ucise, a tras fara sa clipeasca, probabil acelea erau tinta lui ca o cauza a raului: amantul sotiei si socrul lui.nu stiu daca mai retii,Liviu,dar in soacra lui,pana a tras, a avut momente bune de ezitare..
si apropos de faza asta, un defect al filmului: Catrinel Dumitrescu, era atat de neglijent surprinsa ca victima,incat se vedea clar ca nu este un corp uman,ci un manechin.chestia asta a stricat mult din dramatismul momentului,cel putin mie, asa mi s-a parut!

ulrich

02 May 2011, 21:24

vazut (de-abia) ieri, o data cu difuzarea nationala. il asteptam gata sa-mi placa (se anunta film pe gustul meu) si prima impresie a fost coplesitoare. mi-a placut tare, ce sa spun...
n-am citit integral ce-a spus a.gorzo (am vazut cu coada ochiului ca in interiorul forumului a fost o ciocnire pe tema articolelor lui despre film), dar nu l-a laudat degeaba.

pe urma

hai sa-l analizam; exista comparatia cu camus ("l' etranger"), dar nu transmite aproape nimic din glacialitatea unui om obosit, demotivat si total neinteresat de pamantenii printre care se intampla sa fie.
nu poate sa impresioneze fizic, in primul rand. protagonistul cristi puiu, desi respecta cu precizie chirurgicala indicatiile regizorului cristi puiu, nu poate, n-are cum (voce mica, fata aia de pacalici cu nas mare si subtire si cu ochi hatru-albastri) sa ajunga la mari adancimi.
nu stiu, am auzit povesti frumoase despre omul cristi puiu si despre inteligenta & conversatia lui rafinata, m-am convins de eruditia lui cinematografica de multe ori, dar eu vorbesc de expresivitatea(sau nonexpresivitatea, in cazul asta, ptr ca asta-i cere rolul) alcatuirii lui...nu carnale. cinematografice. daca admiratorii lui (mai intelepti ca mine) or sa citeasca, or sa inteleaga si n-or sa se supere.

nu exista trimiterea la metafizic, pe care o pipaiai la tot pasul in opusurile existentialistilor (la dracu', iar ne sincronizam cu o intarziere de 50 de ani...).
"da' de ce nu vindeti chiloti de dama? hm? asa e ca nu puteti sa raspundeti la toate intrebarile??" mda, dar nu ajunge o fraza ca sa indesi in ea tot absurdul existentei. frantujii o faceau mai bine gandit si cu mai mult talent.
putea sa fie un film mare.

Windom

03 May 2011, 09:19

djinjis

04 May 2011, 09:03

in ceea ce-l priveste, Camus v-ar privi cel mult, ironic. e interesant cum gasim noi sa ne comparam cu cine nu-i de nasul nostru.

cum a ajuns un cvadruplu ucigas average joe, este un lucru care sfideaza logica si gravitatia.

in rest am apreciat filmarile din camera alaturata, cu un calcan in blur lafaindu-se pe o treime de ecran, dovada ca operatorul a auzit el ceva despre sectiunea aurie, in fel de plaja prin Bulgaria undetz faci concediu la eftin, ca si imaginea.

la fel si nonexpresivitatea, ceruta de rol, bineinteles, cu voce tare. sau de unde nu-i, nici rolu' nu cere.

"da' de ce nu vindeti chiloti de dama? hm? asa e ca nu puteti sa raspundeti la toate intrebarile??"
dar si tacerea e un raspuns, neh?

in concluzie diluat cu efect laxativ

Coshava

04 May 2011, 23:14

Io unul sunt probabil asa ... mai nerafinat, mai necultivat, manat de un elan demitizator plus ca am fost nitelus obosit cind am vazut filmul pe HBO seara asta ... dar mai mult de o varianta lalaita, scremuta si incompleta/inconsistenta de "Falling Down" nu am vazut in filmul asta. :-&

Cristi Puiu joaca OK - desi in ceea ce trebuia sa fie "punctul culminant", auto-denuntul de la Politie, e mult prea ... nepasional ( nu stiu daca asta e termenul dar trebuie sa reflectez pentru altul ) pentru a cadra cu ... "clima si ambientul".

varu

05 May 2011, 00:56

L-am vazut si eu duminica pe HBO si am fost mai mult decit multumit. Nu cred ca trebuie sa cautam nu stiu ce complexitati dostoievskiene la personajul principal, pina la urma e vorba de proverbialul "Average Joe". Si, la fel ca Adversarul lui Auteuil, personajul lui Puiu se achita cu brio de misiune. Paradoxal, "un om obosit, demotivat si total neinteresat de pamantenii printre care se intampla sa fie", "transmite" asta tocmai ne-transmitind nimic. Reactionind, devii deja "interesat". Viorel e un Patrick Bateman mioritic, daca e sa fac o comparatie un pic fortata. E un vid acoperit de o masca. Motivatiile actiunilor sale nu au la baza profunde framintari interioare. Acele framintari au fost inlocuite de lehamite, plictis chiar. Societatea s-a plictisit de el, el s-a plictisit de societate. Crimele pe care le comite sint simple "gesturi mecanice", plasate undeva dincolo de "bine" si de "rau". Nu exista pic de patima, nici macar in scena finala a confesiunii. Scena respectiva e opusul celei dintre Bucur si Ivanov din Politist Adjectiv. Acolo erau puse pe tapet o multime de lucruri, aici nu se mai dezbate nimic, totul se rezolva "din inertie" - "asterni pe hirtie ceea ce ai facut, eu pina atunci merg la buda". The End.

Mie mi s-a parut ca au existat framantari interioare de-a lungul filmului, nu se explica totul prin lehamite si plictis. Ba mie mi s-a parut cumva contrariul plictiselii/nepasarii si o sa incerc sa explic cumva cu cuvintele mele.
Dupa prima crima (dubla), Viorel cel "palid", tern, inexpresiv pana in acel moment, incepe sa evolueze emotional fata de ce am vazut pana atunci. Incepe sa aiba stari conflictuale cu toti cei din jurul lui, sa caute conflictul, sa ajunga in situatia "sa le-o zica" tuturor cu care intra in contact. O patima exista. I-o zice si actualului concubin al mamei, i-o zice si educatoarei, le-o zice si vanzatoarelor, permanent cauta sa ajunga in situatia sa 'le-o zica' tuturor celor din jurul lui. Incearca sa i-o zica si vecinei mamei, personaj bun la suflet, imperfect, dar impaciuitor. Incepe sa se lege de maioneza din salata Beof, desi obiectiv vorbind, ii pasa tot atat de mult de maioneza din salata Boef ca de pata de inundatie din apartamentul lui de dinainte de prima crima. Dar intre timp ceva s-a schimbat.
E si asta o forma de patima.
Cred ca foarte multi dintre noi ne-am aflat macar o data in viata in situatia in care dorinta noastra profunda, adanca, a fost simpla satisfactie a i-o zice unuia si modul nostru de a manipula respectiva 'conversatie' cu cel de langa noi a fost in acest sens. Chiar daca niciunul dintre noi si nici Cristi Puiu n-am ajuns in final la crima.
Mie mi s-a parut interesant ce a zis Cristi Puiu ca asta nu e un film despre un criminal si crimele lui, ci mai mult tinteste catre imposibiliatea de a comunica. Foarte tare dialogul inainte de a doua (dubla) crima:
"Ce mai face Pusa?"
"Cum adica ce mai face?" (cu sensul de ce ma intrebi asa ceva, ce intrebare prosteasca e asta, interpretarea mea) .... "De ce nu o suni?"
"De ce sa o sun?"
"S-o intrebi ce mai face"
Viorel muta ca la sah ca sa ajunga in postura sa "i-o zica". :)
Mie toate astea mi se par fix opusul lehamitei si plictisului. E o patima in joc, cu miza asta.

Nu incerc acum "sa ti-o zic", poate fi si asta o interpretare. Mie asa mi s-a parut Viorel. :)

djinjis

05 May 2011, 05:08

corec. ca doar nu tot de plictiseala se duce sa se predea nitel. nici pomeneala. e un contrast aici intre crime si dezvoltarea seaca a povestii, dar personajul nostru e sanatos motivat si inplicat in i9ncheierea socotelilor. Ce n-am inteles eu e cum de avea el permis de port arma, ca targuia relaxat prin magazinul de profil si in acelasi timp comandase o flinta artizanala, pe care parca nici nu o foloseste? n-am fost foarte atent ca ma apuca somnu' de la asa film palpitant.

Coshava

05 May 2011, 08:22

Incepe sa aiba stari conflictuale cu toti cei din jurul lui, sa caute conflictul, sa ajunga in situatia "sa le-o zica" tuturor cu care intra in contact.

Na ... o si avand si Cristi Puiu niste ( foste ) frustrarii/admiratii pentru golanii tupeisti de prin scoala generala/liceu ... :"> ... si acuma a vrut sa arate ca "poate si el !". :P

rvn

05 May 2011, 09:23

fost nitelus obosit cind am vazut filmul pe HBO seara asta ... dar mai mult de o varianta lalaita, scremuta si incompleta/inconsistenta de "Falling Down" nu am vazut in filmul asta. :-&

nu vad vreo asemanare intre"cadere libera" si "aurora",cum nu vad nici o asemanare intre Viorel si personajul interpretat de Douglas.motivatia care ii impinge pe cei doi sa o ia razna este alta , la fel si reactiile,chiar daca amandoi, la un moment dat,folosesc arma ca sa se "descatuseze".o fac in mod cu totul diferit...

Coshava

05 May 2011, 15:32

nu vad vreo asemanare intre"cadere libera" si "aurora",cum nu vad nici o asemanare intre Viorel si personajul interpretat de Douglas.motivatia care ii impinge pe cei doi sa o ia razna este alta {...}

Mai corect ar fi ceva de genul : motivatia lui DFense e coerent construita pe cind a lui Viorel/Cristi Puiu ... hmmm ... pare eventual a fi ceva de genul : "eu daca vreau sa ma scarpin la <biip>, ma scaprin la <biip> !!". :D

margott

16 Mar 2012, 20:07

Eu ma tot intrebam in prima jumatate de ora de ce s-o fi distribuit Cristi Puiu in rolul principal, avand in vedere ca n-are cine stie ce veleitati de actor. Ma gandeam c-a fost vreun moft de-al lui. Dupa vreo 3 sferturi din film deja aveam raspunsul. Puiu are o mimica a fetei si o gestica perfecta (sau aproape perfecta) pentru rolul dezechilibratului care aparent duce o viata normala, isi zugraveste apartamentul, face niste drumuri de colo-colo, mai mananca, mai o intalnire cu mama, mai un incident cu vecinii din bloc. Per total mi-a placut, desi e lung, desi e lipsit de detalii, cel putin la inceput, insa aici e tot farmecul, parca iti intinde un fir si tu trebuie sa-l apuci si sa-l urmezi fara sa stii unde vei ajunge.

Windom

21 Mar 2012, 13:40

Daca aveti un pic de rabdare, primiti citeva raspunsuri aici:
http://www.youtube.com/watch?v=gKns57bGxCA

Federico

21 Mar 2012, 15:49

^THIS!!!

Mercutio

24 Mar 2012, 03:24

am vazut si eu Aurora in doua reprize. traduc un fragment din articolul despre film aparut in Cahiers du cinema din martie, ca ei le zic mai bine.

"Incapatanarea cineastului demiurg (este in centrul fiecarui plan) de a livra programul sau narativ si conceptual (un discurs in etape, dar care opune spectacularului si empatiei, dezgolirea, intinderea si asteptarea) intareste coerenta unui demers adesea discret virtuos, mai ales in modul aparent calm de a plasa camera alerta in vestibulele apartamentelor, de a observa printre usi si de a reusi sa duca la capat scene numarand pana la o duzina de personaje.
Dar daca fiecare scena, luata individual, probeaza un bun ritm, intregul este departe de a fi la fel de concludent ca marile reusite ale cinemaului romanesc: Moartea Domnului Lazarescu, dar si Politist, adjectiv de Porumboiu, care cu premise destul de apropiate se dovedeau mult mai surprinzatoare. Discursul esueaza in a transcende linearitatea actiunilor si de a produce un adevarat elan narativ. Spre deosebire de Lazarescu, Aurora sufera de o lipsa de contrast si dinamica intre intriga si fundal, incat ansamblul abia accede la dimensiunea tabloului social si moral. De unde impresia unei opere monocromatice, destul de ingrata vizual, zugravind in gri mizantropia si nefacand decat foarte putin apel la o ironie salvatoare, in mod exceptional la sfarsit, cand abnegatia spectatorului se vede recompensata de cateva tuse de umor absurd. "

Chambord

24 Mar 2012, 15:24

Windom

24 Mar 2012, 15:40

Or maybe, for some folks, life is plain dull.:-?

Mercutio

24 Mar 2012, 18:19

Un fleac. L-au ciuruit. Frantzujii in jeneral.
http://www.allocine.fr/film/fichefilm-140497/critiques/presse/

Si nu pot sa zic ca n-au dreptate. Cat naiba poate sa mai tina scamatoria asta ? Hitch zicea ca cinema is life with the dull bits cut out. Aurora e dull bits with life cut out.

acum a aparut in Franta la cinema, de aia toti isi dau cu parerea (sau cu review-ul). totusi, nu l-au ciruit prea tare, i s-au dat si cate trei stele.
ce ma enerveaza pe mine e ca unii, mai ales de-ai nostri, vor sa ni-l bage pe gat drept capodopera.
m-am uitat si la emisiunea lui Patapievici, cea postata de Windom. ma cam dezamageste tipul. il scoate nici mai mult nici mai putin decat cel mai filozofic film romanesc, fara sa indice pana la sfarsitul emisiunii vreo idee filozofica importanta care reiese din film. spune ceva de intensitatea privirii lui Puiu si despre vorbele de la sfarsit, care sunt, chipurile, foarte impresionante: " nu puteam sa las lucrurile asa cum erau". asta e raspunsul lui viorel cand e intrebat de ce a comis crimele. intrebarea mea e de ce? de ce nu le putea lasa asa cum erau? din film nu reiese de ce.
vorbele astea reprezinta de fapt dovada sigura ca viorel era nebun. spune pe un ton calm ca ceea ce a facut era necesar. insa dupa felul in care e prezentat Viorel de-a lungul filmului se intelege ca era un om cat se poate de normal. ori aici scartie persnoajul lui Puiu. nu trebuie sa fii psiholog ca sa iti dai seama ca nu poate exista un soi de nebunie care se manifesta doar prin omucidere. tipul e normal, doar ca din cand in cand mai omoara oameni. e aiurea sa ne prezinti ore intregi personajul in prim plan, ocupandu-se de lucruri cat se poate de banale si cotidiene, ca si cum ar fi un robot care actioneaza dupa un program software. ca si cum totul se petrecea exclusiv in mintea lui, iar resentimentele, razbunarea, frustrarea, ura nu au nici exprimare exterioara. nu zic acuma sa ni-l fi prezentat dandu-se cu capul de pereti, urland sau distrugand lucruri prin casa. exista mijloace mai subtile. insa asa cum e construit n-are nici o temelie. nu sta in picioare. parerea mea.

Windom

24 Mar 2012, 19:25

" nu puteam sa las lucrurile asa cum erau". asta e raspunsul lui viorel cand e intrebat de ce a comis crimele. intrebarea mea e de ce? de ce nu le putea lasa asa cum erau? din film nu reiese de ce.
Fiindca iarba trebuie sa fie verde iar cerul albastru.:)) Nu e un film care sa-ti ofere confortul ideilor si teoriilor net trasate. E un film pe care trebuie sa-l intilnesti la jumatatea drumului. Poate Viorel e nebun, poate nu. Asta depinde de cum il vede fiecare. Nu trebuie sa fii nebun ca sa ucizi. Iar ritmul filmului e impus de personaj. Nu e spectaculos, iar de interesant e atit de interesant pe cit e Viorel. Puiu nu-ti ofera entertainment, spectacol, nu te binedispune. Nu iti da solutii ori explicatii. Iti ofera trei ore de film, trei ore greu de suportat pentru unii. Dar e singurul mod prin care poti intelege personajul. Fiindca daca nu te supunea la cazne, priveai detasat ciudatenia asta de personaj. Asa, te transpune in universul lui. Si nu e placut. Dar asta nu inseamna ca filmul e prost.

margott

24 Mar 2012, 19:30

" nu puteam sa las lucrurile asa cum erau". asta e raspunsul lui viorel cand e intrebat de ce a comis crimele. intrebarea mea e de ce? de ce nu le putea lasa asa cum erau? din film nu reiese de ce.

Pentru ca e nebun. Un gest facut de un om nebun nu are logica decat in capul lui. :)

Mie mi s-a parut filmul mai interesant asa, cu minim de informatii, iti lasa imaginatia sa lucreze, sa brodeze. Cand ti se serveste totul cu lux de amanunte, o parte din provocare dispare, in orice caz mi se pare mai interesant un film de genul puzzle decat unul care iti comunica toate informatiile de la bun inceput. Provocarea in filmul asta, asa cum am inteles eu filmul lui Puiu, e tocmai ca personajul face gesturi absolut normale prin care iti induce ideea ca ai in fata ta un om asolut normal. Si tocmai pentru ca la inceput ti se pare ca-i normal, incepi sa te intrebi pe parcurs de ce sta la panda in fata unei case, pe cine spioneaza si ce vrea sa faca cu arma pe care o ascunde in geanta de voiaj, mai exact cui i-a pus gand rau. Era interesant sa aflam in final, in detaliu, si de ce divortul i-a scurt-circuitat creierul atat de tare incat a luat-o razna, dar orice explicatie ar fi oferit Puiu, n-ar mai fi contat prea mult pentru poveste si n-ar fi schimbat traiectoria personajului, faptul se consumase.

rvn

24 Mar 2012, 20:43

cred ca ceea ce-i deranjeaza pe unii, nu este filmul, fiindca,zic si eu, e bun, macar prin faptul ca reuseste sa tina spectatorul aproape pana la final in speranta ca se va deslusi motivul acestei actiuni nebunesti. deci, cum spuneam, pe carcotasi ii deranjeaza insolenta lui Puiu. cum adica? tipul asta, care este un regizor autodidact, are tupeul de a interpreta si propriul personaj?
poate ca unii sufera de prea multa necesitate de a vedea cutare sau cutare fata de actor in filme, ca o garantie a reusitei interpretarii acelui rol. Viorel nu este un personaj creat special pentru Puiu, predestinat. a fost o alegere din mers si cred ca a riscat destul de mult cand a facut-o, nu ca n-ar fi avut pana la urma inspiratia de a gasi pe cel mai potrivit actor profesionist s-o faca, ci pentru ca, poate, el chiar a vrut sa experimenteze cu ocazia acestui film, limitele pana la care ar putea ajunge, daca printr-o conjunctura oarecare, viata l-ar pune si pe el in situatia lui Viorel.
cred ca numai cei care isi pierd cu adevarat echilibrul cand familia se destrama, ii pot intelege pe deplin motivatia lui Viorel.restul, doar pot emite pareri. iar Puiu si-a permis luxul sa se mai joace putin de-a"nebunul", ca o extensie a perioadei cand, el insusi, a fost depresiv.

Mercutio

25 Mar 2012, 00:02

..Provocarea in filmul asta, asa cum am inteles eu filmul lui Puiu, e tocmai ca personajul face gesturi absolut normale prin care iti induce ideea ca ai in fata ta un om asolut normal. ..

pai aia e, personajul e de fapt nebun de la bun inceput. de aceea mi se pare prost construit, neverosimil. ar fi fost intr-adevar o provocare daca naratiunea s-ar fi desfasurat din punctul de vedere al altui personaj, care n-ar fi avut acces la tot ceea ce se intampla cu Viorel. dar povestea se desfasoara din punctul lui de vedere. il vedem in continuu, aproape 3 ore (facand dus, aranjadu-si discurile, umbland prin casa, etc., vorbind cu vecinii sau alte persoane) fara ca vreo fapta sa tradeaze cat de putin vreo anormalitate. nici macar dupa ce impusca primele doua persoane nu-ti dai seama ce e cu el, ai impresia ca o face din vreun interes material sau ceva. iar la sfarsit aflam, prin vorbele respective, ca e nebun. ca in capul lui fuctioneaza altfel de justitie, altfel de morala.
nu era neaparat ca autorul sa ne arate explicit ca e nebun, dar ar fi putut, in loc sa-l dezvolte unilateral, sa insereze niste gesturi sau niste lucruri iesite din comun, mai ciudate, inexplicabile pe moment, dar care ar fi capatat sens la sfarsit cand afli ca e nebun. povestea ar fi fost mai inchegata, personajul mai conturat, as zice eu.

margott

25 Mar 2012, 00:28

rvn

25 Mar 2012, 00:31

pai aia e, personajul e de fapt nebun de la bun inceput. de aceea mi se pare prost construit, neverosimil. ar fi fost intr-adevar o provocare daca naratiunea s-ar fi desfasurat din punctul de vedere al altui personaj, care n-ar fi avut acces la tot ceea ce se intampla cu Viorel. dar povestea se desfasoara din punctul lui de vedere. il vedem in continuu, aproape 3 ore (facand dus, aranjadu-si discurile, umbland prin casa, etc., vorbind cu vecinii sau alte persoane) fara ca vreo fapta sa tradeaze cat de putin vreo anormalitate. nici macar dupa ce impusca primele doua persoane nu-ti dai seama ce e cu el, ai impresia ca o face din vreun interes material sau ceva. iar la sfarsit aflam, prin vorbele respective, ca e nebun. ca in capul lui fuctioneaza altfel de justitie, altfel de morala.
nu era neaparat ca autorul sa ne arate explicit ca e nebun, dar ar fi putut, in loc sa-l dezvolte unilateral, sa insereze niste gesturi sau niste lucruri iesite din comun, mai ciudate, inexplicabile pe moment, dar care ar fi capatat sens la sfarsit cand afli ca e nebun. povestea ar fi fost mai inchegata, personajul mai conturat, as zice eu.
reciteste, te rog, mesajul, inceputul si apoi finalul lui..
pe undeva, n-ai logica. sau, poate....nu te-ai exprimat convingator...

varu

25 Mar 2012, 01:00

il vedem in continuu, aproape 3 ore (facand dus, aranjadu-si discurile, umbland prin casa, etc., vorbind cu vecinii sau alte persoane) fara ca vreo fapta sa tradeaze cat de putin vreo anormalitate.

Dar tot ce face el e bizar, inca de la inceput. De pilda, panda; se piteste dupa masini si pandeste ceva, ala e primul semn al deviatiei comportamentale. Apoi isi pregateste o arma; cati oameni sanatosi la cap umbla cu arme ? Mai ales ca e clar ca Viorel are de gand sa o si foloseasca. La un moment dat are un conflict absurd cu niste vanzatoare la un magazin, ghicesti paranoia personajului care crede ca persoana pe care o cauta el este ascunsa de vanzatoare. In plus, am scris si mai sus, cred ca Puiu tocmai de aceea s-a distribuit singur in rol, are o privire fixa, inexpresiva, de om nebun. E adevarat ca poate in timpul filmului nu prea iei in seama toate gesturile lui, dar la final, gandind retrospectiv, gasesti mai multe ciudatenii in atitudinea lui.

La faza asta eu sunt de acord cu margott.
Mie mi s-a parut foarte clar de-a lungul filmului ca avem de-a face cu un nebun, sunt zeci de gesturi, priviri, reactii mai voalate sau pe fata in afara scenelor crimelor, gesturi care dezvolta spectatorului psihoza din capul personajului.
E extrem de chichiricios si de o minutiozitate bolnavicioasa in orice gest pe care il face, parcheaza volkswagenul si se intoarce de doua ori sa verifice naiba stie ce, verifica un minut pana si banal sandwich cu branza, verifica o conserva de zici ca-i gadget, are mania controlului si psihoze in cea mai banala conversatie (ar fi in stare sa ceara Pusei trei plase pana sa gaseasca una buna 'sa nu se sifoneze' hainele), are ipohondrii (scena de la dus) - astea-s mai voalate - pana la gesturi care arata nebunia pe fata: cum isi probeaza pusca, cum vorbeste cu socru-su la impartirea apartamentului, cum se rasteste la o copila colega cu fie-sa ('si tu ce te uiti asa?'), cum se comporta in magazinul de haine, o scena total absurda.

Mie mi s-a parut minutios construit, in ciuda formei eliptice ca sa zic asa, par ca ar fi aceleasi gesturi banale in loop, dar fiecare scena aduce o picatura de nebunie in constructia unui psihopat.
Eu il consider un film foarte bun, l-am vazut de doua ori si as fi in stare si la a treia vizionare sa gasesc lucruri care mi-au scapat sau pe care le-as interpreta altfel si mi-a placut ce a zis Puiu
in emisiunea aia cu Patapievici ca anumite lucruri din film s-au intamplat in afara controlului lui, au fost puse asa de ursita (n-a folosit cuvantul asta, il parafrazez eu), de facerea cinemaului, naiba stie de ce, de ceva in afara controlului regizorului.

Nu-s de acord cu Chambord, Aurora e cinema extrem si foarte special, trebuie sa ai multe coa#$ sa faci un asa film in felul in care l-a facut Puiu. Eu pe Puiu il consider cel mai valoros regizor din Noul Val, peste Mungiu sau Porumboiu.

Mercutio

25 Mar 2012, 01:15

Mercutio

25 Mar 2012, 01:24

La faza asta eu sunt de acord cu margott.
Mie mi s-a parut foarte clar de-a lungul filmului ca avem de-a face cu un nebun, sunt zeci de gesturi, priviri, reactii mai voalate sau pe fata in afara scenelor crimelor, gesturi care dezvolta spectatorului psihoza din capul personajului.
E extrem de chichiricios si de o minutiozitate bolnavicioasa in orice gest pe care il face, parcheaza volkswagenul si se intoarce de doua ori sa verifice naiba stie ce, verifica un minut pana si banal sandwich cu branza, verifica o conserva de zici ca-i gadget, are mania controlului si psihoze in cea mai banala conversatie (ar fi in stare sa ceara Pusei trei plase pana sa gaseasca una buna 'sa nu se sifoneze' hainele), are ipohondrii (scena de la dus) - astea-s mai voalate - pana la gesturi care arata nebunia pe fata: cum isi probeaza pusca, cum vorbeste cu socru-su la impartirea apartamentului, cum se rasteste la o copila colega cu fie-sa ('si tu ce te uiti asa?'), cum se comporta in magazinul de haine, o scena total absurda.

asa e, dar toate astea nu ies din sfera normalului. unii oamenii in realitate fac gesturi mult mai grave, fara ca dupa aceea sa se duca sa comita 4 omoruri.
pararea mea e ca atunci cand prezinti un caz de felul acesta, problema trebuie mult mai atent studiata. pe mine nu m-a convins. asta e. poate urmatorul film :)

margott

25 Mar 2012, 17:45

pai n-ai spus mai sus ca "personajul face gesturi absolut normale prin care iti induce ideea ca ai in fata ta un om asolut normal."

Imediat dupa fraza aia am scris : "Si tocmai pentru ca la inceput ti se pare ca-i normal... " Credeam ca s-a inteles ce vreau sa spun, dar mai explic o data : Cand am scris gesturi normale ma refeream la faptul ca la inceputul filmului face aceleasi lucruri pe care le facem noi zi de zi, nimic strident, nimic iesit din comun, cel putin nu atat de iesit din comun incat sa-i pui de la inceput eticheta : asta-i nebun. Bizareriile lui de pe parcurs (faza cu pusca, panda, cearta din magazin, privirea fixa si altele) pot fi trecute cu vederea daca ar exista doar unul dintre ele in film, unul singur. Pentru ca daca ar fi unul singur (mai putin faza cu arma), l-ai pune pe seama unei stari de stres, de frustrare, oricum o stare de moment (oricine o poate lua razna pentru cateva momente), dar la Viorel nu-i cazul, la el e ceva permanent. Sunt mai multe gesturi ciudate, care adunate la un loc contureaza portretul unui om cu probleme la mansarda. Asa e personajul, nebun de la bun inceput, doar ca noi n-avem de unde sa stim asta de la bun inceput, pentru ca e genul ala de nebun care se pierde cu usurinta in multime, atata timp cat gesturile lui nu dauneaza cu nimic siesi sau celorlalti.

Oricum in film au ramas la final multe nebuloase, nu ca m-ar interesa in mod deosebit, dar mi-ar fi placut sa le stiu asa, pentru tabloul final. De exemplu, unde-i nevasta-sa. Initial, credeam ca e tipa aia in apartamentul careia debuteaza actiunea. Apoi, colegul lui de servici care-i face rost de un accesoriu pentru arma. Stie ce are de gand sa faca Viorel cu ea ? Apoi, se duce la un magazin de arme. Are permis de port-arma ? Din cate stiu, trebuie sa faca un examen psihiatric pentru permisul ala.

margott

25 Mar 2012, 17:47

asa e, dar toate astea nu ies din sfera normalului. unii oamenii in realitate fac gesturi mult mai grave, fara ca dupa aceea sa se duca sa comita 4 omoruri.
pararea mea e ca atunci cand prezinti un caz de felul acesta, problema trebuie mult mai atent studiata. pe mine nu m-a convins. asta e. poate urmatorul film :)

Si, dupa parerea ta, ce-ar putea fi mai grav decat sa comiti o crima ? :-/ (Nu mai zic ca Viorel a comis 4 crime.)

Mercutio

25 Mar 2012, 19:02

Imediat dupa fraza aia am scris : "Si tocmai pentru ca la inceput ti se pare ca-i normal... " Credeam ca s-a inteles ce vreau sa spun, dar mai explic o data : Cand am scris gesturi normale ma refeream la faptul ca la inceputul filmului face aceleasi lucruri pe care le facem noi zi de zi, nimic strident, nimic iesit din comun, cel putin nu atat de iesit din comun incat sa-i pui de la inceput eticheta : asta-i nebun. Bizareriile lui de pe parcurs (faza cu pusca, panda, cearta din magazin, privirea fixa si altele) pot fi trecute cu vederea daca ar exista doar unul dintre ele in film, unul singur. Pentru ca daca ar fi unul singur (mai putin faza cu arma), l-ai pune pe seama unei stari de stres, de frustrare, oricum o stare de moment (oricine o poate lua razna pentru cateva momente), dar la Viorel nu-i cazul, la el e ceva permanent. Sunt mai multe gesturi ciudate, care adunate la un loc contureaza portretul unui om cu probleme la mansarda. Asa e personajul, nebun de la bun inceput, doar ca noi n-avem de unde sa stim asta de la bun inceput, pentru ca e genul ala de nebun care se pierde cu usurinta in multime, atata timp cat gesturile lui nu dauneaza cu nimic siesi sau celorlalti.

Oricum in film au ramas la final multe nebuloase, nu ca m-ar interesa in mod deosebit, dar mi-ar fi placut sa le stiu asa, pentru tabloul final. De exemplu, unde-i nevasta-sa. Initial, credeam ca e tipa aia in apartamentul careia debuteaza actiunea. Apoi, colegul lui de servici care-i face rost de un accesoriu pentru arma. Stie ce are de gand sa faca Viorel cu ea ? Apoi, se duce la un magazin de arme. Are permis de port-arma ? Din cate stiu, trebuie sa faca un examen psihiatric pentru permisul ala.
cu asta nu sunt eu de acord, nu-i convingator pentru mine. orice sot gelos isi poate urmari sotia, de exemplu, aproape oricine isi poate cumpara o pusca de vanatoare, tot romanul se cearta cu vanzatoarele.

Si, dupa parerea ta, ce-ar putea fi mai grav decat sa comiti o crima ? (Nu mai zic ca Viorel a comis 4 crime.)

aici ma refeream la ce a insirat Varu ca fiind fapte si gesturi ce ar denota ca Viorel e nebun.
sunt pline ziarele de scandaluri, oameni care isi bat sotiile, rudele, socrii, distrug bunurile celorlalti, etc. dar nu-i omoara. a omori patru oameni inseamna o problema serioasa la mansarda.nu stiu daca ati avut de a face cu vreo persoana cu probleme mintale. cea mai raspandita boala e schizofrenia. ei, oamenii astia au un comportament iesit din comun, traiesc in alta lume, au impresia ca in jurul lor e o conspiratie. sunt niste semne clare de nebunie.
binenteles ca daca Puiu ar fi introdus asa ceva, nu i=ar mai fi iesit intriga.
dar in asta consta geniul creatorului, sa gaseasca ceva cu care sa te puna in abiguitate, in echivoc.
ori lui, mi se pare, nu i-a iesit.