Pitbull
03 Feb 2010, 21:21
Periniţă a violenţei: "From Paris, With Love"
Pentru-n dumicat de weekend
Travolta se prost... (...eşte/...ituează) de multe ori (ca în grobiana serie "Wild Hogs") - şi e păcat, fiindcă ţine ascuns în el un autentic actor de compoziţie. Ne-a dovedit-o cu prisosinţă, acum trei ani, în fermecătorul travesti Edna Turnblad din spumosul remake "Haispray" (Adam Shankman), sau anul trecut, în surprinzătorul Ryder din nesăratul (tot) remake "The Talking of Pelham 1 2 3" (Tony Scott).
Acelaşi lucru se întâmplă şi în acest "From Paris, With Love" (parafrază zerozeroşeptistă deliberată) de Pierre Morel - în ultima vreme, un colaborator constant al (scenaristu)lui Luc Besson, aflat la abia al treilea titlu, după marcantul SF de acţiune «Banlieue 13» (2004) şi captivantul thriller de acţiune "Taken" (2009). Aici, s-a încumetat la un băşcălios thriller - din nou de (super-)acţiune, după reţeta omului nepotrivit în locul nepotrivit; amintind mai ales de "The In-Laws" al lui Arthur Hiller. Avem de-a face cu un funcţionăraş de ambasadă americană la Paris, James Reece (Jonathan Rhys Meyers - complet dezarmat de schematismul cartonos al rolului), descurcăreţ dar mai cu seamă ambiţios să ajungă la nivelul însărcinărilor "serioase", care taman când să pună de-o cină romantică-n doi cu iubita ce-l cere-n logodnă se pomeneşte trimis intempestiv la aeroport să ia cu maşina-n oraş un agent venit de la Washington care s-a luat la harţă cu vameşii francezi - adică, evident, John Travolta, într-o nouă compoziţie năzbâtioasă: Charlie Wax, un munte de om fără nimic sfânt, ras în cap şi cu barbişon, care o duce din scandal în scandal, pe unde trece lasă în urmă-i dâră de cadavre, şi nu ratează nici o misiune. Şi de-aici, să te ţii periniţă a violenţei prin tot Parisul, pe urmele unui complot terorist cu înalte implicaţii politice.
Povestea nu e deloc serioasă, cum nici nu-şi propune - motiv pentru care merge strună până aproape de sfârşit: acţiune non-stop, narată şi montată trepidant, cu poante hazlii aproape la fiecare replică - genul de umor negru care te face să pufneşti în râs mai ales la gloanţele luate scurt în mutră de diverşi chinezi, pakistanezi şi alţi huni - ba chiar şi când protagonistul încasează o mamă de bătaie soră cu moartea, sub privirile suav-mustrătoare ale colegului ocupat să se uite pe geam pe-ndelete, înainte de a-l salva scurt cu doi plumbi în meclele haidamacilor. Scenariul scris de Besson, cu ajutorul lui Adi Hasak (sau viceversa), lasă chiar loc şi de răsturnări isteţe, mai ales în complet improbabilul decor al cinei familiale în patru, deschizător al unui sub-plot neaşteptat - care merge excelent până înainte de final: un anti-climax melodramatic şi complet rupt stilistic din context, pe care atât scenariul, cât şi regia, îl ratează atât de penibil, încât parcă i-ar fi apucat pe toţi cufureala şi şi-au chemat niscaiva mătuşi pensionare să le termine filmul.
Până acolo, însă, aveţi cu ce vă distra - aşa că rezervaţi-i un dumicat de weekend.
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
3 februarie, 2010, h. 21:00-21:54
Bucureşti, România
Pentru-n dumicat de weekend
Travolta se prost... (...eşte/...ituează) de multe ori (ca în grobiana serie "Wild Hogs") - şi e păcat, fiindcă ţine ascuns în el un autentic actor de compoziţie. Ne-a dovedit-o cu prisosinţă, acum trei ani, în fermecătorul travesti Edna Turnblad din spumosul remake "Haispray" (Adam Shankman), sau anul trecut, în surprinzătorul Ryder din nesăratul (tot) remake "The Talking of Pelham 1 2 3" (Tony Scott).
Acelaşi lucru se întâmplă şi în acest "From Paris, With Love" (parafrază zerozeroşeptistă deliberată) de Pierre Morel - în ultima vreme, un colaborator constant al (scenaristu)lui Luc Besson, aflat la abia al treilea titlu, după marcantul SF de acţiune «Banlieue 13» (2004) şi captivantul thriller de acţiune "Taken" (2009). Aici, s-a încumetat la un băşcălios thriller - din nou de (super-)acţiune, după reţeta omului nepotrivit în locul nepotrivit; amintind mai ales de "The In-Laws" al lui Arthur Hiller. Avem de-a face cu un funcţionăraş de ambasadă americană la Paris, James Reece (Jonathan Rhys Meyers - complet dezarmat de schematismul cartonos al rolului), descurcăreţ dar mai cu seamă ambiţios să ajungă la nivelul însărcinărilor "serioase", care taman când să pună de-o cină romantică-n doi cu iubita ce-l cere-n logodnă se pomeneşte trimis intempestiv la aeroport să ia cu maşina-n oraş un agent venit de la Washington care s-a luat la harţă cu vameşii francezi - adică, evident, John Travolta, într-o nouă compoziţie năzbâtioasă: Charlie Wax, un munte de om fără nimic sfânt, ras în cap şi cu barbişon, care o duce din scandal în scandal, pe unde trece lasă în urmă-i dâră de cadavre, şi nu ratează nici o misiune. Şi de-aici, să te ţii periniţă a violenţei prin tot Parisul, pe urmele unui complot terorist cu înalte implicaţii politice.
Povestea nu e deloc serioasă, cum nici nu-şi propune - motiv pentru care merge strună până aproape de sfârşit: acţiune non-stop, narată şi montată trepidant, cu poante hazlii aproape la fiecare replică - genul de umor negru care te face să pufneşti în râs mai ales la gloanţele luate scurt în mutră de diverşi chinezi, pakistanezi şi alţi huni - ba chiar şi când protagonistul încasează o mamă de bătaie soră cu moartea, sub privirile suav-mustrătoare ale colegului ocupat să se uite pe geam pe-ndelete, înainte de a-l salva scurt cu doi plumbi în meclele haidamacilor. Scenariul scris de Besson, cu ajutorul lui Adi Hasak (sau viceversa), lasă chiar loc şi de răsturnări isteţe, mai ales în complet improbabilul decor al cinei familiale în patru, deschizător al unui sub-plot neaşteptat - care merge excelent până înainte de final: un anti-climax melodramatic şi complet rupt stilistic din context, pe care atât scenariul, cât şi regia, îl ratează atât de penibil, încât parcă i-ar fi apucat pe toţi cufureala şi şi-au chemat niscaiva mătuşi pensionare să le termine filmul.
Până acolo, însă, aveţi cu ce vă distra - aşa că rezervaţi-i un dumicat de weekend.
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
3 februarie, 2010, h. 21:00-21:54
Bucureşti, România