vave
02 Feb 2010, 21:47
Ştiu că parcă undeva prin vară scrisesem că de abia aştept să văd filmul... de care mi-am amintit de abia cum câteva zile. Am căutat şi nu am găsit referiri la el pe forum, prin urmare dacă sunt, vă rog să mă lipiţi la locul cu pricina.
Tocmai ce l-am terminat de vizionat. Recunosc că sunt una din cei care au savurat scrierile lui Paulo Coelho. Eram în perioada liceului şi atunci am citit tot ce mi-a picat în mână, prin urmare şi Veronica se hotărăşte să moară. Au trecut câţiva ani de atunci [puţini, dar au trecut], deci nu îmi amintesc în detalii cartea. Totuşi... m-am uitat la film cu nişte aşteptări deja formate.
M-a bucurat faptul că rolul principal a fost jucat de Sarah Michelle Gellar. Fosta buffăriţă mi se părea potrivită, nu am idee de ce. Între timp mi-am schimbat părerea: nu şi-a intrat bine în rol, parcă nu a jucat până la capăt.
Începutul filmului mi-a plăcut destul de mult: acea explicaţie ce prezintă gradat ipoteza de la care au pornit gândurile sale sinucigaşe. De asemenea un alt punct pozitiv îl are coloana sonoră. Melodiile s-au îmbinat chiar perfect pe tot parcursul filmului. Sponataneitatea fragmentelor cântate la pian, deşi bine alese, nu m-au convins... prea bruşte, nu le-am putut vedea ca "episoadele" Veronicăi de eliberare. Presupun că asta s-a vrut.
Totuşi punctul culminant mi s-a părut "uşor" deprins din context... context ce este extrem de important, iar în carte nu lipsea. De altfel, mai multe momente mi s-au părut în ipostaze prea rupte de restul filmului. Sau poate că trecerea de la unul la altul era prea bruscă. Probabil că nu am perceput corect inducerea acelei stări de confuzie şi/sau disperare şi/sau abandon.
În schimb finalul filmului a fost exact cum îl speram, în ciuda ultimului cadru ce pare uşor absurd.
Tocmai ce l-am terminat de vizionat. Recunosc că sunt una din cei care au savurat scrierile lui Paulo Coelho. Eram în perioada liceului şi atunci am citit tot ce mi-a picat în mână, prin urmare şi Veronica se hotărăşte să moară. Au trecut câţiva ani de atunci [puţini, dar au trecut], deci nu îmi amintesc în detalii cartea. Totuşi... m-am uitat la film cu nişte aşteptări deja formate.
M-a bucurat faptul că rolul principal a fost jucat de Sarah Michelle Gellar. Fosta buffăriţă mi se părea potrivită, nu am idee de ce. Între timp mi-am schimbat părerea: nu şi-a intrat bine în rol, parcă nu a jucat până la capăt.
Începutul filmului mi-a plăcut destul de mult: acea explicaţie ce prezintă gradat ipoteza de la care au pornit gândurile sale sinucigaşe. De asemenea un alt punct pozitiv îl are coloana sonoră. Melodiile s-au îmbinat chiar perfect pe tot parcursul filmului. Sponataneitatea fragmentelor cântate la pian, deşi bine alese, nu m-au convins... prea bruşte, nu le-am putut vedea ca "episoadele" Veronicăi de eliberare. Presupun că asta s-a vrut.
Totuşi punctul culminant mi s-a părut "uşor" deprins din context... context ce este extrem de important, iar în carte nu lipsea. De altfel, mai multe momente mi s-au părut în ipostaze prea rupte de restul filmului. Sau poate că trecerea de la unul la altul era prea bruscă. Probabil că nu am perceput corect inducerea acelei stări de confuzie şi/sau disperare şi/sau abandon.
În schimb finalul filmului a fost exact cum îl speram, în ciuda ultimului cadru ce pare uşor absurd.